Limitele de varsta ale raspunderii penale a minorilor
Transformarile care au avut loc in toate sectoarele vietii economice, politice, sociale au exercitat o influenta si asupra delincventei in randul minorilor, manifestandu-se o preocupare pentru stoparea delincventei juvenile care este in crestere prin luarea masurilor corespunzatoare in scop educativ si preventiv fata de cei care mai savarsesc sau sunt in pericol de a savarsi i 444j95e nfractiuni sau fapte prevazute de legea penala.
In lupta contra infractiunilor savarsite de minori, trebuie sa se tina seama de anumite realitati specifice varstei lor, adica de faptul ca, in perioada de formare si de dezvoltare bio-psiho-fizica prin care trec minorii, nu poseda acelasi discernamant ca majorii si in acelasi timp, ei sunt mai receptivi influentelor din afara. Minorii pot fi mai usor determinati sa comita fapte antisociale, dar pot fi si mult mai repede reeducati, de aici rezultand necesitatea existentei unor reguli speciale aplicabile minorilor. Acest lucru se oglindeste in sistemul nostru prin diferentierea sub raportul regimului si mijloacelor de constrangere fata de minori. Spre deosebire de majori, minorul nu are si nu poate fi presupus ca ar avea constiinta social-morala deplin formata. El se afla inca in faza de educare si tocmai deficientele din procesul de educatie il fac sa comita ilicitul.
Pe linia acestui proces de educare, trebuie sa se exercite atat actiunea de prevenire a fenomenului infractional in randul minorilor, cat si actiunea de constrangere prin mijloace penale fata de minorii care au devenit infractori, urmand in ultima instanta inlaturarea defincientelor in educare
Reglementarile referitoare la minori le gasim in Titlul al V-lea al partii generale, iar in noul Cod Penal, in Titlul al IV-lea.
La stabilirea limitei inferioare de la care incepe raspunderea penala pentru minori, se remarca in toate legiuirile penale, tendinta generala de a urca nivelul acestei limite, asa incat sa fie sustrasi de la regimul masurilor de contrangere penala.
Pentru faptele savarsite in timpul minoritatii se admite, in mod exceptional, prelungirea limitei superioare, in sensul ca, masurile de constrangere aplicate in timpul cat infractorul era minor pot fi executate in continuare si dupa ce infractorul a devenit major, daca aceasta este necesar realizarii scopului masurii aplicate cu referire la masurile educative.
Legea noastra penala are in vedere etapele pe care minorul le parcurge in mod normal de la nastere si pana la maturitatea sa bio-psiho-fizica, perioada impartita in trei etape:
1. pana la 14 ani neimpliniti
2. intre 14 si 16 ani neimpliniti
3. intre 16 si 18 ani neimpliniti
Din punctul de vedere al legii penale (ca de altfel si a legii civile), minorul este persoana care nu a implinit inca varsta de 18 ani, aceasta rezultand in mod evident din cuprinsul art.99 Cod penal care nu prevede o alta varsta pentru majoratul penal, cat si din cuprinsul altor norme privind minoritatea, ca, de exemplu, art.106 alin.1 Cod penal, care prevede ca masurile educative aratate in art.104, 105 Cod penal nu pot dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani.
Femeia se poate casatori inainte de a implini 18 ani - la implinirea varstei de 16 ani, sau chiar 15 ani - poate dobandi capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor sale civile, fiind astfel asimilata, din punct de vedere civil, cu majorul. De aici se naste problema daca raspunderea e penala, in cazul in care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala pana la implinirea varstei de 18 ani se identifica cu aceea a infractorului major. Aceasta identificare nu este posibila, deoarece, pe de o parte, adoptand sensul civil dat notiunii, varsta pana la care s-a considerat ca se desavarseste maturizarea bio-psiho-fizica a unei persoane, iar pe de alta parte, motivele speciale care au determinat asimilarea femeii casatorite intre 15 si 18 ani cu majorul (prin dobandirea capacitatii depline de exercitiu a drepturilor sale civile), grija de a evita un amestec din afara (parinte sau tutore) in probleme ce privesc exclusiv pe cei doi soti, sunt straine reglementarii penale privind minoritatea.
In acceptia art.99 Cod penal[1] limitele raspunderii penale a minorului se determina in raport cu varsta acestuia, la data savarsirii faptei prevazuta de legea penala si nu la data urmaririi, judecarii ori solutionarii cauzei. Ceea ce este determinant pentru existenta sau inexistenta raspunderii penale a minorului este prezenta sau lipsa discernamantului din punct de vedere penal in momentul savarsirii faptei, ori aceasta depinde tocmai de varsta faptuitorului din acel moment. Faptul ca dispozitiile art.483 alin.3 Cod pr.pen. prevad ca inculpatul, care la data sesizarii instantei a implinit 18 ani este judecat conform procedurii obisnuite, nu infirma regula ca limitele raspunderii penale se determina in raport de varsta minorului la data savarsirii faptei.
In privinta stabilirii limitelor raspunderii penale a minorilor in cazul savarsirii de infractiuni instantanee intr-una din fazele in care el raspunde sau nu penal, nu se ridica dificultati. Limitele acestor faze sunt precis determinate de art.99 alin.1, 2, 3 Cod penal , si anume: - pana la 14 ani neimpliniti - nu putem vorbi de raspundere penala
- de la 14 ani impliniti la 16 ani neimpliniti - raspundere penala conditionata de stabilirea executarii faptei cu discernamant
- de la 16 ani impliniti la 18 ani neimpliniti - raspunderea penala neconditionata, deoarece pentru ca acesti minori sa raspunda penal, este suficient sa se constate ca au 16 ani, fara a mai fi necesar sa se verifice existenta discernamantului (prezumat a exista in mod absolut).
In ceea ce priveste insa infractiunile continue, continuate, de obicei, este necesar sa facem cateva precizari, deoarece comiterea lor poate sa se incadreze in limitele fazelor enumerate mai sus sau sa-si produca efectul progresiv mai tarziu.
Daca o parte din actele componente ale infractiunii continuate au fost savarsite de minorul intre 14 si 16 ani, cu discernamant, iar alta parte dupa implinirea varstei de 16 ani, faptuitorul urmeaza sa fie tratat din punct de vedere a raspunderii penale ca si minorul intre 16 si 18 ani.
Daca o parte din actele componente s-au savarsit in timp ce minorul era in varsta de 16-18 ani, iar o parte au continuat dupa ajungerea la majorat, raspunderea penala va fi ca pentru major. La fel se intampla si la infractiunile continue.
In cazul in care minorul a savarsit, in timpul cand nu raspunde penal o parte din actele succesive componente ale unei infractiuni continue, continuate sau de obicei, pe care le repeta in perioada cand a devenit raspunzator, potrivit legii, va fi tras la raspundere penala numai pentru activitatea infractionala savarsita in acesta ultima perioada. In cazul in care a savarsit, in timpul cat nu raspunde penal, o fapta prevazuta de legea penala, cu urmari progresive, realizate in perioada in care a devenit raspunzator, el nu va fi tras la raspundere penala.
|
