Litispendenta si conexitatea

Litispendenta si conexitatea

1. Consideratii introductive

Scopul urmarit prin implementarea Sectiunii 9 a Regulamentului 44, mai exact art.27-30 este acela de a evita pronuntarea unor hotarari diferite ireconciliabile care ar duce la imposibilitatea recunoasterii si executarii acestora in statele contractante.Este privit cazul in care mai multe actiuni sunt introduse in fata unor instan&# 131i81b 355;e din state diferite, situatie incare instantele ulterior sesizate vor suspenda cauza pana cea dintai se va pronunta cu privire la competenta sa.

Prin conexitate si litispendenta se incearca armonizarea si eficientizarea procedurii judiciare in materiile instituite de Regulament.

La baza acestor institutii mai sus amintite, sta increderea reciproca intre statele contractante in privinta procedurii judiciare.Astfel ca si consecinta  reiese faptul ca o instanta ulterior sesizata nu se va pronunta cu privire la competenta primei instante sesizate.In acest sens s-a pronuntat si CJE intr-o decizie de speta in care a afirmat faptul ca instanta ulterior sesizata cu privire la un litigiu ce se afla deja pe rolul unei alte instante nu se va pronunta cu privire la competenta primei instante de a judeca litigiul .

Probleme delicate apar in cazul unor sisteme de drept in care procedura de judecata este una greoaie si care presupune numeroase tergiversari[2].

In prezenta cauza partea italiana a unui contract, mai exct MISAT a inaintat o actiune in fata instantelor italiene .Pe de ala parte co-contractantul austriac Erich Gasser a pornit ulterior impotriva partii italiene o actiune in fata instantelor austrieci.Potrivit contractului dintre partii instanta competenta in caz de litigiu va fi aceea de la locul executarii contractului mai exact instanta austriaca.Sistemul judiciar italian este predispus la numeroase amanari ale judecatii cauzelor, astfel ca partea italiana prin sesizarea instantei itlaiene a torpiliat procedura din statul austriac[3].

Potrivit art.27 din Regulament, instanta austrica chiar daca va fi competenta sa solutioneze cauza, aceasta este impiedicata pana in momentul pronuntarii celei italiene.In acest sens s-a pronuntat si CJE care chemata sa se pronunte cu privire la cauza a statuat faptul ca cea de-a doua instanta chiar daca este competenta potrivit clauzelor din contract aceasta va suspenda procesul pana in momentul declinarii competentei primei instante sesizate.

2. Litispendenta

Art. 27 institue faptul ca in cazul in care, cereri avand acelasi obiect si aceeasi cauza, sunt introduse intre aceleasi parti inaintea unor instante din state membre diferite, instanta sesizata ulterior va suspenda din oficiu actiunea pana in momentul in care se stabilette competenta primei instante sesizate.Instanta sesizata ulterior nu poate statua cu privire la competenta primei instante sesizate.Aceasta din urma este in masura sa aprecieze cu privire la faptul ca este sau nu competenta .

Cum am mentionat anterior, prin reglementarea litispendentei in cadrul Regulamentului se incearca evitarea unor situatii in care o instanta investita cu recunoasterea si executarea unei hotarari pronuntata intr-un alt stat contractant, sa refuze cererea pe baza cazurilor instituite de art.34 care, asa cum vom vedea au o aplicabilitate imperativa .

Instanta sesizata ulterior nu are puterea discretionara sa continue judecata daca are la cunostiina faptul ca o alta instanta mai intii sesizata solutioneaza o cauza avand acelasi obiect si intre aceleasi parti.Asa cum prevede art 27 de indata isi va declina competenta.

Se pune intrebarea cand este stabilita cu certitudine competenta primei instante?.Este oare suficient ca judecatorul in prima instanta care statueaza asupra fondului sau sa se pronunte doar dupa epuzarea cailor de atac?.

Eficenta pledeaza in favoarea primei solutii, siguranta si securitatea in cea de-a doua.In mod regretabil Regulamentul 44/2001 nu face nici o referire cu privire la acest aspect cat se poate de delicat[6].

Potrivit art.29 din Regulament, atunci cand cererile privesc competenta exclusiva a doua instante deopotrive inditruite sa judece o cauza cu acelasi obiect si parti, instanta mai intai sesizata va fi competenta sa solutioneze litigiul cea de-a doua isi va declina competenta.Situatia data este oarecum putin probabila in practica dar nu exclusa.Spre exemplu putem lua cazul instituit de art.22 al.2.O actiune poate fi inregistrata la instanta de la locul unde societatea in cauza isi are sediul social statutar, iar o alta alta actiune cu acelati obiect si aceleasi parti sa se introduca la instanta unui alt stat contractant unde societatea respectiva isi are sediul social real.

2.1. Conditiile litispendentei

2.1.1. Identitate de parti

Pentru a opera litispendenta in sensul conferit de art.27, este necesara identitatea de parti.Este posibil ca doua persoane distincte sa fie de aceiasi parte procesuala , spre exemplu un asigurat si un asigurator care stau in proces ca si reclamanti, amindoi avand aceiasi calitate procesuala se poate ca una din aceste parti sa o substituie prin intermediul substituirii[7].Astfel ca atunci cand asiguratorul intr-unul dintre procese sa stea in in nume propriu iar in celalalt proces in numele asiguratului se considera identitate de parti.

2.1.2. Identitate de obiect

Identitatea de obiect este a doua conditie de fond pentru a opera litispendenta.In formularea in limba engleza a Regulamentului actiunile in justitie trebuie sa impartaseasca o cauza comuna de actiune, formulare, care este totusi insuficienta chiar daca CJE s-a pronuntat in acest sens, adaugand faptul ca amandoua actiunile trebuie sa aiba acelasi scop procesual[8] .Pe de alta parte, formularea in limba franceza, care presupune ideea de identitate de obiect si cauza ni se pare mult mai corecta si mai precisa.In acest sens s-a si facut traducera in limba romana a Regulamentului.

Dupa cum putem observa nu este prevazuta o definitie uniforma si autonoma cu privirela litispendenta, astfel ca pot interveni probleme de interpretare odata cu traducerea in statelor contractante a textului art.27.

2.1.3. Efectele litispendentei

Atunci cand sunt indeplinite conditiile litispendentei, instanta care va fi competenta potrivit competentei generale, speciale, comptentei exclusive sau prorogarii conventionale,va solutiona cauza urmand ca cealalta instanta sesizata, sa-si decline competenta.Desi art.27 al.2 se refera la situatia in care prima instanta sesizata va fi compententa potrivit Regulamentului se poate ca cea de-a doua instanta sesizata sa aiba competenta de a solutiona cauza urmand ca cea dintai sa-si decline competenta.

3. Conexitatea

Conexitatea este prevazuta ca un mecanism procedural de reunire a unor cauze care sunt atat de stranse legate intre ele incat face oportuna judecarea lor impreuna.

Poate fi invocata pe cale de exceptie dar nu este o clauza atributiva de competenta in sensul conferit de art.23[9].Atat Conventia cat si Regulamentul nu confera conexitatii un caracter atributiv de competenta.

CJE a statuat cu titlu de principiu in cauza Tatry[10] faptul ca atunci cand exista legatura stransa intre cauze pentru a evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile este de preferat reunirea cauzelor intr-una singura.

Conexitatea poate fi invocata pe cale de exceptie de oricare din parti dar nu in sensul unei prorogari de competnta[11].

In cazurile de conexitate instanta ulterior sesizata va avea posibilitatea fie sa-si decline competenta fie sa continue judecata. Regulamentul nu insituie spre deosebire de cazul litispendentei, obligativitatea intr-un sens sau altul[12].Instanta are puterea de a aprecia oportunitatea deciziei pe care o va lua.

Totusi potrivit principiului instituit de CJE in cauza Tatry[13] potrivit caruia trebuie incercata posibilitatea evitarii pronuntari unor hotarari ireconciliabile.Ar trebui admis de principiu faptul ca cea de-a doua instanta sesizata sa-si decline competenta.In cauza Owens Bank v Bracco Avocatul General Lenz a precizat faptul ca instantele vor trebui sa actioneze in sensul de a se evita pronuntarea unor hotarari incosecvente.

In cazul conexitatii, cu privire la competenta exclusiva instituit de art.22 al Regulamentului, cea de-a doua instanta sesizata isi va putea declina competenta.Cum am spus adineuri in cazul conexitatii instanta are puterea de a aprecia daca este oportuna sau nu desesizarea acesteia.

Art. 30 din Regulament stabileste momentul la care o instanta este sesizata, acesta fiind la data la care a fost depus actul de sesizare sau un alt act echivalent la instanta respectiva.