Lovirea sau alte violente

Lovirea sau alte violente

1. Continutul legal

Este incriminata, sub aceasta denumire, în art. 180 C. pen., lovirea sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice exercitate asupra unei persoane
[alin. (1)] precum si lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile [alin. (2)].

În ambele situatii, fapta este mai grava daca a fost savârsita asupra membrilor familiei.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vata­mate. Daca fapta a fost comisa asupra membrilor familiei, actiunea penala se poate pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special îl formeaza relatiile sociale care se refera la ocrotir 22422k1014w ea integritatii corporale sau sanatatii fiecarei persoane, împotriva faptelor care aduc atingere integritatii corporale sau sanatatii persoanei, indiferent ca este o persoana oarecare sau un membru al familiei.

b) Obiectul material îl reprezinta corpul persoanei privit în integritatea sa psiho-fizica.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi, de regula, orice persoana, întrucât legea nu cere sa existe o calitate speciala a subiectului activ. Daca loviturile sau violentele sunt exercitate de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu, fapta va constitui infractiunea de purtare abuziva [art. 250 alin. (2)]; în acest caz, fapta de lovire sau alte violente este absorbita în cea de purtare abuziva. În forma agravata subiectul activ trebuie sa îndeplineasca calitatea de sot sau ruda apropiata cu subiectul pasiv. Fapta se poate comite si în participatie, în oricare din formele sale.

b) Subiect pasiv al acestei infractiuni, în cazul alin. (1) si (2) poate fi orice per­soana, întrucât legea nu cere sa existe o calitate speciala. În cazul formelor agra­vate, subiectul pasiv este calificat, trebuind sa fie membru de familie. Conform art. 149¹, prin membru de familie se întelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste sau gospodareste împreuna cu faptuitorul. Subiect pasiv general este societatea. O persoana nu poate fi considerata subiect activ si pasiv al infrac­tiunii, asemenea acte nelezând relatiile sociale. Daca actul de autoviolenta atinge o relatie speciala (de exemplu, autovatamarea în conditiile art. 348 C. pen.), fapta va constitui infractiune.

Nu exista conditii speciale de loc sau timp privind savârsirea acestei infractiuni.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza printr-o lovire sau prin orice alte acte de violenta producatoare de suferinte fizice.

Prin lovire se întelege acel act de agresiune care consta în actiunea mecanica a unei energii cinetice exterioare, de atingere, de compresiune sau izbire brusca si vio­lenta a suprafetei de contact a corpului victimei cu sau de un corp contondent, de regula, prin proiectare, calcare, alunecare, aruncare sau cadere (de exemplu, cu palma, cu piciorul, cu cotul, cu un obiect, instrument sau arma; de perete, de gard, de caldarâm sau de alte obiecte ori obstacole materiale, aruncarea de obiecte sau corpuri tari asupra victimei etc.)

Actele de violenta presupun toate manifestarile brutale, constrângerile fizice de orice natura care ar putea cauza suferinte fizice. Astfel, tragerea de par sau de ure che, târârea, punerea unei piedici urmata de cadere, asmutirea unui câine sau lansa­rea asupra victimei a unui animal periculos care o trânteste la pamânt, o musca sau o loveste.

Fapta se poate realiza atât prin actiunea directa a faptuitorului, cât si indirect, prin folosirea unor obiecte, a unui animal, sau chiar prin propria fapta a victimei cons­trânsa sa se accidenteze. Fapta se poate savârsi prin actiune, dar si prin inactiune, victima fiind expusa sa se loveasca (de pilda, faptuitorul nu anunta victima ca a dat pe scara o substanta alunecoasa pentru protejarea lemnului, provocându-i caderea). Mijloacele utilizate de faptuitor pot fi materiale sau pot fi folosite violente morale (de ex. provocarea fugii victimei din cauza fricii, spaimei, amenintarii, victima împiedi­cându-se se loveste).

Actele de violenta nu presupun numai folosirea fortei, a constrângerii, dar si folosirea de acte neviolente susceptibile sa-i provoace victimei suferinte, acte pe care victima, daca le-ar fi cunoscut, le opunea rezistenta (de ex., oferirea unui scaun stricat victimei spre a-i provoca caderea si lovirea).

b) Lovirea sau actul de violenta trebuie sa aiba ca urmare imediata provocarea unei suferinte fizice victimei. În cazul lovirii, suferinta fizica este prezumata, fiind ine­renta actiunii. Ea trebuie dovedita în cazul altor acte de violenta . Daca actul de violenta nu a produs o suferinta fizica, fapta ar putea constitui eventual infractiunea de insulta (art. 205 C. pen.).

Lovirile sau alte violente care produc iritarea pielii, excoriatii sau echimoze, adica simple semne exterioare superficiale si care nu necesita îngrijiri medicale pentru vindecare, realizeaza forma tip a infractiunii

c) Între activitatea faptuitorului si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauza­litate.

B. Latura subiectiva a infractiunii consta în vinovatia sub forma intentiei directe sau indirecte. Nu intereseaza mobilul infractiunii, aceasta subzista chiar daca lovirea a fost în gluma. La fel, nu are relevanta scopul urmarit. Legea noastra penala nu a admis folosirea violentei în cazul corectiei, ori a educarii unei persoane (corectie domestica, scolara etc.) pe care alte legislatii o admit.

În mod exceptional nu va exista infractiunea daca lovirile sau violentele au avut loc în cadrul jocurilor sportive îngaduite de lege ori în cazul unor tratamente medicale si cu respectarea regulilor acestor activitati ; asemenea fapte sunt considerate a nu prezenta pericol social

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma în momentul când victima este lovita sau în momentul când, printr-un act de violenta, i se produce o suferinta fizica. Tentativa, desi posibila, nu se pedepseste.

Infractiunea poate fi savârsita în forma continuata, atunci când faptuitorul loveste o persoana, în împrejurari diferite, în baza aceleiasi rezolutii . Nu exista o infractiune continuata de lovire sau alte violente când faptuitorul loveste repetat cu aceeasi ocazie o persoana

Daca faptuitorul loveste mai multe persoane, exista concurs real de infractiuni , caci, în cazul infractiunilor contra persoanei, atât unitatea naturala de infractiune, cât si infractiunea continuata, sunt incompatibile cu pluralitatea subiectilor pasivi.

B. Modalitati. În afara formei simple, a celor doua modalitati normative, lovirea si alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice, asa cum a fost analizata, infrac tiunea mai cuprinde o prima forma agravata, constând în lovirea sau actele de violen­ta ce au cauzat o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii ce necesita pentru vin­decare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Prin "îngrijiri medicale" se întelege, în sens larg, supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat în vederea vindecarii. Este indiferent daca îngrijirile medicale sunt acordate de medic, de personalul medico-sanitar sau de orice alta persoana, indiferent daca a fost sau nu necesara administrarea de medicamente. Dovada timpului necesar pentru îngrijiri medicale se face cu certificatul medical, dar si cu orice alte mijloace de proba. Nu are nici o relevanta durata concediului medical acor­dat victimei, deoarece nu întotdeauna durata acestuia coincide cu durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare . De asemenea, în alin. (1)¹ si (2)¹ legiuitorul a considerat faptele incriminate în alin. (1) si (2) mai grave decât au fost savârsite asupra unui membru de familie.

C. Sanctiuni. În forma simpla, infractiunea se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, iar daca fapta a fost savârsita asupra unui membru de familie, sanctiunea este închisoarea de la 6 luni la un an sau amenda. În ipoteza alin. (2), sanctiunea va fi închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar daca fapta a fost savârsita asupra unui membru de familie, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

Actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vata­mate. Daca subiectul pasiv al infractiunii este un membru al familiei, actiunea penala se poate pune în miscare si din oficiu.

Împacarea partilor înlatura raspunderea penala, producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.