Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

1. Continutul legal

Infractiunea mentionata consta, potrivit art. 183 C. pen., în provocarea mortii victimei ca urmare a savârsirii vreuneia dintre faptele prevazute în 656i810g art. 180-182.

Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, desi situata în sectiunea privind infractiunile contra integritatii corporale si sanatatii, se aseamana prin rezul­tatul produs, moartea victimei, cu infractiunile de omucidere. Ca urmare, sanctiunea pentru aceasta infractiune, care prezinta cel mai ridicat grad de pericol social dintre infractiunile de vatamare corporala, se apropie de limitele legale de sanctiune ale infractiunilor de omucidere.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) În ce priveste obiectul juridic special se observa ca, întrucât infractiunea prevazuta în art. 183 nu este decât o forma agravata a in­frac­tiunilor prevazute de art. 180-182 (aceste dispozitii incrimineaza atât faptele de lovire sau alte acte violente, cât si faptele de vatamare a integritatii corporale - simpla sau grava) acest obiect este apropiat de cel al infractiunilor mentionate. Deosebirea consta în faptul ca în cazul obiectului juridic special al infractiunii pre­vazute în art. 183 este vorba de relatiile sociale care ocrotesc viata persoanei împo­triva faptelor de lovire sau vatamare susceptibile sa aduca atingere acestei valori sociale.

De asemenea, obiectul material este identic cu cel al infractiunilor constând în lovire, alte violente sau vatamare a integritatii corporale ori a sanatatii.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica care îndeplineste conditiile de vârsta si responsabilitate prevazute în art. 99 si 48 C. pen. Participatia penala este posibila sub toate formele sale. Precizam ca forma coautoratului va exista si atunci când faptuitorii prin actiunile comise s-au completat reciproc si loviturile aplicate de ei au produs împreuna moartea victimei, chiar daca rezultatul survenit ar fi la prima vedere datorat numai unuia dintre ei.

b) Subiect pasiv al infractiunii este persoana în viata împotriva careia sunt în­dreptate actiunile violente ale faptuitorului, actiuni de natura sa-i provoace moartea.

Nu exista cerinte speciale cu privire la timpul si locul savârsirii faptei.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin actiuni sau inactiuni, întocmai ca si cele care realizeaza infractiunile prevazute în art. 180-182, dar care, de data aceasta, au avut ca urmare imediata moartea victimei.

În practica judiciara, s-a decis ca se încadreaza în art. 183 C. pen. fapta incul­patului care a îmbrâncit victima cu putere, lovind-o cu capul de un corp dur, din care cauza persoana vatamata a încetat din viata[1] ori fapta persoanei care, îmbrâncind victima aflata pe trotuar cu spatele la partea carosabila a drumului, a facut ca aceasta sa se dezechilibreze si sa cada sub rotile unui vehicul în miscare, ceea ce i-a produs moartea .

b) Între activitatea faptuitorului si moartea victimei trebuie sa existe o legatura cauzala. Aceasta legatura nu este înlaturata daca la activitatea faptuitorului se adauga si alti factori contributivi, anteriori, concomitenti sau surveniti[3] (de exemplu, constitutia slabita a victimei, asociata, eventual, cu consumul de alcool, sau refuzul victimei de a fi spitalizata ori aplicarea unui tratament medical inadecvat).

Chiar daca moartea victimei survine dupa o perioada mai lunga de la data aplicarii loviturii intentionate, infractiunea subzista[4].­

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie specifica acestei infractiuni este praeterintentia. Lovirea sau fapta de vatamare corporala se savârseste cu intentie, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte faptuitorul îsi da seama si vrea sa loveasca victima sau sa-i produca o vatamare corporala, dar nu urmareste si nici nu accepta posibilitatea producerii mortii; daca totusi acest rezultat se produce, el va atrage raspunderea penala a subiectului daca acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, pozitia subiectiva caracteristica culpei, fie în modalitatea usurintei (subiectul a prevazut rezultatul mai grav, a scontat cu usurinta ca nu se va produce), fie în modalitatea neglijentei (subiectul nu a prevazut rezultatul, desi trebuia si putea sa-l prevada).

Urmarea - moartea victimei - se atribuie faptuitorului pe baza culpei dovedite si nu pe baza unei prezumtii de culpa[5]. Dar existenta culpei poate fi dedusa si din simpla materialitate a faptei.

Daca în raport cu moartea victimei culpa faptuitorului nu poate fi retinuta, existând numai intentia de a lovi sau vatama, raspunderea penala a acestuia se va stabili, dupa caz, pentru lovire sau alte violente, pentru vatamare corporala sau vatamare corporala grava. Daca se retine culpa faptuitorului în raport cu moartea victimei, dar aceasta culpa n-a fost precedata de o actiune, intentia initiala de a lovi sau vatama integritatea corporala a victimei, fapta constituie numai infractiunea de ucidere din culpa. În sfârsit, daca se retine intentia faptuitorului nu doar de a lovi sau vatama integritatea corporala, ci de a ucide, fapta va constitui infractiunea de omor[6].

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc atunci când se produce moartea vic­timei. Daca moartea victimei nu va surveni, fapta constituie infractiunea consumata de lovire sau vatamare corporala. Tentativa la aceasta infractiunea nu este posibila, întrucât moartea victimei survine din cauza subiectului, or faptele din culpa exclud tentativa.

B. Modalitati. Infractiunea este susceptibila de modalitatile normative analizate la infractiunile prevazute în art. 180-182.

Fiecareia din aceste modalitati normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte se pe­depseste cu închisoare de la 5 la 15 ani. Asa cum se observa, pozitia subiectiva spe­ciala a autorului (praeterintentia) face ca pedeapsa sa fie mai usoara decât pentru omor, dar mai severa decât pentru uciderea din culpa.