MARTURIA MINCINOASA

MARTURIA MINCINOASĂ

SECŢIUNEA I

2.1. Consideratii generale privind infractiunea de marturie mincinoasa

2.1.1. Caracterizare generala

Marturia mincinoasa sau īn latina "falsitas in judicio" este "fapta martorului care īntr-o cauza penala, civila, disciplinara sau orce alta cauza īn care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la īmprejurari esentiale asupra carora a fost īntrebat" este incriminata prin dispozitiile cuprinse īn art. 260 din codul penal

Este asimilata cu marturia mincinoasa fapta similara savārsita īn mod corespunzator de catre expert sau interpret.

Īn activitatea de īnfaptuire a justitiei declaratiile martorilor, ca si rapoartele de expertiza sunt considerate mijloace de proba, ele contribuind la aflarea adevarului si prin aceasta la solutionarea cauzei īn care sunt administrate. De exactitatea probelor si de probitatea celor care concura la aflarea adevarului, depinde temeinica īnfaptuire a justitiei.

Martorii, avānd cunostinta despre infractiunea care face obiectul cercetarii sau judecarii prin declaratiile lor contribuie la stabilirea modului, timpului, locului si īmprejurarilor savārsirii faptei, precum si la realizarea si deci la pronuntarea unor hotarāri juste, de asemenea persoanei faptuitorului īnlesnind astfel aflarea adevarului. Numai īn masura īn care īnsa martorii relateaza adevarul asupra celor cunoscute de ei, declaratiile acestora prezinta un ajutor efectiv dat organelui judiciar la īnfaptuirea justitiei. De aceea datorita orcarui martor este de a declara adevarul si de a spune tot ce stie cu privire la īmprejurarile asupra carora este īntrebat ( a se vedea art. 33 cod procedu 20120v2111u ra penala si art. 193 cod procedura civila , īntru-cāt la baza prestatiei pe care o au martorul, expertul si interpretul īn īndeplinirea actului de justitie trebuie sa stea buna credinta.

Declaratiile acelor martori care fac afirmatii mincinoase ori nu spun tot ce stiu privitor la īmprejurarile esentiale asupra carora au fost īntrebati, prezinta pericol social, prin aceea ca īngreuneaza, deruteaza si compromit activitatea organelor judiciare, putānd implicit determina pronuntarea unor solutii care nu corespund adevarului.

Aceeasi importanta o au si rapoartele efectuate de experti si lamuririle date de acestia ca si operatiile efectuate de interpreti īn cauze judiciare.

Aceleasi obligatii de respect fata de adevar, incuba si acestora, iar īncalcarea ei īn conditiile stabilite de legiuitor, prezinta deasemenea pericol social pentru īnfaptuirea justitiei.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal sau civil consacrat īn art. 128 cod procedura penala si art.142 cod procedura civila acorda partilor posibilitatea de a participa la solutionarea cauzei chiar si atunci cānd nu cunosc limba romāna. Aceasta se realizeaza fie prin asigurarea folosirii īn fata organelor judiciare, a limbii materne a populatiei de alta nationalitate decāt cea romāna īn anumite unitati administrativ teritoriale, fie prin folosirea interpretilor.

Se da astfel expresie unor pevederi constitutionale cuprinse īn art. 127 al. 2 din Constitutia Romāniei unde se arata :

"dreptul la interpret

(1) Procedura judiciara se desfasoara īn limba romāna.

(2) Cetatenii apartinānd minoritatilor nationale, precum si persoanelor care nu īnteleg sau nu vorbesc limba romāna au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi īn instanta si de a pune concluzii, prin interpret, īn procesele penale acest drept este asigurat īn mod gratuit .

2.1.2 Obiectul juridic

2.1.2.1. Obiectul juridic generic

Obiectul juridic generic al infractiunii de marturire mincinoasa este obiectul juridic comun tuturor infractiunilor care īmpiedica īnfaptuirea justitiei si consta īn ansamblul relatiilor sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea valorilor sociale, a īnfaptuirii justitiei.

2.1.2.2. Obiectul juridic special

Obiectul juridic special este īnsa complex. Īn el se regasesc, ca valori ocrotite, atāt justitia cāt si persoana ale carei atribute sociale esentiale ( cinste, libertate, demnitate, patrimoniu ) pot fi atinse prin marturia mincinoasa.

Īn principal, relatiile sociale aparute sunt īnsa cele privitoare la īnfaptuirea justitiei astfel ca īn absenta si a unui obiect juridic secundar, adiacent, fapta nu ar pierde caracterul infractional. Infractiunea de marturie mincinoasa nu are un obiect material, pentru ca actiunea care constituie elementul material al infractiunii, nu se īndreapta direct asupra unui lucru ( bun sau persoana )[3].

Declaratiile scrise ale martorilor, rapoartele de expertiza si traducerile scrise nu constituie obiect material al infractiunii de marturie mincinoasa ci reprezinta produsul ori mijlocul de savārsire al infractiunii.

2.1.3. Subiectul activ

Infractiunea de marturie mincinoasa are īntotdeauna un subiect activ calificat ceea ce īnseamna ca ea poate fi savārsita numai de o persoana care are o anumita calitate desemnata expres prin dispozitiile art. 260 al. 1 si 4 din codul penal, respectiv de martori, experti si interpreti care īn aceasta calitate sunt prezenti īntr-o cauza penala, civila, disciplinara sau īn orice alta cauza īn care sunt solicitati, īn conformitate cu legea.

2.1.3.1. MARTORUL

Martorul "este persoana care are cunostinta despre o fapta sau despre o īmprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului īn proces"[4].

Martorii sunt persoane staine de proces, care au cunostinta despre fapte ce sunt concludente pentru rezolvarea pricinii .

Infractiunea de marturie mincinoasa este destul de frecventa īn practica judecatoreasca, īntrucāt depozitiile martorilor sunt printre cele mai frecvente mijloace de proba, desi art. 64 din codul procedura penala enumera depozitiile martorilor (respectiv expertizele) printre celelalte mijloace de proba, nestabilind nici o prioritate pentru vreuna din ele.

Aceasta īnsemnāndpe de o parte ca adevarul īn cauza poate fi aflat si fara administrarea probei cu martori, prin intermediul altor mijloace de proba, iar pe de alta parte, ca nu trebuie sa se considere primordiale depozitiile martorilor facute īn proces, īn dauna altor altor mijloace de proba, care exprima o alta īmprejurare ce se dovedeste a fi cea reala. Numai neconformitatea cu realitatea obiectiva poate face ca referitor la fondul cauzei - un mijloc de proba sa fie īnlaturat īn favoarea altuia care īndeplineste conditia conformarii cu adevarul, īmprejurare īn care este gresita atitudinea unor organe judiciare de a acorda o importanta mai mare probelor cu martori īn dauna altor mijloace de proba sau de a considera suficienta proba cu martori atunci cānd exista presupunerea ca administrarea altor mijloace de proba ar apropia instanta de cunoasterea adevarului. Īn acest sens, īn art. 63 al 2 cod de procedura penala, se prevede ca probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecareia facāndu-se de catre organul judiciar potrivit convingerii lui formate īn urma examinarii tuturor probelor administrate[6].

Desi declaratiile martorilor constituie, īn penal, cum scria profesorul Vintila Dongoroz "o proba plapānda", totusi proba testimoniala a reprezentat īntotdeauna proba uzuala, de drept comun, cea mai frecventa si, adeseori esentiala pentru realizarea scopului procesului penal. Spre deosebire de procesul civil, declaratiile de martori ocupa īn procesul penal un loc de prim rang, caci martorii sunt - dupa celebra expresie a lui Bentham "Ochii si urechile justitiei

Īn civil, administrarea probei testimoniale comporta unele restrictii, care nu afecteaza principiul admiterii orcarei dovezi pe care instanta o considera apta sa contribuie la solutionarea cauzei. Limitarile impuse administrarii probei testimoniale īn civil (acte juridice care au ca obiect o valoare mai mare de 250 lei nu pot fi dovedite cu martori, de asemenea, nu se poate dovedi cu martori īmpotriva si peste cuprinsul unui īnscris) sunt acceptate īn doctrina de specialitate ca fiind expresia grijii legiuitorului de a asigura, īn conditii corespunzatoare, aflarea adevarului[7].

Exista si unele exceptii īn care proba testimoniala este admisibila īntre parti si referitor la acte juridice a caror valoare depaseste 250 lei, precum si īmpotriva īnscrisurilor preconstituite indiferent de valoarea lor - restrictii privitoare la administrarea probei cu martori se regasesc si la judecarea chestiunilor prealabile de natura civila de catre instanta penala si īn conformitate cu art. 44 alin. 2 din codul de procedura penala, prealabila de judecata de catre instanta penala potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia īi apartine acea chestiune[8].

Īn acest sens, nu se face nici o distinctie īn cuprinsul prevederilor din art.260 cod penal, privind legatura dintre natura cauzei si cel care declara īntr-o cauza penala, civila sau disciplinara, aceasta putānd fi tras la raspundere penala.

Poate fi martor si deci subiect activ al infractiunii īn conditiile textului mentionat, atāt persoana vatamata (art. 82 cod procedura penala) precum si aparatorul pentru fapte sau īmprejurari cunoscute de el īnainte de a deveni aparator sau reprezentant al vreuneia din parti, calitatea de martor īn acest caz avānd īntāietate fata de cea de aparator, potrivit art. 79 alin. ultim din codul de procedura penala.

Īn practica judecatoresca s-a pus problema daca partea vatamata audiata ca martor, īn situatia īn care desi si-a pastrat aceasta calitate, poate fi sanctionata pentru savārsirea infractiunii de marturie mincinoasa[9].

Legea prevede ca poate fi ascultata ca martor si persoana care este obligata a pastra secretul profesional dar numai cu consimtamāntul persoanei sau a organizatiei fata de care exista obligatia de a pastra secretul (art.79 alin. 1 cod procedura penala).

Sotul si rudele apropiate īnvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori (art.80 alin.1 cod procedura penala) acesta īnsa nu īnseamna ca nu pot fi ascultate ca martori atunci cānd ele nu sunt de acord cu aceasta situatie. Aceasta categorie de persoane pot fi ascultate īn proces, avānd statutul unor simpli informatori. Īn aceasta calitate nu se poate savārsi infractiunea de marturie mincinoasa (acesta solutie, desi considerata corecta din punct de vedere juridic, este totusi criticata īn doctrina ca fiind inadecvata, deoarece asemenea informatii pot contribui īntr-un anumit fel la formarea convingerii judecatorului)[10]. Atunci cānd aceste persoane consimt sa fie martori si fac depozitii īn acest sens, la fel ca depozitia oricarui alt martor, sa fie decisiva īn rezolvarea cauzei pentru ca din moment ce consimt acest lucru ei au toate drepturile si obligatiile prevazute de lege si deci, ei pot fi pedepsiti pentru infractiunea de marturie mincinoasa .

Totusi pentru un astfel de autor al marturiei mincinoase, instanta va putea acorda, īn unele situatii circumstante atenuante.

Īn procesul civil, conform art. 189 cod procedura civila nu pot fi ascultati ca martori interzisi si cei stabiliti de lege incapabili de a marturisi. De asemenea, nu pot depune marturie rudele si afinii pāna la gradul al treilea inclusiv, sotul, chiar daca este despartit, cei condamnati pentru juramānt sau marturie mincinoasa. Īn acest sens exista īnsa o exceptie referitoare la cauzele privind starea civila a persoanei, precum si la divort, īn care pot aparea ca martori si rudele (cu exceptia descendentilor).

Īn literatura juridica s-a propus introducerea ca si īn codul de procedura civila, a unei dispozitii similare aceleia din art.80 cod de procedura penala īn conformitate cu care sotul si rudele apropiate ale īnvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori. Printr-un "rationament per a contrario", ar rezulta ca, daca aceste persoane accepta, atunci pot aparea ca martori īn proces.

Pentru a putea fi savārsita infractiunea de marturie mincinoasa, calitatea de martor a unei persoane trebuie sa fie legal atribuita īn momentul audierii sale.

Nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa persoanele care nu pot fi audiate ca martori, din orice motiv.

Pot fi subiecti activi ai infractiunii, atāt martorii citati legal, cāt si cei care au fost admisi de organele judiciare, dar s-a comis citarea lor sau nu a primit citatia (art.319 alin. 3 cod procedura penala).

Nu pot fi ascultati ca martori membrii Corpului Diplomatic,o atare incompatibilitate este, credem, absoluta, datorita functiilor detinute de aceste persoane si ea se īntemeiaza pe reciprocitate.

2.1.3.2. Minorul

Minorul poate fi ascultat ca martor, dar daca are vārsta sub 14 ani el nu va raspunde pentru marturie mincinoasa, deoarece nu raspunde penal pentru faptele sale (art.99 cod penal). Īntre 14-16 ani minorul va putea fi subiect activ al infractiunii de marturie mincinoasa daca se dovedeste ca a savārsit fapta cu discernamānt iar daca acesta a īmplinit vārsta de 16 ani raspunde penal pentru faptele sale.

2.1.3.3. Expertul

Expertul este o alta persoana care poate fi subiect activ al infractiunii. Īn sensul larg al cuvāntului, expertul este o persoana care poseda cunostinte deosebite īntr-un anumit domeniu. O astfel de persoana poate fi chemata īn aceasta calitate, īntr-o cauza civila, penala, administrativa, disciplinara etc. pentru a contribui cu cunostintele sale de specialitate la lamurirea unor fapte sau īmprejurari ale cauzei, īn vederea aflarii adevarului. Activitatea expertului are o importanta deosebita īn solutionarea cauzei respective. Ca mijloc de proba, expertiza contribuie la realizarea cunoasterii aprofundate si dupa criterii stiintifice a īmprejurarilor la care se refera. Expertii au rol de a contribui ca specialisti la lamurirea unor situatii de fapt. Rolul instantei este de a discuta contestarile si concluziile expertilor[12]. Daca cu aceasta ocazie, īn raportul de expertiza se fac afirmatii cu caracter mincinos referitor la īmprejurarile esentiale ale cauzei despre care expertul a fost īntrebat, el devine subiect al infractiunii de marturie mincinoasa. Art. 260 cod penal se refera numai la expertul chemat sau numit de organul care instrumenteaza cauza.

Īn situatia īn care expertiza a fost efectuata de catre un serviciu medico-legal, laborator criminalistic sau orice institutie de specialitate, nu va putea raspunde pentru infractiunea de marturie mincinoasa persoana care, fiind angajatul acelui serviciu, laborator sau institut, a īnlocuit raportul sau expertiza (art. 119 alin. 2 si 3 cod de procedura penala), o astfel de persoana va raspunde pentru abuz de serviciu sau pentru fals īn īnscrisuri oficiale[13].

Īntucāt legea distinge īntre expertiza si constatarea tehnico-stiintifica sau constatarea medico-legala, persoanele care vor produce cele doua din urma mijloace de proba nu pot fi asimilate expertului. De aceea, ele nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa.

2.1.3.4. Interpretul

Interpretul este persoana chemata sau numita de organul judiciar care cerceteaza sau judeca o cauza pentru a servi ca traducator cānd una din parti sau o alta persoana care urmeaza a fi ascultata nu cunoaste limba romāna ori nu se poate exprima sau cānd unele īnscrisuri sunt redate īntr-o alta limba decāt limba romāna[14].

Asadar, subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa nu pot fi numai martorul, minorul care a īmplinit vārsta de 16 ani, expertul sau interpretul, ceea ce īnseamna ca suntem īn prezenta unei infractiuni ce se savārseste īn persoana proprie.

Īn general, coautorul īn aceasta materie nu exista . Īn mod exceptional va exista coautor atunci cānd, spre exemplu, īntocmind aceeasi expertiza, doi experti s-au īnteles sa ateste date neveridice referitoere la īntrebari esentiale puse de organul judiciar, īn aceeasi cauza.

Infractiunea de marturie mincinoasa este susceptibila de fi savārsita īn participatie sub forma complicitatii si a instigarii. Pentru instigator si complice nu se vor cere vreo calitate speciala.

Daca instigarea neurmata de executare a fost savārsita prin constrāngere ori corupere, atunci fapta va intra sub incidenta art. 261 codul penal (Īncercarea de a determina marturia mincinoasa) si sub aceea a dispozitiilor art. 29 cod penal (Instigare neurmata de executare), cu conditia ca cel instigat sa fie acceptat, fie si numai temporar ideea savārsirii unei infractiuni de marturie mincinoasa.

Exista instigator la marturia mincinoasa atunci cānd martorii au dat urmare īndemnului si au facut declaratii nereale īn fata organelor judiciare . Īn acest sens, practica judiciara īn materie arata ca, odata ce martorii au dat urmare īndemnului inculpatului si au facut declaratii nereale īn fata organelor de cercetare penala, nu poate influenta situatia inculpatului, deoarece o asemenea retragere, chiar facuta īn conditiile art.260. alin 2 cod penal (īnainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronuntat o hotarāre sau de a se fi dat o alta solutie), nu constituie desistare īn sensul art. 29 cod penal, ci numai o cauza de imputare, care neavānd caracter personal, are ca urmare condamnarea inculpatului pentru instigare la infractiunea de marturie mincinoasa.

Daca instigarea nu s-a facut prin constrāngere sau corupere si ea nu a avut nici un moment atitudinea de a determina pe martor, expert sau interpret sa-si īnsuseasca scopul urmarit de instigat, atunci aceasta va fi o fapta care nu intra īn cāmpul de actiune al legii penal , si nu o instigare neurmata de executare, pentru a fi incidente dispozitiile art.29 cod penal. Īn acest sens, pentru a exista infractiunea de instigare neurmata de executarea prevazuta īn art. 19 cod penal, este necesar ca cel instigat sa-si fi īnsusit fie chiar pentru scurt timp, hotarārea de a comite infractiunea, la care apoi sa fi renuntat. Daca īnsa instigatorul nu a reusit sa determine nici un moment pe cel fata de care si-a efectuat īndemnurile sale sa comita fapta, exista o simpla instigare esuata, cu rezultat negativ care īn principiu, nu cade sub incidenta legii penale.

Practica judiciara īn materie arata īn acest sens, ca daca martorii asistenti care au semnat procesul verbal īncheiat la fata locului de organele de cercetare, fiind instigate de catre īnvinuit, au trecut sub tacere unele fapte īn legatura cu infractiunea imputata acestuia, pe care le cunoaste personal, dar ulterior acestia, fiind audiati de instanta, au declarat adevarul, īn sarcina celui care l-a īndemnat sa nu arate ceea ce stiau, nu se va putea retine instigare la infractiunea de marturia mincinoasa, ci numai o instigare neurmata de executare, īn sensul art. 29 cod penal . Daca, dānd urmare īndemnurilor instigatorului, autorul a facut declaratii mincinoase īn sensul prevederilor art. 260 alin. 1 cod penal, infractiunea de marturie mincinoasa s-a consumat. Ca atare, chiar daca martorul īsi retrage marturia īn timp util, potrivit art. 260 alin 2 cod penal, instigatorul se va sanctiona conform art. 27 cod penal, cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, ci nu cu pedeapsa mai usoara prevazuta de art. 29 cod penal pentru instigare neurmata de executare.

2.1.4. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal al infractiunii de marturie mincinoasaeste statul, ca titular al valorii social a īnfaptuirii justitiei, reprezentat prin organul judiciar a carui activitate a fost periclitata.

Subiectul pasiv al infractiunii poate fi o persoana fizica a carei libertate sau demnitate este amenintata sau vatamata prin savārsirea infractiunii de o persoana judiciara ale carei interese pot fi atinse sau vatamate print-o marturie mincinoasa .

SECŢIUNEA II

2.2.1. Continutul juridic al infractiunii de marturie mincinoasa

Pentru ca sa se poata reliza continutul infractiunii de marturie mincinoasa este necesar sa prezinte o anumita situatie pe care codul penal o denumeste sintetic "cauza īn care se asculta martori" (art. 260 cod penal) sau conform alineatului ultim al aceluiasi articol, īn care se folosesc serviciile unui expert sau interpret. Este vorba numai de o cauza īn care se īnfaptuieste justitia, deci un proces de natura contencioasa.

Potrivit art.260 cod penal pot exista mai multe genuri de cauze : penala, civila, disciplinara sau orice alta cauza īn care se asculta martori.

Cauza penala are sensul de proces penal ce se desfasoara īn fata organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecara. Este indiferent care este organul de urmarire penala sau a instantelor de judecata. Este indiferent care este organul de urmarire penala (procurorul sau organul de cercetare penala prevazute de art. 201 cod procedura penala), precum si daca judecata se desfasoara īn prima instanta, īn apel sau recurs.

Cauza civila - īn sensul art. 260 cod penal are sensul restāns de proces civil desfasurat dupa procedura contencioasa, īn fata instantelor judecatoresti civile.

Clauza disciplinara - īn sensil art.260 cod penal īnseamna o judecata desfasurata īn fata unor organe jurisdictionale cu caracter disciplinar (exemplu consiliile disciplinare care judeca abaterile disciplinare comise de judecatori).

Prin orice alta cauza īn care se asculta martori se īntelege alte cauze decāt cele penale, civile, disciplinare, care se desfasoara īn fata unor organe de jurisdictie si īn cadrul carora pot fi ascultati martori ori folositi experti sau interpreti.

Īn situatia īn care organul judiciar īn fata caruia s-a consumat marturia mincinoasa se dovedeste ulterior a fi complet (spre exemplu s-au īncalcat dispozitiile referitoare la competenta materiala), fapta nu īsi pierde caracterul infractional.

De asemenea, constituie infractiune de marturie mincinoasa fapta martorului care chiar daca a depus mincinos īn fata organelor de urmarire penala, nu mai este audiat īn instanta si aceasta nu poate folosi pentru solutia pe care o da declaratia aceluiasi martor.

Juramāntul martorului este un fapt care precede infractiunea, dar el nu este si o situatie permisa a acestuia. Īnainte de a fi ascultat, īn conformitate cu art.85 cod de procedura penala, martorul depune juramānt. Lipsa juramāntului nu poate īnlatura caracterul penal al marturiei mincinoase atunci cānd fapta s-a consumat conform dispozitiilor art. 260 alin. 1 cod penal.

Art. 85 cod procedura penala mai prevede o situatie care si ea precede dispozitiei martorului si anume atentionarea acestuia ca daca nu va spune adevarul savārseste infractiunea de marturie mincinoasa. Inexistenta acestei preventii excude imposibilitatea savārsirii infractiunii de marturie mincinoasa.

2.2.2.1. Elementul material

Infractiunea de marturie mincinoasa consta īn actiunea faptuitorului de "a face afirmatii mincinoase" sau īn "omisiunea sa de a spune tot ce stie" ambele privitor la īmprejurari esentiale asupra carora a fost īntrebat. Deci avem o atitudine comisiva īn primul caz si una omisiva īn cel de-al doilea caz. Īn ambele situatii, īnsa, este vorba de o atitudine de camuflare, de ascundere a adevarului.

Dar indiferent de varianta īn care se savārseste infractiunea, marturia mincinoasa este o infractiune de actiune (comisiva) al carui element material, īl constituie actiunea de a face o marturie mincinoasa sau de a efectua o expertiza ori o interpretare mincinoasa.

Aceste subvariante ale actiunii care constituie elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa sunt alternative, pentru, existenta infractiunii fiind suficienta savārsirea faptei īntr-una din aceste comportari, dar pot exista īnsa si cumulativ, īn care caz, cānd s-au ssavārsit, īn executarea unei rezolutii unice, exista o singura infractiune .

"A face afirmatii mincinoase" īnseamna a spune altceva decāt cele stiute, a declara ca fiind adevarate ceea ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esential este sa existe o nepotrivire īntre cele declarate ca martor si cele stiute de el.

Deci, criteriul dupa care se stabileste daca o afirmatie este sau nu mincinoasa nu este acela al raportului īn care se afla cele declarate de martori fata de realitate, deoarece martorului I se cere sa spuna ce stie, iar nu care este adevarul.

Cānd īnsa martorul declara ca a vazut sau a auzit anumite lucruri, care au avut loc īn realitate, dar pe care nici nu le-a vazut, nici nu le-a auzit, ci doar le-a cunoscut indirect, nu exista infractiune de marturie mincinoasa, pentru ca declaratia facuta nu constituie o proba mincinoasa īn raport cu obiectul de probat, lipsind astfel posibilitatea de a aduce un prejudiciu īnfaptuirii justitiei.

Afirmatia mincinoasa poate sa aiba un continut pozitiv, adica a afirma ca ceva a existat sau un continut negativ, adica afirmarea ca ceva nu ar fi existat.

Tacerea constituie o modalitate de realizare a infractiunii, dar numai atunci cānd ea se opune clarificarii unei īmprejurari esentiale despre care martorul este īntrebat si pe care desigur, acesta o cunoaste. Īn acest caz, tacerea martorului altereaza fundamental depozitia sa si induce īn eroare organul judiciar, pe care īl īmpiedica astfel sa descopere adevarul. Tacerea nu atrage īnsa aceasta calificare atunci cānd ea este īn realitate un refuz de a raspunde.

Trebuie sa se faca distinctie īntre trecerea sub tacere a unor īmprejurari, care constituie una din modalitatile normative de consumare a infractiunii de marturie mincinoasa si refuzul de a depune marturie. Problema trebuie privita sub un dublu aspect. Oprima situatie se refera la refuzul de a depune marturie. Martorul refuza sa jure si sa depune marturie. Īn acest caz el nu va savārsi infractiunea de marturie mincinoasa. Singura sanctiune care I se poate aplica, pentru ca īntelege sa lipseasca instanta de un mijloc de proba care o poate ajuta sa stabileasca adevarul īn cauza, nu are caracter penal. Astfel, īn procesul civil, acest martor este sanctionat cu amenda si eventualele despagubiri catre persoana vatamata . Obligatia martorului este un derivat pe planul dreptului, al obligatiei cetatenesti de participare sincera la aflarea adevarului īn cauzele supuse rezolvarii judiciare . Aceasta obligatie este fundamentata pe un interes judiciar important, care consta īn obligatia īn faptul ca organele judiciare trebuie sa ia cunostinta nemijlocit de materialul probator .

Īn cazul neprezentarii martorului la solicitarea organului judiciar, el poate fi adus cu mandat si obligat la plata unei amenzi (art.188 cod procedura civila). Īn procesul penal, de asemenea, martorul poate fi adus silit (art.183, alin 1 si art. 327 alin 5 si respectiv alin. 6 cod procedura penala) si poate fi amendat daca lipseste nejustificat (art. 189 alin. 1 lit. e cod procedura penala).

O a doua situatie priveste cazul īn care desi s-a depus juramānt, īntelegānd deci sa faca depozitia, martorul refuza sa spuna ceva despre anumite īmprejurari esentiale īn legatura cu care este īntrebat. Se considera ca nici īn acest caz nu exista infractiunea de marturie mincinoasa, daca refuzul a fost explicit, desi prin aceasta martorul nu s-a conformat obligatiei legale de a declara ceea ce stie. (Exceptie fac unele obligatii legale referitoare la informarea autoritatii īn anumite situatii - spre exemplu, cazurile prevazute de art. 262 cod penal, respectiv "Omorul" art. 174, "Omorul calificat" art. 175, "Omorul deosebit de grav" art. 175, "Tālharia" art. 211, "Pirateria" art.121, s.a. ale aceluiasi cod).

Aceasta solutie se impune deoarece legiuitorul a īnteles sa actioneze ca marturie mincinoasa numai acele afirmatii sau treceri īn sub tacere care prezinta pericol pentru īnfaptuirea justitiei, īn sensul ca ele ar putea induce īn eroare organele judiciare. Or, īn cazul unui refuz exprimat cu claritate care pune astfel, de la īnceput īn cunostinta de cauza organul judiciar cu privire la necesitatea de a administra alte probe pentru a afla ceea ce autorul refuza sa declare, nu poate avea capacitatea de a pune īn pericol īnfaptuirea justitiei.

Totusi s-ar putea replica faptul ca, din moment ce martorul s-a obligat prin juramānt sa nu ascunda nimic din ceea ce stie, potrivit, art. 85 alin. 2 cod procedura penala, el va savārsi infractiunea de marturie mincinoasa daca va ascunde adevarul. Numai ca trasaturile acestei infractiuni sunt cuprinse nu īn acest text, ci īn art. 260 cod penal, iar nerespectarea juramāntului de catre martor nu īnseamna prin ea īnsasi infractiunea de marturie mincinoasa - nu spune adevarul - asa cum prevede art. 260 cod penal - referitor la īmprejurari esentiale, etc.

A nu spune tot ce stie - īnseamna a avea reticenta īn cele declarate, a trece sub tacere, a ascunde totul sau parte din ceea ce martorul stie.

Atunci cānd fapta se savārseste prin aceea ca martorul nu spune tot ce stie ne gasim īn fata unei infractiuni, care se raporteaza la o obligatie legala de a raspunde.

Pentru ca actiunea de "a face afirmatii mincinoase", ca si infractiunea de "a nu spune tot ce stie" sa constituie elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa, trebuie sa fie īndeplinite anumite conditii legale care au caracter de cerinte esentiale si anume:

afirmatia martorului sau omisiunea de a spune tot ce stie sa priveasca "īmprejurari esentiale".

martorul, expertul sau interpretul "sa fi fost īntrebat" asupra acelor īmprejurari.

Martorul, expertul sau interpretul savārsesc infractiunea de marturie mincinoasa decāt atunci cānd ambele cerinte sunt īntrunite[24].

Prin expresia "īmprejurari esentiale" se īntelege orice fapte, date, situatii circumstante īn solutionarea procesului respectiv.

Caracterul de īmprejurare esentiala" este dat de eficienta probatorie a acestora, de pertinenta si concludenta lor īn cercetarea si solutionarea cauzei respective. Aceste īmprejurari influenteaza direct solutionarea cauzei[25]. Prin urmare nu v-a īntruni elemente esentiale ale infractiunii de marturie mincinoasa relatarea inexacta a unui martor care īnsa nu priveste īmprejurarile esentiale pentru cauza, chiar daca afirmatia sa este un raspuns la o īntrebare adresata de organul judiciar.

Īn speta, martorul nu a identificat corect pozitia cameri īn care s-a purtat discutia pe care el o relateza .

Esenta pentru cauza era nu pozitia camerei, ci continutul discutiei despre care martorul oferea informatii .

Īn practica s-a stabilit ca nu se poate retine existenta infractiunii de marturie mincinoasa īn cazul īn care martorul a declarat ca a fost lovit cu muchia cutitului, desi īn realitate lovitura fusese data cu taisul, deoarece īn aceasta situatie, relatarea neadevarata nu se refera la o "īmprejurare esentiala".Īn acest caz, neaplicarea prevederilor art. 260 cod penal se impun, cu atāt mai mult cu cāt martorul, fiind grav ranit si pierzāndu-si cunostinta, este posibil sa nu-si mai fi amintit īn mod amanuntit īmprejurarile īn care sa-u exercitat asupra sa actele de violenta

Caracterul esential al īmprejurarilor despre care a fost īntrebat martorul nu se determina īn functie de solutia pronuntata īn cauza īn care s-a facut marturia mincinoasa, ci īn functie de obiectul probei, īn sensul ca proba respectiva este necesara rezolvarii cauzei si este de natura sa influenteze raspunderea faptuitorului .

Daca īn urma examinarii atente a raspunsului martorului nu va rezulta ca martorul a fost īntrebat asupra unor īmprejurari esentiale, acesta nu poate fi tras la raspundere penala pentru marturie mincinoasa.

Instanta de judecata trebuie sa aiba un rol activ īn procesul administrarii probelor . Ea trebuie sa insiste a cere lamuriri si precizari atunci cānd īn depozitiile martorilor , experti sau interpreti apar contradictii care sunt de natura a altera adevarul .Spre exemplu, instanta trebuie sainsiste pentru ca prezentarea materialului de expertiza sa fie completa, motivatia sa aiba un caracter cāt mai complex pentru a se evita savārsirea unor erori judiciare care s-ar datora, partial lipsei si rolului sau activ .

Cerinta esentiala privitoare la conditia ca asupra īmprejurarilor esentiale, martorul, expertul, interpretul "sa fi fost īntrebat", constituie o a doua limitare a obiectului marturiei mincinoase, restrāngānd sfera īmprejurarilor esentiale numai la acelea asupra carora s-au pus īntrebari. Īntrebarea poate sa priveasca o anume īmprejurare esentiala, dar poate fi si o īntrebare mai generala cu referire implicita la acea īmprejurare.

Astfel, subiectul activ al infractiunii de marturie mincinoasa trebuie sa fi fost īntrebat despre īmprejurarile esentiale pe care pe care le-a descris amanuntit sau pe care le-a descris amanuntit sau pe care le-a trecut sub tacere. Aceasta interpretare este mentionata de catre norma juridica penala. Īn cazul īn care martorul, spre exemplu, are cunostinte despre anumite īmprejurari esentiale pentru rezolvarea cauzei, dar despre care nu este īntrebat si pe care le trece sub tacere, el nu va raspunde penal pentru aceasta,deoarece nu se realizeaza una din cerintele de baza, expres prevazute de lege si anume acele īmprejurari.

Ratiunea acestei prevederi este aceea ca martorul, expertul sau interpretulnu pot fi prezumati a sti ca īmprejurarile trecute de ei sub tacere ori īn legatura cu care au facut afirmatii mincinoase erau esentiale pentru solutionarea cauzei. O asemenea prezumtie poate fi stabilita numai īn sarcina organelor competente sa conduca procesul respectiv.

Īn cauzele īn care se examineaza si se rezolva de catre instanta de judecata nu prezinta importanta daca īntrebarea a fost formulata de presedintele completului de judecata, de procuror sau de oricare dintre celelalte parti din procesul penal sau civil, īntrucāt de regula, īn toate cazurile īntrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata, dar acesta poate īncuviinta ca īntrebarile sa fie puse direct (de catre procuror sau parti). De asemenea, nu prezinta importanta daca instanta a tinut sau nu seama de declaratia facuta.

Nu constituie infractiune, afirmatiile mincinoase pe care martorul le face pentru a justifica depozitia sa. Aceste afirmatii care pot fi determinate de reprosurile uneia din parti, nu fac parte din depozitie si nu se confunda cu raspunderile adresate organului judiciar la īntrebarile pe care acesta din urma le-a formulat .

Art.86 cod procedura penala arata modul si limitele ascultarii martorului. Din text rezulta ca martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si"i se arata care sunt faptele sau īmprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor" si ca atare i se cere "sa declare tot ce stie cu privire la acestea". Martorului i se poate pune īntrebari suplimentare de catre instanta se face potrivit dispozitiilor art. 327 cod procedura penala (ascultarea inculpatului art. 323 cod procedura penala si citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului art. 325 cod procedura penala) si care se aplica īn mod corespunzator. Dupa ce martorului I s-au pus īntrebari de instanta si de procuror el este īntrebat de partea care l-a propus si apoi de celelalte parti.

Ascultarea martorului īn cadrul procesului civil se face potrivit acelor dispozitii din legea de procedura penala, pentru ca codul de procedura civila nu indica un procedeu de ascultare al martorilor .

Derpozitia martorului, respectiv faptuitorului, consta nu īn aprecieri personale referitoare la faptele si īmprejurarile īn care s-au savārsit, ci īn acestea din urma īnsesi .

Martorul care prezionta corect īmprejurarile despre care este īntrebat, dar care cu rea credinta le da o interpretare personala eronata, nu savārseste infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece aprecierea probelor este de esenta activitatii organului judiciar, care trebuie sa supuna la un control extrem de circumspect toate aprecierile ce se fac īn cauza, conducāndu-se numai dupa propria convingere.

Atunci cānd persoana careia i se pun īntrebarile este un expert, desigur ca acesta poate si trebuie sa faca aprecieri care, daca sunt neadevarate, atrag raspunderea pentru marturia mincinoasa, aceasta datorita rolului specific al expertului īn cauza. Acest rationament este īn aceeasi masura valabil si pentru interpret.

Caracterul mincinos al marturiei trebuie dovedit. Dovada se face prin coroborarea datelor si informatiilor oferite de martor cu celelalte probe administratiuve īn cauza. Īn nici un caz nu se poate trage concluzia de neveridicitate a unui asemenea mijloc de proba - motivatia spre exemplu, este ruda cu una din parti .

Infractiunea de marturie mincinosa se poate savārsi astfel īncāt prin ea sa se urmaresca favorizarea īntr-un fel sau altul a unui infractor. Īn aceasta situatie nu ne vom gasi īn fata infractiunii de favorizare a infractorului (art.264 cod penal). Aceasta deoarece legiuitorul a īnteles sa faca din marturia mincinoasa (indiferent de faptul daca ea favorizeaza sau nu pe cineva, fie el si un infractor) o fapta distincta, cu trasaturi proprii. Favorizarea infractorului ramāne, fata de marturia mincinoasa, un text cadru mai general, īn care este incriminata orice favorizare a unui infractor.

Oproblema se ridica referitor la situatia martorului care daca ar raspunde corect la īntrebari, s-ar autoacuza sau ar expune pe sot sau pe o ruda apropiatala o sanctiune penala. Obligatia juridica de a informa organele de stat sau publice cu privire la īmprejurari sau fapte de care depinde aflarea adevarului īntr-o anume cauza nu exista, ca o regula generala, īn dreptul nostru. Sunt situatii īnsa cānd referitor la faptele limitativ prevazute de lege exista obligatia de a īncunosltiinta organele de stat sau publice, abilitate a primi sesizari de la cetateni (nedenuntarea art. 170 cod penal si nedenuntarea art. 170 cod penal si nedenuntarea unor infractiuni - art.262 cod penal) sau de anunta despre savārsirea unor infractiuni, īn anumite conditii, pe procuror sau organul de urmarire penala (omisiunea sesizarii organelor judiciare - art 263 cod penal)sau de a īncunostiinta organele judiciare art. 265 cod penal). Īn afara acestor situatii, obligatia de sesizare ramāne a fi considerata o īndatorire cetateneasca, de ordin moral .

Īn codul penal de la 1963 art. 281 alin. 1 pct. 1, era prevazuta dispozitia confom careia nu se pedepseste acela care, daca ar fi facut afirmatii adevarate sau ar fi spus tot adevarul, s-ar fi acuzat de o infractiune pe sine sau ar fi acuzat pe o ruda sau o persoana de care este legat, print-om temeinica afectiune sau si-ar cauzat lui sau acelei persoane un grav prejudiciu īn ceea ce priveste onoarea sau libertatea.

Codul penal actual nu contine o asemenea dispozitie si si nici codul de procedura penala atunci cānd se refera la persoane care nu sunt obligate sa figureze ca martori īn procesul penal. S-a considerat īn doctrina, ca acestea s-ar datora faptului ca "aflarea adevarului trebuie sa primeze īnrelizarea justitiei fata de interesele persoanei chematea sa depuna marturie ca martor" .

Cu alte cuvinte, legea noastra penala ar obliga, nici mai mult nici mai putin, pe infractor sa se autodenunte. Aceasta conceptie este nerealista. Legea noastra penala nu contine un asfel de ordin si el nu poate fi dedus prin prezentarea comparativa a doua legi. Obligatia genertala de denuntare a infractiunii nu exista, "afortioni", nu poate exista si nbici aceea de autodenuntare.

Legea civila are dispozitii exprese īn acest sens, art. 191 cod procedura civila scuteste de obligatia de a depune marturie pe cei care prin masurile lor, s-ar expune ei īnsisi sau ar expune pe sot, rude sau afinii pāna la gradul al treilea la o sanctiune penala ori la dispretul public. Deci, īn ce priveste procesul civil, problema este solutionata corespunzator.

Literatura de specialitate este de parere ca, atāt īn procesul civil, cāt si īn cel penal, daca martorul, pentru a nu se īnvinui pe sine de savārsirea unei infractiuni, face afirmatii mincinoase sau cu intentie trece sub tacere anumite īmprejurari esentiale despre care a fost īntrebat, el nu ar savārsi infractiunea de marturie mincinoasa. Īn realitate, o asemenea persoana nu mai este un martor, deoarece el nu poate aparea īn aceasta calitate īn raport cu o eventuala inculpare a sa, din momennt ce īntrebarile ce I se adreseaza ar conduce la implicarea sa īntr-un proces penal daca le-ar raspunde sincer . Īntr-o asemenea situatie martorului nu I se mai poate cere sa fie obiectiv, īn acelasi timp īn care deasupra sa planeaza sanctiunea penala .Īn acest sens, īn practica instantei supreme se considera ca īn cazul īn care o persoana, dupa ce a fost ascultata ca martor īn cursul procesului, este trimisa īn judecata, pentru o infractiune īn legatura cu ceea care face obiectul judecatii, ea pierde calitatea de martor, devenind inculpat si nu mai poate fi trasa la raspundere pentru infractiunea de marturie mincinoasa. Īntr-adevar, din moment ce devenind parte īn proces, pierde īn cursul acestuia calitatea de martor pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa, persoanei respective I se mai pot imputa aspectul realizarii elementelor constitutive ale acestei infractiuni, lipsa de obiectivitate īn relatarea adevarului.

Cānd īntr-o cauza, cu realizarea conditiei publicitatii, se fac afirmatii mincinoase īn conditiile prevazute de art. 206 Cod penal, fapta va primi calificarea de calomnie daca afirmatiile au fost facute īn legatura cu īmprejurari neesentiale pentru rezolvarea obiectului cauzei respective, indiferent daca acele īmprejurari privesc sau nu cauza īn care faptuitorul este martor . Īn acest sens, īn practica judiciara se considera ca fapta unui inculpat de a afirma mincinos, īn calitate de martor īntr-un proces civil, despre partea vatamata, ca este concubina pārātului din acel proces constituie calomnie, ca cele afirmate de martori sa nu fi constituit īmprejurari esentiale pentru solutionarea procesului īn speta.

Īn literatura de specialitate s-a stabilit ca atunci cānd martorul face afirmatii neadevarate īn legatura cu īmprejurari esentiale despre care a fost īntrebat, realizāndu-se īn acela-si timp si conditiile prevazute de art. 260 cod penal exista un concurs ideal de infractiunii īntre marturia mincinoasa si calomnie .

Prin urmare, īn practica judiciara se considera ca fapta unei inculpate de a afirma mincinos īn calitate de martora īntr-un proces civil, despre partea vatamata ca este concubina pārātului din acel proces civil, īn conditiile īn care cele afirmate de inculpata īn calitate de martor constituie concurs ideal de infractiuni īntre marturia mincinoasa si calomnie, caci nu numai ca a facut afirmatii mincinoase privind situatia īn proces dar prin aceeasi actiune a adus si o atingere demnitatii unei persoane.

Īn practica instantelor judiciare se arata ca infractiunea de marturie mincinoasa nu poate fi cetrcetata si judecata de instanta penala īn fata careia s-a savārsit, prin extinderea procesului penal, īn baza art. 337, alin. 1 cod procedura penala si este obligatoriu sesizarea procurului pentru efectuarea urmarii penale conform dispozitiilor art. 299 cod procedura penala, refritoare la constatarea infractiunilor de audienta

2.2.2.2. URMĂRIREA SOCIALMENTE PERICULOASĂ

Marturia mincinoasa are ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de īnfaptuire a justitiei. Aceasta stare de pericol este apta sa conduca la o solutionare injusta a cauzei, dar fapta nu este nevoie sa-si produca, īn concret acest rezultat. Īn acest sens īn practica instantei supreme se considera ca infractiunea de marturie mincinoasa se consuma īn momentul īn care audierea martorului, care a facut afirmatii mincinoase, a luat sfārsit si acesta si-a semnat declaratia, astfel pentru consumarea infractiunii de marturie mincinoasa nu este necesar sa se fi pronuntat o solutie nedreapta, ci este suficient ca datorita afirmatiilor mincinoase pe care martorul le-a facut sa existe pericolul de a se pronunta o asemenea solutie. Daca acest pericol se materializeaza atunci acest lucru va fi avut īn vedere la individualizarea pedepsei.

Caracterul de pericol al infractiunii este recunoscut si de practica unor instante judecatoresti din alte tari cum ar fi spre exemplu Franta, care insereaza īntr elementele specifice ale faptei posibilitatea producerii unui prejudiciu. Aesta practica a reprimat marturia mincinoasa chiar daca nu a avut o influenta efectiva asupra solutiei procesului dar, fara īndoiala, o asemenea intentie din partea faptuitorului a existat.

2.2.2.3. RAPORTUL DE CAUZALITATE

Raportul de cauzalitate consta īn determinarea directa a starii de pericol pentru īnfaptuirea justitiei (sau a solutiei nedrepte īn cazul īn care s-a produs totusi un asemenea rezultat) prin afirmatiile mincinoase sau prin optiunea de a vorbi, referitoare la īmprejurarile esentiale despre care faptuitorul a fost īntrebat.

2.2.3. Latura subiectiva

Infractiunea de marturie mincinosa se savārseste cu intentie atāt directa, cāt si indirecta. Ca si la infractiunea de denuntare calomnioasa, fapta se comite, de regula, cu intentie indirecta adica faptuitorul prevede starea de pericol pe care o poate crea prin fapta sa, dar nu urmareste acest lucru, ci accepta doar producerea lui īn scopul de a fvoriza sau defavoriza dupa caz o anume persoana[43].

Stabilirea vinovatiei subiectului activ al acestei infractiuni este o activitate destul de dificila, aceasta deoarece trebuie sa se distinga bine, argumentele stiintific īntre fapta savārsita din culpa (usurinta sau greseala) si fapta comisa cu intentie (directa sau eventuala), deoarece savārsirea faptei din culpa nu se pedepseste.

De multe ori, martorul, expertul sau interpretul din pura eroare de fapt, relateza neadevarat sau omit sa vorbeasca despre īmprejurarile esentiale īn legatura cu care sunt īntrebati. Īn acest caz nu exista infractiunea de marturie mincinoasa. Uneori, subiectul considera aceste īmprejurari ca fiind neimportante pentru fondul cauzei si deci tragāndu-le cu usurinta, le va prezenta inexact sau se va abtine sa vorbeasca despre ele. O asemenea fapta constituie infractiunea de marturie mincinoasa, deoarece desi refuza sa produca instantei prin marturia sa o cale care poate duce la adevar, martorul face acest lucru din greseala, neacceptānd din superficialitate urmarea faptei.

Unii autori considera ca fapta se savārseste cu rea credinta.

Īn psihologia juridica se admite ca martorul de buna credinta poate relata instantei cu totul altceva decāt realitatea obiectiva, situatie generata de particularitatile observarii, memorarii si redarii īmprejurarilor ce constituie obiectul de pozitie[44]. Īn acest sens vinovatia ceruta de art. 260 cod penal, lipseste.

Organele judiciare le revine sarcina de proba vinovatia si ca atare tot le revine obligatia de a dovedi ca afirmatiile neadevarate au fost facute cu intentie, directa sau indirecta si ca nu rezultatul culpei.

Nu intereseaza daca se poate face sau nu dovada ca marturia mincinoasa a fost facuta īn favoarea sau defavoarea cuiva, fiind suficient ca urmarea imediata a faptei s-a produs.

SECŢIUNEA III

2.3.1. Formele si sanctiunile infractiunii de marturie nmincinoasa

Posibilitatea desfasurarii īn timp a activitatii infractionale īn cazul marturiei mincinoase difera dupa cum actiunea care constituie elementul material al infractiunii se realizeaza prin comisiune sau omisiune si dupa cum faptuitorul este martor, expert sau interpret.

2.3.1.1. Acte preparatorii

Savārsirea infractiunii de marturie mincinoasa poate fi precedata de "acte preparatorii[45]". Actele preparatorii nu sunt incriminate. Aceste acte ar putea avea īn relevanta penala daca au fost comise de alte persoane decāt autorul si fapta īn vederea careia s-au efectuat, s-a savārsit )spre exemplus sfaturi, indicatii, sugestii, etc.)

2.3.1.2. Tentativa

Tentativa la infractiunea de marturie mincinoasa este uneori posibila, dar nu cade sub incidenta legii penale, nefiind incriminata.

Marturia mincinoasa se pedepseste cu īnchisoare de la 1 la 5 ani.

Codul penal actual nu mai cunoaste o dozare a pedepsei īn functie de natura procesului īn care se produce marturia mincinoasa. Noua reglementare se justifica prin aceeaca limitele stabilite pentru pedeapsa sunt suficient de largi pentru a permite īnlauntrul lor o corecta individualizare a pedepsei pentru diferite situatii izvorāte din natura cauzei respective.

2.3.1.3. Consumarea infractiunii

Marturia mincinoasa se consuma īn momentul īn care s-a executat actiunea ce constituie elementul material al infractiunii si s-a produs urmarea imediata, adica s-a creat pericol pentru normala si buna desfasurare a activitatii de justitie. Momentul consumarii infractiunii difera īn funcvtie de specificul actiunii. Astfel, īn cazul īn care afirmatiile mincinoase,omisiunea de a spune tot ce stie sau īn cazul īn care s-a trecut sub tacere īmprejurarile esentiale cu privire la care martorul, expertul sau interpretul au fost īntrebati, fapta se consuma īn momentul īn care audierea sau ascultarea a luat sfārsit, iar depozitia este semnata de martor, expert sau interpret. Īn acelasi sens este practica instantei supreme.

Nu are relevanta, din acest punct de vedere, cānd s-a dovedit ca afirmatiile facute īn cadrul procesului au avut un caracter mincinos. De asemenea, nu are nici o influenta asupra momentului de consumare a infractiunii faptul ca, desi nu s-au facut afirmatii mincinoase, ori nu s-a spus nimic despre īmprejurarile esentiale care au constituit obiectul unor īntrebari puse martorului, expertului sau interpretului, totusi solutia data īn cauza a fost justa. Īn acest sens, īn practica instantei supreme se considera ca existenta infractiunii prevazute de art. 260 alin. 1 cod penal nu este conditionata de luarea unei masuri nedrepte ori de pronuntarea unei solutii nedrepte pe baza afirmatiilor mincinoaseale martorului, ci nimai pe posibilitatea luarii unei astfel de masuri sau a pronuntarii unei asemenea solutii, cu conditia ca marturia mincinoasa sa se refere la īmprejurari esentiale īn raport cu īnvinuirea adusa inculpatului, ori cu raspunderea penala ce incuba diferentiat daca īn cele din urma, cu ocazia pronuntarii, instanta s-a īntemeiat sau nu pe acea marturie ori a adoptat sau nu o solutie īn concordanta cu ea.

Īn cazul īntocmirii unui raport de expertiza sau īn cazul unei traduceri scrise, infractiunea īn ambele variante se consuma īn momentul īn care raportul sau traducerea a fost depus, respectiv depusa, la organul care a dispus efectuarea.

Deci, pentru consumarea infractiunii de marturie mincinoasa nu se cere producerea unei vatamari efective, nici pentru īnfaptuirea JUSTIŢIEI, nici pentru vreo persoana fizica sau juridica, consumarea fiind conditionata numai de producerea unei stzari de pericol.

Consecintele infractiunii īn cazul īn care ele s-au produs (spre exemplu - s-a dat o solutie, s-a pronuntat o hotarāre nedreapta ori s-a luat o maīsura nedreapta), vor fi luate īn seama la individualizarea sanctiunilor.

Unii autori considera ca infractiunea se consuma abia atuci cānd a expirat termenul īnlauntrul caruia retragera marturiei conduce la exonerarea de raspundere penala . Īn practica si doctrina noastra juridica opinia dominanta este acea ca infractiunea se consuma īn momentul īn care depozitia martorului a fost facuta. Faptul ca ulterior, depozitia poate fi retractata nu este altceva decāt o clauza speciala care are influenta asupra raspunderii penale, nu si asupra momentului consumativ al faptei.

Dupa consumarea infractiunii de marturie mincinoasa, se poate produce o prelungire īn timp a activitatii infractionale. Astfel, īn cazul īn care faptuitorul face īn temeiul aceleiasi rezolutii infractionale mai multe declaratii mincinoase īn aceeasi cauza cu privire la aceeasi fapta, īn diferite stadii, ale procesului, exista o singura infractiune savārsita īn forma continuata care se epuizeaza odata cu savārsirea ultimului act īn realizarea acestei rezolutii.

2.3.1.4. Cauze de nepedepsire

Art. 260 alin. 2 cod penal prevede o cauza de imunitate pentru autor daca acesta īsi retrage marturia īn anumite conditii prevazute īn textul de lege.

Fapta nu se pedepseste daca īn cauzele penale mai īnainte de a se produce arestarea inculpatului ori īn toate cauzele mai īnainte de a se fi pronuntat o hotarāre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul, respectiv expertulsau interpretulīsi retrage marturia.

Retractarea īnsa, pentru a produce acest efect, nu poate avea loc oricānd. Ea trebuie sa preīntāmpine consolidarea starii de pericol creata prin infractiune si mai ales, sa previna pronuntarea unei solutii determinata de marturia mincinoasa. Ca atare, retractarea, pentru a fi o cauza de impunitate, trebuie sa intervina īn cauzele penale mai īnainte de a se fi dat o hotarāre sau a se fi solutionat procesul ca urmare a marturiei mincinoase (īnainte de a se dispune scoaterea de sub urmarirea penala sau īncetarea urmariri penale s.a.).

Conditiile īn care se poate dispune arestarea inculpatului sunt prevazute īn art. 148 si art. 236 cod procedura penala, dar art. 260 alin 2 cod penal se refera nu la momentul īn care s-a dispus arestarea, ci la momentul īn care inculpatul a fost efectiv arestat. De aceea, daca s-a dispus arestarea inculpatului, dar din diferite motive ea nu a mai fost realizata, retractarea marturiei mincinoase facuta dupa dispunerea arestarii va avea efectul unei cauze de impunitate pentru faptuitor (cu conditia ca sa nu se fi dat o hotarāre sau o solutie ca urmare a marturiei mincinoase).

Daca retragerea marturiei mincinoase se face īn aceeasi zi cu arestarea efectiva a inculpatului ori cu solutionarea cauzei (sau fazei īn care se afla), urmeaza a se face calcululexact, pe ore si daca retragerea se plaseaza īn ziua respectiva, īnaintea acestora, atunci ea va apara de pedeapsa pe faptuitor .

Retragerea marturiei mincinoase nu mai face sa fie aplicabile dispozitiile art. 206 alin. 2 si 3 cod penal atunci cānd, chiar daca sunt īntrunite conditiile acolo prevazute, urmarirea penala īmpotriva martorilor, expertului sau interpretului mincinos īncepuse. Īn acest caz, momentul īnceperii urmaririi penale trebuie apreciat īn coplexitatea structurii sale, caci uneori, nefiind īnca realizate toate conditiile procesuale pentru īnceperea urmariri penale (ci numai unele dintre ele), retractarea poate avea efectul prevazut de art. 260 alin. 2 si 3 cod penal), retractarea poate avea efectul prevazut de art. 260 alin. 2 si 3 cod penal[48]. Spre exemplu, daca retractarea se face cu prilejul audierii faptuitorului la organul de cercetare penala, īn procesul realizarii de catre acesta din urma a unor acte premergatoare īn vederea īnceperii urmariri penale, aceasta retractare poate atrage incidenta art. 260 alin. 2si 3 cod penal.

Prin īnceperea urmariri penale vom īntelege numai pornirea efectiva a procesului penal (art. 228 cod procedura penala).

Īntre acesta cauza de nepedepsire si aceea prevazuta de art. 22 cod penal exista o deosebire esentiala: faptuitorul, īn cazul marturiei mincinoase, īsi poate retrage marturia chiar si dupa descoperirea faptei sale, dar nu numai īn conditiile prevazute de art. 260 alin. 2 cod penal si īn orice caz pāna la momentul pornirii actiunii penale īmpotriva sa, pe cānd īn cazul infractiunii de desistare si īmpiedicare a rezultatului faptuitorul se poate desista ori poate īmpiedica producerea rezultatului numai īnainte de producerea faptei.

Retragerea marturiei mincinoase este o cauza personala, de ea profitānd numai cel care a facut-o, adica autorul infractiunii.

Participantii (complicele sau instigatorul) nu beneficiaza de efectul ei exonerator de pedeapsa[49]. Īn acest sens, īn practica instantei supreme se considera ca daca martorul a facut declaratii mincinoase īn sensul prevederilor art. 260 alin. 1 cod penal, ca urmare a īndemnurilor instigatorului, infractiunea de marturie mincinoasa s-a consumat, ca atare, chiar daca autorul īsi retrage marturia īn timp util, potrivit alin. 2 al art. 260 cod penal, instigatorul se va sanctiona conform art. 27 cod penal cu pedeapsa prevazuta de art. 29 cod penal, pentru instigare neurmata de executare.

Dispozitiile privitoare la retractarea marturiei mincinoase cuprinse īn art. 260 alin. 2 cod penal se extind īn baza art. 260 alin. 4 cod penal respectiv si asupra expertului si interpretului.

Potrivit art. 260 alin. 2 cod penal, prin "hotarāre" se īntelege numai hotarārile prin care s-a solutionat cauza īn prima instanta. Prin expresia "o alta solutie" se īntelege solutiile dispuse prin alte acte procesuale decāt hotarārile (spre exemplu - ordonanta de scoatere de sub urmarire penala)[50].

Astfel, va intra sub incidenta art. 260 alin. 2 cod penal retractarea (cu ocazia restituirii cauzei la procuror conform art. 333 cod procedura penala) marturiei mincinoase facuta īn sedinta de judecata[51].

2.3.1.5. Cauze de atenuare a pedepsei

Īn situatia īn care retragerea maīrturiei mincinoase a fost facuta peste limitele stabilite de art. 260 alin. 2 cod penal si īn conditiile prevazute de alin. 3 ale aceluiasi articol (daca retragerea marturiei mincinoase a intervenit īn cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau īn toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarāre s-au dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76 cod penal), atunci ea va avea valoarea unei circumstante atenuante de care instanta de judecata trebuie sa tina seama īn mod obligatoriu.

Ratiunea textului consta tot īn intentia legiuitorului de a ocroti cāt mai bine īnfaptuirea justitiei. Interesul sau este ca īn aceste situatii sa determine prin atenuarea pedepsei, acordāndu-se obligatoriu circumstante atenuante, faptuitorii sa-si retraga marturia mincinoasa. Prin aceasta retractare s-ar creea posibilitatea corectarii caracterului netemeinicit si nelegal al masurii arestarii sau al solutiei date īn cauza.

Retragerea marturiei mincinoase, dupa ce s-a pronuntat o hotarāre sau dupa ce s-a dat o solutie ca urmare a marturiei mincinoase are valoare unei circumstante atenuante obligatorii daca hotarārea sau solutia respectiva au ramas definitive. Aceasta īnseamna ca, pentru a beneficia dedispozitiile art. 260 alin. 3 cod penal, faptuitorul trbuie sa-si retraga marturia mincinoasa īn cadrul aceleiasi cauze īn care a facut-o, adica pāna la ramānerea definitiva a hotarārii īn acea cauza[52].

Retragerea acestei marturii facuta īn procesul propriu, al martorului mincinos, nu mai are relevanta pe care i-o acorda art. 260 alin. 3 cod penal, ci este o recunoastere a faptei pe care instanta, eventual o poate lua īn considerare la individualizarea raspunderii penale[53].

Dispozitiile art. 260 alin. 3 cod penal se aplica deopotriva si expertului sau interpretului.

SECŢIUNEA IV

2.4.1. EXPLICAŢII COMPLEMENTARE. - ASPECTE PROCESUALE

Fapta penala este de competenta judecatoriei. Actiunea penala pentru infractiunea de marturie mincinoasa se pune īn miscare din oficiu. Urmarirea penala si judecata se desfasoara īn general potrivit regulilor obisnuite. Totusi, sunt unele particularitati procesuale, astfel:

a)     Īn cazul marturiei mincinoase īntr-o cauza penala, daca infractiunea este savārsita īn cursul sedintei de judecata, constituind infractiune de audienta, se procedeaza potrivit dispozitiilor din art. 229 cod procedura penala. Daca se constata ca declaratia mincinoasa este cea data de martor īn fata organului de urmarire penala, se procedeaza potrivit art. 337 cod procedura penala.

b)    Īn cazul marturiei mincinoase savārsite īntr-o cauza civila, instanta īncheie un proces verbal si trimite pe martor īn fata organului penal (art. 199 cod procedura civila) si va putea suspenda procesul daca considera ca cercetarea infractiunii ar avea īnrāurire asupra hotarārii ce urmeaza a se da (art. 244, pct. 2 cod procedura civila).

c)     Competenta materiala de judecata īn prima instanta revine judecatorului de la locul unde s-a savārsit fapta, iar īn cazul unei comisii rogatorii, judecatoriei de la locul unde s-a efectuat comisia.

Subiectul activ adiacent se poate constitui parte vatamata īn procesul pornit īmpotriva martorilor mincinosi. Pentru a fi considerata persoana vatamata, este suficient ca acesta sa efectueze acte specifice sustinerii laturii penale a procesului penal, din care sa rezulte indubitabil vointa sa de a lua parte la proces īn calitate de parte vatamata[54].

Pentru judecarea marturiei mincinoase nu este necesar sa se astepte finalizarea procesului īn care ea a fost facuta ,deoarece infractiunea se consuma la momentul depunerii marturiei, neavānd relevanta faptul ca marturia mincinoasa a influentat sau nu solutionarea procesului.

Pentru judecarea marturiei mincinoase nu este necesar sa se astepte finalizarea procesului īn care ea a fost facuta . Acest notiv de revizuire se poate accepta daca marturia mincinoasa s-a constatat printr-o hotarāre judecatoresca sau prin ordonanta procurorului care dispune asupra fondului. Numai cānd aceste organe nu au putut examina fondul cauzei , marturia mincinoasa se poate constata īn solutionarea cererii de revizuire .

Īn practica instantei supreme, s-a stabilit ca īn solutionarea cererii de revizuire, instanta are obligatia de a stabili caracterul mincinos al depozitiei chiar daca aceasta nu a fost posibil īn cadrul unui proces penal, datorita imposibilitatii stabilirii vinovatiei martorului.

Sunt situatii īn care condamnarea martorului sau expertului pentru savārsirea infractiunii de marturie mincinoasa nu mai este posibila datorita interventiei unei legi de amnistie sau a unei cauze care īmpiedica pornirea procesului penal sau pronuntarea unei hotarāri de condamnare. si īn aceste cazuri revizuirea este posibila, prin urmare instantei de revizuire īi va reveni sarcina de a verifica daca s-a savārsit sau nu o asemenea infractiune . Īn acest fel se relizeza īnsasi ratiunea juridica a existentei acestei cai extraordinare care s-a savārsit īn judecarea unei cauze referitoare la care solutionarea este definitiva .

Chiar daca se constata ca depozitia unui martor a fost mincinoasa, cererea de revizuire se poate respinge daca se stabileste ca acea depozitie nu a fost determinata si ca, chiar īnlaturānd acesta proba, hotarārea atacata se vadeste a fi temeinica pe baza altor mijloace de proba administrate .

Marturia mincinoasa constatata de organele de urmarire penala poate constitui o cauza de irevocare a revizuirii procesului īn care a fost facuta, chiar daca ea a fost facuta, chiar daca ea a fost sanctionata administrativ, conform art. 18 cod penal. Īn acest caz, instanta, civila sau penala, admitānd cererea de revizuire, va constata ea īnsasi, folosind si materialul oferit de urmarirea penala, daca fapta constituie marturie mincinoasa . Aceasta solutie se impune datorita faptului ca ordonanta procurorului, data īn aplicarea dispozitiilor art. 18 cod penal, nu are autoritate de lucru judecat . Numai hotarārea judecatoresca, date fiind caracteristicile procesului judiciar pe care le finalizeza, se poate bucura de un astfel de efect.

Fapta īsi pastreaza caracterul infractional chiar daca organul judiciar īn fata caruia a fost savārsita se dovedeste a fi fost incompetent a instrumenta[63]. Spre exemplu, īn cazul nulitatii, rezultānd din īncalcarea dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei, nulitatea nu va atrage anumite acte sau masuri īndeplinite īn scopul asigurarii judecarii cauzei, cum ar fi chiar administrarea de probe.