MASURILE EDUCATIVE - MINORI

MASURILE EDUCATIVE - MINORI

3.1.Mustrarea.

Mustrarea este prevazuta de art.101 lit."a" Cod penal si definita de art.102 Cod penal, ca fiind: "acea masura educativa care consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.".

Masura educativa a mustrarii se situeaza pe prima treapta a ierarhiei masurilor educative, este cea mai usoara dintre ele si se ia fata de minorul a carui indreptare se apreciaza ca este posibila si fara aplicarea unei masuri educative mai severe.

Mustrarea consta deci, nu numai intr-o simpla dojenire, admonestare, ci si din punerea minorului in situatia de a-si da seama ca a facut o fapta neingaduita, de a intelege ca el trebuie sa aiba in viitor o conduita buna, fiind deci capabil sa se indrepte si in caz contrar, se expune unei sanctiuni mai grave decat mustrarea.

Practica a dovedit ca o mustrare bine adaptata personalitatii minorului si facuta in asa maniera incat minorul sa simta nu numai dojana, ci si stimularea pentru o buna comportare prin increderea ce i s-ar insufla ca el se poate indrepta, poate avea rezultate pozitive si durabile.

Aceasta masura se ia in general in cazul faptelor mai usoare sau chiar pentru fapte care, desi nu pot fi socotite usoare, insa faptuitorul este un minor care se afla inca sub influenta unor apucaturi invatate in faza copilariei pe care abia a depasit-o.

Prin natura ei, mustrarea se caracterizeaza prin aceea ca este o masura cu caracter moral, o masura care se adreseaza constiintei minorului. Pe langa elementul de mustrare propriu-zisa, mai cuprinde elementul de avertizare cu privire la conduita in viitor.

De asemenea, mustrarea se caracterizeaza prin aceea ca se executa imediat, prin admonestarea minorului de catre instanta de judecata, ea nu implica, ca celelalte masuri educative, actiuni de durata in decursul careia minorul sa fie supus unei supravegheri deosebite (ca in cazul libertatii supravegheate) sau internarii (ca in cazul internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ).

In codul penal din 1936, mustrarea era inclusa in randul pedepselor, precizandu-se in art.145, doar dojenirea si atragerea atentiei minorului ca, daca va mai savarsi vreo infractiune, va fi pedepsit mai aspru. Codul penal in vigoare prevede adevaratul caracter al mustrarii, considerand-o, pe drept cuvant, redresarea infractorului minor. In cadrul art.102 Cod penal, aceasta masura are o formulare mai larga, aratand ca mustrarea consta nu numai in dojenirea minorului, dar si in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului de a avea o buna comportare in viitor, in atragerea atentiei 313f57d ca savarsirea unei noi infractiuni va avea drept consecinte luarea unei masuri educative mai severe impotriva lui.

De cele mai multe ori, numai amintirea dojenei facuta in instanta cu ocazia mustrarii este de ajuns sa destepte simtul de raspundere al minorului si sa-l determine sa nu incalce din nou legea penala, sa regrete fapta comisa.

Aplicarea mustrarii nu este conditionata de maximul special al pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea savarsita ca in codul penal anterior unde, in art.145 alin.3, se dispunea ca mustrarea nu se aplica daca minorul a savarsit o infractiune pedepsita de lege cu inchisoarea corectionala mai mare de un an, deoarece s-a considerat ca, independent de acest maxim, care reprezinta pericolul social abstract al infractiunii savarsite, ceea ce trebuie avut in vedere cu ocazia aplicarii oricarei masuri educative, conform dispozitiilor art.100 alin.1 Cod penal, este pericolul social concret al infractiunii.

Prin natura si continutul ei, mustrarea implica cu necesitate ca, pronuntarea, punerea in executare si executarea ei sa se faca concomitent, respectiv de indata. Executarea mustrarii implica cu necesitate un contact nemijlocit intre instanta de judecata si minor. In acest sens, dispune art.47 alin.1 Cod pr.pen. care arata ca in cazul luarii fata de minor a masurii educative a mustrarii, aceasta se executa de indata in sedinta in care s-a pronuntat hotararea, iar in alin.2 al aceluiasi articol, se dispune ca, atunci cand in orice imprejurari, masura mustrarii nu poate fi executata indata, dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru aducerea minorului, citandu-se totodata parintii sau alte persoane in grija sau sub supravegherea carora se afla minorul.

Se exclude deci ca punerea in executare a mustrarii si executarea sa se faca in lipsa minorului, deoarece legiuitorul a avut in vedere ca numai admonestarea facuta in mod nemijlocit de catre insasi instanta care a judecat cauza poate avea efect educativ asupra minorului.

In privinta masurii educative a mustrarii, se ridica problema daca aceasta poate fi luata fata de un minor impotriva caruia a mai fost aplicata.

In literatura de specialitate, s-a exprimat parerea ca masura educativa a mustrarii nu trebuie, de regula, sa fie luata mai mult decat o data, la prima fapta savarsita de minor; totusi, cand o fapta savarsita dupa o precedenta mustrare nu indica o perseverenta pe calea rea, ci o simpla intamplare nefericita, instanta apreciind, va putea repeta luarea masurii educative a mustrarii. De asemenea, unele instante au hotarat ca, daca aceasta masura a fost luata fata de un minor infractor si acesta a comis ulterior o noua infractiune, se va putea lua, in ipoteza ca ultima infractiune nu este grava, masura educativa a mustrarii.

Plenul Tribunalului Suprem a criticat aceasta solutie, ca nelegala, aratandu-se totodata ca art.102 Cod penal prevede ca, daca minorul va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa, ceea ce impune instantei cum sa procedeze in cazul in care minorul, caruia i s-a aplicat masura educativa a mustrarii, savarseste din nou o infractiune, indiferent de gravitatea acesteia.

O alta problema ce se ridica inlegatura cu masura mustrarii este aceea daca poate fi luata fata de faptuitorul minor care, in momentul pronuntarii, a ajuns major.

Dupa unii autori, aceasta masura nu poate fi luata fata de infractorul minor care, la data pronuntarii hotararii, a ajuns major, pe considerentul ca art.102 prevede ca mustrarea consta in dojenirea minorului, in sfatuirea minorului, deci masura nu poate fi luata decat fata de infractorul care are calitatea de minor la data pronuntarii masurii si in timpul executarii ei.

Dupa parerea altor autori, masura educativa a mustrarii poate fi luata si fata de infractorul minor ajuns la majorat la data pronuntarii hotararii. In acest sens, s-a pronuntat si sectia penala a Tribunalului Suprem, prin decizia nr.3510/1972 'se poate lua fata de acest faptuitor, in principiu si masura educativa a mustrarii, conform art.101 Cod penal, singura masura de acest fel aplicabila, indiferent de varsta pe care infractorul minor o are la data pronuntarii hotararii[1]'.

Tribunalul Suprem a considerat ca mustrarea este prea usoara si inapta a-si atinge scopul cand, desi datele anchetei sociale nu sunt defavorabile, minorul a participat la savarsirea unei infractiuni de o gravitate deosebita, iar contributia sa concreta la savarsirea acesteia a fost importanta. Ar insemna sa se considere procesul de reeducare cu totul nejustificat, ca fiind foarte simplu, ca s-ar putea realiza aproape instantaneu, chiar in cursul dojenirii.

Or, prin natura ei, reeducarea presupune o anumita durata de timp care sa permita si constatarea efectelor procedeelor educative aplicate, situatie in care aceasta masura educativa s-ar impune a fi inlaturata din cadrul masurilor educative.

3. 2. Libertatea supravegheata

Libertatea supravegheata este a doua masura educativa prevazuta de codul penal si consta, potrivit art.103: 'lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita'. Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta, unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorului'.

Instanta pune in vedere celui caruia i s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a supraveghea indeaproape minorul, in scopul indreptarii lui. De asemenea, i se pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala. Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite

b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane

c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public, fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum trei ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

Instanta atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale.

Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta incunostiinteaza scoala unde minorul invata sau unitatea la care este angajat, ori institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta, pentru ca acestea sa colaboreze la reeducarea minorului, impreuna cu persoana caruia acesta i-a fost incredintat.

Daca inauntrul termenului prevazut in alineatul 1, minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori savarseste o noua fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare. Daca fapta este o infractiune, instanta ia masura internarii sau aplicarii unei pedepse.

Termenul de un an prevazut de alin.1 curge de la data punerii in executare a libertatii supravegheate.

Ceea ce caracterizeaza masura libertatii supravegheate consta in aceea ca este o actiune de durata, concretizata intr-.o stricta supraceghere a minorului, exercitata in conditiile libertatii fizice a acestuia.

Totodata, libertatea supravegheata este revocabila, daca scopul urmarit - indreptarea minorului - nu a putut fi atins prin aceasta masura. Aceste caracteristici ale libertatii supravegheate ii definesc conturul si fata de celelalte masuri educative. Mustrarea, spre deosebire de libertatea supravegheata, nu constituie o actiune de durata si nici nu este revocabila, iar internarea intr-un centru de reeducare, desi constituie si ea o actiune de durata, revocabila ca si libertatea supravegheata, implica insa in plus si o masura educativa privativa de libertate luata in scopul reeducarii minorilor.

In codul penal in vigoare, libertatea supravegheata este reglementata intr-un mod diferit fata de dispozitiile legii penale anterioare, potrivit carora, lasarea minorului in libertate supravegheata constituie o masura prealabila solutionarii cauzei care avea loc tocmai dupa trecerea termenului de un an, instanta pronuntand la finele acestui termen incetarea procesului penal sau condamnarea, dupa cum minorul a avut sau nu, pe parcurul acestui interval de timp, o purtare corespunzatoare (art.146 alin.2 si 147 alin.1 Cod penal anterior). In codul penal actual, pronuntarea libertatii supravegheate nu mai are ca efect amanarea judecarii cauzei, ci chiar aceasta pronuntare constituie ea insasi solutia ce se da procesului. Hotararea prin care s-a dispus luarea acestei masuri ramane definitiva in conditiile art.416-417 Cod pr.pen. si se pune in executare prin punerea in vedere atat persoanei careia i s-a incredintat supravegherea, cat si minorului, a indatoririlor ce le revin in cursul termenului de un an si se executa prin supravegherea exercitata asupra minorului in intervalul acesta de timp. In ceea ce priveste revocarea masurii (si inlocuirea sa), ea are acelasi caracter cu revocarea suspendarii conditionate (art.447 Cod pr.pen.), constituind o schimbare in executarea hotararii prin care s-a luat masura libertatii supravegheate, dupa cum se sustine in aceasta opinie

In ceea ce priveste criteriile avute in vedere la luarea masurii libertatii supravegheate, legea nu indica expres aceste criterii, datorita varietatii situatiilor concret intalnite. Instanta trebuie sa aiba suficiente elemente de apreciere care formeaza convingerea ca minorul in libertate va putea fi reeducat prin supunerea la o disciplina riguros controlata, intr-o anumita perioada de timp.[2]

3.2.1.Conditii referitoare la persoanele carora urmeaza a se incredinta supravegherea minorilor

Principala caracteristica a masurii libertatii supravegheate si principala garantie a reeducarii o constituie stricta si continua supraveghere a minorului, din care cauza, codul penal acorda mare atentie determinarii persoanelor si institutiilor care sa indeplineasca aceasta sarcina.

Astfel, in art.103, in primul alineat, se prevede ca supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui, iar daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, minorul poate fi incredintat unei persoane de incredere ori unei institutii legal insarcinata cu supravegherea minorilor.

In privinta acestor persoane si institutii, legea distinge doua categorii, doua grupuri, sub supravegherea carora, minorul poate fi incredintat: pe de o parte, grupul constituit de parinti, infietori, tutore, iar pe de alta parte, grupul persoanelor de incredere si a institutiilor legal insarcinate cu supravegherea minorilor, organizand totodata si o ordine de preferinta. Tinand cont de calitatea deosebita pe care o au persoanele din primul grup si obligatiile legale ce le au in legatura cu cresterea, instruirea si educarea minorilor, ele au prioritate fata de persoanele si institutiile din grupul al doilea. De altfel, textul prevede ca, numai in cazul cand persoanele din primul grup nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune, incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din al doilea grup, dar numai motivand inlaturarea celor din primul grup, necesitand elementele din care si-au facut convingerea ca aceste persoane n-ar putea asigura, in conditii corespunzatoare, supravegherea minorului.

Privind desemnarea persoanelor si institutiilor din cadrul fiecarui grup in parte, pe langa ca exista o ordine preferentiala, trebuie sa existe anumite conditii de fapt sau de drept. Astfel, in cadrul primului grup, desemnarea uneia sau alteia dintre persoanele vizate in text, depinde de conditiile in care se realizeaza ocrotirea juridica a minorului. De exemplu, desi ambii parinti sunt in viata, supravegherea va fi incredintata infietorului, daca minorul a fost infiat, sau tutorelui, daca ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti ori pusi sub interdictie. La fel, in cazul celui de-al doilea grup, desemnarea 'unei persoane de incredere' sau 'unei institutii' legal insarcinata cu supravegherea minorului, se face in raport de toate elementele ce definesc profilul sau moral si intelectual, de posibilitatile concrete ale persoanelor de incredere sau institutiilor.

Este de preferat ca incredintarea minorului sa se faca unei singure persoane sau institutii. In mod exceptional, incredintarea minorului spre supraveghere se poate face ambilor parinti, deoacere, in mod legal, ei isi exercita in egala masura drepturile parintesti asupra minorului si numai cand unul dintre ei este decazut din puterea parinteasca, pus sub interdictie sau absent, etc., incredintarea sa se faca exclusiv celuilalt parinte.

Incredintarea supravegherii se dispune in momentul cand instanta ia masura libertatii supravegheate. Sarcina dureaza atat cat trebuie sa dureze si libertatea supravegheata. S-ar putea intampla insa ca, in aceasta perioada, persoana careia i s-a incredintat supravegherea, sa inceteze din viata sau sa devina incapabil etc. In aceste cazuri, instanta va putea dispune fie inlocuirea persoanei insarcinate cu supravegherea, fie incredintarea supravegherii unei institutii legal insarcinate, desigur pe restul de timp cat a mai ramas din durata de un an a masurii.

Din continutul art.103 Cod penal, persoanei sau institutiei careia i s-a incredintat minorul ii incumba doua indatoriri principale:

a) de a veghea indeaproape asupra minorului

b) de a instiinta instanta, de indata, in cazul unei comportari necorespunzatoare din partea minorului.

Supravegherea exercitata in cadrul masurii educative a libertatii supravegheate are un caracter special, fata de supravegherea exercitata in cadrul drepturilor parintesti.

Ea este limitata in timp, exercitandu-se intr-o perioada de un an, termen fix, si care nu poate fi micsorat sau majorat de instanta de judecata, deoarece, s-a considerat ca in conditiile unei stricte supravegheri a minorului, termenul de un an este necesar, dar si suficient pentru indreptarea minorului.

Potrivit alineatului final din art.103 Cod penal, termenul de un an curge de la data punerii in executare a libertatii supravegheate, adica chiar de la data sedintei in care a fost pronuntata hotararea, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau organizatiei speciale careia i s-a incredintat minorul sunt de fata sau de la data sedintei urmatoare pronuntarii pentru care s-a dispus aducerea minorului si chemarea persoanei mentionate, daca punerea in executare nu s-a putut face la pronuntare (art.488 Cod pr.pen.)

Punerea in executare consta in punerea in vedere celui caruia i s-a incredintat supravegherea a celor doua indatoriri ce-i revin precum si atragerea atentiei minorului asupra consecintelor comportarii lui viitoare.

In cazul in care, la sfarsitul acestui an, supravegherea a dat rezultate bune si minorul are o purtare corespunzatoare, masura este considerata executata, iar masura libertatii supravegheate isi epuizeaza prin aceasta toate efectele.

In ceea ce priveste a doua indatorire, instiintarea instantei despre comportarea necorespunzatoare a minorului, aceasta trebuie indeplinita de indata, adica imediat dupa ce persoana sau institutia careia i s-a incredintat minorul a luat cunostinta despre comportarea necorespunzatoare a acestuia.

Este necesar ca masura care s-a dovedit ineficace sa nu fie prelungita inutil, ci sa fie revocata si luata o masura mai eficace. Instanta careia urmase sa se faca instiintarea este cea care a luat masura libertatii supravegheate, judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta infractiunea savarsita de catre minor.

In ipoteza in care masura libertatii supravegheate nu s-a dovedit apta de a realiza indreptarea minorului, legea penala a prevazut inlaturarea acesteia si luarea alteia mai aspra sau chiar aplicarea unei pedepse. Alin.6 art.103 Cod penal prevede ca purtarea necorespunzatoare a minorului in decursul termenului de un an atrage ca o consecinta directa si obligatorie, revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.

Revocarea masurii libertatii supravegheate, atrage:

- fie luarea, in mod obligatoriu, a masurii internarii intr-un centru de reeducare (in cazul in care comportarea necorespunzatoare a minorului consta in sustragerea de la supravegherea ce se exercita asupra lui, sau in purtari rele, ori in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, dar care nu este infractiune);

- fie aplicarea, in mod alternativ, a masurii internarii intr-un centru de reeducare, sau a unei pedepse (in cazul in care comportarea necorespunzatoare a minorului consta in savarsirea unei infractiuni).

Prin Legea nr.140/14.11.1996 pentru modificarea si completarea codului penal, dupa alin.2 al art.103 Cod penal, s-a introdus un nou alineat, devenit al treilea, prin care se prevede ca instanta poate impune minorului respectarea uneia sau mai multor obligatii.

Prin primele doua obligatii se urmareste ca minorul sa fie ferit de anumite locuri, nefavorabile procesului de reeducare (birturi, locuri unde se practica jocuri de noroc) care presupun bani, iar minorul, pentru a-si procura sumele necesare ar fi tentat sa comita noi infractiuni. De asemenea, legatura cu unele persoane, fie minore, fie majore, se dovedeste a fi periculoasa (proxeneti, recidivisti, toxicomani). 

A treia obligatie, proprie libertatii supravegheate, urmareste un dublu scop: deprinderea minorului cu o anumita activitate productiva, social-utila si totodata, avand in vedere ca munca este gratuita si in acelasi timp, efectuata in timpul liber, va avea un puternic efect preventiv.

Pronuntarea libertatii supravegheate si punerea in executare a acestei masuri, sunt momente diferite, avand fiecare un continut propriu, care se succed in timp, chiar daca toate persoanele implicate, fiind prezente, ambele au loc in aceeasi sedinta. Punerii in executare ii urmeaza executarea propriu-zisa care incepe chiar in momentul punerii in executare si consta in supravegherea deosebita a minorului in tot cursul termenului de incercare.

Daca se apreciaza ca dupa revocarea libertatii supravegheate este cazul sa se ia masura internarii intr-un centru de reeducare, instanta de judecata va aplica o singura data aceasta masura pentru toate infractinile concurente si nu pentru fiecare infractiune in parte. Alta este situatia daca se considera ca, pentru infractiunile savarsite in cursul termenului de incercare, este cazul sa se pronunte pedepse, deoarece instanta de judecata, dupa ce a revocat masura libertatii supravegheate, va stabili pentru fiecare infractiune concurenta, cate o pedeapsa, respectand dispozitiile art.34 Cod penal, care prevede regula stabilirii pedepsei in cazul concursului de infractiuni.

Instanta competenta sa dispuna asupra revocarii si inlocuirii libertatii supravegheate este insasi instanta care a solutionat cauza in prima instanta, in apel sau in recurs (art.489 Cod pr.pen).

Prin exceptie de la aceasta regula, in cazul in care minorul a savarsit, in cursul libertatii supravegheate, o noua infractiune si ca atare, revocarea libertatii supravegheate atrage alternativ, fie luarea masurii internarii intr-un centru de reeducare, fie aplicarea unei pedepse, instanta competenta sa dispuna revocarea libertatii supravegheate si sa aplice una din cele doua variante (sanctiuni) este, conform art.492 Cod pr.pen., instanta careia ii revine competenta de a judeca aceasta ultima infractiune savarsita de minor.

3.2.2. Conditii privitoare la persoana minorului

Din ansamblul dispozitiilor care reglementeaza masura libertatii supravegheate reiese ca aplicarea acestei masuri este subordonata conditiei ca faptuitorul sa nu fi depasit varsta de 17 ani la data pronuntarii.

Fata de aceasta situatie, minorului intre 17-18 ani, la data solutionarii cauzei este uneori indicat sa i se aplice masura internarii intr-un centru de reeducare, masura ce nu este in mod absolut conditionata de neindeplinirea varstei de 18 ani, de la data pronuntarii hotararii sau sa i se aplice o pedeapsa, de regula cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei in conditiile art.110 Cod penal.

Daca legiuitorul ar fi apreciat ca aceasta masura educativa nu se poate aplica minorilor ce au deja varsta de 17 ani, ar fi aratat in mod expres, ca in situatia masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ unde s-a statuat expres (art.103 Cod penal) cu privire la durata acestor masuri, ca nu pot dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani, iar in al doilea rand, daca s-ar interpreta textul art.103 Cod penal, in sensul ca minorilor ce au implinit varsta de 17 ani nu li se poate aplica masura libertatii supravegheate, s-ar ajunge la niste situatii in care, fie ca minorul care a implinit 17 ani va fi favorizat prin aplicarea unor masuri educative mai grele sau chiar pedepse.

3.2.3. Conditii referitoare la mediu

Conditia gasirii unui mediu corespunzator este implicit cuprinsa in dispozitiile referitoare la alegerea persoanei careia ii va fi incredintata supravegherea minorului

In acest sens, instanta trebuie sa administreze probele necesare din care sa reiasa caracteristicile mediului in care se va desfasura viata minorului in perioada supravegherii. Se vor lua in considerare raporturile de afectiune dintre minor si persoana chemata sa-l supravegheze, anturajul minorului, conditiile materiale si spirituale ce pot fi asigurate minorului. De aceea, instanta are indatorirea de a asigura minorului mediul optim de reeducare si dezvoltare.

3.3. Internarea intr-un centru de reeducare.

Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare este mai aspra in continut decat masura libertatii supravegheate, deoarece, spre deosebire de aceasta, masura internarii este o privare de libertate a minorului, in scopul reeducarii lui, realizandu-si scopurile prin actiunea unei institutii de stat specializata, indicata generic, dar expres si limitativ, de legea penala.

Datorita acestei caracteristici, masura internarii se ia numai in cazul in care, dat fiind gradul de pervertire a minorului si gradul de pericol social al faptei savarsite, se apreciaza ca celelalte masuri educative mai putin aspre (mustrarea si libertatea supravegheata) nu ar putea constitui mijloace suficiente pentru a realiza indreptarea minorului.

Internarea minorului nu ar duce la rezultatele scontate daca, pe langa reeducarea lui morala nu i s-ar asigura si instructia necesara varstei sale, precum si o pregatire profesionala corespunzatoare aptitudinilor sale.

Regimul internarii este indreptat in directia de a readuce pe calea cea buna pe minorul care lunecase pe panta decaderii, remediind starea sa intelectual-morala, stare care a determinat internarea si punandu-l in situatia de a putea efectua o munca utila, care sa-i asigure existenta atunci cand va fi eliberat.

Masura internarii intr-un centru de reeducare prezinta unele avantaje fata de celelalte masuri educative si chiar fata de pedepse. Si anume, internarea se dispune pe un timp nedeterminat, reeducarea este incredintata unei institutii anume creata in acest scop, dotata cu cadre special calificate, in timpul asezarii sale in institutie minorului i se creaza si posibilitatea continuarii invataturii si a calificarii profesionale

In aplicarea masurii internarii intr-un centru de reeducare, trebuie avuta in vedere gravitatea acestei masuri, care are drept consecinta luarea minorului din sanul familiei sale si privarea de libertate.

Masurile educative sunt sanctiuni specifice minorilor, ca atare masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare nu se poate lua decat fata de infractorul care, la data pronuntarii hotararii masurii nu a ajuns la majorat

Daca infractorul minor, la data savarsirii infractiunii, a ajuns intre timp la majorat si nu se mai poate lua masura internarii, i se va aplica o pedeapsa in limitele aplicabile minorilor. Masura internarii intr-un centru de reeducare se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura, in general, decat pana la implinirea varstei de 18 ani.

Expresia de 'timp nedeterminat' folosita de lege obliga instanta sa nu fixeze un interval de timp dinainte stabilit pentru care va avea loc internarea minorului. Instanta nu poate pronunta masura internarii pe un timp fix ('pana la majorat' sau 'pentru un an' - de exemplu) deoarece este imposibil de apreciat dinainte durata de timp necesara pentru indreptarea minorului.

Daca principiul este ca masura internarii intr-un centru de reeducare nu poate dura decat pana la majorat, in mod exceptional, in cazul in care prelungirea apare ca absolut necesara pentru realizarea scopului urmarit, adica reeducarea minorului, alin.2 al art.106 Cod penal permite prelungirea internarii pe o durata de cel mult doi ani de la ajungerea la majorat.

S-a avut in vedere ca activitatea de reeducare, in curs de desfasurare, nu trebuie intrerupta pana la ajungerea la majorat a faptuitorului, ci sa fie prelungita, daca aceasta este necesara desavarsirii educatiei si pregatirii profesionale a acestuia. Durata prelungirii este intotdeauna determinata, ea putand fi dispusa pe o durata maxima de doi ani, sau mai mica chiar, dar intotdeauna stabilita prin hotararea instantei. Pentru a fixa durata prelungirii, instanta va solicita relatii de la centrul de reeducare in legatura cu stadiul pregatirii scolare si profesionale a minorului si cu intervalul de timp necesar, potrivit aprecierii cadrelor educative ale centrului pentru finalizarea procesului reeducativ.

Dupa prima prelungire, in cadrul perioadei de 2 ani, instanta poate dispune din nou o prelungire a masurii educative, daca mai este necesar.

Centrele intocmesc programe cu privire la activitatea minorului, in care se stabilesc orele pentru invatamant, practica in atelierele de calificare, pregatirea lecturilor, activitati educative, culturale, sportive, administrative etc. Acestea vor tine seama de dispozitiile legii privind invatamantul din Romania, cat si privind decretul M.R. 545/1972.

Minorii internati au indatoriri pentru ca procedura de reeducare sa-si poata atinge scopul, astfel incat:

a) sa cunoasca si sa respecte regulile de ordine interioara;

b) sa participe cu regularitate la cursurile si la instruirea practica, sa respecte programul de activitate a centrului si a locului de munca; sa efectueze o educatie sanitara, juridica, religioasa si civila, sa desfasoare activitati cultural - artistice si sportive etc.;

c) sa-si insuseasca temeinic cunostintele predate potrivit programelor scolare si sa-si formeze deprinderi corespunzatoare scopului urmarit prin procesul instructiv-educativ;

d) sa pastreze cu grija bunurile proprietate publica;

e) sa participe la actiunile initiate de centrul de reeducare (art.15 din Decretul nr.545/1972).

Codul penal prevede in art.107 ca: 'daca a trecut cel putin un an de la data internarii in centru si minorul a dat dovezi temeinice de indreptare, de staruinta la invatatura si la insusirea pregatirii profesionale, se poate dispune eliberarea acestuia, inainte de a deveni major'.

Aceasta liberare are caracterul unei liberari conditionate, inainte de a ajunge la termen a masurii internarii, adica inainte ca minorul sa fi ajuns la varsta de 18 ani. Daca minorul caruia i s-a acordat liberarea inainte de a deveni major are o buna conduita, aceasta devine definitiva la implinirea varstei de 18 ani si masura internarii inceteaza de drept, conform art.108 alin.1 Cod penal.

Plenul fostului Tribunal Suprem, prin decizia de indrumare nr.1/1971 a aratat ca masura internarii intr-un centru de reeducare poate fi luata fata de minorul care a depasit 17 ani la data pronuntarii hotararii, daca se considera ca timpul ramas pana la majorat este suficient pentru reeducare.

In afara trecerii termenului de un an, liberarea minorului este conditionata si de buna comportare a acestuia, intemeiata pe dovezi concrete de indreptare, pe sarguinta la invatatura si in insusirea pregatirii profesionale.

Competenta sa dispuna liberarea minorului dintr-un centru de reeducare este instanta care a judecat in prima instanta pe minor (art.491 alin.1 Cod pr.pen.).

Potrivit legii, liberarea poate fi dispusa din oficiu sau la cerere, de catre judecatoria sau tribunalul competent. Or, pentru ca instanta sa poata lua din oficiu masura liberarii minorului, trebuie ca centrul de reeducare sa informeze instanta competenta in mod periodic, sau cel putin inainte de expirarea termenului de un an, despre comportarea minorului si in acest interval de timp, chiar daca aceasta a fost necorespunzatoare si nu poate duce la liberarea minorului.

Grija fata de minor inainte de a deveni major se manifesta prin aceea ca cel putin cu 45 de zile inainte de liberarea acestuia centrul de reeducare va comunica directiei judetene pentru probleme si ocrotiri sociale sau, dupa caz, a Municipiului Bucuresti, din raza teritoriala unde minorul urmeaza sa se stabileasca, data la care acesta va parasi centrul de reeducare, localitatea unde se va stabili, varsta, calificarea profesionala obtinuta, cat si alte date necesare pentru a i se asigura un loc de munca corespunzator, fara examen, concurs sau alta forma de verificare a aptitudinilor si pregatirii profesionale.

Daca in perioada liberarii acordate potrivit art.107 Cod penal, minorul are o purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea liberarii (art.108 alin.1 Cod penal).

Revocarea liberarii va fi dispusa din oficiu sau la sesizare de instanta care a judecat in prima instanta pe minor, care a acordat liberarea inainte ca minorul sa fi devenit major (art.491 alin.1 Cod pr.pen.).

Revocarea va avea ca efect reinternarea minorului in centrul de reeducare, unde va ramane pana la majorat.

Fie ca este vorba de o infractiune usoara sau una mai grava, chestiunea revocarii masurii internarii nu se pune decat in cazul cand judecata pentru infractiunea savarsita de minor in timpul internarii sau liberarii are loc inainte ca minorul sa fi devenit major.

Punerea in executare si aducerea la indeplinire a masurii internarii intr-un centru de reeducare se poate face de indata, prin aceeasi hotarare comunicata organului de politie de la locul unde se afla minorul, care va lua masurile necesare pentru internare, predand o copie de pe hotarare centrului de reeducare. Centrul de reeducare va comunica instantei efectuarea internarii.

Executarea propriu-zisa  a masurii internarii intr-un centru de reeducare a primit o reglementare adecvata prin Decretul nr.545/1972 care constituie cadrul legal corespunzator si necesar atingerii scopului propus - reeducarea infractorilor minori.

3.4. Internarea intr-un institut medical-educativ

Aceasta masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ se ia potrivit art.105 Cod penal, 'fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie'.

Este evident ca textul se refera la o stare fizica sau psihica deficitara, anormala, nefacand deosebirea daca ea este congenitala sau survenita.

Starea fizica anormala poate consta intr-o infirmitate (minorul este orb, surdomut) sau o boala grava (epilepsie, paludism), iar starea psihica anormala poate consta intr-o deficienta de ordin intelectiv (debilitate mentala diminuata) sau volitiv (tulburari de comportament)

In privinta acestor minori trebuie sesizata comisia de ocrotire a minorilor, conform Ordonantei nr.26 din 12 iunie 1997 a Guvernului Romaniei, pentru a dispune internarea minorului intr-o institutie de ocrotire pentru deficiente psihice

Masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ ocupa ultimul loc pe scara masurilor educative, dar cu toate acestea, nu constituie o masura mai aspra decat cea precedenta - internarea intr-un centru de reeducare. Amandoua se caracterizeaza prin internarea minorului intr-un institut propriu pentru a realiza indreptarea acestuia.

Starea psiho-fizica anormala insa, la care se refera art.105 Cod penal, nu trebuie sa fie de natura sa determine iresponsabilitatea minorului, ca in cazul alienatiei mintale, deoarece in aceasta situatie, faptuitorul minor (ca si majorul), nu raspunde penal (art.48 Cod penal) si fata de acesta nu se poate lua nici o masura educativa, nici masura internarii intr-un centru medical-educativ.

La judecarea cauzelor cu infractori minori, instanta trebuie sa manifeste, in toate cazurile, o preocupare deosebita pentru starea fizica si psihica a minorului. De altfel, la alegerea sanctiunii, art.100 alin.1 Cod penal, printre alte criterii, prevede si acela privind 'starea fizica si dezvoltarea intelectuala si morala'.

Instanta trebuie sa se convinga de necesitatea luarii masurii internarii intr-un institut medical-educativ, sa dispuna efectuarea unei expertize medicale si de specialitate, ca sa poata trage concluzii asupra tratamentului medical necesar si asupra regimului special de educare ce trebuie aplicat.

Institutul in care urmeaza sa fie internat minorul are un specific aparte, dupa cum rezulta si din denumirea lui si este destinat sa indeplineasca fata de minorul deficient o dubla functie, una cu caracter medical, prin care ii asigura un tratament medical special, iar alta cu caracter pedagogic-educativ, prin care i se asigura un regim special de educatie. De aici, necesitatea ca un asemenea institut, pe langa o dotare materiala corespunzatoare, sa dispuna si de specialisti in domeniul medicinei, precum si in domeniul instructiei si educatiei.

In principiu, luarea unei masuri educative fata de infractorul minor nu exclude posibilitatea luarii, in acelasi timp, a unei masuri de siguranta. Asa, de exemplu, in cazul internarii intr-un institut medical-educativ se poate lua concomitent si masura de siguranta a confiscarii speciale.

Nu este compatibila luarea unei masuri educative cu luarea masurii de siguranta a internarii medicale, fiindca, fata de un minor care are nevoie in acelasi timp si de actiunea de educare si de ingrijire medicala, sa se ia masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ care realizeaza ambele finalitati.

Durata masurii educative a internarii intr-un institut medical-educativ, ca si in cazul masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, este nedeterminata (art.106 alin.1 Cod penal).

Masura internarii minorului intr-un institut medical-educativ, avand drept cauza starea fizica sau psihica a acestuia, este normal ca atunci cand aceasta cauza a disparut, masura sa fie ridicata.

Minorilor care nu respecta indatoririle ce le revin, li se aplica una din urmatoarele masuri disciplinare:

- mustrarea in fata colectivului de minori sau a consiliului profesional;

- mustrarea disciplinara la o alta clasa paralela;

- izolarea de colectiv pe o durata de cel mult 10 zile, timp in care li se stabileste un program corespunzator;

- mutarea disciplinara intr-un alt centru de reeducare.

Ridicarea masurii se face 'de indata' pentru ca prelungirea ei si dupa ce a incetat cauza ce a impus-o nu mai este utila sau este chiar daunatoare pentru minorul insanatosit, deoarece daca s-ar mentine si dupa, nu s-ar realiza finalitatea scopului internarii.

Instanta competenta a dispune ridicarea masurii internarii intr-un institut medical-educativ este, potrivit art.491 alin.2 Cod pr.pen., instanta care a judecat prima data pe minor.

Se poate intampla ca insanatosirea minorului internat intr-un institut medical-educativ sa nu coincida cu desavarsirea redresarii lui morale. In astfel de situatii, potrivit art.106 alin.1 Cod penal, instanta poate, odata cu ridicarea masurii internarii intr-un institut educativ sa ia fata de minor masura internarii intr-un institut medical-educativ.

Masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ ca si intr-un centru de reeducare, in principiu, nu poate dura decat pana la majoratul minorului. Durata ei, prin exceptie, poate fi prelungita pe cel mult 2 ani, daca aceasta prelungire este necesara pentru realizarea scopului internarii (art.106 alin.2 Cod penal). Durata poate fi insa mai mica de doi ani.

In cazul in care minorul internat intr-un institut medical-educativ, savarseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii, instanta care judeca noua infractiune revoca masura educativa a internarii intr-un institut medical-educativ (art.108 alin.2 Cod penal si art.492 Cod pr.pen.). Daca instanta considera ca este cazul, o data cu aplicarea pedepsei, poate lua fata de minor masura de siguranta a obligarii la tratament medical (art.114 Cod penal).