METODOLOGIA INVESTIGARII OMORULUI
Notiuni introductive
Constitutia Romāniei garanteaza dreptul la viata īn art. 22, iar ca o expresie a īnlaturarii
oricarui arbitrariu īn garantarea acestui drept, prin art. 22 alin. 3 se interz 17517j918r ice pedeapsa cu moartea.
Cāt priveste problematica īnceputului vietii, majoritatea penalistilor nostri, bazati pe cele
mai noi argumente ale anatomopatologiei, sustin ca este legata de declansarea procesului
biologic al nasterii, astfel ca moartea violenta a nou-nascutului se poate produce intrauterin
(antepartum), īn timpul nasterii (perinatal) si dupa nastere (postpartum).
Probleme specifice pe care le ridica investigarea omorului
Investigarea omorului trebuie sa raspunda la cele 7 īntrebari fundamentale: Ce fapta s-a
comis? Unde? Cānd? Cum? Īn ce scop? Cu ce mijloace? Cine a comis-o? Uneori trebuie sa se
clarifice si identitatea victimei.
Ce fapta s-a comis?
Clasificarea medico-legala a mortii face distinctie īntre: moarte naturala; moarte
patologica; moarte violenta.
Cauza mortii
Omorul poate fi comis prin actiune directa, cānd autorul provoaca moartea victimei prin
īmpuscare, otravire, sufocare, lovire etc. Omorul poate fi comis prin actiune indirecta, cānd
autorul pune īn miscare o forta materiala (asmute un animal periculos asupra victimei) ori expune
victima la situatii periculoase. Omorul poate fi savārsit si prin inactiune, cānd autorul nu
īndeplineste un act la care era obligat prin lege.
Cauzele medico-legale ale mortii pot fi urmatoarele: zdrobirea organelor vitale
(traumatisme cranio-cerebrale, leziuni ale inimii sau ale aortei); paralizia sistemului nervos
central (generata de fracturi craniene, hemoragii intracraniene, leziuni ale creierului); paralizia
ini-mii ca urmare a leziunilor traumatice (contuzii, īmpunsaturi, īmpuscaturi), a actiunilor toxice
si a proceselor distrofice (miocardite toxiinfectioase); asfixia, īntālnita īn actiunile mecanice,
toxice (cianuri, CO2, clorat de potasiu) sau ca urmare a leziunilor traumatice sau toxice ale
centrului respirator; socul hemoragic, cauza frecventa de moarte dupa leziuni traumatice. Socul,
sindrom clinic cu origini variate: traumatic, hemoragic, electric, caloric, combustional etc.;
emboliile trombotice, aeriene, gazoase, grasoase (īn anumite conditii); moartea prin frig; moartea
prin soc hipertermic; moartea prin inanitie; moartea prin inhibitie (lovituri la gāt, epigastru,
testicule, regiunea precardiaca). Diagnosticul se poate da numai dupa excluderea altor cauze;
socul psihic, admis ca o probabilitate, dupa excluderea celorlalte cauze cunoscute drept cauze
naturale si violente ale mortii.
|
