MIJLOACE DE TRANSPORT PE APĂ

5.1.ÎNMATRICULAREAS NAVELOR

5.1.1. Definitia si natura juridica a navei

ORDONANŢĂ nr. 42 din 28 august 1997 privind navigatia civila defineste nava ca fiind : "mijlocul de navigatie utilizat pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii pe apa. Sunt nave în întelesul prezentei ordonante navele maritime, fluviale si alte nave de navigatie interioara, inclusiv ambarcatiunile mici, precum si echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare si alte asemenea, cu sau fara propulsie."

De asemenea sunt definite si constructiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuarii lucrarilor speciale pe caile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave si altele asemenea, care sunt considerate instalatii plutitoare.

Se considera ca fac parte din nava instalatiile, masinile si motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta actiune mecanica, cu mecanismele si mijloacele necesare transmiterii acestei actiuni, toate obiectele necesare navigatiei, diferitelor manevre, sigurantei navei, salvarii vietii umane, prevenirii poluarii, comunicatiilor, igienei si exploatarii potrivit destinatiei navei, chiar când acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum si proviziile.

Codul commercial reglementeaza ca face parte din vas si: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile si in general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar cind ar fi oarecare timp separate de vas.

Codul commercial prevede prin art. 490 ca vasele sunt bunuri mobile.

Desi nava este un bun mobil, datorita valorii ridicate a acesteia nava este protejata din punct de vedere juridic ca si cum ar fi un bun imobil iar acest lucru rezulta din faptul ca este supus transcrierii unui registru public numit Registru matricol pentru navele de categoria I-a si Regis 636e41g tru de evidenta pentru navele de categoria a II-a.

Din analiza celor prezentate rezulta se poate concluziona ca natura juridical a navei este urmatoarea:

- este un bun mobil;

- este un bun supus transcrierii intr-un registru public fiind protejat din punct de vedere juridic ca un bun imobil;

- este mijlocul de navigatie utilizat pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii pe apa;

- se impart pe categorii si pe tipuri de nave.

Astfel din punct de veder juridic se poate defini nava ca fiind un bun mobil ce este supusa transcrierii într-un registru public si reprezinta un mijlocul de navigatie utilizat pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii pe apa ce poate fi clasificat pe categorii si tipuri de nave.

De asemenea orice nava trebuie sa aiba actele de bord cerute de reglementarile nationale, precum si pe cele prevazute în conventiile internationale la care România sau tara de pavilion este parte.

Se recunosc ca valabile actele de bord si brevetele si certificatele echipajelor, daca sunt eliberate de autoritatile competente respectiv societatile de clasificare recunoscute ale tarii de pavilion navelor sub pavilion strain si echipajelor acestora.

Dreptul de vizita, inspectie, interventie si de a efectua cercetari la bordul unei nave se exercita potrivit conventiilor internationale, iar daca staul in care se afla nava nu este parte la conventii trebuie respectate prevederile sale interne.

5.1.2. Individualizarea navei

Legea privind navigatia civila prevede ca fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie sa aiba un nume care sa o distinga de celelalte nave, acesta se obtine la solicitarea proprietarului de nava care trebuie sa prezinte trei nume dorite in ordinea preferintei.

In cazul navelelor fara propulsie din categoria I, precum si navele din categoria a II-a, acestea trebuie sa poarte un numar de identificare.

Numele sau, dupa caz, numarul atribuit va fi înscris în evidente, precum si pe corpul navei.

La atribuirea numelui sau a numarului de identificare a navei se vor avea în vedere si prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate de România cu statele vecine.

Numele sau numarul si modul de înscriere pe corp si suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor.

Un alt element prin care se poate identifica o nava este portul de inmatriculare care de obicei este inscris pe pe corpul navei sub numele acesteia.

In cazul navelor maritime printre elementele de identificare exista si numarul si indicativul navei dat de Organizatia Internationala Maritima.

Totodata se mai pot considera printre elementele de identificare si caracteristicile navei (lungime-LOA, latime, pescaj, inaltime, tipul si puterea masinii, etc).

5.1.3. Clasificarea navelor

O.G.nr.42/1997 privind navigatia civila clasifica navele in doua categorii respectiv:

a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru calatorii de lunga durata si navele cu sau fara propulsie cu o capacitate de încarcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fara propulsie cu deplasament de peste 15 tone;

b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave.

Clasificarea navelor in cele doua categorii este necesara pentru cunoasterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor, pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie sa le posede precum si pentru a se efectua evidenta navelor in registre matricole sau de evidenta.

Clasificarea navelor pe categorii nu trebue cnfundata cu clasificarea navelor pe tipuri care reprezinta impartirea navelor in: cargouri, vrachiere, petroliere, nave RO-RO, conainer, pasagere, etc.

5.1.4. Clasa navelor. Rolul si responsabilitatea societatilor de clasificare. Inspectia tehnica a navelor. Controlul si emiterea certificatelor pentru navele aflate in exploatare, constructie, reconstructie.

Clasa nvei reprezinta aptitudine navie de a este in buna stare de navigabilitate si ea se atesta de Certificatul de Clasificare acordata de o societate de clasificare. Ea se acorda pe o perioada de cinci ani cu obligativitatea efectuarii unei revizii anuale. De obicei clasa unei nave poate fi acordata pe o perioada limitata de timp ce reprezinta viata unei nave care difera de la o nava la alta in functie de tipul, clasa si zona de navigatie.

Societatile de clasificare agreate sunt cele recunoscute si au in principal o responsabilitate juridica in ce priveste eliberarea certificatelor pe care le emit ce rezulta din aplicarea urmatoarele atributii:

- supravegherea tehnica , clasificarea si certificarea , pe baza regulilor stabilite prin conventii internationale si reglementari, a constructiei , reconstructiei si repararii navelor , unitatilor de foraj marin si contenerelor ;

- supravegherea tehnica si certificarea materialelor si echipamentelor destinate acestora ;

- supravegherea tehnica si certificarea unor materiale , echipamente , instalatii si constructii metalice pentru unitati nenavale ;

- lucrari de cercetare -proiectare necesare elaborarii regulilor si prescriptiilor de registru ;

- importul si exportul de produse si prestatii specifice ;

- colaborarea tehnico-stiintifica cu alte institute specializate ,

- eliberarea certificatelor si documentelor prevazute in conventiile internationale maritime sau de navigatie interioara;

- verificari si inspectii la navele si asigura supravegherea tehnica a echipamentelor si materialelor specifice care se fabrica;

- asigura supravegherea tehnica si certificarea constructiei si reparatiei conteinerelor si a materialelor destinate acestora;

- executa supravegherea tehnica si certificarea unor materiale , echipamente , instalatii si constructii metalice pentru utilizarea nenavale;

- in constructia si clasificarea navelor maritime si fluviale , constructia platformelor maritime de foraj si executie , contenerelor , echipamentelor instalatilor si materialelor navale , in scopul prevenirii poluarii mediului marin de catre nave si aplicarii conventiilor internationale privind securitatea navigatiei si mediului inconjurator;

5.1.5. Evidenta inmatricularii navelor

Evidenta navelor se face prin inscrierea unui registru tinut de autoritatea statului competent.

Inmatricularea se poate face printrun singur registru sau mai multe tinute de capitanii de port de inmatriculare in functie de cum are reglementat fiecare autoritate.

In legislatia atatului roman prin OG nr.42/1997 privind navigatia civila inscrierea navelor în evidente se face dupa cum urmeaza:

a) Navele de nationalitate româna care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole.

La cererea de înscriere în registrul matricol sunt necesare actele de dobândire a navei, inclusiv actul de radiere a înscrierilor anterioare, daca este cazul, actele de verificare si atestare a starii tehnice a constructiei navei, autorizatiile de lansare la apa si de navigatie, precum si actele de tonaj si fotografiile navei.

Dupa înscrierea navei în registrul de evidenta centralizata tinut de Ministerul Transporturilor se elibereaza actul de nationalitate.

În cazul contractelor de închiriere a navelor operatori sunt supusi si ei înscri în registrele de nave ale capitaniilor de port si în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de nationalitate pe numele operatorului, cu conditia predarii prealabile de catre armator a actului de nationalitate initial, care se va pastra la Ministerul Transporturilor pe perioada derularii contractului sau pâna la o noua solicitare a armatorului.

Actul de nationalitate initial se înapoiaza armatorului dupa înscrierea mentiunilor în registrul capitaniilor de port si în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor si dupa predarea actului de nationalitate emis pe numele operatorului.

Actul de nationalitate emis pe numele operatorului nu ii confera acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului.

Se înscriu în registrul de nave si navele care au purtat pavilion strain si sunt închiriate de persoane juridice sau fizice române, numai dupa scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de catre autoritatea competenta a statului respectiv.

b) Navele de nationalitate româna care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta.

La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a înscrierilor anterioare, daca este cazul, actul de constatare a starii tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor si fotografiile navei.

Scoaterea din evidenta a navelor se face prin mentionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea nationalitatii române, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, esuare sau alte împrejurari.

În caz de pierdere a nationalitatii române, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât dupa predarea la capitania portului a certificatului de nationalitate româna si a celorlalte acte de bord.

Regimul de înscriere a navelor si de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica si echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, în cazul când depasesc 15 tone deplasament, si de categoria a II-a când au deplasamentul pâna la 15 tone inclusiv.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor si echipamentelor plutitoare, precum si stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare nu sunt opozabile fata de terti.

Organele care tin registrele matricole si pe cele de evidenta elibereaza certificate privind mentiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesati.

5.2.Nationalitatea navelor

5.2.1. Nationalitatea navelor. Conditiile de obtinere si de pierdere a nationalitatii. Dreptul navelor de a arbora pavilionul roman. Pavilioane de complezenta

Navele au nationalitatea statului al carui pavilion sunt autorizate sa-l poarte.

Guvernul Romaniei, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionu-lui roman sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept.

Dreptul de arborare a pavilionului roman se acorda:

a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice romane;

b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice straine, care au sediul unei filiale sau domiciliul in Romania;

c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice straine inchiriate de persoane fizice sau juridice romane.

Navele care arboreaza pavilionul roman sunt de nationalitate romana si nu pot naviga sub pavilionul altui stat.

Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului roman vor avea la bord actele care sa ateste dreptul de arborare a pavilionului roman si actele cerute de legislatia romana si de conventiile internationale la care Romania este parte.

La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului roman navelor inchiriate persoanelor juridice sau fizice straine.

In aceasta situatie, armatorul navei va prezenta capitaniei portului de inregistrare actul de nationalitate in vederea arhivarii .

Dreptul de arborare a pavilionului roman se retrage in cazul in care nu mai sunt indeplinite conditiile de la art. 24.

Navele nou construite in santierele din Romania, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice straine, vor naviga in perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului roman, emis de capitania portului in raza caruia a fost executata. constructia, la cererea constructorului.

Dupa perfectarea actelor de predare-primire si prezentarea acestora la capitania portului, navele vor naviga in baza actului de nationalitate emis de autoritatea competenta a statului de inregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatica a statului respectiv.

5.3.3. Transmiterea si constituirea de drepturi reale asupra navei

Dobandirea si transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum si constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu in registrele matricole sau de evidenta, prevazute la art.18, tinute de capitaniile de port facandu-se totodata mentiune si pe actul de nationalitate sau in carnetul de ambarcatiune.

Contractul de constructie de nave va fi transcris in registrele de nave in constructie ale capitaniei portului in raza caruia se afla santierul naval.

In aceste registre se vor transcrie si eventualele transmiteri de proprietate, precum si constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pana la obtinerea actelor de nationalitate.

Regimul de inscriere a navelor si de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra tavelor se aplica si echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria l, in cazul cand depasesc 15 tone deplasament si de categoria a ll-a cand au deplasamentul pana la 15 tone inclusiv.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor si echipamentelor plutitoare, precum si stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise in evidentele de inmatriculare nu sunt opozabile fata de terti.

Organele care tin registrele matricole si pe cele de evidenta elibereaza certificate privind mentiunile cuprinse in aceste registre, la cererea celor interesati.

5.5.Documentele de bord obligatorii pentru navele sub pavilion român si strain

5.5.1.Certificate si alte documente a caror existenta la bordul navelor este ceruta prin acte normative interne si prin conventii internationale, conditiile in care acestea pot fi obtinute, perioada lor de valabilitate legala, autoritatile emitente.

CERTIFICATE sI DOCUMENTE CARE TREBUIE SĂ EXISTE ÎN PERMANENŢĂ LA BORDUL NAVELOR

NOTĂ:

Toate certificatele care trebuie sa existe în permanenta la bordul navelor trebuie sa fie originale.

5.6.Retinerea si sechestrarea

5.6.1.Creanta maritima.

CONVENTIA INTERNATIONALA pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime (Bruxelles, 10 mai 1952) defineste creanta maritima ca afirmarea unui drept sau a unei creante avind una dintre urmatoarele cauze:

a) daune cauzate de catre o nava fie prin abordaj, fie in alt mod;

b) pierderi de vieti omenesti sau daune corporale cauzate de catre o nava sau provenind din exploatarea unei nave;

c) asistenta si salvare;

d) contracte referitoare la folosinta sau locatiunea unei nave prin charter-party sau altfel;

e) contracte referitoare la transportul de marfuri de catre o nava in baza unui charter-party, conosament sau altfel;

f) pierderi sau pagube aduse marfurilor si bagajelor transportate de catre o nava;

g) avarie comuna;

h) imprumut maritim;

i) remorcaj;

j) pilotaj;

k) furnizarea, in orice loc, de produse sau de materiale facute unei nave in scopul exploatarii sau intretinerii sale;

l) constructie, reparatii, echipamentul unei nave sau taxele de doc;

m) salariile comandantilor, ofiterilor sau membrilor echipajului;

n) banii cheltuiti de comandant si cei platiti de catre incarcatori, navlositori sau agenti in contul navei sau al proprietarului ei;

o) proprietatea contestata a unei nave;

p) proprietatea contestata a unei nave sau posesia sa ori exploatarea sa, sau drepturile la rezultatele exploatarii unei nave in coproprietate;

q) orice ipoteca maritima si orice garantie;

Ordonanta nr. 42 din 28 august 1997 privind navigatia civila prevede la art. 96.si urm. ca retinerea opereaza atunci când - Capitania portului nu va elibera actele de bord si permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi si despagubiri la care sunt obligate, potrivit dispozitiilor legale, fata de capitania de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada si in cazul cand s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de catre un organ al administratiei locale sau centrale, de organele jurisdictionale ori de cele ale parchetelor.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada si in cazurile cand capitania primeste reclamatii scrise prin care se cere retinerea navei, pentru pretentii de neplata marfii incarcate, pretentii rezultand din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despagubiri, taxe, tarife si alte asemenea.

In cazurile prevazute in prezentul articol retinerea inceteaza daca proprietarul navei a depus o garantie suficienta in raport cu suma pretinsa sau daca, in termen de 24 ore de la retinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o incheiere judecatoreasca de punere sub sechestru.

In calculul acestor ore nu se iau in considerare orele din zilele nelucratoare.

Raspunderea pentru retinerea nejustificata a navei o poarta acela la cererea caruia a fost retinuta nava.

Prevederile cu privire la retinere si sechestrare nu se aplica navelor militare si navelor sub pavilion strain folosite pentru servicii guvernamentale.

CODUL COMERCIAL AL ROMÂNIEI*) din 16 aprilie 1887 prevede ca orice creditor are dreptul sa poata proceda la sechestrarea, urmarirea si vinzarea silita a unui vas sau a unei parti in diviza dintr-insul, care ar fi proprietatea debitorului sau. Creditorii privilegiati pot exercita acest drept chiar daca vasul, care in total sau in parte este afectat, ar fi trecut in mainile unei a treia persoane.

Vasul poate fi sechestrat in cazurile si dupa formalitatile stabilite in acest cod. Sechestrarea fiind declarata valabila de catre tribunalul de comert competent, vinzarea, colocatiunea creditorilor si repartitiunea pretului se fac in conformitate cu regulile fixate in prezentul capitol.

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru si nici urmarit. Vasul se considera ca este gata de plecare, cind capitanul are asupra-si hartiile de navigatiune necesare pentru calatorie.

In orice stare a procedurei, dupa cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului si chiar a insus debitorului, tribunalul inaintea caruia sa afla cauza pendinte, poate ordona ca vasul sa intreprinda una sau mai multe calatorii, prescriind in acelas timp precautiunile ce dupa imprejurari, s-ar crede necesare. Calatoria nu se poate incepe pina ce mai intai sentinta tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisa in registrele autoritatei maritime respective si adnotata pe actul de nationalitate. Cheltuielile necesare pentru intreprinderea calatoriei, se vor inainta de reclamant. Navlul, dupa ce mai intai se vor scadea cheltuielile, se va adauga la pretul vanzarii.

Partea interesata in o cauza comerciala va putea, deodata cu intentarea actiunei, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 si urmatoarele din procedura civila, dupa deosebirile mai jos enuntate. Va putea de asemenea sa urmareasca si sa popreasca pentru sumele cuprinse in titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de catre un al treilea, conformandu-se dispozitiunilor art. 456 si urmatoarele din codicele de procedura civila.

Sechestrul sau poprirea nu se va putea infiinta de cit numai cu dare de cautiune, afara de cazul cind cererea de sechestru sau de poprire se va face in virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtator, protestat de neplata. Judecatoria se va pronunta asupra sechestrului in camera de consiliu fara prealabila chemare a partilor. Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decit daca debitorul va consemna suma, capital, interese si cheltueli, pentru care s-a infiintat acel sechestru.

Conventia internationala prevedea ca o nava purtind pavilionul unui stat contractant nu va putea fi sechestrata in jurisdictia unui stat contractant decit pe baza unei creante maritime, dar nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu va putea fi considerata ca o extindere sau o restringere a drepturilor si competentelor pe care statele, autoritatile judiciare sau autoritatile portuare le detin in baza legii lor interne sau a reglementarilor lor, de a sechestra, a retine sau de a opri in alt mod o nava de a iesi in larg in jurisdictia lor.

Fara a aduce atingere dispozitiilor paragrafului 2 si art. 10, orice reclamant poate sechestra fie nava la care se refera creanta, fie oricare alta nava apartinind celui care era, in momentul nasterii creantei maritime, proprietarul navei la care aceasta creanta se refera, chiar atunci cind nava sechestrata este gata pentru a naviga, dar nici o nava nu va putea fi sechestrata pentru o creanta prevazuta la lit. o), p) sau q) ale art. 1, cu exceptia cazului cind reclamatia este in legatura cu nava insasi.

Navele vor fi considerate ca avind acelasi proprietar cind toate partile de proprietate vor apartine unei aceleiasi sau unor acelorasi persoane.

O nava nu poate fi sechestrata si cautiunea sau garantia nu va fi data mai mult de o data in jurisdictia unuia sau mai multor state contractante pentru aceeasi creanta si pentru acelasi reclamant; si daca o nava este sechestrata in una dintre aceste jurisdictii si o cautiune sau o garantie a fost data, fie pentru a obtine ridicarea sechestrului, fie pentru a-l evita, orice sechestru ulterior al acestei nave sau al oricarei alte nave apartinind aceluiasi proprietar, cerut de catre reclamant si pentru aceeasi creanta maritima, va fi ridicat si nava va fi eliberata de catre tribunal sau de catre orice alta jurisdictie competenta a numitului stat, afara de cazul in care reclamantul va dovedi, convingind tribunalul sau orice alta autoritate judiciara competenta, ca garantia sau cautiunea a fost eliberata in mod definitiv inainte ca sechestrul ulterior sa fi fost aplicat sau ca exista o alta ratiune valabila pentru a fi mentinut.

In cazul navlosirii unei nave cu predarea gestiunii nautice, cind navlositorul raspunde singur de o creanta maritima in legatura cu aceasta nava, reclamantul poate sa sechestreze aceasta nava sau oricare alta apartinind navlositorului, cu respectarea dispozitiilor prezentei conventii, dar nici o alta nava apartinind proprietarului nu poate fi sechestrata in legatura cu aceasta creanta maritima.

Alineatul precedent se aplica, de asemenea, tuturor cazurilor in care o persoana, alta decit proprietarul, este obligata printr-o creanta maritima.

O nava nu poate fi sechestrata decit cu autorizatia unui tribunal sau a oricarei alte autoritati judiciare competente a statului contractant in care sechestrul este aplicat.

Tribunalul sau oricare alta autoritate judiciara competenta, in jurisdictia careia nava a fost sechestrata, va acorda ridicarea sechestrului in cazul in care o cautiune sau o alta garantie suficienta va fi fost furnizata, afara de cazul in care sechestrul este aplicat in considerarea creantelor maritime enumerate la art. 1 de mai sus, la lit. o) si p); in acest caz, instanta poate permite exploatarea navei de catre posesor, cind acesta va prezenta garantii suficiente, sau sa regleze gestiunea navei pe timpul duratei sechestrului.

In lipsa acordului intre parti cu privire la marimea cautiunii sau a garantiei, tribunalul sau autoritatea judiciara competenta va fixa natura si cuantumul.

Cererea de ridicare a sechestrului pe baza unei astfel de garantii nu va putea fi interpretata nici ca o recunoastere a responsabilitatii, nici ca o renuntare la beneficiul limitarii legale a responsabilitatii proprietarului navei.