MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE
Clasificare
Modurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în functie
de mai multe criterii:
. Dupa întinderea dobândirii:
1) moduri de dobândire universala sau cu titlu universal;
2) moduri de dobândire cu titlu particular.
. Dupa caracterul dobândirii:
1) moduri de dobândire cu titlu oneros;
2) moduri de dobândire cu titlu gratuit.
. Dupa momentul la care se produce momentul dobândirii:
1) moduri de dobândire inter vivos;
2) moduri de dobândire pentru cauza de moarte -mortis causa.
. Dupa situatia juridica a bunului în momentul dobândirii:
1) moduri de dobândire originare;
2) moduri de dobândire derivate.
Legea ca mod de dobândire a drepturilor reale
În conceptia Codului civil, domeniul de aplicare ale legii în aceasta
materie cuprinde:
1) dobândirea fructelor prin posesia de buna-credinta (art.485 C. civ.);
2) dobândirea coproprietatii zidului comun, care în fond este o vânzare silita
(art.597 si 598 C. civ.);
3) dobândirea mobilelor prin posesia de buna-credinta.
Hotarârea judecatoreasca, mod de dobândire a drepturilor reale
Hotarârea judecatoreasca constituie un mod de dobândire a dreptului
de proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracter
constitutiv de drepturi. Prezinta acest caracter hotarârea judecatoreasca prin
care se dispune exproprierea unui imobil proprietate privata pentru utilitate
publica sau hotarârea judecatoreasca pronuntata într-o cauza care are ca
obiect suplinirea consimtamântului uneia din parti la încheierea unui act
translativ de proprietate.
Traditiunea (predarea materiala)
Prin traditiune se întelege predarea materiala a unui bun. În prezent,
traditiunea opereaza transferul proprietatii în cazul asa-numitelor daruri
manuale, adica al unor donatii curente, de mica importanta, care se executa
imediat, prin predarea lucrului donat, fara a fi necesara o forma speciala.
Ocupatiunea
30
Ocuparea, denumita de Codul civil "ocupatiune", ca mod de
dobândire a drepturilor reale, consta în luarea în posesie a unui bun care nu
apartine nimanui, deci a unui bun fara stapân.
În prezent, se admite ca în aceasta categorie ar intra: apa de baut sau
pentru trebuintele casnice, atunci când aceasta este luata de la un izvor
natural, precum si vânatul sau pestele, când sunt dobândite legal.
Accesiunea
Accesiunea consta în încorporarea materiala a unui lucru mai putin
important într-un lucru mai important. Titularul dreptului asupra lucrului
mai important devine si titularul bunului mai putin important.
Dupa obiectul principal la care se refera, accesiunea poate fi
imobiliara si mobiliara. Accesiunea imobiliara poate fi naturala si
artificiala.
Accesiunea imobiliara naturala consta în unirea a doua bunuri care
apartin unor proprietari diferiti, fara interventia omului, dintre care cel putin
bunul principal este un bun imobil. Codul civil reglementeaza urmatoarele
cazuri de accesiune imobiliara naturala: aluviunea, avulsiunea, insulele si
prundisurile, accesiunea albiei parasite si accesiunea animalelor.
Accesiunea imobiliara artificiala presupune interventia omului. În
Codul civil sunt reglementate doua cazuri de accesiune artificiala:
constructia sau plantatia facuta de proprietar, pe terenul sau, însa cu
materialele altcuiva; constructia sau plantatia facuta de o persoana, cu
materialele sale, însa pe terenul altcuiva.
Codul civil porneste de la ideea ca lucrul principal este terenul, iar
prin accesiune, proprietarul terenului devine si proprietar al constructiei sau
al plantatiei.
Accesiunea mobiliara presupune unirea a doua bunuri mobile care
apartin la proprietari diferiti ori confectionarea sau obtinerea unui bun de
catre o persoana prin munca sa, folosind materialele altuia.
În Codul civil sunt reglementate trei cazuri de accesiune mobiliara:
adjunctiunea, specificatiunea si confuziunea sau amestecul. Regula este ca,
în toate cazurile, proprietarul bunului principal devine si proprietar al
bunului mai putin important, unit cu primul, având obligatia de a plati
despagubirile corespunzatoare.
Uzucapiunea (prescriptia achizitiva)
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietatii sau a altor
drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntrerupta a acestui
lucru în tot timpul fixat de
lege.
31
Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privata si
dezmembramintele acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile si
superficia. Uzucapiunea nu se aplica în privinta bunurilor imobile
proprietate publica, deoarece acestea sunt inalienabile si imprescriptibile.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune întotdeauna o posesie utila,
adica neafectata de vicii. Simpla detentie precara ori posesia viciata, oricât ar
dura în timp, nu poate duce niciodata la uzucapiune.
Uzucapiunea poate fi de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani
(art.1890 C. civ.,) si uzucapiunea de 10 pâna la 20 de ani, dupa distinctiile
stabilite în art.1895 C. civ., când posesia a fost de buna-credinta si s-a
întemeiat pe un just titlu.
Principalul efect al uzucapiunii este acela ca posesorul devine titular al
dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat în
timpul cerut de lege. Efectul uzucapiunii este retroactiv, în sensul ca
uzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii
termenului, ci chiar din ziua în care a început posesia.
Succesiunea
Potrivit art. 644 Cod civil, proprietatea bunurilor se dobândeste si se
transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune.
Termenul de succesiune desemneaza, în general, transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe
persoane fizice sau juridice, ori catre stat.
Mostenirea este reglementata în Codul civil, Legea nr. 319/1944
privind drepturile succesorale ale sotului supravietuitor, precum si în alte
acte normative, cum aer fi Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995 sau Legea
nr. 10/2001.
În raport de prevederile art. 650 Cod civil, mostenirea este de doua
feluri:
- mostenire legala;
- mostenire testamentara.
Mostenirea este legala când transmisiunea patrimoniului succesoral
are loc în temeiul legii.
Mostenirea este testamentara în cazul când transmiterea
patrimoniului succesoral sau o parte a acestuia are loc în temeiul vointei
celui care lasa mostenirea manifestata prin testament.
Persoanele desemnate de testator sa culeaga mostenirea se numesc
legatari.
Legatararul poate fi:
- universal, cu vocatie la
întregul patrimoniu succesoral;
32
- cu titlu universal, cu vocatie la o fractiune din patrimoniul
succesoral;
- particular, cu vocatie la bunuri determinate.
Data deschiderii mostenirii
Potrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, ceea
ce înseamna ca data deschiderii unei succesiuni este data mortii celui care
lasa mostenirea.
Locul deschiderii mostenirii
Locul deschiderii mostenirii este cel al ultimului domiciliu al
defunctului, în raport de prevederile art. 14 din Codul de procedura civila
conform caruia litigiile privitoare la mostenire sunt de competenta instantei
celui din urma domiciliu al defunctului.
Conditiile generale ale dreptului de mostenire
Indiferent de felul mostenirii, legala sau testamentara, pentru ca o
persoana sa poata mosteni, ea trebuie sa îndeplineasca doua conditii:
- capacitatea succesorala;
- vocatia succesorala.
Capacitatea succesorala reprezinta aptitudinea unei persoane de a fi
subiect de drepturi si obligatii pe care le presupune calitatea de mostenitor.
Persoanele care au capacitate succesorala sunt:
- persoanele fizice în viata la data deschiderii succesiunii;
- persoanele concepute, dar nenascute, la data deschiderii
succesiunii;
- persoanele disparute;
- peroanele juridice daca sunt în fiinta la data deschiderii
succesiunii, având capacitate succesorala de la data înregistrarii,
de la data actului de dispozitie, de la data recunoasterii sau
autorizarii înfiintarii.
Nu au capacitate succesorala:
- predecedatii;
- persoanele juridice care au încetat sa mai aiba fiinta;
- comorientii (persoanele care au murit în aceeasi împrejurare,
fara sa se poata stabili daca una a supravietuit celeilalte).
Vocatia succesorala, în sens larg, desemneaza vocatia eventuala a
unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana.
Conditiile speciale ale mostenirii legale
Pentru a dobândi mostenirea în temeiul legii, o persoana trebuie sa
îndeplineasca trei conditii speciale:
1. sa aiba vocatie succesorala legala;
2. sa nu fie nedemna;
33
3. sa nu fie exheredata (dezmostenita).
Principiile generale ale devolutiunii legale
. Principiul chemarii la mostenire a rudelor în ordinea claselor de
mostenitori legali
Codul civil stabileste patru clase de mostenitori legali:
- clasa I, clasa descendentilor, în linie directa, alcatuita din
copiii, nepotii, stranepotii defunctului, fara limita de grad;
- clasa a II-a, clasa ascendentilor privilegiati (parintii
defunctului) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile
defunctului si descendentii acestora pâna la gradul al IV-lea,
inclusiv);
- clasa a III-a, clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii
defunctului, fara limita de grad);
- clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile,
verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului).
. Principiul proximitatii gradului de rudenie între mostenitorii din
aceeasi clasa, conform caruia, în cadrul aceleiasi clase, rudele de grad mai
apropiat înlatura de la mostenire rudele de grad mai îndepartat.
. Principiul egalitatii între rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad,
potrivit caruia, daca mostenitorii defunctului fac parte din aceeasi clasa si au
acelasi grad de rudenie, ei vor împarti mostenirea în parti egale.
Reprezentarea succesorala
Prin reprezentare succesorala un mostenitor mai îndepartat în grad
urca în locul si gradul ascendentului sau decedat la data deschiderii
mostenirii pentru a culege, în concurs cu succesorii mai apropiati în grad,
partea care s-ar fi cuvenit predecedatului daca acesta s-ar fi aflat în viata.
Reprezentarea succesorala este admisa în privinta descendentilor
copiilor defunctului si în privinta descendentilor din frati si surori.
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor
Pentru a-l mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa
îndeplineasca conditiile generale cerute de lege pentru a mosteni, precum si
o conditie speciala, respectiv sa aiba calitatea de sot la data deschiderii
mostenirii.
Legea nr. 319/1944 recunoaste urmatoarele drepturi sotului
supravietuitor:
- un drept de mostenire în concurs cu oricare dintre clasele de
mostenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase;
- un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor
apartinând gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta;
- un drept temporar de abitatie
asupra casei de locuit.
34
Drepturile statului asupra mostenirii vacante
Potrivit art. 680 Cod civil, în lipsa de mostenitori legali sau
testamentari, bunurile lasate de defunct trec în proprietatea statului.
Testamentul
Potrivit art. 802 Cod civil, testamentul este un act revocabil prin care
testatorul dispune, pentru timpul încetarii sale din viata, de tot sau parte din
avutul sau.
Cuprinsul principal al testamentului îl constituie actele de dispozitie
cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lasa la moartea
sa, adica legatele.
În dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii de testamente:
1) testamentele ordinare;
2) testamentele privilegiate;
3) forme simplificate de testamente pentru depunerile la C.E.C si
testamentul facut în strainatate.
Din categoria testamentelor ordinare fac parte testamentul olograf,
testamentul autentic si testamentul mistic (secret).
Testamentul olograf trebuie sa fie în întregime scris, datat si semnat de
mâna testatorului.
Testamentul autentic este acel testament care a fost autentificat de
notarul public, cu respectarea dispozitiilor legale.
Testamentul mistic sau secret este testamentul semnat de testator,
strâns si sigilat si prezentat judecatoriei pentru îndeplinirea unor formalitati.
Sunt testamente privilegiate, testamentele militarilor, testamentul în
caz de boala contagioasa si testamentul maritim.
Testamentul militarilor este acel testament încheiat de militari,
precum si persoanele asimilate acestora, cât timp se afla pe teritoriul strain,
în misiune ori prizonieri la inamic sau pe teritoriul român într-o localitate
asediata sau ale carei comunicatii au fost întrerupte din cauza razboiului.
Testamentul facut în timp de boala contagioasa este acel testament
facut de persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unei boli
contagioase (în carantina), daca în localitatea respectiva nu exista notar
public.
Testamentul maritim se încheie de calatorii si membrii echipajului în
cursul unei calatorii pe mare.
Clauza testamentara pentru depunerile la C.E.C reprezinta o
dispozitie testamentara prin care titularii instrumentelor de economisire
solicita în scris conducerii
C.E.C. introducerea de dispozitii testamentare
35
prin care sa indice persoanele carora sa li se elibereze, dupa deces, sumele de
bani depuse.
Conform art. 886 Cod civil, cetateanul român aflat în strainatate va
putea dispune prin testament sau în forma olografa prevazuta de legea
româna sau în forma autentica întrebuintata în locul unde se face
testamentul.
Legatul
Legatul este actul juridic cuprins într-un testament prin care testatorul
desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, vor primi
întreg patrimoniul, o fractiune din el sau bunuri determinate din patrimoniul
testatorului.
Dupa modalitatile care afecteaza vointa testatorului, legatele pot fi:
- pure si simple;
- cu termen;
- sub conditie;
- cu sarcina.
Dupa obiectul lor, legatele pot fi:
- universale
- cu titlu universal
- cu titlu particular
Cuzele care împiedica prodiucerea efectelor legatelor (cauzele de
inficacitate) sunt revocarea si caducitatea dispozitiilot testamentare.
Rezerva succesorala
Orice persoana fizica poate dispune liber de bunurile care alcatuiesc
patrimoniul sau, dar în limitele prevazute de lege.
Rezerva succesorala este acea parte din patrimoniul celui care lasa
mostenirea la care mostenitorii au dreptul în virtutea legii si de care cel care
lasa mostenirea nu poate dispune prin liberalitati facute în timpul vietii sau
prin legate.
Cotitatea disponibila este acea parte a patrimoniului care excede
rezervei succesorale si de care defunctul poate dispune liber, neîngradit,
inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.
Potrivit Codului civil si Legii nr. 319/1944, sunt mostenitori
rezervatari:
- descendentii defunctului de orice grad;
- ascendentii privilegiati;
- sotul supravietuitor.
Dreptul de optiune succesorala
36
Dreptul de optiune succesorala apartine tuturor mostenitorilor cu
vocatie generala la mostenire.
Dreptul de optiune succesorala se manifesta prin intermediul actului
juridic de optiune succesorala prin care titularul acestui drept subiectiv are
posibilitatea de a alege între:
- a accepta pur si simplu mostenirea;
- a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar;
- a renunta la mostenire.
Dreptul de accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit
de la data deschiderii succesiunii, care se aplica în cazul transmisiunilor
succesorale universale si cu titlu universal, iar în cazul transmisiunilor cu
titlu particular, aceste termen este de 3 ani.
|
