MODURILE DE DOBANDIRE A PROPRIETATII

MODURILE DE DOBÂNDIRE A PROPRIETATII

I.Scurte precizari teoretice

1.Notiune.Modurile de dobandire a drepturilor reale sunt categorii de acte sau fapte juridice care genereaza dobandirea sau /si transferarea dreptului de proprietate si a celorlate drepturi reale principale.

Codul civil, in art.644 si 645 enumera diferitele moduri de dobandire a proprietatii : sucesiune, legate, conventie, traditiune, accesiune sau incorporatiune, prscriptie, lege si ocupatiune ; acestei enumarari trebuie sa i se aduage si hotararea judecatoreasca.

Majoritatea modurilor de dobandire a proprietatii sunt in acelasi timp si moduri de dobandire pentru celelalte drepturi reale.Dintre aceste moduri, succesiunile si legatele formeaza materie de studiu a dreptului civil in anul III .Cu privire la conventie, trebuie observat ca ea este un mod general de dobandire a tuturor drepturilor patrimoniale, nu numai a celor reale; teoria generala a contractului va fi studiata in cadrul disciplinei obligatiilor civile.

2.Clasificarea modurilor de dobandire.

a)-in functie de intinderea dobandirii: moduri de dobandire cu titlu universal si cu titlu particular;

b)-in functie de momentul dobandirii : moduri de dobandire intre vii si pentru cauza de moarte ;

c)-in functie de situatia juridica a bunului in momentul dobandirii: moduri de dobandire originare si derivate;

d)- in functie de caracterul transmisiunii: moduri de dobandire cu titlu oneros si cu titlu gratuit.

3.Legea ca mod de dobandire a drepturilor reale.Un act normativ nu poate da nastere unui raport juridic in mod concret, ci este nevoie de un act sau fapt juridic in acest scop.Prin exceptie, legea,in sens larg poate fi mod de dobandire a proprietatii numai daca este vorba de un act normativ cu caracter individual: de exemplu o hoatarare de guvern

In acceptiunea art.645 c.civ. sunt considerate ca moduri de dobandire prin efectul legii ,toate acele moduri care nu pot fi incadrate intr-una din categoriile enuntate de Codul civil.

Retinem in acasta materie urmatoarele cazuri de dobandire a proprietatii prin efectul legii:

-dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta(art.485 c.civ.);

-dobandirea coproprietatii zidului comun(art.597,598c.civ.);

-dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta(art.1909 C.civ.).

4.Dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta.Sediul materiei:art.1909 alin.1 C.civ."Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curg 848y2421i ere de timp." Regula continuta de art 1909 alin. este ca in materie mobiliara posesia de buna-credinta valoreaza titlu de proprietate: "en fait de meubles possession vaut titre."Doua intelesuri ii sunt atribuite acestei maxime:

-posesorul unui bun mobil poate opune posesia sa proprietarului -revendicant ca o prezumtie de proprietate;

-dobanditorul bunului mobil de la un non dominus devine proprietar in baza posesiei sale, in ipoteza in care adevaratul proprietar s-a desesizat voluntar de bun.

Conditiile invocarii regulii en fait de meubles possession vaut titre:

4.1.Conditii referitoare la bun :

se refera numai la bunuri mobile corporale; exista o exceptie : titlurile la purtator (bunuri incorporale) ;

bunul mobil sa fie privit ut singuli;

nu se aplica : bunurilor mobile din domeniul public, bunurilor mobile suspuse unui regim de inregistrare si publicitate,bunurilor mobile inalienabile.

4.2.Conditiile referitoare la persoane pot fi reprezentate astfel:

desesizare voluntara  instrainare prin vanzare

Prorietarul ----- ----- ----> Detentorul ----- ----- ------> Tertul posesor cu titlu oneros

precar de buna-credinta

=beneficiarul regulii art.1909

.3.Conditii referitoare la posesie.Posesia trebuie sa fie :

-reala si utila;

-de buna-credinta-prin raportare la art.972 C.civ.(o aplicatie a art.1909 alin.1);justul-titlu nu este cerut ca un element separat de buna-credinta, el poate fi si putativ.

4.4.Explicatiile teoretice propuse regulii:

prescriptie instantanee

un mod de dobandire a bunurilor mobile prin efectul legii;

o prezumtie absoluta de proprietate .

5.Hotararea judecatoreasca,mod de dobandire a drepturilor reale.Retinem doar hotararile judecatoresti constitutive de drepturi reale:

-hotararea judecatoreasca de suplinire a consimtamantului uneia dintre parti la incheierea unui act translativ de proprietate in materie imobiliare( in baza art.1075-1077 C.civ:executarea silita directa atipica a obligatiilor de a face.).

5.Traditiunea(predarea materiala a bunului) ca mod de dobandire a drepturilor reale principale. In sensul art.644 C.civ., traditiunea opereaza transferul proprietatii in cazul :

-darurilor manuale;

-actiunilor (titlurilor de valoare) "la purtator", nenominative.

6.Ocupatiunea (luarea in stapanire a unui bun care nu apartine nimanui)este retinuta ca mod de dobandire a drepturilor reale :

-in cazul bunurilor comune: apa de baut luata de la un izvor natural;

-in situatia vanatului si a pestelui capturat in conditiile legii.

7.Accesiunea ca mod de dobandire a drepturilor reale.

Definitie:accesiunea consta in incorprorarea materiala a unui lucru mai putin important intr-un lucru mai important.

In functie de natura obiectului principal , accesiunea este imobiliara si mobiliara; accesiunea imobiliara poate fi naturala si artificiala.

7.1.Accesiunea imobiliara naturala consta in unirea -fara interventia omului-a doua bunuri dintre care cel putin bunul principal este imobil.Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de accesiune imobilara naturala:

a)-aluviunea este reglementata de art.495-497 c.civ; sunt aplicabile si dispozitiile cuprinse in Legea apelor nr.7/1996.

b)-avulsiunea este definita in art.498 C.civ.;

c)-insulele si prundisurile ;regimul juridic este continut in art.500-501 C.civ. si Legea apelor;

d)- accesiunea albiei unui rau : este definintade art.502 C.civ;

e)-accesiunea animalelor : este reglementata de art.503 C.civ. si Legea nr.103/1996 privitoare la fondul cinegetic si protectia vanatului.

7.2.Accesiunea imobiliara artificiala. Codul civil porneste de la regula ca lucrul principla este terenul si reglementeaza doua ipoteze:

7.2.1.Ipoteza constructiei sau plantatiei facuta de proprietar pe terenul sau , dar cu materialele altei persoane:

- solutia este continuta in dispozitiile art.493 C.civ.: lucrarile apartin proprietarului terenului ( indiferent de buna sau reaua sa credinta), care are insa obligatia de platas a despagubirlior catre proprietarul materialelor.

Ipoteza constructiei sau plantatiei facuta de o persoana , cu materialele sale, dar pe ternul altei persoane.

Codul civil in art.494 aplica regula quod solo aedificatur solo cedit:proprietarul terenului devine prinaccesiune, proprietarul lucrarilor.

Domeniul de aplicare al art.494 C.civ.:lucrari sau constructii noi, nu imbunatatiri aduse unui imobil;destinatarul legii este numai constructorul care are calitatea de posesor al terenului ( nu detentor precar); nu se aplica in situatia existentei unui contract intre proprietarul terenuli si constructor.

Legea civila distinge intre constructorul ( posesorul terenului) de buna credinta si cel de rea-credinta:

posesorul este de buna -credinta atunci cand stapaneste terenul in virtutea unui titlu translativ de proprietate ale carui vicii nu-i sunt cunoscute-prin raportare la art.486 C.civ. sau in baza unui antecontract de vanzare-cumparare;

legea il obliga pe proprietarul terenului sa pastreze lucrarile cu indatorirea de plata a unei indemnizatii( valoarea materialelor si pretul muncii sau sporul de valoare al fondului. ); buna-credinta este suficient sa existe in momentul incorporarii in sol a constructiei: mala fides superveniens non nocet;

in cazul posesorului de rea-credinta legea ii ofera proprietarului un drept de optiune intre a pastra constructia( situatie in care va plati constructorului despagubiri reprezentand valoarea materialelor si pretul muncii) si a cere demolarea .

7.2.3.Probleme comune pentru constructorul de buna-credinta si pentru cel de rea-cedtinta:

constructorul devine creditor pentru suma de bani repezentand despagubirile ce au a fi platite de proprietarul terenului;

constructorul are un drept de retentie [3]cu privire la constructie;

constructorul este indreptatit sa obtina despagubirile si de la subdobanditorul ulterior al imobilului.

7.3.Accesiunea mobiliara opereaza in urmatoarele cazuri:
-adjuctiunea: art.504 c.civ;

-specificatiunea :art.508-509 c.civ.;

-confuziunea: art.511-512C.civ.)

Regula este ca proprietarul bunului principal devine prin accesiune proprietar al bunului mai putin important su unit cu primul, cu obligatia de a plati despagubiri.

8.Prescriptia achizitiva (uzucapiunea ) este un mijloc de a dobandi dreptul de proprietate si dezmembramintele acestuia asupra unui bun, prin posesia bunului in tot timpul fixat de lege.

Domeniul de aplicare : bunuri imobile aflate in circuitul civil; bunurile mobile ar putea fi uzucapate de catre posesorul de rea-credinta in ipoteza in care nu sunt indeplinite conditiile art.1910 C.civ.

.Posesia necesara pentru a uzucapa: posesia utila, in conditiile art.1847;

-detentia precara nu poate conduce la uzucapiune;

-posesia echivoca exercitata de un coproprietar asupra intregului bun comun nu conduce la uzucapiune decat in situatia in care ar fi intervenit transformarea ei in posesie utila;

- actele de simpla tolerenta exercitate asupra unui imobil( cu consimtamantul proprietarului) nu conduc la uzucapiune.

Uzucapiunea de 30 de ani (logissimi temporis):sediul materiei art.1890 C.civ.;cerinte:

-posesie utila si neintrerupta timp de 30 de ani;

-nu se cere ca posesia sa fie de buna-credinta.

Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani:

a)sediul materiei art.1895 C.civ.;aplicabilitate :

- bunuri imobile privite ut singuli , nu ca universalitati;

poate conduce si la dobandirea dezmembramintelor dreptului de proprietate:uzufruct si servituti continue si aparente(chestiune discutata in doctrina).

b)Conditiile:

-posesia sa se intemeieze pe un just-titlu , definit in art.1897 C.civ.;

-justul-titlu trebuie sa emane de la alta persoamna decat adevaratul proprietar , sa nu fie nul sau putativ si sa aiba data certa.

-posesia sa fie de buna-credinta :art.1898 alin 1 si 2( prezuma buna-credinta)C.civ.

.Calculul termenului se face conform art.1896c.civ.

-inceputul si sfarsitul:art.1887-1888 c.civ.

-intreruperea prescriptiei :

a)-naturala :art.1864 C.civ.-cand posesorul este lipsit mai mult de 1 an de folosinta lucrului

-cand lucrul este declarat imprescriptibil pe cale legala ;

inceputul intrarea in reintrarea terenurilor implinirea termenului

posesiei vigoare a in circuitul civil= prescriptiei prescurtate

L58si 59 un nou curs al prescriptiei

= intreruperea cursului prescriptiei

b)civila-in conditiile Decretului nr.167/1958.

c)-suspendarea prescriptiei ;in conditiile art.13-14 decretul nr.167/1958.

Jonctiunea posesiilor: este adaugarea la teremenul prescriptiei actuale a posesorului a timpului cat lucrul a fost posedat de autorul sau(art.1859 ,1860 C.civ.)

-jonctiunea posesiilor este posibila si facultativa;

-autorul este o persoana care nu este adevaratul posesor al bunului;

-transmiterea posesiei catre posesorul actual are loc in cadrul unui raport juridic;

-actualul posesor nu poate schimba caracterele posesiei autorului sau.

Efectele uzucapiunii:

principalul efect este dobandirea dreptului de proprietate in mod retroactiv;

invocarea uzucapiunii poate avea loc atat pe cale de actiune, cat si pe cale de abstentiune.

beneficiarul prescriptiei poate renunta in conditiile art.1838-1840 c.civ.: dupa implinirea termenului si avand capacitate deplina de exercitiu.

II. Rezolvati urmatoarele spete :

La 18.11.2005 A. introduce o actiune în justitie împotriva lui B. solicitând restituirea unui videocasetofon. În sustinerea pretentiilor sale, reclamantul arata ca pârâtul a cumparat bunul de la C. la 11.04.2005, iar acesta din urma, la rândul sau, îl cumparase cu o luna în urma de la A., proprietarul originar al bunului. De asemenea, reclamantul înfatiseaza hotarârea judecatoreasca pronuntata la 12.07.2005 prin care se desfiinta pentru error in substantiam contractul încheiat între A. si C. si se dispunea repunerea partilor în situatia anterioara. Ce solutie pronunta instanta si cu ce motivare?

La 24.09.2005 A. introduce o actiune în justitie împotriva lui B. solicitând restituirea unui C.D.-player. În apararea sa, pârâtul invoca art.1909 alin.1 C.civ. aratând ca a cumparat bunul de la C. la data de 14.07.2005. B. a preluat bunul dupa trei saptamâni de la încheierea contractului deoarece prezenta anumite deficiente ce trebuiau în prealabil remediate de catre vânzator. C. nu era însa adevaratul proprietar al bunului -- fapt pe care pârâtul nu îl cunostea la momentul cumpararii bunului -- deoarece el îl detinea de la reclamant cu titlu de depozit, scadenta obligatiei de restituire fiind fixata la 26.09.2005.

Cu doua luni înaintea intentarii actiunii de fata, B. asistase la o discutie purtata între reclamant si C. în care cel dintâi îi punea în vedere celui de-al doilea sa nu întârzie restituirea bunului, împrejurare pe care, de altfel, pârâtul nu o contesta în instanta.

Ce solutie pronunta instanta si cu ce motivare?

La 24.10.2005 A. introduce o actiune în justitie împotriva lui B. solicitând restituirea unui cuptor cu microunde. Din probele administrate în cauza rezulta ca la 23.10.2004 reclamantul a închiriat cuptorul lui C., dar cu doua zile înainte de restituirea bunului catre A., D., o terta persoana l-a furat, dupa care l-a vândut pârâtului. Pârâtul invoca buna sa credinta, solicitând respingerea actiunii în temeiul art.1909 alin.1 C.civ. Ce solutie pronunta instanta si cu ce motivare ?

4) A. va consulta în calitate de avocat în urmatoarea speta : la 12.11.2005 B. a formulat împotriva sa o actiune în justitie solicitând ca A. sa îi restituie în deplina proprietate si posesie un teren, precum si sa demoleze constructia, formata din patru etaje ridicata de posesorul-pârât pe acest teren în perioada iunie-octombrie 2002. În sustinerea pretentiilor sale privitoare la teren, reclamantul a facut proba dreptului sau de proprietate, iar, în ce priveste capatul de cerere referitor la constructie, a invocat art.494 alin.2 C.civ.

În acest sens, reclamantul a depus la dosarul cauzei notificarea pe care i-a trimis-o lui A. la 25.09.2002 prin care îi punea în vedere ca el (B.) este adevaratul proprietar al terenului si ca, daca va continua sa construiasca si ultimele doua etaje ale constructiei, îl va obliga la demolare, conform Codului civil. În conditiile în care A. a ignorat aceasta notificare finalizând constructia cu toate cele patru etaje proiectate, B. a solicitat instantei sa dispuna obligarea lui A. la demolarea constructiei.

Pe de alta parte, conform expertizei efectuate în cauza, valoarea investitiei efectuate de constructor se cifreaza la 70.000 euro, iar sporul de valoare al întregului fond ca urmare a ridicarii constructiei este de 100.000 de euro. Expunându-va aceasta situatie de fapt, A. va pune la dispozitie, în plus, o scrisoare trimisa de B. catre fratele lui la 13.05.2002 prin care îi spunea acestuia din urma ca este îngrijorat de intentia lui A., de care aflase din diferite surse, de a ridica o constructie pe terenul sau dupa ce intrase în posesia acestuia în urma cu trei ani, pe baza unui contract de vânzare-cumparare încheiat cu X., un tert neproprietar.

A. va solicita, în final, sa îi aparati interesele astfel încât sa obtina în raporturile cu B. cea mai buna pozitie posibila fata de dispozitiile legale aplicabile.

La 23.10.1989 A. încheie un contract de vânzare-cumparare cu B. având ca obiect un teren din Curtea de Arges. Pe data încheierii contractului, A. primeste suma convenita ca pret, iar B. intra în stapânirea terenului.

Dupa doi ani, cumparatorul ridica, prin efort propriu, o constructie pe terenul mentionat. La 24.08.1993 B. obtine o hotarâre judecatoreasca, ramasa definitiva prin neapelare, prin care, pe de o parte, se constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare încheiat în 1993 pe temeiul ca bunul nu se afla în circuitul civil, iar, pe de alta parte, având în vedere faptul ca acel contract era valabil ca antecontract de vânzare-cumparare, se pronunta, în temeiul art.1073 si 1077 C.civ., o hotarâre judecatoreasca "ce tine loc de titlu".

La 13.11.1994, constructia ridicata pe terenul mentionat piere în urma unui incendiu provocat, din neglijenta, de X. Fata de împrejurarea ca la o saptamâna de la acest fapt, B. introduce o actiune în justitie împotriva lui X. solicitând obligarea acestuia din urma la plata de daune-interese pentru prejudiciul cauzat, X. va solicita sa îi aparati interesele astfel încât sa obtina respingerea pretentiilor lui B.

Care sunt argumentele pe care le veti invoca spre a atinge acest obiectiv ?

6. La 15.03.2000, A si B au semnat un acord in vederea incheierii ulterioare a unui contract prin care A sa dobandeasca terenul si fundatia unei constructii apartinand lui B, prilej cu care s-a platit o parte din pret si s-a predat terenul lui A, care imediat a inceput lucrarile de ridicare a vilei(p+2 etaje).

La 10.02.2001, A primeste o notificare prin care B il instiinteza ca s-a razgandit in privinta perfectarii contractului de vanzare-cumparare intrucat un alt cumparator I-a oferit un pret considerabil mai mare, astfel incat intelege sa-I restituie acontul primit.

Prin cerea de chemare in judecata introdusa la 30.03.2002, A solicita cheltuieli reprezentand sporul de valoare al intregului imobil conform Codului civil..Paratul B se opune, sustunand ca reclamantul este constructor de rea-credinta, el continuand lucrarile si dupa primirea notificarii.

Rezolvati cererea introdusa de A, cu aratarea problemelor de drept si cu analiza apararii formulate de parat.

7.La 15.05.2001 X il actioneaza in justitie pe Y pentru plata contravalorii constructiei( p+1etaj) edificata pe terenul proprietatea acestuia din urma.

Din actele depuse la dosar, rezulta ca la 10.02.1996 X a intrat in posesia terenului in urma incheierii unui contract de vanzare cumparare cu W , care s-a prezentat ca find proprietar , dar care a fost evins de catre Y printr-o actiune in revendicare asupra aceluiasi teren , introdusa la 22.03.1996 si ramasa definitiva si irevocabila la 18.021997.

Reclamantul X arata ca bazandu-se pe titlul sau de proprietate datat 10.02.1996, a inceput imediat lucrarile la fundatia constructiei, neavand cunostiinta de existenta unei situatii litigioase asupra terenului.In apararea sa, paratul Y solisita demolarea constructiei pentru urmatoarele argumente: in primul rand,reclamantul este de rea-credinta, intrucat a fost notificat la 25.02.1997, cand i s-a cerut incetarea lucrarilor, fara sa dea insa curs acestei notificari;in al doilea rand, el , paratul, se afla intr-o stare de insolvabilitate financiara, urmare a procesului costisitor purtat impotriva lui W.

a)Precizati drepturile si obligatiile subiectelor de drept X si Y.

b)Solutionati cerera introdusa de X,analizand si apararea formulata de Y.

8)În anul 1943, A.C. si A.T. au cumparat împreuna de la S.M. un teren situat în localitatea Snagov-Sat fiecare platind câte ˝ din pretul terenului. În anul 1945 A.T. emigreaza în S.U.A., iar A.C. se stabileste pe terenul cumparat.

În anul 1964 F.D. introduce o actiune în revendicare împotriva lui A.C. demonstrând ca la data încheierii contractului de vânzare-cumparare S.M. nu era adevaratul proprietar.

A.C. se apara invocând uzucapiunea. Ce solutie pronunta instanta si cum o motiveaza ?

9)La data de 21 mai 1999 Reclamanta A a introdus o actiune in justitie impotriva paratilor B si C , cu urmatoarele capete de cerere:

a)- validarea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de reclamanta cu X, defunctul tata al paratilor;

b)- anularea titlului de proprietate nr.280/17 mai 1994 emis pe numele paratilor cu privire la ternul contractat de reclamanta cu autorul paratilor.

Paratii au formulat cerere reconventionala, solicitand instsntei anularea antecontractului de vanzare -cumparare incheiat de reclamanta cu tatal lor, deoarece, la data incheierii acestuia,nu era emis titlul de proprietate asupra terenului.

In fapt, instanta retine ca la 20 martie 1991 intre A si X s-a incheiat un act sub semnatura privata , prin care X a convenit sa-i vanda lui A suprafata de 1,5 ha,existand mentiunea ca actul respectiv va ramane valabil pana la data intocmirii actului autentic de instrainare; acesta insa nu s-a incheiat pana la data de 20 iunie, data cand a intervenit decesul lui X, iar titlul de proprietate a fost emis ulterior in beneficiul mostenitorilor pentru un teren in suprafata de 7 ha.

In sustinerea cererii sale, reclamanta arata ca actul de vanzare-cumparare fiind incheiat in martie 1991, este anterior emiterii titlului de proprietate, astfel ca acesta nu putea sa cuprinda si suprafata de teren de 1,5 ha ce formase deja obiectul instrainarii.

Instanta de fond admite in parte actiunea reclamantei numai cu privire la validarea antecontractului de vanzare-cumparare, dandu-i caracter de act autentic; mentine titlul de proprietate emis in 1994, respingand capatul de cerere referitor la anularea lui.

Impotriva sentintei judecatoriei paratii declara apel, considerand-o inaplicabila,pentru ca se mentin doua titluri de proprietate pentru aceeasi suprafata de teren( actul de vanzare-cumparare autentificat de instanta si titlul de proprietate prin care lis-a reconstituit dreptul de proprietate).( Curtea de Apel Iasi, dec .civ.1374/1999, nepublicata)

Cerinte:

Precizati modul si momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.

Solutionati apelul declarat de parati.

Prin actiunea introdusa la 4 mai 1977, reclamantii CG si CM au chemat in judecata Statul roman prin Ministerul de finante, Consiliul popular al municipiului Bucuresti si ICRAL Colentina, pentru a fi obligati sa le lasa in deplina proprietate si posesie un imodil situat in Bucuresti, strada Rozelor, sector 2, sustinand ca paratii - care invoca in favoarea lor existanta unei hotarari judecatoresti de trecere a imobilului in proprietatea statuluui in baza Decretului nr.111/1951 - detin in realitate imobilul fara drept, iar in plus, hotarearea invocata nu le este opozabila( reclamantilor).

Din actele dosarului, se constata ca reclamantul CM a cumparat, in timpul casatoriei cu CG, mobilul in litigiu de la NV si AV, prinactul de vanzare -cumparare autentificat la Notariatul de Stat Bucuresti, sub nr.2933/1951 si transcris la grefa tribunalului Ilfov.Dupa obtinerea dreptului de proprietate, reclamantii au platit impozitul pe cladire si asigurarile ADAS.

Cu toate acestea, in decembrie 1951, Sectia financiara a chemat in judecata pe fostii proprietari, cerand treceea imobilului in proprietatea statului in temeiul Decretului nr.111/1951.

Fostul tribunal popular Bucuresti a admis actiunea Sectiei financiare si a dispus trecerea imobilului in proprietatea statului prin sentinta civila 218/1952.

Din copia dovezilor de comunicare catre fostii proprietari NV si AV, care au figurat ca parti in proces, se constata ca sentinta tribunalului le-a fost comunicata in octombrie 1958, iar Cosiliul popular prin decizia 248/1959 a transerat imobilul in administrarea ICRAL Colentina.

In aparare, consilierul juridic al paratilor sustine ca in cauza opereaza in favoarea statului prescriptia achizitiva de 10 ani, prevazuta de art.1895 c. civ., deoarece statul si-a exercitat posesia pe acest interval de timp, pe baza bunei-credinte si a hotararii judecatoresti ce constituie justul- titlu.( Din decizia civ.17/13 august 1979 a Tribunalului Suprem, C.D.1979, p.32s.u.)

Cerinte:

a)          Solutionati cererea reclamantilor, cu prezentarea problemelor de drept si a apararii formulate de consilierul juridic.

b)          Rezolvati speta in ipoteza in care actiunea ar fi introdusa nu in anul 1977, ci in anul 1997 intre aceleasi parti.

La 16 iunie 1978, sotii BG si BC au chemat in judecata Consiliul popular al orasului Viseu de Sus, pentru a se constata ca sunt proprietarii , prin uzucapiune, a unei portiuni din terenul inscris in Cartea funciara nr.3466 sub numarul topografic 5390/2 si sa se dispuna inscrierea parcelei in cartea funciara sub un numar topografic nou.

Reclamantii au motivat ca poseda terenul din 1947 in baza unui contract sub semnatura privata din 24 august 1945, prin care au cumparat parcela de teren de la descendentii proprietarului FS, inscris in cartea funciara si de la care statul a preluat o parte din imobil, incluzand si portiunea in litigiu.

Consilierul juridic al Consiliului popular a solicitat respingerea actiunii, pe motiv ca timpul de prescriptie nu s-a implinit in favoarea reclamantilor, in principal datorita intrarii in vigoare a Legii nr.59/1974.

Judecatoria Viseu de Sus a admis actiunea reclamantilor, considerand ca acestia sunt indreptatiti a uni posesiunea lor cu posesia autorului lor,pana la intrarea in vigoare a legii din 1974.( Din decizia civila 2100/20 nov.1979 a Sectiei civile a Tribunalului Suprem, CD 1979, p.40 s.u.)

Cerinte:
a) Prezentati problemele de drept din speta.

b) Este corecta solutia judecatoriei ? Motivati raspunsul.

Prin actiunea introdusa la 24 oct.1976, la Judecatoria Barlad, reclamantul TG a chemat in judecata pe paratul CG, solicaitand obligarea acestuia de a-i lasa in deplina deplina proprietate si posesie un teren cu suprafata de 1000 mp, situat in Barlad.

Reclamantul a motivat ca terenul mentionat este proprietatea sa , ca l-a dobandit prin cumparare de la AT, conform actului de vanzare-cumparare din 7 nov.1949 ; a mai aratat ca tarenul a fost luat in stapanire pe nedrept de catre parat, deoarece acesta a cumparat de la acelasi proprietar nu terenul din litigiu, ci un alt teren, vecin cu acesta.

In replica, paratul sustine ca poseda terenul in discutie din martie 1959, ca in urma incheierii contractului de vanzare-cumparare a ocupat intregul teren- inclusiv parcela de 1000 mp revendicata de TG - si a fost chemat in judecata de vanzatorul AT; ca prin decizia civila nr.536/1959 fostul Tribunal regional Iasi a constatat, prin interpretarea actului de vanzare-cumparare , ca suprafata de teren cumparata are la drumul public latimea de 20 m, iar nu de jumatate din aceasta latime ; ca intrucat actul lui de cumparare a fost interpretat in sensul aratat, el, paratul, urmeaza sa fie considerat posesor de buna-credinta al bunului revendicat de reclamant, situatie in care in favoarea lui opereaza uzucapiunea de 10 ani, conform art.1895 c.civ.(Din Decizia Sectiei civile nr.139/24 ian.1979 a Tribunalului Suprem, CD 1979, p.42 s.u.)

Cerinte:

a)          Prezentati problemele de drept din speta.

b)          Solutionati cererea reclamantului, analizand si apararea formulata de parat.

Reclamanta A a formulat actiune in justitie impotriva paratilor B, C si D avand urmatoarele capete de cerere:

a)              sa se constate ca a dobandit , ca efect al prescriptiei achizitive, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Apusului nr.34 format din teren in suprafata de 300mp si o casa de locuit ;

b)              sa se anuleze contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr.92/1996, incheiat intre B in calitate de vanzator si D in calitate de cumparatoare.

c)              sa se evacueze paratii de la adresa mentionata.

Reclamanta sustine ca la 26 oct.1957 a cumparat de la X , prin contractul autentificat sub nr.1200/1957 , imobilul din litigiu pe numele fiului sau B, care la acea data avea 18 ani, abia terminase liceul si care nu a contribuit cu nimic la plata pretului imobilului.Din momentul cumparararii, reclamanta arata ca s-a stabilit in locuinta, exercitand continuu posesia asupra acesteia; din 1957 si pana in prezent a adus imbunatatiri imobilului, a a chitat impozitele, a inchiriat camere diversilor chiriasi.

La scurt timp de la achizitionarea imobilului, paratul B s-a casatorit si a locuit impreuna cu sotia, C, intr-un apartament repartizat de unitatea la care era angajat.

In luna aprilie 2000, paratul B s-a instalat in imobil pe motivul unor neintelegeri cu sotia ; dupa o vreme s-au impacat, aducand-o si pe ea in casa.

Reclamanta probeaza cu martori ca paratii manifesta fata de ea o comportare necorespunzatoare; prin intermediul unui avocat a aflat ca paratul a incheiat un contract de vanzarea imobilului in litigiu , catre fiica sa, prin care s-a prevazut ca A are un drept de uzufruct, impreuna cu B si C .

A sustine ca respectivul contract s-a incheiat in frauda legii, intentia paratului fiind de a reactiva un drept de proprietate pe care l-a pierdut prin nelocuirea timp indelungat in imobil.

Prin sentinta civila nr.y/2001, judecatoria a admis actiunea formulata; paratii au declarat apel, criticand solutia ca fiind nelegala si netemeinica.

Solutionati apelul, cu prezentarea motivelor si a problemelor de drept.

14) In septembrie 2003 A a chemat in judecata Consiliul popular al comunei X si a cerut sa se constate ca a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui teren agricol in suprafata de 8 ha.

Din dosarul cauzei rezulta ca reclamantul a cumparat ternul in litigiu de la B la data de 12. 10.1992, care-l detinea in temeiul unei adeverinte de proprietate.

Reclamantul isi motiveaza actiunea prin faptul ca titlul sau de proprietate este desfiintat ca urmare a anularii adeverintei de proprietate a autorului sau, deoarece comisia de aplicare a Legii 18/1991 si-a dat seama ulterior ca a eliberat adeverinta pentru o suprafata mai mare decat ceea ce i se cuvenea de drept lui B.

Cerinte:

a)      Prezentati problemele de drept din speta.

b)      Motivati solutia pe care o va pronunta instanta.

c)      Solutionati speta pentru ipoteza in care A ar fi cunoscut la momentul achizitionarii terenului despre anulabilitatea adeverintei de proprietate a autorului sau.

15) La 15.08 2000, A formuleaza o actiune in justitie impotriva lui B, avand drept obiect constatarea dreptului sau de proprietate dobandit prin uzucapiune asupra locuintei sale compusa din 3 camere plus dependinte.

Reclamantul arata ca locuieste din imobil din 1980, unul in care, cu prilejul casatoriei sale, tatal sau, X, i-a daruit ca zestre casa din litigiu.A solicita instantei unirea posesiei sale cu cea a autorului sau X.Din datele dosarului rezulta ca X a stapanit imobilul intre 1965-1980, in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu Y ( tatal paratului B) la 14.10.1965.

Prin intampinare, B invedereaza instantei ca respectivul contract de vanzare-cumparare nu a fost valabil incheiat, fiind anulabil pentru vicii de cosimtamant in persoana vanzatorului, fapt constatat in 1967 pritr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.De asemenea, B arata ca in calitate de unic mostenitor a lui Y nu a putut pune in aplicare hotararea mentionata, fiind plecat in strainatate un timp indelungat.In consecinta, paratul se opune admiterii actiunii lui A.

Cerinte:

a)      Se poate baza A pe inzestrarea facuta de tatal sau , ca si titlu de proprietate a imobilului ?

b)      Este in interesul lui B sa invoce nevalabilitatea contractului din 1965 ?

c)      Precizati daca instanta poate dispune unirea celor doua posesii .

d)      Solutionati speta in cazul in care contractul de vanzare-cumparare din 1965 ar fi fost valabil.

e)      Rezolvati speta in ipoteza in cae imobilul in litigiu ar fi fost un teren.

16) La 20.08.1995 A formuleaza o actiune in justitie impotriva lui B pentru a se constata dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren agricol in suprafata de 6 ha.

Din datele dosarului rezulta ca intre A si antecesorul paratului, X, a intervenit in 1963 o intelegere consemnata printr-un inscris sub semnatura privata privind achizitionarea terenului in litigiu.

Paratul B se opune admiterii cererii invocand urmatoarele motive:

in primul rand, arata ineficienta actului juridic incheiat in 1963, deoarece nu a fost urmat niciodata de incheierea unui contract in forma autentica, asa cum prevedea legislatia vremii( Decretul nr.151/1950);

in al doilea rand, in anul 1974 au intervenit legile nr.58 si nr. 59 cu privire la scoaterea terenurilor din circuitul civil.

Cerinte:

a)      Analizati motivele invocate de parat.

b)      Prezentati care este relevanta legilor din 1974 asupra dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

c)      Solutionati cererea reclamantului.

III.Lectura juridica

Comentati urmatoarele citate:

a) " Sa presupunem ca un detentor precar, obligat la restituire, detine lucrul de 30 de ani, numarand din momentul cand trebuia sa faca restituirea; obligatia de restituire, adica actiunea personala a autorului detentorului, se afla stinsa prin prescriptie extinctiva, conform dreptului comun. Ar fi logic ca odata obligatia de restituire stinsa, detentorul sa poata incepe o posesie utila si deci sa uzucapeze, caci obstacolul, care impiedica uzucapiunea, se afla inlaturat. Totusi ,chiar dupa stingerea obligatiei de restituire, detentorul nu va putea uzucapa prin nici o curgere de timp, conform regulii de mai sus ( art. 1858 c.civ. -n.n). Precaritatea este deci un viciu perpetuu. "(C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu,Al.Baicoianu)

b)"Acela care nu-si exercita constant actul de posesiune( actus possesssorius) asupra unui lucru exterior ca asupra a ceea ce este al sau e considerat, pe buna dreptate, inexistent (ca posesor); asadar, el nu se poate plange de lezarea ce i s-a facut , atata timp cat nu are dreptul la titlul de posesor , si atunci cand, in urma lui, un altul a intrat in posesiunea sa, el ar motiva ca odinioara fusese proprietar, dar in prezent nu mai este, iar proprietatea ramasese fara intrerupere lipsita de un act juridic.- Numai un act juridic de proprietate , mentinut si intarit continuu cu documente , garanteaza cuiva ceea ce este al sau, dupa o lunga perioada de neintrebuintare."(I.Kant)

c)"Art.494 nu se va aplica deci decateori posesorul va fi deposedat prin efectele anularii sau rezolutiei unei vanzari, ori prin revocarea unei donatiuni, pentru ca in urma anularii sau revocarii contractului , partile sunt puse in starea in care erau inaintea incheierii lui, asa ca posesorul care a facut lucrari pe fondul altuia n-a avut niciodata un titlu translativ de proprietate. .....

Sporirea valorii fondului se va putea afla , facandu-se o comparatie intre valoarea venala ce avea fondul inaintea facerii lucrarilor si aceea ce el o are in urma facerii lor.

Astfel, daca este vorba de un stabiliment industrial , sporirea valorii acestui fond sau plus-valuta lui se va socoti dupa valoarea intreaga a constructiilor facute de posesor, fara a se avea in vedere venitul ce ar produce stabilimentul , afara de cazul cand constructiile facute de posesorul de buna-credinta ar influenta asupra acestui venit....

Se decide ,de unii, ca judecatorii au o putere suverana de apreciere spre a determina plus-valuta fondului, putand sa tina seama si de foloasele personale ce lucrarile facute de posesorul de buna-credinta au putut sa aduca proprietarului fondului.

Pentru a se aprecia cresterea valorii fondului, se va avea in vedere momentul cand se face restituirea. ... numai in privinta plantelor se va avea in vedere momentul cand s-a facut plantatia , iar nu cel a levictiunii, pentru ca palntele sporesc pe masura cresterii lor , si aceasta crestere se datoreste pamantului in care s-au nutrit, iar nu cheltuielilor facute de posesor."(D.Alexandresco)

d)"Recunoasterea voluntara produce si alte efecte( in afara de intreruperea cursului prescriptiei-n.n.) ? Poate ea schimba natura posesiunii...? Astfel, daca posesorul, autor al recunoasterii, avea dreptul de a prescrie prin uzucapuina scurta de 10-20 de ani, mai are el acest drept dupa ce a recunoscut ca poseda proprietatea altuia ? ... S-a pretins ca recunoasterea voluntara are ca efect imposibilitatea de a uzucapa in viitor , plasand posesorul in stare de precaritate.Este o eroare care vine dintr-o analiza incompleta a situatiei.Precaritatea presupune ca posesorul detine mobilul pentru altul,adica are obligatia de restituire catre proprietar. Pentru ca autorul recunoasterii sa se gaseasca totusi in stare de precaritate, ar trebui sa recunoasca nu numai ca nu este proprietarul imobilului, ci si ca este debitor, in calitate de locatar etc..Or, recunoasterea pe care o emite nu creeaza aceasta calitate , care deriva dintr-un contract anterior de inchiriere, de mandat,etc.;.. aceasta precaritate preexista recunoasterii si nu decurge din ea.(M.Planiol,G.Ripert)

Bibliografie minimala

1.C. Bîrsan, "Drept civil. Drepturile reale principale", Ed. ALL Beck, Bucuresti, 2001,p.305-337;