MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR
13.1. Novatia
13.1.1. Definitie
Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie veche si 12212m1218m o īnlocuiesc cu o obligatie noua.
13.1.2. Felurile novatiei
13.1.2.1. Novatia obiectiva
Novatia obiectiva este acea forma a novatiei care se produce īntre creditorul si debitorul initial, prin schimbarea īn raportul juridic obligational a obiectului sau cauzei obligatiei vechi.
Schimbarea obiectului obligatiei se realizeaza atunci cānd partile convin ca obiectul obligatiei sa-l reprezinte nu o suma de bani ci o alta prestatie.
Schimbarea cauzei obligatiei intervine atunci cānd dobānditorul unui bun, debitor al pretului, convine cu īnstrainatorul sa pastreze pretul cu titlu de īmprumut.
13.1.2.2. Novatia subiectiva
Novatia subiectiva este acea forma a novatiei care se realizeaza prin schimbarea creditorului sau debitorului obligatiei initiale.
Novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului initial cu un nou creditor, ceea ce prepune ca debitorul va fi liberat fata de vechiul creditor si obligat fata de noul creditor.
Novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cānd un tert se obliga fata de creditor sa plateasca datoria, fara a se cere acordul debitorului initial.
13.1.3. Conditiile novatiei
Novatia presupune īntrunirea tuturor conditiilor de validitate ale contractelor, precum si urmatoarele conditii speciale:
intentia partilor de a nova, animus novandi;
sa existe o obligatie veche valabila, care sa se stinga prin novatie;
prin acordul partilor sa se nasca o obligatie noua, valabila, care sa īnlocuiasca obligatia veche;
obligatia noua sa contina un element nou fata de vechea obligatie, cum ar fi partile, obiectul sau cauza.
Referitor la conditiile novatiei, īn practica judiciara s-a retinut faptul ca "potrivit art. 1130 Cod civil, novatia nu se prezuma, vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din act, iar novatiei īi sunt necesare īndeplinirea unor conditii prevazute de lege pentru īncheierea contractelor."[1]
13.1.4. Efectele novatiei
Indiferent de felul ei, novatia produce urmatoarele efecte:
stinge obligatia veche, īmpreuna cu toate garantiile sale;
da nastere unei noi obligatii, care are caracter contractual fiind rezultatul vointei partilor.
13.2. Delegatia
13.2.1. Definitie
Delegatia este actul juridic prin care un debitor, numit delegant, aduce creditorului sau, numit delegatar, consimtamāntul unei alte persoane, numita delegat, care se obliga alaturi sau īn locul delegantului.[2]
Delegatia a mai fost definita si ca fiind o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau īn locul lui.[3]
13.2.2. Felurile delegatiei
Delegatia este de doua feluri:
delegatie perfecta - atunci cānd delegatarul īl accepta pe delegat ca debitor si-l libereaza pe delegant; aceasta forma de delegatie se confunda cu novatia prin schimbare de debitor;
delegatie imperfecta - atunci cānd delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, avānd doi debitori, delegantul si delegatul.
13.2.3. Efectele delegatiei
Efectele delegatiei sunt diferite, dupa cum ne vom afla īn prezenta delegatiei perfecte sau imperfecte, astfel:
īn cazul delegatiei perfecte, stinge obligatia veche si o īnlocuieste cu o obligatie noua, ceea ce īnseamna ca delegantul va fi liberat fata de creditor, fata de care ramāne obligat delegatul;
īn cazul delegatiei imperfecte, se adauga un nou raport obligational celui preexistent, astfel ca delegantul nu este liberat fata de delegatar, iar acesta va mai avea un debitor, pe delegat.
|
