MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR
12.1. Cesiunea de creanta
12.1.1.Definitie si reglementare
Cesiunea de creanta este contractul prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane.[1]
Cu alte cuvinte, cesiunea de creanta este o conventie încheiata între cedent (cel care transmite creanta) si cesionar (cel care dobândeste creanta) prin care primul substituie în locul sau pe al doilea, acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).
Cesiunea de creanta este reglementata de art. 1391 - 1398 si art. 1402 - 1404 Cod civil, în materia vânzarii, dar creantele pot fi cesionate si prin contract de schimb sau contract de donatie.
12.1.2. Conditiile cesiunii de creanta
Cesiunea de creanta trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
toate conditiile de validitate ale unui contract referitoare la consimtamânt, obiect, capacitate si cauza;
contractul de cesiune este un contract consensual, cu exceptia cazului când reprezinta o donatie si trebuie sa se încheie în forma autentica;
pentru încheierea sa valabila nu se cere consimtamântul debitorului;
în principiu, orice creanta poate forma obiectul unei cesiuni, cu exceptia creantelor incesibile (de exemplu, pensia de întretinere);
pentru opozabilitatea fata de terti, cesiunea trebuie sa fie notificata debitorului sau sa fie acceptata de debitor printr-un act în forma autentica.
12.1.3. Efectele cesiunii de creanta
12.1.3.1. Efectele cesiunii de creanta între parti
Ca efect al cesiunii de creanta, între parti, creanta trece în patrimoniul cesionarului, care ,prin transfer, devine creditor în locul cedentului.
Daca cesiunea s-a facut printr-un contract cu titlu oneros, indiferent de pretul pe care l-a platit, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei.
Aceeasi va fi solutia si în cazul în care cesiunea de creanta s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit.
12.1.3.2. Efectele cesiunii de creanta fata de terti
În materia cesiunii de creanta sunt terti:
debitorul cedat;
cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creante;
creditorii cedentului.
Fata de terti, cesiunea de creanta îsi produce efectele numai de la data notificarii sau a acceptarii cesiunii de catre debitor.
În consecinta, pâna la momentul notificarii sau acceptarii, debitorul cedat poate plati în mod valabil cedentului.
În situatia în care exista mai multi cesionari, acela care îl notifica primul pe debitorul cedat, sau obtine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic, va deveni tert fata de ceilalti cesionari.
Prin cesiunea de creanta, creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia, mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit.
12.2. Subrogatia în drepturile creditorului prin plata creantei
12.2.1. Definitie
Subrogatia este acel mod de transmitere a obligatiilor care consta în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o alta persoana care, platind datoria debitorului, devine creditor ale acestuia din urma, dobândind toate drepturile creditorului platit.[2]
12.2.2. Reglementare
Codul civil a prevazut în art. 1106 - 1109 posibilitatea ca o plata sa se faca si prin subrogare (înlocuire), caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plateste (solvens), care era tert fata de raportul initial dintre creditor si debitor.[3]
12.2.3. Felurile subrogatiei
În functie de izvorul sau, subrogatia poate fi:
subrogatie legala;
subrogatie conventionala, care poate fi de doua feluri:
subrogatie conventionala consimtita de creditor;
subrogatie conventionala consimtita de debitor.
12.2.3.1. Subrogatia legala
Subrogatia legala opereaza prin efectul legii, fara a fi necesar acordul de vointa al partilor, în acele situatii prevazute de Codul civil si în materie de asigurare.
Potrivit art. 1108 Cod civil, subrogatia legala exista în urmatoarele cazuri:[4]
a) în folosul celui care , fiind el însusi creditor al aceluiasi debitor, plateste altui creditor ce are preferinta. De exemplu, un creditor chirografar plateste unui creditor ipotecar si se subroga în drepturile acestuia;
b) în folosul celui care, dobândind un imobil ipotecat, plateste creditorul ipotecar, cu intentia de a evita urmarirea silita a bunului;
c) în folosul celui care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes sa o plateasca. Sunt obligati împreuna cu altul: codebitorii solidari, codebitorii obligatiilor indivizibile si fidejusorii între ei.
d) în folosul mostenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar si plateste din patrimoniul sau un creditor al mostenirii.
Conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, la asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, în limitele indemnizatiei platite.[5]
12.2.3.2. Subrogatia conventionala
a) Subrogatia consimtita de creditor
Subrogatia consimtita de creditor se realizeaza prin acordul de vointa realizat, în mod expres, între creditor si tertul care plateste datoria debitorului.
Aceasta forma de subrogatie este reglementata de art. 1107 pct. 1 Cod civil si prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
pentru a opera nu se cere consimtamântul debitorului ci doar al creditorului initial;
trebuie sa se produca concomitent cu plata;
trebuie sa fie expresa;
chitanta sa aiba data certa.
b) Subrogatia consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de debitor se realizeaza prin acordul de vointa intervenit între debitor si un tert, de la care debitorul de împrumuta pentru a plati creditorului, subrogând tertul împrumutator în drepturile creditorului initial.
Aceasta forma de subrogatie este reglementata de art. 1107 pct. 2 Cod civil si prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
este un act juridic solemn, ceea ce înseamna ca atât contractul de împrumut cât si chitanta de plata a datoriei trebuie sa se încheie în forma autentica;
în actul de împrumut trebuie sa se mentioneze expres suma care se împrumuta pentru plata datoriei;
în chitanta de plata a datoriei sa se precizeze ca aceasta s-a platit cu suma împrumutata;
aceasta subrogatie nu presupune consimtamântul creditorului;
daca creditorul refuza plata, debitorul are la îndemâna oferta reala urmata de consemnatiune.
12.2.4. Efectele subrogatiei
Indiferent de izvorul sau, efectul principal al subrogatiei este acela ca subrogatul dobândeste toate drepturile creditorului platit, precum si garantiile creantei si poate sa exercite toate drepturile si actiunile împotriva debitorului.
Împotriva debitorului tertul poate sa intenteze si actiuni proprii în temeiul contractului de mandat, gestiunii de afaceri sau îmbogatirii fara justa cauza.
Subrogatia opereaza numai în masura platii efectuate, iar în caz de plata partiala va opera proportional cu suma plaatita.
|
