MOSTENITORII REZERVATARI

MOsTENITORII REZERVATARI

PRECIZĂRI PREALABILE

Potrivit Codului civil, calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad (art.841-842), deci toti mostenitorii din clasa I de mostenitori legali, precum si parintii defunctului (art.843), deci ascendentii privilegiati, mostenitori din clasa a II-a de mostenitori legali.

Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiaza de rezerva succesorala. De exemplu, colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor), desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori legali ca si parintii, nu sunt mostenitori rezervatari.

Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (art. 1-2) dreptul la rezerva succesorala a fost prevazut si în favoarea sotului supravietuitor al defunctului, fie ca vine la mostenire în concurs cu alti mostenitori rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati), fie ca va fi singurul mostenitor rezervatar care vine la mostenire în concurs cu alte rude ale defunctului ori cu persoane straine, beneficiare de liberalitati.

Precizez ca legea determina cuantumul rezervei, în toate cazurile, numai în mod indirect, prin aratarea cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind rezerva. Rezerva astfel determinata -colectiv sau individual - este la adapost de liberalitatile excesive ale defunctului, indiferent de beneficiarul liberalitatii, persoana straina sau mostenitor legal, chiar rezervatar. De exemplu, daca defunctul are 2 copii si doreste sa favorizeze pe unul dintre ei, o poate face numai în limitele cotitatii disponibile, rezerva celuilalt neputând fi atinsa, sub sanctiunea reductiunii liberalitatii excesive. În acest sens, rezerva are un caracter individual, raportat la fiecare mostenitor, nu numai în cazul sotului supravietuitor, dar si în cazul descendentilor ori a ascendentilor privilegiati.

REZERVA DESCENDENŢILOR

NOŢIUNEA DE DESCENDENŢI

În aceasta materie, ca si în materia devolutiunii legale a mostenirii, prin descendenti trebuie sa întelegem copiii defunctului si urmasii lor în linie dreapta la infinit (art.842 C. civ.), indiferent daca sunt din casatorie (aceeasi sau casatorii diferite) sau din afara casatoriei - asimilati cu cei din casatorie daca filiatia a fost stabilita potrivit legii (art. 63 C. fam.) - ori din filiatia stabilita prin adoptie (art.l alin. 1 si art.21 alin.2 din OUG nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr.87/1998) si indiferent daca vin la mostenire în nume propriu sau prin reprezentare (în cazul descendentilor de gradul II sau urmatoarele). Reamintim ca, prin adoptie filiatia dintre copilul adoptat si parintii sai naturali înceteaza (art. 1 alin. 4 din OUG nr. 25/1997) si deci el si descendentii lui nu vor beneficia de rezerva cu privire la patrimoniul lasat de parintii sai naturali sau alti ascendenti din familia fireasca.[1]

CUANTUMUL REZERVEI DESCENDENŢIL 18118s1820s OR

Legea determina cuantumul rezervei, sub forma unei fractiuni din mostenire, în mod indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile. Astfel, potrivit art.841 C. civ., cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii, este de 1/2 din bunurile dispunatorului daca lasa un copil, de 1/3 daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii.

Rezulta ca rezerva descendentilor este:

-1/2 din mostenire pentru un copil;

-2/3 din mostenire pentru doi copii;

-3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii.

Potrivit art.842 C. civ. prin copii se înteleg nu numai descendentii de gradul întâi, dar si ceilalti descendenti, indiferent de grad (nepoti, stranepoti etc).

PROBLEMA DESCENDENŢILOR DECEDAŢI LA DATA

DESCHIDERII MOsTENIRII SAU CARE SUNT

NEDEMNI SAU RENUNŢĂTORI

Întrucât cuantumul rezervei este în functie de numarul copiilor, se pune întrebarea daca urmeaza sa luam în calcul descendentii care nu mai exista la data deschiderii mostenirii sau care sunt nedemni ori renunta la mostenire.

Descendenti decedati

Daca defunctul a avut unul sau mai multi descendenti care nu mai exista la data deschiderii mostenirii (predecedati, comorienti sau codecedati), la stabilirea rezervei nu sunt luati în considerare, deoarece - neavând capacitate succesorala - nu au calitatea de mostenitori legali si, cu atât mai putin, de mostenitori rezervatari.

Daca însa descendentul, de exemplu, copilul care nu exista la data deschiderii mostenirii a lasat unul sau mai multi urmasi, care pot si vor sa vina la mostenire, la stabilirea rezervei se va lua în calcul si descendentul decedat, indiferent de numarul urmasilor lui si indiferent daca acestia vor culege mostenirea (rezerva) prin reprezentare sau în nume propriu.

Descendentul declarat disparut este socotit a fi în viata (art. 19 din Decretul nr. 31/1954) câta vreme nu a intervenit o hotarâre declarativa de moarte, ramasa definitiva. Daca data mortii stabilita în hotarâre va fi anterioara (concomitenta) datei deschiderii mostenirii, cel declarat mort va fi avut în vedere potrivit celor aratate (decedat cu sau fara posterioritate).

Descendenti nedemni sau renuntatori

Controversata este problema daca la stabilirea cuantumului rezervei succesorale urmeaza sa tinem seama de acei copii care exista la data deschiderii mostenirii, dar sunt îndepartati de la mostenire pentru nedemnitate succesorala sau care renunta la mostenire. De exemplu, daca defunctul are doi copii, dintre care unul nevrednic sau renuntator, rezerva va fi de 2/3 sau de 1/2 din mostenire?

Potrivit unei opinii, ramasa singulara în literatura de specialitate, rezerva urmeaza sa fie calculata tinând seama si de descendentii renuntatori sau nevrednici, mai ales pentru ca art. 841 C. civ. vorbeste de copii lasati (deci care sunt în viata la data deschiderii mostenirii) si rezerva are caracter colectiv.

Împartasim fara rezerve opinia dominanta potrivit careia la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama numai de descendentii care vin efectiv la mostenire - rezerva fiind o parte a mostenirii - iar nu si de cei care, datorita nedemnitatii succesorale sau a renuntarii, sunt straini de mostenire. Aceasta pentru ca prin "copii lasati" legea are în vedere, în aceasta materie, copiii lasati ca mostenitori, iar rezerva are caracter colectiv în raporturile dintre cei care o mostenesc si nu cu persoane straine de mostenire. În exemplul dat, rezerva are caracter colectiv numai daca cei doi copii mostenesc împreuna, nu si daca unul este nevrednic sau renuntator.[2]

CUANTUMUL REZERVEI DESCENDENŢIL 18118s1820s OR CARE NU SUNT DE GRADUL ÎNTÂI

Daca toti descendentii chemati la mostenire ca rezervatari sunt rude de gradul I (copii) cuantumul rezervei se stabileste si se atribuie colectiv (în indiviziune) potrivit celor aratate si se va împarti între ei pe cote - parti în mod egal, adica pe capete. De exemplu, daca defunctul are doi copii acceptanti si a desemnat un legatar universal, rezerva va fi de 2/3, fiecare copil având o cota-parte de 1 /3.[3]

Se pune însa întrebarea, care va fi cuantumul rezervei (si cum se va împarti) daca alaturi de copii sunt chemati la mostenire ca rezervatari si descendentii care nu sunt de gradul I (nepoti, stranepoti etc.) sau daca toti cei cu vocatie rezervatara sunt de grad subsecvent?. De exemplu, unicul copil al defunctului sau unul dintre cei doi copii ai defunctului este decedat la data deschiderii mostenirii, dar a lasat trei urmasi? Sau, unicul copil sau cei doi copii ai defunctului sunt nedemni sau renuntatori, dar au trei urmasi (nepoti în raport cu defunctul)?

Rezerva va fi de 1/2, respectiv de 2/3 (în functie de numarul copiilor) sau de 3/4 (având în vedere numarul total al descendentilor care vin la mostenire)? În lumina solutiilor adoptate în literatura de specialitate trebuie sa distingem între doua ipoteze:

a)      Daca descendentii de grad mai îndepartat vin la mostenire prin reprezentare succesorala rezerva se stabileste dupa numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I. De exemplu, daca unicul copil al defunctului este decedat, dar are trei urmasi (nepoti ai defunctului), care vin la mostenire prin reprezentare[4], rezerva va fi de 1/2 din mostenire, nu de 3/4. Tot astfel, daca unul dintre cei doi copii ai defunctului este decedat si reprezentat prin cei trei urmasi, rezerva va fi de 2/3, deci în functie de numarul tulpinilor si se va împarti în mod corespunzator (copilul în viata 1/3, iar cei trei nepoti împreuna 1/3). Solutia se impune si este admisa în unanimitate, pentru ca reprezentantii urca în gradul, locul si drepturile reprezentatului, inclusiv în ipoteza în care ambii copii ar fi decedati sau reprezentarea ar opera în mai multe grade.

b) Controversata este problema stabilirii rezervei în cazul în care mai multi descendenti de grad subsecvent vin la mostenire (ca rezervatari) în nume propriu, ceea ce se întâmpla daca singurul succesibil sau toti succesibilii de gradul întâi sunt nedemni sau renuntatori (motiv pentru care nu pot fi reprezentati) si au mai multi urmasi. Rezerva se va stabili în functie de numarul descendentilor de grad subsecvent care vin la mostenire în nume propriu? De exemplu, daca unicul copil sau ambii copii ai defunctului sunt nedemni sau renuntatori si au trei sau mai multi descendenti, rezerva va fi de 1/2, respectiv, de 2/3 din mostenire, în raport de numarul copiilor defunctului, sau de 3/4 tinând seama de numarul descendentilor de gradul urmator?

Potrivit parerii dominante , rezerva se stabileste, si în aceasta ipoteza, tot în functie de numarul descendentilor de gradul întâi; în caz contrar unicul copil sau cei doi copii ai defunctului ar putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2, respectiv 2/3, la 3/4) prin renuntare la mostenire, ceea ce nu se poate admite. Potrivit altei opinii, daca descendentii de grad mai îndepartat vin la mostenire în nume propriu, rezerva trebuie sa se calculeze în functie de numarul descendentilor care vin la mostenire si nu pe tulpini, deoarece mostenesc proprio nomine, iar nu prin reprezentare si ascendentul nu era obligat sa accepte mostenirea (art. 686 C. civ.), chiar daca acesta ar avea drept consecinta sporirea rezervei succesorale.[5]

Cu toate ca aceasta din urma solutie este în concordanta cu regulile care guverneaza reprezentarea succesorala, ne alaturam primei opinii, pe considerentul ca rezerva, având caracter imperativ, nu poate fi majorata prin vointa descendentilor si împotriva vointei defunctului. Precizam însa ca, dupa parerea noastra, în cazul venirii la mostenire a descendentilor de grad mai îndepartat în nume propriu, numai stabilirea rezervei se face în functie de numarul copiilor defunctului (pe tulpini), dar împartirea rezervei între descendentii de grad subsecvent se face în mod egal, adica pe capete. Art. 841 C. civ. vizeaza numai cuantumul rezervei, nu si modul ei de împartire, ceea ce se face potrivit regulilor care guverneaza mostenirea legala.

REZERVA PĂRINŢILOR

NOŢIUNEA DE PĂRINŢI (ASCENDENŢI PRIVILEGIAŢI)

Daca defunctul nu are descendenti ca mostenitori legali rezervatari sau cei existenti nu pot (din cauza nedemnitatii) or nu vor sa vina la mostenirea legala (renuntând la beneficiul ei), legea recunoaste dreptul la rezerva succesorala parintilor defunctului care, în calitate de ascendenti privilegiati, fac parte din clasa a II-a de mostenitori legali.

Colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pâna la gradul IV inclusiv), desi fac parte tot din clasa a II-a de mostenitori legali, nu beneficiaza de rezerva succesorala; ei pot fi exheredati prin liberalitatile facute de defunct sau în mod direct.[6]

Prin parinti ca mostenitori rezervatari legea are în vedere pe tatal si mama defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie, ca si în materia devolutiunii legale a mostenirii.

Din momentul încuviintarii adoptiei înceteaza raporturile dintre copilul adoptat si parintii naturali[7] (art. 1 alin. 4 si art. 21 alin. 2 din OUG nr. 25/1997), astfel încât ei nu mai au calitatea de mostenitori legali, deci nu beneficiaza nici de rezerva succesorala, iar daca adoptia se desface parintii firesti redobândesc drepturile parintesti, inclusiv dreptul la rezerva succesorala, numai daca instanta nu a decis o alta masura de protectie a copilului, în conditiile legii (art. 22 alin. 4). În cazul nulitatii adoptiei, care produce efecte si pentru trecut, parintii firesti redobândesc drepturile parintesti, inclusiv cele succesorale, desfiintându-se drepturile adoptatorului.

CUANTUMUL REZERVEI PĂRINŢILOR

Potrivit art. 843 C. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 134/1947) rezerva parintilor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile) este de 1/2 din bunurile defunctului daca "lasa tata si mama", si de 1/4 daca "lasa numai pe unul din parinti".[8]

Se pune întrebarea, care va fi cuantumul rezervei daca la data deschiderii mostenirii sunt în viata ambii parinti ai defunctului, dar unul dintre ei este nedemn sau renuntator si, ca atare, strain de mostenire?

S-a sustinut ca "renuntarea sau nevrednicia unuia dintre ei are drept efect ca singurul parinte ramas sa aiba drept la întreaga rezerva de o jumatate din mostenire", afara numai daca concureaza cu colateralii privilegiati, când renuntarea sau nevrednicia unui parinte profita colateralilor privilegiati.

Pentru motivele aratate mai sus - si nu este cazul sa revenim - consideram ca la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama de parintele care vine efectiv la mostenire (lasat ca mostenitor) si indiferent daca vine în concurs sau nu cu colateralii privilegiati.

Astfel, se considera, dat fiind ca renuntatorul sau nedemnul este strain de mostenire, ca si când nu ar fi avut niciodata calitatea de mostenitor (art. 696 C. civ.), sensul sintagmei "parinti lasati" de defunct utilizata de art. 843 C. civ. este acela de parinti chemati efectiv la mostenire, iar nu acela de parinti ramasi în viata, indiferent daca au sau nu vocatie succesorala fata de mostenirea defunctului.

REZERVA SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR

CUANTUMUL REZERVEI SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR

Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sotului supravietuitor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile), este de 1/2 din cota succesorala ce i se cuvine în calitate de mostenitor legal.[10] Dupa cum am vazut, aceasta cota-parte din mostenirea legala a sotului supravietuitor variaza în functie de clasa (subclasa) de mostenitori cu care vine în concurs (art. 1 lit. a-d), iar în lipsa rudelor din cele patru clase el are dreptul la întreaga avere a defunctului (art. 1 lit. e). Rezulta ca în rezolvarea problemelor care se pun în legatura cu drepturile succesorale ale sotului supravietuitor trebuie, în toate cazurile, sa se determine cu exactitate, pe baza de probe, calitatea mostenitorilor cu care el vine în concurs (rude ale defunctului facând parte dintr-o anume clasa de mostenitori legali sau legatari care nu fac parte din clasele de mostenitori legali), întrucât cota legala, si deci si rezerva sotului supravietuitor depinde de calitatea mostenitorilor cu care vine în concurs.

Bineînteles, în toate cazurile, pentru stabilirea rezervei sotului supravietuitor se va tine seama numai de rudele defunctului împreuna cu care el "vine la mostenire" (art. 1 din Legea nr. 319/1944), deci care mostenesc efectiv, adica nu sunt renuntatori, nedemni sau exheredati (daca, în acest din urma caz, nu sunt mostenitori rezervatari).[12]

De exemplu, daca defunctul are ca rude numai colateralii privilegiati, iar acestia sunt nedemni, renuntatori sau sunt exheredati, la determinarea rezervei sotului supravietuitor se va tine seama numai de existenta beneficiarului liberalitatii (legatar sau donatar).

În lumina celor aratate rezerva sotului supravietuitor va fi:

1/8 din mostenire, daca vine în concurs cu descendentii defunctului (clasa 1 de mostenitori), indiferent de numarul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul (copii, nepoti etc), deci 1/2 din cota legala de 1/4;

1/6 din mostenire, daca vine în concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor/si cu colateralii privilegiati, de asemenea indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 1/3;

1/4 din mostenire, daca vine în concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, în ambele cazuri indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 1/2;

Observam ca în concurs cu clasa a II-a de mostenitori legali rezerva sotului supravietuitor depinde de existenta sau inexistenta celor doua categorii de rude ale defunctului care compun aceasta clasa mixta;

3/8 din mostenire, daca vine în concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 3/4;

1/2 din mostenire în lipsa rudelor din cele patru clase de mostenitori legali, deci 1/2 din întreaga mostenire, deoarece concureaza numai cu beneficiarul liberalitatii, care nu are calitatea de mostenitor legal, inclusiv ipoteza în care ar fi avut aceasta calitate dar a renuntat la mostenirea legala.

În sfârsit, se mai impune precizarea ca sotul supravietuitor este rezervatar numai în privinta dreptului de mostenire legala prevazut de art. 1 din Legea nr. 319/1944 (la care art. 2 face trimitere), în privinta dreptului la mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinând gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta (art.5) si în privinta dreptului de abitatie (art.4) sotul supravietuitor nu se bucura de rezerva, aceste drepturi speciale putând fi înlaturate prin vointa celui care lasa mostenirea. Însa rezerva sotului supravietuitor prevazuta în art .2 din Legea nr. 319/1944 (prin raportare la dreptul sau de mostenire legala prevazuta de art. 1) se va calcula asupra întregii mosteniri, incluzând si bunurile gospodariei casnice, darurile de nunta sau casa de locuit în masura în care au apartinut defunctului.

PARTICULARITĂŢILE CARACTERELOR JURIDICE ALE REZERVEI SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR

Sub raportul caracterelor juridice, rezerva sotului supravietuitor prezinta unele particularitati, derogatorii sau suplimentare fata de cele generale.[13]

a)         Rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuie individual, chiar daca concureaza cu alti mostenitori rezervatari. De exemplu, daca defunctul a desemnat un legatar universal si are ca mostenitori legali sotul supravietuitor si doi copii, rezerva sotului supravietuitor se calculeaza si se atribuie distinct de rezerva colectiva a celor doi copii.

b)     Rezerva sotului supravietuitor nu este o fractiune raportata direct asupra mostenirii (cum se întâmpla în cazul descendentilor sau a parintilor), ci o fractiune din cota de mostenire legala, potrivit principiului portio legitima est portio portionis ab intestato (rezerva este o parte din partea de mostenire legala).

Mentionez ca, de lege ferenda, se preconizeaza stabilirea rezervei, pentru toti mostenitorii rezervatari, dupa aceasta metoda, indiscutabil mai justa.

c)     Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de 1/2) dintr-o cota variabila (cota de mostenire legala). Întrucât rezerva sa nu se raporteaza la mostenire, întinderea ei este variabila în functie de mostenitorii cu care vine în concurs, indiferent daca acestia sunt mostenitori rezervatari sau nerezervatari ori legatari. Cota de rezerva maxima (1/2 din mostenire) o are numai daca nu concureaza cu nici un mostenitor legal, cerând reductiunea liberalitatii facute legatarului sau donatarului, care nu sunt mostenitori legali.

REZERVA SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR sI DREPTURILE SALE SPECIALE

CONFERITE DE ART. 5 DIN LEGEA NR. 319/1944 ASUPRA MOBILELOR

APARŢINÂND GOSPODĂRIEI CASNICE, PRECUM sI ASUPRA DARURILOR

DE NUNTĂ, ÎN CONCURS CU PĂRINŢII DEFUNCTULUI

Dupa cum am aratat deja, în conformitate cu dispozitiile art. 5 din Legea nr. 319/1944, sotului supravietuitor i se cuvine un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinând gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta, peste partea sa succesorala legala, atunci când vine la mostenire în concurs cu alti mostenitori legali decât descendentii defunctului. (întrucât dreptul la mostenire derivând din art. 5 din Legea nr. 319/1944 subzista doar atunci când la mostenire nu vin descendenti ai defunctului, rezulta ca singurii mostenitori rezervatari cu care sotul supravietuitor poate veni în concurs si cu care se pot pune probleme legate de dreptul special mentionat sunt parintii defunctului, adica ascendentii privilegiati).

Legat de institutia rezervei succesorale, problema care s-a pus în practica judiciara a fost daca dreptul special de mostenire conferit sotului supravietuitor de textul de lege mai sus citat influenteaza sau nu rezerva lui sau pe cea a parintilor defunctului atunci când sotul supravietuitor vine la mostenire în concurs cu acestia. Concluzia la care s-a ajuns în aceasta privinta este ca solutia difera dupa cum defunctul a dispus sau nu de bunurile respective prin donatii sau legate. Astfel, în cazul în care defunctul nu a dispus în nici un fel de bunurile în discutie, acestea se cuvin în întregime sotului supravietuitor în virtutea legii; într-o atare situatie, rezerva parintilor se calculeaza numai în raport cu celelalte bunuri lasate de de cuius[14], ei neavând nici vocatie succesorala legala si nici vocatie testamentara la bunurile apartinând gospodariei casnice si la darurile de nunta. În cazul în care însa defunctul - liber sa o faca - a dispus prin donatii sau legate de bunurile la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944 sau chiar printr-o dispozitie expresa de exheredare a sotului supravietuitor, dezafectându-le în acest fel scopului prevazut de lege, bunurile respective vor fi luate în calcul la stabilirea rezervei legale cuvenite atât sotului supravietuitor, cât si parintilor defunctului.

IMPUTAREA REZERVEI SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR

ASUPRA MOsTENIRII

Daca sotul supravietuitor vine singur la mostenire ca mostenitor legal sau daca vine împreuna cu alti mostenitori legali care însa nu sunt rezervatari (ascendenti ordinari sau rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul se imputa, se calculeaza si se satisface, indiscutabil, din întreaga mostenire. De exemplu, daca defunctul nu are descendenti sau ca parinti ca mostenitori si a instituit legatara universala pe sora sa, rezerva sotului supravietuitor de 1/4 se va imputa asupra întregii mosteniri, legatara beneficiind de rest (3/4 din mostenire).[16] Tot astfel, daca legatarul este un tert, numai ca rezerva sotului supravietuitor va fi, în acest caz, de 1/2 din mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art. 1 lit. e din Legea nr. 319/1944, legatarul beneficiind de cealalta jumatate din mostenire.

Foarte controversata este însa problema imputarii rezervei sotului supravietuitor în cazul în care, alaturi de el, exista si alti mostenitori rezervatari (descendenti sau parinti, indiferent de numarul lor). Referitor la aceasta ipoteza, s-a pus întrebarea "daca rezerva sotului supravietuitor se va imputa, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei descendentilor sau parintilor.[17]"

La întrebarea astfel pusa (gresit dupa parerea mea) s-a raspuns în sensul ca rezerva sotului supravietuitor se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile, micsorând-o, si nu asupra rezervei descendentilor sau parintilor, care ramâne neatinsa.[18] De exemplu, daca defunctul a lasat trei copii ca mostenitori si sotul supravietuitor, iar prin testament a instituit un legatar universal, rezerva copiilor va fi de 3/4 din mostenire (potrivit art. 841 C. civ.), iar din restul de 1/4 (cotitate disponibila dupa C. civ.) se deduce rezerva de 1/8 a sotului supravietuitor (art. 2 coroborat cu art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944), ramânând o cotitate disponibila (a doua, finala) de 1/8 din mostenire, care va reveni legatarului universal.

În ceea ce ma priveste, nu pot împartasi aceasta solutie, care nu tine seama de modificarile aduse Codului civil prin Legea nr. 319/1944 si care s-a impus multa vreme datorita prestigiului incontestabil al autorului care a elaborat-o.

Dupa o alta parere[19], în solutionarea corecta a problemei, rezerva sotului supravietuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei mostenitorilor rezervatari cu care vine în concurs, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, însasi punerea problemei în aceste doua variante (imputare asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei celorlalti rezervatari) este inexacta, de natura a provoca rezolvari nejuste, îndemnând la adoptarea solutiei, aparent mai judicioasa, de imputare asupra cotitatii disponibile.

În realitate, Legea nr. 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale - inclusiv dreptul la rezerva - în favoarea sotului supravietuitor "din averea celuilalt sot" (art. 1 si 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie "imputate" (socotite) asupra masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotitatii disponibile si nici exclusiv asupra descendentilor sau parintilor), pentru ca aceste drepturi sunt prevazute de lege nu din cotitatea disponibila (care se va cunoaste de fapt numai dupa ce se defalca si rezerva sotului supravietuitor) si nici din rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care el vine în concurs, ci "din averea celuilalt sot", deci din mostenirea întreaga a sotului decedat, din care legea a defalcat în favoarea sotului supravietuitor o anumita cota succesorala ca mostenire legala si o cota, mai mica (jumatate din prima) drept rezerva succesorala. Înseamna ca drepturile celorlalti mostenitori, prevazute de Codul civil (inclusiv rezerva legala), urmeaza sa fie satisfacute dupa deducerea cotei prevazute de Legea nr. 319/1944 în favoarea sotului supravietuitor.

Cu alte cuvinte, daca în cadrul mostenirii legale se admite - asa cum am aratat - ca partea sotului supravietuitor, imputandu-se asupra masei succesorale, micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, atunci în cadrul devolutiunii testamentare trebuie admis, consecventa ne-o cere, ca rezerva lui se imputa tot asupra masei succesorale si, prin intermediul ei, micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care vine in concurs, asa cum micsoreaza si cotitatea disponibila.

Aceasta concluzie se impune, întrucât prin imputarea liberalitatilor numai asupra cotitatii disponibile se ajunge la o concluzie inadmisibila, în sensul ca liberalitatea facuta de de cuius în favoarea unei persoane, profita unei (unor) alte persoane neagreate de el. De exemplu, daca sotul supravietuitor concureaza cu doi parinti si o sora a defunctului, în cadrul devolutiunii legale a mostenirii se admite, asa cum am vazut, ca sotul supravietuitor primeste 1/3, iar restul de 2/3 se împarte egal între parintii si sora defunctului (1/3 si 1/3). Daca defunctul a lasat un testament prin care a instituit-o pe sora sa (care 1-a îngrijit în ultima boala) legatara universala, în cadrul sistemului imputarii liberalitatilor asupra cotitatii disponibile (fara micsorarea rezervei parintilor) se ajunge la urmatoarea concluzie: sotul supravietuitor primeste rezerva de 1/6 (potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1994); parintii rezerva de 1/2 prevazuta de art. 843 C. civ. (deci mai mult decât cota de 1/3 ce li se recunoaste în cadrul devolutiunii legale a mostenirii), iar sora defunctului instituita legatara universala restul de 1/3, la care ar fi avut dreptul si fara testament. Înseamna ca testamentul facut în favoarea sorei profita parintilor, contrar vointei testatorului si cu nerespectarea principiului în conditionibus testamentiprimun locum voluntas defuncti obtinet.

În schimb, daca se admite solutia imputarii rezervei sotului supravietuitor asupra masei succesorale, se ajunge la urmatoarea solutie: sotul primeste rezerva de 1/6; rezerva parintilor de 1/2 se calculeaza asupra restului masei succesorale, deci 1/2 din 5/6 = 5/12 (5/24 pentru fiecare parinte); sora urmând sa primeasca restul de 5/12. În felul acesta sora primeste, gratie testamentului, ceva mai mult decât cota sa legala (1/3) si nu mai putin decât cei doi parinti.

Iar daca, în aceeasi ipoteza, exista un singur parinte, sotul supravietuitor are tot rezerva de 1/6 (4/24), unicul parinte are rezerva de 1/4 din 5/6 (=5/24 din întreaga mostenire), legatarul universal primind restul de 5/8 (=15/24), beneficiind deci de o cota mai mare decât cota sa legala în concurs cu un parinte si sotul supravietuitor (care este de 1/2 =12/24).

Este adevarat, ca nici aceasta solutie nu este pe deplin satisfacatoare, întrucât de legatul facut în favoarea surorii profita si parintii care primesc mai mult decât cota lor din cadrul devolutiunii legale a mostenirii, dar în stadiul actual al legislatiei, alta solutie mi se pare greu de acceptat.[20]

În concluzie, rezerva sotului supravietuitor nu se imputa nici exclusiv asupra rezervei altor mostenitori, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, ci se satisface din mostenirea lasata de defunct, privita ca unitate, urmând ca partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, sa se calculeze asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea cotei - parti cuvenite sotului supravietuitor.

Admiterea acestei solutii se impune datorita faptului ca Legea nr. 319/1944 s-a suprapus Codului civil si adoptarea ei nu poate sa nu influenteze (sa micsoreze) nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care concureaza, dar si rezerva prevazuta în favoarea unora dintre ei.

Din cele aratate rezulta ca prin Legea nr. 319/1944 a fost modificata -pentru ipoteza concursului cu sotul supravietuitor - nu numai rezerva parintilor, dar si a descendentilor, pentru care rezervele urmeaza sa fie calculate nu asupra întregii mosteniri ("bunurile dispunatorului"- art. 841- 842 C. civ.), ci asupra masei succesorale care ramâne dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor (1/8), deci asupra cotei de 7/8 din mostenire, astfel încât rezerva în cazul unui copil lasat de defunct este de 7/16 (1/2 din 7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei sau mai multi copii de 21/32 (3/4 din 7/8).

Precizez, de asemenea, ca în ipoteza liberalitatii facute în favoarea sotului supravietuitor sau a altor mostenitori rezervatari trebuie determinata - tot în modul aratat - rezerva tuturor mostenitorilor rezervatari (inclusiv beneficiarul liberalitatii), pentru a se vedea daca rezerva mostenitorilor care nu beneficiaza de liberalitate a fost ori nu atinsa, beneficiarul liberalitatii putând cumula, bineînteles, cotitatea disponibila cu rezerva astfel determinata.[22]