Marele sistem de drept romano-germanic: sistemul juridic german
Daca sistemul francez confera substanta unei insemnate parti din sistemele nationale pe care le putem numi si romaniste, dreptul german reprezinta cea de a doua sursa principala a acestora, al doilea canal prin care s-a alimentat mareloe sistem de drept romano-germanic.
Cercetarea istoriei dreptului german pune foarte lesne in evidenta unitatea fundamentala dintre aceasta si dreptul francez, unitate ce indreptateste incadrarea lor intr-unul si acelasi mare sistem de drept.
Exista desigur intre sistemul francez si cel german deosebiri care uneori sun 15415f514p t insemnate.Exista in continutul normativ dar si in expresia tehnica ale acestora diferenta care pentru specialist prezinta o importanta deosebita.Exista mai ales o mentalitate juridica diferita, o diferenta de "approach" care desparte pe juristul latin de cel german, si care nu paote trece nesesizata deoarece in doctrina juridica din Franta ,Italia, Spania etc. pe de o parte, si cea din Germania pe de alta parte au aparut importante curente de gandire scoli juridice care au reflectat in cel ami inalt grad acest unghi diferit de abordare.
Toate aceste diferente raman la suprafata lucrurilor patrunzand in interior se poate lesne observa un fond normativ comun datorat atat receptarii paralele a dreptului roman cat si unor numeroase elemente identice ce se puteau intalni in cutumele franceze si germane care au trecut parcurgand felurite avataruri in codificarile moderne. Trebuie notate apoi structura identica a sistemului izvoarelor dreptului in care legea scrisa ocupa pozitia dominanta precum si locul principal pe care il ocupa in ambele cazuri codurile civile. Inrudirea dintre cele doua sisteme apare evidenta daca vom cauta sa le comparam cu celalat mare sistem juridic occidental: common-law.Deosebirile dintre acesta si dreptul continental pun in lumina profundele asemanari dintre sub-sistemele celui din urma, adica dreptul francez si cel german, reveland astfel reala sa unitate.
Pentru a intelege mai bine sistemul juridic modern al germaniei, o incursiune asupra formarii si evolutiei dreptului german este deosebit de utila.
La inceput a fost cutuma.Aceasta asertiune poate defini cel mai bine perioada originilor sistemului german, situata in cel de-al doilea si al treilea secol al mileniului nostru, in care nu despre preponderenta cutumei trebuie vorbit ci despre exclusivitatea ei ca sursa de drept.Adagii populare definind mentalitatea epocii spuneau: "cutuma e sfanta"sau "cutuma este dreptul".
Incepand din secolul al XIII-lea isi fac aparitia acele consolidari ale cutumei ce poarta denumirea de "Oglinzi":"Saxenspiegel oglinda saxona este cea mai cunoscuta dintre acestea datorita lui Eike von Repgowe) sau "Scwabenspiegel"(oglinda svaba) reflectau intregul drept al acestor statulete din secolul amintit.
Peste aceste drept cutumiar s-a suprapus incepand din secolul al XV-lea dreptul roman.Receptarea a fost mult usurata de faptul ca Sfantul Imperiu Roman de origine germana se socotise continuatorul imperiului roman astfel incat dreptul acestuia aparea in ochii juristilor timpului ca insusi dreptul Imperiului German.
Institutiile lui Iustinian de exemplu erau aplicate aici in mod direct cu titlul de Kaiserrecht(dreptul imperial). Este citat ca o curiozitate faptul ca unele legi ale impa-ratilor Frederic I si Frederic II au fost inserate in modul cel mai firesc in codul lui Iustinian.
Impactul dintre dreptul cutumiar si cel roman a lasat urme.Dreptul roman a devenit aplicabil, insa numai cu titlu subsidiar. Aceasta subsidiaritate a fost sustinuta de o regula procedurala care si-a facut loc cu trecera timpului potrivit careia partea ce invoca in sustinerea pretentiilor norme de drept roman se bucura de fundato intentio, in sensul ca adversarului sau ii revenea sarcina de a dovedi existenta unei norme de drept german care inlocuise regula romana.In cazul in care o astfel de proba nu se putea face dreptul roman se aplica fara nici o rezerva . E usor de inteles ce efecte a avut asupra configurarii sistemului juridic german aceasta procedura si cum a condus ea la raspindirea si consolidarea dreptului roman.
Un moment de seama in sistemul de formare a dreptului german este reprezentat de codificarea realizata in prusia in anul 1794.Initiativa elaborarii unui cod general care sa cuprinda nu numai materia dreptului privat , dar si cea a dreptului constitutional, a celui administrativ , a celui canonic chiar si a dreptului penal a apartinut lui Frederic cel Mare care nu a trait pentru a isi vedea implinit visul."Allgemeines Landrecht A.L.R.) cuprinzand 17 000 de paragrafe este opera unui mare jurist practician al timpului Carl Gottlieb Svarez. Regele a evitat sa numeasca in comisia de redactare profesori de drept considerand ca acestia "sunt intotdeaunea foarte prolixi".
Marea perioada de inflorire a dreptului german a ramas insa sex al XIX-lea. Faramitarea imperiului german nu a condus la desfiintarea dreptului care sub denumirea de drept comun a ramas acelasi in multe din statele aparute pe ruinele fostului imperiu. O doctrina si o jurisprudenta uniforme au facilitat aplicarea acestui drept comun. Este epoca de inflorire a celebrei scoli istorice ilustrate de nume precum Friederic Karl von Savigny, Einhorn Puffendorf, Dernburg. Potrivit acestei scoli se deosebeau asa-numitul drept al pandectelor sau dreptul roman actual pe de o parte, si dreptul privat german ale carui institutii se dezvoltasera in afara influentei dreptului roman pe de alta parte.
Cele mai insemnate realizari legislative ale acestui secol au fost codul civil (Bürgerliches Gesentzbuch BGB) promulgat in 1869 si intrat in vigoare odata cu inceputul noului secol, la 1 Ianuarie 1900, si codul civil general austriac( Allgemeines Burgerliches Gesentzbuch ABGB). Intreaga dezvoltare a dreptului privat in tarile de limba germana a avut loc in jurul acestor doua coduri.
Codul civil german cunoscut indeosebi dupa initialele denumirii sale (BGB) reprezinta unul dintre cele mai importante dar si mai originale monumente legislative ale marelui sistem juridic romano-germanic. Elementele inedite , limbajul tehnicist pe care il promoveaza , anumite particlaritati in definirea unor concepte de baza , structura sa originala, toate acestea il fac sa difere intr-o masura insemnata de codul civil francez , asigurandu-i o pozitie particulara in cadrul amrelui sistem de drept.
Elementul cel mai caracteristic al acestei structuri consta in existenta unei parti generale a codului care cuprinde toate principiile ce stau la abza reglementarii rapor-turilor civile .Ideea de a cuprinde in cod o astfel de parte generala inspirata de metoda cunoscutului pandectist Arnold Heisse a facut cariera ea fiind insusita de multe din codurile civile aparute in secolul al XX-lea.
Bibliografie:
1)Victor Dan Zlatescu, "Panorama Marilor Sisteme Contemporane de Drept"
Referat realizat de:
Badeanu Alexandru Iulian, Studii Europene, An I, Gr 302
|
