Mecanisme internationale cu privire la pozitia victimei in procesul penal adoptate de Uniunea Europeana
In interiorul Uniunii Europene, din ce in ce mai multi oameni calatoresc, locuiesc sau studiaza in strainatate si sunt, astfel, potent 444b13e iale victime ale infractiunilor comise in alta tara decat a lor. Din acest motiv, in mai 1999, Comisia Europeana a adoptat o comunicare intitulata: „Victimele criminalitatii in Uniunea Europeana: reflectii asupra normelor si masurilor care trebuie adoptate” pentru a imbunatati accesul la justitie pentru victimele infractiunilor in Uniunea Europeana si pentru a proteja drepturile lor. Aceasta comunicare priveste prevenirea victimizarii, asistenta victimelor, pozitia victimelor in procedura judiciara si compensarea.
La 15 martie 2001, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie-cadru despre pozitia victimei in procedurile judiciare cu scopul de a armoniza drepturile de baza pentru victimele infractiunilor in intregul teritoriu al UE. La 16 octombrie 2001, Comisia a inaintat o propunere pentru o directiva a Consiliului Uniunii Europene privind compensarea fata de victimele infractiunilor.
Decizia-cadru 2001/220/JAI din 15 martie 2001 este cea care stabileste standardele in domeniul protejarii drepturilor victimei in cadrul procedurilor penale, urmarind sa asigure un nivel comparabil in toate statele membre .
In acceptiunea acestui instrument juridic, prin „victima” ar trebui sa se inteleaga o persoana fizica ce a suferit prejudicii, deopotriva fizice sau mentale, o suferinta psihica sau o paguba materiala, cauzate in mod direct de comisiuni sau omisiuni care reprezinta o violare a dreptului penal al unui stat membru .
Decizia-cadru referitoare la pozitia victimei in procedurile judiciare asigura un minim de drepturi ce trebuie sa fie respectate in toata Uniunea. Statele membre UE vor trebui sa-si alinieze legislatia in asa fel incat sa garanteze victimei:
dreptul de a fi ascultata si de a furniza probe;
accesul la informatii importante, mai ales la acelea provenite de la prima persoana careia i-au comunicat savarsirea infractiunii, la informatii relevante pentru protectia intereselor proprii, cum ar fi organizatia careia se pot adresa, tipul de ajutor pe care il pot primi, unde si cum pot raporta o infractiune, cum si in ce conditii pot obtine protectie, accesul la o translatie potrivita si accesul la informatii importante intr-un limbaj uzual;
sansa de a participa la procedura ca victima pentru a afla in ce conditii poate avea acces la reprezentarea legala, ajutor si orice altfel de sfat;
dreptul de a i se restitui costurile suportate cand are statutul de parte sau martor in procesul penal;
un nivel acceptabil de protectie pentru victimele infractiunilor si familiile lor, mai ales in ceea ce priveste siguranta si protectia intimitatii;
dreptul la compensare;
posibilitatea de a rezolva disputele prin mediere;
posibilitatea pentru victimele din alte state membre de a participa corespunzator in procesul penal (folosirea unor proceduri standard, conferinte video,etc);
directiva creeaza un sistem de cooperare ce vizeaza facilitarea accesului victimelor criminalitatii la indemnizatie in situatiile transfrontaliere; acest sistem trebuie sa functioneze pe baza regimurilor in vigoare in statele membre pentru indemnizarea victimelor criminalitatii violente intentionate comise pe teritoriile lor. Trebuie, deci, sa fie pus in practica un mecanism de indemnizatie in toate statele membre.
In acest context, Directiva urmareste doua obiective:
instaurarea unei indemnizatii juste si potrivite pentru indemnizarea publica a victimelor infractiunilor
facilitarea accesului la indemnizatia publica in caz de infractiune comisa intr-un alt stat membru diferit de statul unde isi are resedinta victima prin intermediul unei cooperari dezvoltate intre autoritatile statelor membre.
|
