Metodologia interpretarii juridice
1.Conceptul si necesitatea interpretarii.
2. Doctrinele interpretarii
3. Metodele de interpretare
1.Conceptul si necesitatea interpretarii
Metodologia interpretarii nu se reduce doar la enumerarea tehnicilor folosite in procesul interpretarii, ea ofera o conceptie unitara de concentrare a unor tehnici, proceduri pe baza unor principii ce vizeaza optimizarea procesului interpretativ. Pentru aceasta este nevoie de a elucida conceptul interpretarii.
Interpretarea juridica – ansamblu de operatiuni rationale de abstragere, lamurire si argumentare a sensurilor si semnificatiilor normative purtate de obiecte juridice – acte juridice , mijloace de proba – cu scopul gasirii unei solutii pentru o problema juridica teoretica sau practica – Mihai, p.65, Interpr si arg in drept. I.Craiovan “ Este procesul intellectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice in vederea aplicarii acestora, a solutionariii unor cauze.” –p.202 TGD, 1999. Gh.Avornic, p.435 – tot ca un process intellectual, dar adauga “cu ajutorul unui mechanism (un ansamblu de metode si procedee) special investit pentru aceasta”.
B.Negru, TGD, 1999, p.230 “operatie logico-rationala, care, lamurind intelesul exact si complet al dispozitiilor normative, ofera solutii juridice adecvate pentru diferite situatii”.
M.DjuvaraTGD, p.282 “Operatiunea prin care se stabileste legatura logica intre dreptul astfel conceput si executia lui, incercand sa se deduca acesta din urma din cel dintai”.
Deci, desi formularile difera putin, toate definitiile mentioneaza ca este operatiune sau operatiuni de aflare a sensului normelor, prof. Mihai concretizeaza ca aceste operatiuni sunt de abstragere, lamurire si argumentare a sensurilor si semnificatiilor normative. Abstragerea sensului se face prin desprinderea lui dintr-un ansamblu de obiectre: texte legale, acte juridice individuale, depozitii a martorilor, marturisiri etc. Lamurirea este clarificarea sensului, iar argumentarea este demonstarea unui anume sens si convingerea altora in sensul descoperit.
Este necesara interpretarea tot timpul la descoperirea normei juridice pertinente, la aplicarea legii sau nu? Curtea Constitutionala de la noi a adoptat unele hotarari din care reiese ca raspunde negativ, aratand ca sensul este clar si nu trebuie interpretat. Si in doctrina aceasta opinie este considerata apartinand doctrinei sensului clar. Ea nu afirma ca toate textele sunt evident clare, sunt si texte obscure, ambigui.
Ce este claritatea unui text? O notiune subiectiva – unuia ii este clar, altuia – nu (vede de la balcon). Creierul uman nu este un computator, de aceea nu orice creer ar genera acelasi sens, aceasta se explica prin istoria personala a celui ce se confrunta, ce experienta de viata, studii are. Claritatea unui text poate fi determinata, daca majoritatea persoanelor interogate vor da acelasi sens unei realitati invocate, acelasi concept il vor defini de aceiasi maniera si vor avea aceiasi extensiune. (Extensiune inseamna totalitatea obiectelor la care conceptul poate fi aplicat.) Dar aceasta este de neimaginat – de intrebat pe toti asupra sensului in care un text trebuie inteles. Pentru ratiuni practice este mai bine de restrains numarul de persoane care vor fi intrebate si aceasta in fond se intampla in cazul Curtii Constitutionale, CSJ ce pot interpreta textele. Este adevarat la noi Legea cu privire la CSJ (art.2, litera e) arata ca CSJ „da explicatii din oficiu in chestiunile de practica judiciara, ce nu tin de interpretarea legilor si nu au caracter obligatoriu pentru judecatori”- Legea nr.-789 din 26.03.1996 republicata in: MO nr.196-199 din 12.09.2003. Deci – da explicatii, dar nu interpreteaza, dar explicatia se face tocmai pentru a clarifica si a ajunge la uniformitatea intelegerii unui text, deci, este interpretare.
Nu avem un criteriu al claritatii, putem afla doar dupa ce interpretam. Deci doctrina sensului clar este impracticabila.
Ea este si absurda. A interpreta inseamna a degaja sensul, a enunta realitatile pe care legiuitorul le-a evocat. Datorita interpretarii are loc procesul de comunicare, caci a interpreta in drept inseamna a da semnificatie expresiei de vointa a legiuitorului, a descoperi, pornind de la semne (frazele din care consta regulile de drept) in ce consta esenta regulilor edictate si care este exact vointa celui ce le-a edictat. Ca orice mesaj, legea este o evocare a conceptelor, abstractiuni ale realitatii. Deci, pentru a afla vointa legiuitorului trebuie de a determina intelesul si extensiunea pe care o au, in spiritul legiuitorului, conceptele evocate in mesajul sau. Chiar si un text clar trebuie inteles, deci, interpretarea este necesara.
P.33 Arama, Savu
Deci, interpretarea este inerenta procesului de comunicare si ea are loc, chiar daca nu in toate cazurile este necesara pentru aceasta o analiza lunga si dificila. Chiar daca spunem ca sensul e clar, aceasta nu inseamna ca nu-i dam nici un sens, ci ii dam sensul usual, din limbajul obisnuit. A decide sa-i dai textului un anumit sens inseamna a interpreta. Deci, orice text are nevoie de a fi interpretat. A interpreta in drept – a da o semnificatie expresiei de vointa a legiuitorului, pentru ca tot asa ca orice mesaj si cel al legiuitorului este o evocare a conceptelor ce sunt abstractiuni a comportamentelor, trasaturilor, calitatilor, modurilor de actiune. Necesitatea de a interpreta in drept nu decurge din obscuritatea sau claritatea textelor normative, ci mai degraba, din natura lor – ca sunt utilizate concept eca abstractiuni. Necesitatea interpretarii este certa. Inseamna si a elucida un text obscur si a specifica un text general. Teoria textului clar de doctrina germana sustinuta nu este exacta, este artificiala.
2. Doctrinele interpretarii
Sunt 2 grupuri de doctrine ale interpretarii.
Primul grup se bazeaza pe teza ca interpretarea inseamna a intelege si explica gandul si vointa legiuitorului – “interpretare-intelegere”.- cea mai renumita a fost scoala exegezei.
Al doilea grup se bazeaza pe ideea “A interpreta inseamna a specifica un text general, a rectifica imperfectiunile, a adapta la exigentele actuale” – “interpretare-adaptare”- evolutionista.
Spiritul liberei cercetari se exprima in maxima – prin cod, dar in afara codului. Trebuie sa se ghideze de vointa legiuitorului, dar daca circumstantele s-au schimbat, atunci vointa disparea si interpretul trebuie sa se inspire din date istorice, rationale, oportunitatwe, echitate. Judecatorul face opera legiuitorului, dar solutia s-o bazeze pe elemente obiective. Metoda Geny se inspira din teleologie. Interpretul cauta in regulile juridice mijloace de a realiza echitatea obiectiva prin combinarea ideii de justitie cu cea a unei mai mari utilitati sociale. T.1, nr.68.
In Europa putini au subscris la libera cercetare stiintifica si aproape nu a avut ecou in jurisprudenta, dar in SUA a avut succes, fiind acceptata si dezvoltata de adeptii jurisprudentei sociologice, printre care si judecatori renumiti ca Roscoe Pound si Cardozo, fondata pe efectele sociale sau valoarea sociala a principiului, dar aceasta este caracteristic sistemului anglo-saxon.
Interpretare prin finalitate este necesara pentru a intari coerenta ordinii juridice si joaca un rol important in metodele sistemice de interpretare a textelor.
Partile bune ale exegezei: 1. Teoria se conformeaza separarii puterilor, legiutorul creaza legea, judecatorul – nu, el o aplica.
2.Asigura securitatea juridica prin permanenta sensului legii, un comportament va fi si in viitor apreciat ca si in present.
Partile slabe: 1. Vointa legiuitorului este prezentata ca neafectata de incertitudine, dar nu este asa. In Parlament sunt diferite curente ideologice si majoritati parlamentare a caror obiective sunt diferite, iar cate odata si opuse, se ajunge la un compromise intre deputati. Atunci a cui vointa o cautam?
2.Vointa legiuitorului este prezentata ca invariabila. Dar aceasta nu este asa.
Ideile, obiectivele se schimba pe parcursul timpului. Deci, trebuie determinat momentul in raport cu care se va verifica vointa legiuitorului. Metoda exegetica se ataseaza vointei leguitorului istoric, din momentul adoptarii legii, astfel, tinand dreptul in cadrul originar, opreste dezvoltarea lui si-l face anacronic.
2. Interpretarea sistematica
Se bazeaza pe analiza ordinii juridice ca un sistem coerent de reguli, principii, valori. Ca scop – de a conserva armonia sistemului considerat in ansamblul si evolutia progresiva. Judecatorul este depozitarul principiilor fundamentale si garantul natural al continuitatii si coerentei ordinii juridice. Prin referinta la principii si valori se restaureaza coerenta sistemului juridic. Considerarea valorilor morale si sociale se integreaza perfect in analiza sistemica. Ea presupune lipsa contradictiilor, redactarilor incorecte. Se bazeaza pe combinarea diferitor texte, economia legii, interdependenta materiilor diverse, deci, pe elemente extrinseci, dar este fidela ordinii juridice existente si are ca efect intensificarea coerentei si armoniei sau restabilirea lor.
Metoda sistematica pleaca de la ipoteza ca dreptul este ordonat si regulile pot fi interpretate in functie de contextul in care se afla. Aceasta consta ca minimum de a degaja sensul unei prevederi particulare incepind cu structura textului in care se afla, in functie de locul in text. De exemplu, legea incepe prin determinarea domeniului de aplicare si edicteaza un principiu pentru a aduce apoi exceptii si in functie de locul unde se afla se poate sti daca constituie o regula generala sau particulara. P.256- I.S determina sensul textului in functie de compatibilitatea sa cu alte texte, cu principiile generale, valori fundamentale, tratate internationale. Importanta metodei consta in absorbirea incoerentelor, contradictiilor si ambiguitatilor ordinii si restabilirea armoniei.
2 argumente de logica juridica fundamenteaza interpretarea sistematica: a completitudinii si a coerentei, exista o regula generala ce priveste toate cazurile. De la ideea legiuitorului rezonabil ca reglementeaza aceiasi situatie nu de 2 feluri incompatibile, in functie de context pentru a acoperi lacunele si nu pentru a subzista contradictiile.
Doctrina evolutionista - Interpretarea evolutiva
Inseamna sa te preocupi de vointa legiuitorului, dar si de nevoile sociale prezente si legea sa se interpretze in functie de ele la momentul interpretarii.
Diversitatea metodelor evolutive- in Franta s-au folosit de ea pentru a improspata textele Codului civil raspunderea pentru fapta altuia. Este diferenta intre metoda - scop social si cea evolutiva. Conform primei legea nu este decit o declaratie de vointa ce se incarca cu o valoare proprie si traieste un destin autonom de la promulgare se desprinde de intentia autorilor pentru a raspunde scopului social si a evolua odata cu el. Conform metodei evolutive interpretul se elibereaza de constringerile formale pentru a imagina o regula ce conform lui, va fi edictata de legiuitorul actual in functie de datele prezentate de viata sociala - este cazul realistilor americani, dreptul este ceea ce fac curtile.
II.Doctrina evolutionista a aparut ca raspuns la inadaptarea exegetilor la finele secol. XIX. Ca o tranzitie la aceasta conceptie a fost teoria lui Fr.Geny care a numit-o “ teoria liberei cercetari stiintifice”. El nu facea abstractie de vointa legiuitorului, dar credea ca trebuie cercetat ceea ce legiuitorul a voit in mod real. Dar cand este vorba de situatii si fapte noi pe care legiuitorul nu le-a prevazut atunci se trece la libera cercetare stiintifica si inspirandu-se din date istorice, rationale, considerente de oportunitate, echitate interpretul va construi o solutie ca si cum ar fi legiuitor.
Aceasta conceptie noua a fost stimulata de noile conditii de la finele secolului al XIX-lea - ndustrializarea si urbanizarea au modificat viata sociala, dar Codul a ramas acelasi. Nu s-a aruncat tot ceea ce au facut exegetii. Dar in loc de vointa a legiuitorului, s-a preferat scopul social al legii, ce obiectiv a urmarit legiuitorul. Problema a aparut caci interpretat conform vointei legiuitorului textul era putin adaptat la circumstantele si aspiratiile sociale noi. In acest caz doctrina evolutionista considera ca interpretarea textului sa se faca functie de necesitatile societatii la momentul aplicarii legii.
CONCLUZII: F.Ost -Practica interpretativa este mai mult in continuitate decat in ruptura cu metodele exegezei secol XIX. Excesele formalismului si literalismului nu se mai observa. Dar preferentiale raman cadrele constrangatoare ale sistematicitatii juridice. Evolutia este perceptibila in 3 puncte:
Referinta la lege a facut loc referintei la sistemul juridic, intelegand in afara de acte normative, cutuma, principiile si valorile ce pot fi logic induse.
Referinta la vointa legiuitorului istoric face loc unei referinte generale la legiuitor atemporal ce corespunde rationalitatii sistemului.
Referinta la dreptul natural (inca frecventa la scoala exegezei) este inlocuita cu referinta la stiinta dreptului care crede ca textele nu fac decat sa consacre logic datele.
A allege una sau alta doctrina depinde de varsta legii, daca este veche – atunci evolutionista, din contra – pentru o lege noua- ea corespunde aspiratiilor sociale ale momentului. De fapt nu atat varsta legii, cat faptul de a sti daca solutiile ce le da sunt social acceptabile la momentul aplicarii. Daca intre adoptare si aplicare nu au intervenit schimbari sociale, economice, cultural radical. Depinde si de scara de valori adoptata.
J.Carbonnier „Interpretarea este forma intelectuala a neascultarii” Droit civil. Introduction, 25 ed., PUF, 1997, p. 158. Kelsen – a alege intre diferite interpretari este chestiune de politica juridica. Dworkin – un singur raspuns bun exista la intrebarea ce suscita interpretarea.
3. METODELE, regulile si principiile INTERPRETarii
Metodele interpretarii au fost privite din 2 puncte de vedere: procedeele folosite pentru descoperirea continutului normei si 2. Privind libertatea interpretului fata de textul legii.
In ceea cepriveste prima mentiune -E.A.-Gheorghe Mihai le numeste proceduri sau tehnici, aratand ca exista doar metoda interpretarii. Ceilalti autori le numesc metode si majoritatea enumera 5. Aratate de cei mai multi autori: lingvistica, sistematica, istorica, teleologica, logica. Mihai in „Argumentare si interpretare in drept” nu arata pe cea logica si sociologica, dar arata inca 2: criteriul exegetic si al principiilor dreptului (p.180, 200). Lipsa metodei (tehnicii) logice poate fi inteleasa, caci orice interpretare, indiferent de ce tehnica s-ar folosi, este rationala si se subordoneaza sistemului principiilor logice.
Conceperea sensului este guvernata de principiul identitatii – 2 entitati sunt identice numai daca au aceiasi extensiune si intensiune; o entitate nu poate sa fie si sa nu fie in acelasi timp si sub acelasi raport, o entitate ori este ori nu este. Judecarea sensului e guvernata de noncontradictie si a tertului exclus. De exemplu, nu se poate ca o norma juridica si opusul ei sa fie realizate in acelasi timp si sub acelasi raport. 1 „Este obligatoriu sa faci a” si „Este obligatoriu sa faci non a”. Ele nu pot fi realizate impreuna. 2 propozitii contradictorii nu pot fi ambele concomittent si din acelasi punct de vedere adevarate,
Rationarea cu sensuri e guvernata de subsumare, insumare, de tramsmitere a valorilor logice. Subsumarea afirma ca ceea ce este valabil pentru toti, este valabil pentru unii si pentru fiecare. Insumarea se refera la faptul ca daca o relatie se repeta in mai multe si mai variate cazuri, atunci creste probabilitatea ca ea sa fie o relatie legica (in drept o regasim in necesitatea legislativa). Transmiterea valorilor logice – in sensul ca din adevar deriva intotdeauna adevarul, din probabil - probabilul.
Sa analizam pe scurt tehnicile (metodele) de interpretare.
1.Lingvistica-textuala, gramaticala- se analizeaza elementele constituitive – substantive, verbe etc. si li se da sensul literal sau uzual. Se analizeaza cuvintele si frazele in contextul lor gramatical. Dar limbajul curent nu este un instrument perfect de exprimare a vointei din cauza polisemiei cuvintelor si din cauza traducerii in alta limba.
De observat cum sunt utilizate cuvintele, semnele de punctuatie, cum sunt construite frazele. De exemplu, in drept privat utilizarea verbului „poate” inseamna ca legiutorul nu impune nici o obligatie si lasa la latitudinea persoanei de a face sau nu uz de norma respectiva - art.1473CC „Valabilitatea testamentului poate fi contestata, in temeiul conditiilor de nulitate a actelor juridice in termen de un an de la deschiderea mostenirii”. Caracterul imperativ se exprima nu numai prin verbele „trebuie”, „este obligat”, dar si prin verbe la prezent exemplu: art. 1540 alin.(1) Cod Civil „Mostenitorii care au acceptat succesiune satisfac pretentiile creditorilor celui ce a lasat mostenirea proportional cotei fiecaruia in activul succesoral.”
2.Sistematica- sensul se afla in contextul juridic in care se situiaza. Norma de interpretat se coroboreaza cu alte dispozitii normative, apartinand aceleiasi institutii juridice, ramuri, sau chiar ramuri diferite. Norma nu poate fi inteleasa daca este rupta de celelalte. In mod special, aceasta tehnica este oportuna in cazul normelor de trimitere, de referire si in alb, care dobandesc continutul deplin prin realizarea interpretarii sistematice. Trebuie folosita cu prudenta, mai ales in cazul legilor modificate –exemplu la noi cu revizuierea Constitutiei, cu 20 mii semnaturi din fiecare raion. Trebuie de delimitat contextul juridic potrivit, caci sigur exista principii comune, dar si autonomia intre diverse ramuri, materii juridice.
Exemplu: art.22 Constitutie: „Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. Nu se va aplica nici o pedeapsa mai aspra decat cea care era aplicabila in momentul comiterii actului delictuos.” Act delictuos – nu este prezent in Codul civil, dar nici in cel penal, dupa termenul de pedeapsa –s-ar parea ca este vorba de infractiune.
3.Tehnica logica de asemenea este aratata de majoritatea autorilor cu exceptia Gh.Mihai. Regula de interpretat are loc intr-un text mai vast si acest loc poate clarifica sensul dupa ideile pe baza carora a fost adoptata legea. Printre procedeele logice frecvent utilizate in interpretarea juridica sunt: „a pari”, „per a contrario”, „a fortiori”, „ad absurdum”.
„A pari”- permite deducerea unor consecinte logice in urma analogiei intre 2 situatii asemanatoare.
„Per a contrario”- din opozitia unor ipoteze, opozitia unor consecinte. Cand leguitorul a dat o solutie pentru anumite conditii si ele nu sunt intrunite, este necesara o solutie opusa. Pentru ca sa permita o derivare concludenta trebuie sa se plece de la odispozitie exceptionala pentru a reveni la principiu.
REPERE, p.193-194
„A fortiori”- A extinde o norma la o ipteza pe care n-a prevazut-o, pentru ca in acea ipoteza exista motivarea prin lege, deci, s-a trecut de la cunoscut la necunoscut in baza superioritatii de motive. Daca legea interzice incapabilului sa-si vanda bunurile, a fortiori interzice sa le doneze, caci donatia este un act mai grav mai prejudiciabil pentru dansul decat vanzarea. Cine nu poate mai putin, nu poate nici mai mult. De obicei se spune: Cine poate mai mult poate si mai putin, cui ii este interzis mai mult, ii este interzis si mai putin.
„Ad absurdum ”- se demonstreaza inposibilitatea logica a unei situatii si ca atare numai o anumita situatie este posibila.
Critica pozitiva (E.A.-avantaje)- ideile sa se prezinte logic, de o maniera coerenta.
Critica negativa (E.A.-dezavantaje)- de utilizat cu prudenta, caci nu tot tumpul legiuitorul procedeaza strict logic, caci dezbaterile pot schimba structura, logica interna, sau insereaza texte noi in structura veche, apare dilema. Sa interpretezi textele vechi in lumina celor noi sau invers.
Utilizarea acestei tehnici presupune rezolvata chestiunea delimitarii contextului juridic potrivit. Exista principii comune tuturor materiilor, dar este si o autonomie a diferitor materii juridice. Mai mult trebuie de stiut cand o materie este autonoma si cand nu.
4.Alta metoda este cea Istorica – sau genetica a clarifica textul punandu-l in contextul aparitiei- evenimente istorice, dispozitii ce au precedat textul de interpretat. Interpretul va trebui sa cunoasca legislatia anterioara, pe care a modificat-o cea noua, sa acorde importanta lucrarilor preparatorii, expunerea de motive a proiectului de lege, a rapoartelor prezentate de comisiile parlamentare, dezbaterea in plen, votarea.
Avantaje- mai bine intelegi sensul prin referire la istorie, mentalitatea se cunoaste doar cu raportare la trecut.
Dezavantaje- Cu prudenta, caci un text nou poate reproduce unul vechi, dar in cursul timpului conceptul s-a schimbat.
.Metoda TELEOLOGICA- a afla sensul prin scopul urmarit de legiuitor. Cand citim un text juridic, ne intrebam: Pentru ce, ce se urmareste cu aceasta, ce vizeaza legiuitorul cu aceasta reglementare? Cate o data scopul este prezentat chiar de lege. Daca nu – atubanci el trebuie gasit de cel ce interpreteaza legea. De exemplu, Hotararea Curtii Constitutionale din 20.06.2000//MP, nr.26/27a din 20.06.2000- „scopul legii „Cu privire la comertul interior”din 23 februarie 1996 – crearea de conditii pentru activitatea comerciala eficienta desfasurata de persoane fizice si juridice pe piata marfurilor si serviciilor”.
Avantaje- legea este intentia obiectivata a legiuitorului.- P.Pescatore. Legea este expresia unor judecati de valoare, optiuni facute de legiuitor, protejeaza anumite interese, a obtine un rezultat politic, social, economic.
Dezavantaje: Recursul la ea – cate odata periculos. In I rand pentru ca autorii legii puteau sa urmareasca obiective diferite. Sa nu se confunde scopul cu vointa legiuitorului. In general – scopul legiuitorului este ca cetatenii sa actioneze sau sa se abtina in conformitate cu dispozitiile legii. Dar acest scop nu-i de natura sa se inteleaga vointa relativa la un text. Trebuie de cautat raspuns la intrebarea: de ce cetatenii trebuie sa adopte comportamentul precris.
Autorii francezi numesc si metoda sociologica. Sociologica- a clarifica sensul legii prin elucidarea contextului socilogic al aparitiei sau aplicarii ei. In acceptiune larga sociologic- nevoi sociale, curente ideologice, moravuri, cultura, raporturi economice.
2.Avantaje- legile sunt produs al culturii, uzurilor, ideologiilor dominante, raporturi economice.
Dezavantaje: societatile nu sunt uniforme, nu exista pe anumite chestiuni un singur punct de vedere, un sistem unic de raporturi economice, sociale.
Pentru seminar de analizat jurisprudenta Curtii Constitutionale sau a instantelor de jurisdictie comuna si a depista. tehnicile (metodele) utilizate: si cele enuntate si cele induse din textul deciziei.
- Alti autori (P.235 B).- clasifica metodele in functie de gradul de libertate sau fidelitate textului recunoscute interptetului in raport cu litera si spiritul legii si in rezultat disting metode de interpretare intrinseca si metode de interpretare extrinseca.
1.Metode de interpretare intrinseca-se fondeaza pe elemente din text, se refera la litera legii, la intentia autorului, la interpretarea logica. Scoala exegezei a practicat-o, admiratia pentru Codul Napoleon, respectul datorat legii sta la baza acestei scoli. Doctrina scruta textele pentru a gasi intentia legiuitorului. A face exegeza – a cauta sensul si puterea legii prin doar analiza textului si cel mult, lucrari preparatorii. Aubry si Rau au sistematizat experienta de interpretare de pana la ei si au enumerat 3 mari procedee de interpretare: 1. Prin raport la alte texte; 2. Cautind vointa legiuitorului; 3. Raportarea legii la consecintele de aplicare a legii, concluzionind ca procedeul mai sigur este de a interpreta Codul Napoleon prin el insusi. La finele secol.XIX doctrina lui Geny a contestat serios exegeza. Geny a preconizat metoda liberei cercetari stiintifice.
Totusi exegeza nu se limita doar la 1.analiza literala, gramaticala a textului, ci si la 2.interpretarea psihologica pentru a cauta intentia legiuitorului si se prelungea in 3.metode logice de interpretare.
Analiza literala – aplicarea regulilor normale uzuale ale limbii, o cercetare lexicologica si filologica a limbii. Jurisdictiile engleze au o predilectie pentru interpretarea literala gramaticala. Sensul cuvintelor, caci este un limbaj juridic ce difera de cel curent. Explicarea in text la anglo-saxoni este un pas bun. Cind este multilingva tara, este mai complicat, daca este insuficienta analiza gramaticala, atunci se procedeaza la cautarea vointei legiuitorului.
Ratiunea de a fi a legii-ratio legis. Rationalitatea legiuitorului este prezumata, de aceea daca norma este susceptibila de 2 sensuri – unul in acord cu alte legi, iar altul – in desacord, se va prefera primul sens. Daca este susceptibila de 2 sensuri – unul compatibil cu constitutia, altul – in conflict cu ea, atunci – primul sens. Daca norma este susceptibila de 2 sensuri – unul il face util, altul il lipseste de utilitate – primul.
Exegeza a admis ca spiritul legii prevaleaza asupra literei (metoda psihologica) si trebuie de cautat vointa legiuitorului istoric, de aceea s-a mai numit si metoda istorica. Vointa legiuitorului este mai mult o fictiune, caci sunt multe persoane si numerosi factori (personali, teleologici, sociali, politici) intervin la adoptarea legii. Legea este rezultatul discutiilor si compromisurilor, de aceea vointa legiuitorului in mare este un artificiu. Dar postulatul unitatii vointei legiuitorului este necesar. Scopul pe care l-a urmarit legea, ce interese sa protejeze. Legiutorul este presupus coerent de aceea trebuie examinate si legea anterioara inlocuita de cea noua si lucrarile preparatorii- expuneri de motive, dezbateri parlamentare, rapoarte, amendamentele propuse si acceptate sau respinse, mentiunea Consiliului Constitutional. Sunt indicate in Franta in Journal Officiel. Dar lucrarile preparatorii nu au o valoare normativa, judecatorii englezi nu tin cont de ele. Cetatenii nu cunosc lucrarile preparatorii si se conduc de text, astfel daca lucrarile preparatorii sunt considerate principalele in a determina sensul legii, inseamna ca se atenteaza la securitatea juridica a persoanelor.
Procedee de interpretare stricta si extensiva, criteriile optiunii in caz de divergente in interpretare.
Metodele si principiile interpretarii extensive.
In cazul unui text non-represiv in prezenta unei lacune. Procedeul inductiei, analogiei a pari, a fortiori.
Metode de interpretare stricta-tehnica distinctiilor se opune celei a analogiei. Dar unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Principalul procedeu este a contrario, dar trebuie conjugat cu ratio legis.
Criterii de optiune intre interpretari divergente.
Acelasi text poate fi interpretat de maniere diametral opuse, fie prin analogie, fie a contrario. Ihering „Interzis de a intra cu ciini”, dar cu ursi - nu. Tacerea legiuitorului poate fi interpretata de maniera extensiva sau stricta. Nu exista criterii de distinctie absoluta, dar se poate atribui fiecarui propriul domeniu. Conform regulilor speciale ce se refera la caracterul limitativ al exceptiilor si a regulilor penale ce sunt de stricta interpretare ne putem referi la interpretarea a contrario, ce nu trebuie aplicat izolat, ci conjugat cu ratio legis, cu spiritul textului interpretat si consecintele respective ale diverselor interpretari. Este propriu stiintei juridice: rationamente egal corecte pot conduce la rezulate duferite, alegerea rationamentului este dictata de alt argument si nici o solutie nu poate fi adoptata fara a o confrunta cu altele si a alege in functie de un criteriu rational. Dar aceste confruntari se pot opera utilizand elemente exterioare textului, adica gratie interpretarii extrinsece.
2.Metode de interpretare extrinseca
Modelele propuse de doctrina pot fi divizate in functie de gradul de emancipare in raport cu textul interpretat si natura elementelor exterioare considerate:
Libera cercetare stiintifica
Interpretarea evolutiva.
Manuirea instumentelor folosind metode. Metoda lingvistica – recurs la dictionare, gramatica.
Istorica- sa recurgem la istoria generala sau a dreptului.
Sociologoca- la istoria moravurilor, economiei, anchete sociologice. Lucrarile prepa- motivele, scopul, ce sens s-a dat termenilor. Dar cu prudenta, caci in ele poate fi exprimat un punct de vedere personal sau al partidului, dar nu al unei majoritati.
Rezultatele interpretarii pot duce la extinderea unui concept, sau restrangerea lui. E.A.-Dar in raport cu ce? Autorii nostri – cu textul B.Negru, p.439- continutul coincide cu textul. Delnoy – cu acceptiunea comuna. Stricta, restrictiva si extensiva.
Stricta (E.A.-literala)- da conceptului extensia pe care o are in acceptiunea comuna.
Restrictiva- mai putine fapte vor fi vizate decat in cea comuna.
Extensiva- i se atribuie un sens mai larg decat in acceptiunea comuna.
Gradul de extensie a conceptelor in functie de tipul regulii.
ECLECTISMUL metodelor actuale de interpretare
Dupa exemplul liberei cercetari stiintifice trebuie admisa o marja de libertate judecatorului in afara textului, cind el este insuficient sau depasit, fara ca aceasta sa se transforme in arbitrar si insecuritate. Legea este imperfecta si nu poate cuprinde totul. De aceea interpretul trebuie sa foloseasca mai multe metode- litera LEGII, LUCRARI PREPARATORII, RATIO LEGIS, metoda teleologica, evolutiva. De a concilia rigoarea, deschiderea si pragmatismul. Interpretul gaseste solutia adecvata utilizind textele in vigoare, astfel incat sa se concilieze initiativa interpretului si fidelitatea fata de text. Are o anumita libertate de apreciere, dar sub rezerva limitelor caracterului nenormativ al deciziei. Se admite metoda teleologica si evolutiva. Metoda evolutiva se fondeaza pe ideea ca dreptul este o creatie continua a societatii si textele trebuie sa evolueze odata cu societatea. Deci, metoda exegetica nu a fost eliminata, ci combinata cu altele. Metoda interpretarii textelor porneste de la rationametele logice, se degaja principiile generale.
Principiile interpretarii- Libertatea interpretarii este limitata de reguli non-juridice – de limbaj, de logica (identitate, tertului exclus, Non-contradictiei) si de postulatul rationalitatii legiuitorului.
Principiile de interpretare deduse din postulatul rationalitatii legiuitorului:
Legiuitorul este coerent- nu poate interzice un comportament, pe care in alt loc sa-l permita. De aceea daca o lege este susceptibila de a fi interpretata de 2 maniere diferite, una care o pune in opozitie cu alta, iar alta o face compatibila, se accepta cea de-a doua.
Puterile normative respecta regulile ce li se impun (E.A.- in vederea ierarhizari)
Legiutorul nu face nimic inutil-sa nu fie superflu, sa aiba utilitate. Daca o interpretare face legea fara utilitate, iar alta o face utila, atunci se prefera a doua interpretare.
Aceste limite nu au un caracter riguros. Postulatul rationalitatii este mai mult o prezumtie. Interpretul le urmeaza, dar nu-i este interzis sa arate ca legiuitorul a adoptat dispozitii inutile, incoerente, ca a adoptat o regula neconforma normelor ce se impun, nu-i rezonabil. Concluzionand, enumeram principiile proprii interpretarii juridice, enuntate de prof. Gheorghe Mihai, principii de care trebuie sa tina cont cel ce interpreteaza dreptul (la rand cu cele de logicitate):
Principiul unitatii dintre litera si spiritul legii. Spiritul legii trebuie inteles nu numai ca 'spirit al legiuitorului', dar si ca un ansamblu de principii naturale, caruia trebuie sa se supuna orice legiuitor. Am adauga ca legiuitorul ordinar in primul rand se va mentine in cadrul vointei legiuitorului constituant, care a tinut cont de aceste principii (cel putin, situatia se prezinta astfel in tarile democratice).
Principiul suprematiei vointei legiuitorului. Daca legea este limpede exprimata, cel ce o aplica o interpreteaza printr-un rationament deductiv simplu.
Principiul contextualizarii, in conformitate cu care, orice prevedere a legii trebuie interpretata in conformitate cu cadrul in care este pusa, cu institutia si cu ramura de drept unde aceasta se gaseste.
Principiul evaluarii, potrivit caruia interpretul nu terbuie sa distinga acolo, unde legea nu distinge si invers. Cand un text pare ambiguu sau obscur, instanta trebuie sa retina sensul cel mai favorabil acuzatului (paratului).
Principiul corelarii, bazat pe doua maxime latine: 'lex posterior derogat priori' si 'generalia specialibus non derogant et specialia generalibus derogant'. Acest principiu isi are rationamentul in faptul, ca atunci cand unei situatii i se pot aplica doua norme , una dintr-o lege anterioara si alta dintr-o lege posterioara, se aplica cea posterioara, prezumata mai buna. In caz ca unei situatii i se pot aplica doua norme, una dintr-o lege generala, alta - dintr-una speciala, se va opta pentru cea speciala, dar care trebuie interpretata restrictiv.[21] - Gheorghe Mihai. Fundamentele dreptului. Argumentare si interpretare in drept. Editura Lumina Lex, p.161-165.
Rezumat-Principiile de interpretare de origine doctrinala sau jurisprudentiala:
Unitatii literei si spiritului legii pentru a evita solutiile dogmatice, abuzul si arbitrariul; Dezechilibrul dintre ele conduc la abuz de drept si frauda legii, incalcarea echitatii.
Suprematiei vointei legiuitorului; trebuie cautata vointa legiuitorului, caci ea se refera la obiectivele realizabile pas cu pas prin legile adoptate, se prezuma ca ea este in spiritul legii.
Contextualizarii; Interpretare in conformitate cu cadrul in care este pusa norma, cu ramura, institutia, Constitutia.
Evaluarii; Judecatorul urmeaza evaluarea facuta de legiuitor. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
Corelarii;
Adecvarii formei juridice la semnificatia din continut;
Coerentei logice;
Validitatii juridice.
E.A. – si reguli:
Spiritul legii fixeaza limitele campului sau de aplicare.
Exceptiile sunt de stricta interpretare.
Regulile ce instituie sarcini particularilor trebuie interpretate restrictiv, iar cele favorabile- larg.
|
