Mijloacele de drept civil

Mijloacele de drept civil

I.        Actiunea īn contrafacere

II.     Litigiile cu privire la calitatea de titular de brevet

III.   Competenta de solutionare a litigiilor civile cu privire la drepturile privind inventia

IV.  Actiunea īn concurenta neloiala si unele masuri asiguratorii

I. Actiunea īn contrafacere (civila)

Actiunea civila īn contrafacere are ca obiect sanctionarea delictului civil prin care se īncalca dreptul de proprietate industriala asupra inventiei. Ea are o sfera de aplicare mai larga decāt aceea a actiunii penale īn contrafacere īntrucāt, pe cānd actiunea penala sanctioneaza numai infractiunile de contrafacere care presupun forma de vinovatie a intentiei si care īntrunesc pericolul social al unei infractiuni, delictul civil de contrafacere priveste si īncalcarile drepturilor asupra inventiei savārsite din culpa si, indiferent de gradul lor de pericol social.

Actiunea civila īn contrafacere poate fi introdusa pe cale separata sau, daca este cazul, poate fi alaturata actiunii penale.

Petitul actiunii īn contrafacere

(ceea ce se poate cere si obtine īntr-o actiune īn contracfacere)

Printr-o actiune īn contrafacere se poate solicita:

1) īncetarea de catre pārāt a actelor de īncalcare a drepturilor decurgānd din brevet, sub sanctiunea amenzii civile;

2) distrugerea de catre pārāt a echipamentelor pe care le-a folosit īn realizarea actelor de īncalcare a drepturilor decurgānd din brevet, de asemnenea, sub sanctiunea amenzii civile;

3) retragerea din circuitele de distributie ale pārātului si distrugerea produselor contrafacute (rezultate din īncalcarea drepturilor decurgānd din brevet), de asemenea, sub sanctiunea amenzii civile;

4) (cel mai recurent īn practica) condamnarea pārātului la plata de despagubiri pentru prejudiciul adus titularului drepturilor decurgānd din brevet prin īncalcarea acestor drepturi;

5) publicarea īn presa a hotarārii judecatoresti de condamnare, sub sanctiunea amenzii civile (are impact puternic asupra imaginii, reputatiei).

O mentiune comuna pentru cele 4 capete de cerere care atrag amenda civila: amenda civila se acorda pe zi de īntārziere pāna la punerea īn executare a hotarārii judecatoresti de catre pārāt.

Īn primelor 3 capete de cerere mentionate, condamnarea pārātului la obligatii de a face sau de a nu face poate fi īnlocuita cu obligarea lui la plata unei sume de bani catre reclamant daca sunt īntrunite urmatoarele conditii:

1. actele de īncalcare a drepturilor si obligatiilor decurgānd din brevet de catre pārāt trebuie sa fi fost savārsite numai din culpa, iar nu cu intentie;

2. prejudiciul pe care l-ar suferi pārātul daca ar pune īn executare obligatiile de a face si de a nu face ar fi vadit disproportionat īn raport cu gravitatea īncalcarii drepturilor pe care a savārsit-o;

3. īnlocuirea obligatiilor de a face sau de a nu face cu obligatia de a plati o suma de bani trebuie s 131i88b 59; fie satisfacatoare īn raport cu īmprejurarile cauzei. Aceasta impune, īn primul rānd, protejarea intereselor titularului de brevet.

Solutia de īnlocuire trebuie sa nu se transforme īntr-o licenta obligatorie īndreptata īmpotriva titularului de brevet fara a fi respectat art. 48 din L 64/1991 republicata, privind conditiile de acordare a licentelor obligatorii.

Sarcina probei īn litigiile de contrafacere a inventiilor de procedeu

Potrivit art. 60, īn cazul inventiilor de procedeu se prevede o derogare de la regula conform careia sarcina probei incumba reclamantului īn actiunile īn contrafacere - dreptul comun. Aceasta derogare se explica prin dificultatea pe care ar īntāmpina-o reclamantul, titularul unui brevet de procedeu, īn a stabili ca pārātul utilizeaza īn propria sa īntreprindere procedeul brevetat.

Rasturnarea partiala a probei

Potrivit art. 60, "īn cazul īncalcarii dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevazut la art. 33, alin. (2), lit. b), sarcina probei īn stabilirea faptului ca procedeul utilizat pentru obtinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat incumba persoanei prezumate a fi īncalcat acest drept.

Īn aplicarea prevederilor alin. (1) orice produs identic care a fost realizat fara consimtamāntul titularului de brevet va fi considerat pāna la proba contrarie a fi fost obtinut prin procedeul brevetat īn cel putin una dintre urmatoarele circumstante:

a) daca produsul obtinut prin procedeul brevetat este nou;

b) daca exista o probabilitate substantiala ca produsul identic a fost obtinut prin procedeul respectiv si titularul brevetului nu a putut, īn ciuda unor eforturi rezonabile, sa stabileasca ce procedeu a fost de fapt utilizat".

Īn cazul a) produsul este nou dupa criteriul inventiei (opereaza īn defavoarea celui urmarit).

Īn cazul b) avem o ipoteza mai complxa care presupune ca titularul de brevet a stabilit o anumita probabilitate, a adus indicii, probe pertinente, dar nu concludente (īn acest caz este mai usor pentru pārāt decāt pentru reclamant).

Calculul despagubirilor acordate īn urma exercitarii actiunii īn contrafacere

Potrivit dreptului comun, reclamantul īntr-o actiune īn contrafacere are dreptul la repararea prejudiciului rezultānd din contrafacere. Reclamantul īntr-o actiune īn contrafacere poate fi sau titularul de brevet sau beneficiarul unei licente. Daca reclamantul este titular de brevet, prejudiciul sau poate fi stabilit īn 2 modalitati:

Fie titularul de brevet demonstreaza cuantumul pierderii de vānzari īnregistrate īn urma concurentei pe piata a produselor contrafacute, la care se adauga prejudiciul sau moral decurgānd din confuzia creata īntre produsele sale si produsele contrafacute,

Fie pretinde o despagubire echivalenta cu remuneratia pe care ar fi primit-o daca i-ar fi acordat autorului contrafacerii o licenta īn legatura cu solutia brevetata.

Īn cazul īn care autorul opteaza pentru prima varianta si, totusi, nu a suferit o pierdere efectiva de vānzari, atunci el poate obtine cel putin despagubiri echivalente cu profitul obtinut de autorul contrafacerii īn urma comercializarii produselor contrafacute.

Daca reclamantul īn actiunea īn contrafacere este beneficiarul unei licente exclusive, el poate solicita repararea prejudiciului īn conditii similare reclamantului titular de brevet. Īn schimb, daca reclamantul īn actiunea īn contrafacere este beneficiarul unei licente simple, atunci el nu poate obtine despagubiri decāt pentru beneficiul nealizat īn urma scaderii vānzarilor sale, ca urmare a concurentei produselor contrafacute la care se adauga, eventual, compensarea prejudiciului moral referitor la reputatia de a face (imaginea de firma).

II. Litigiile cu privire la calitatea de titular de brevet

- sunt solutionate dupa o procedura care difera dupa cum brevetul a fost sau nu acordat. Daca brevetul nu a fost acordat si examinarea cererii de brevet este īn curs, atunci persoana care se pretinde īndreptatita la eliberarea brevetului urmeaza sa solicite instantei de judecata, īn contradictoriu cu solicitantul, ca judecatorul sa constate ca reclamantul are calitatea de persoana īndreptatita la eliberarea brevetului.

Īn cazul īn care reclamantul cāstiga actiunea, atunci el are la dispozitie un termen de 3 luni de la data ramānerii definitive si irevocabile a hotarārii judecatoresti pentru a opta pentru una din urmatoarele variante:

1) sa continue īn locul solicitantului procedura de brevetare;

2) sa depuna o noua cerere pentru aceeasi inventie, urmānd ca prima cerere sa fie considerata de catre OSIM ca retrasa;

3) sa solicite respingerea cererii solicitantului initial (cu care s-a judecat si a cāstigat).

Daca īn termen de 3 luni persoana īndreptatita la eliberarea brevetului nu solicita OSIM sa dea aplicare nici unei din cele 3 variante mentionate, atunci redevin aplicabile dispozitiile art. 14, alin. (5) potrivit carora īn procedurile īn fata OSIM solicitantul se prezuma a fi persoana īndreptatita la eliberarea brevetului. Īn consecinta, OSIM va continua procedura cu solicitantul initial si va putea emite o hotarāre de acordare a brevetului. Totusi, odata ce aceasta hotarāre a fost adoptata si īnainte ca ea sa fie comunicata solicitantului, OSIM poate aplica art. 29, alin. (2) din L 64/1991 republicata potrivit caruia daca OSIM constata, pe baza unor dovezi temeinice (hotarārea este o dovada temeinica) ca solicitantul, altul decāt inventatorul, nu este īndreptatit la acordarea brevetului, se poate proceda la amānarea comunicarii hotarārii de adoptare fara a depasi un termen de 6 luni de la adoptarea acestei hotarāri. Īn cazul īn care, īn acest termen, solicitantul nu poate dovedi ca are calitatea de persoana īndreptatita (de exemplu, daca exista o hotarāre definitiva si irevocabila īmpotriva sa), atunci aceasta hotarāre se revoca din oficiu de catre OSIM, iar cererea de brevet se respinge.

Potrivit art. 65, alin. (1), coroborat cu art. 54^2, lit. e), persoana care se considera īndreptatita la un brevet deja acordat unei alte persoane, poate solicita anularea acelui brevet, precum si eliberarea unui brevet pe numele sau cu publicarea schimbarii titularului brevetului. Īn acest caz OSIM va fi chemat īn procesul dintre cel care se considera īndreptatit si titularul de brevet, urmānd sa administrze ca probe dosarul de examinare a inventiei si documentatia accesorie.

III. Competenta de solutionare a litigiilor civile cu privire la drepturile privind inventia

Potrivit art. 62, alin. (1), "litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi nascute din brevetul de inventie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de cesiune si licenta, sau cele referitoare la nerespectarea dispozitiilor prevazute la art. 5 alin. (6), art. 37 si art. 44 sunt de competenta instantelor judecatoresti".

Art. 2, lit. d) din Codul de procedura civila este mai important: "Orice litigiu decurgānd din creatia intelectuala se judeca īn prima instanta de catre tribunal". Trebuie adaugat ca atunci cānd nu exista sectii specializate de proprietate intelectuala, competenta functionala revine sectiei civile a respectivului tribunal, cu exceptia litigiilor de concurenta neloiala.

IV. Actiunea īn concurenta neloiala si unele masuri asiguratorii

Titularul de brevet care este concurat īn comertul sau de catre un tert ce foloseste inventia fara autorizarea titularului, are alegerea de a introduce īmpotriva tertului fie actiunea īn contrafacere (ocroteste un drept subiectiv, dreptul de proprietate industriala asupra brevetului), fie actiunea īn concurenta neloiala (sanctioneaza īncalcarea unei obligatii nelegale si anume obligatia oricarui comerciant de a-si desfasura comentul īn mod onest).

Potrivit art. 1 din L 11/1991, "comerciantii sunt obligati sa īsi exercite activitatea cu buna-credinta potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei neloiale". Īncalcarea unui brevet contravine acestor uzante cinstite si, īn consecinta, actiunea īn concurenta neloiala poate avea un rol complementar sau subsidiar īn raport cu actiunea īn contrafacere pentru protectia indirecta a drepturilor decurgānd din brevet.

Titularul d brevet poate apela la diverse mijloace procedurale judiciare pentru luarea unor masuri urgente de ocrotire a intereselor sale. Sunt astfel de proceduri:

1) asigurarea de dovezi - permite titularului ca, sub autorizatia justitiei, sa obtina concursul unui executor judecatoresc la constatarea imediata a unei stari de fapt (de exemplu, la constatarea fabricarii sau comercializarii de produse contrafacute de catre un tert);

2) ordonanta prezidentiala - care permite titularului de brevet sa obtina masuri urgente si provizorii de īncetare a exploatarii neautorizate a inventiei brevetate.

3) sechestrul asigurator - permite titularului sa sechestreze (imobilizeze) bunurile autorului contrafacerii īn vederea executarii de condamnare la despagubiri asupra acestor bunuri.

FINISH INVENŢIA! ;-)

PROTECŢIA JURIDICĂ A SECRETELOR COMERCIALE

Sediul materiei: L 11/1991, modificata si completata prin L 298/2001

I. Conditiile de fond ale obiectului protectiei

II. Continutul protectiei juridice a secretelor comerciale

III. Apararea secretelor comerciale

IV. Transmiterea secretelor comerciale

I. Conditiile de fond ale obiectului protectiei

Potrivit art. 1¹, lit. b) constituie secret comercial informatia care, īn totalitate sau īn conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este īn general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa īn mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobāndeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinānd seama de circumstante, pentru a fi mentinuta īn regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atāta timp cāt conditiile enuntate anterior sunt īndeplinite";

Rezulta 4 conditii necesare - elementele definitorii ale secretelor comerciale:

1) sa fie o informatie;

2) aceasta informatie sa aiba caracter confidential (secret);

3) dat fiind caracterul secret al informatiei, sa rezulte valoare economica (comerciala) a informatiei;

4) detinatorul sa fi luat masurile rezonabil necesare pentru mentinerea caracterului secret.

1) sa fie o informatie

Este informatie orice obiect de cunoastere sau comunicare. Notiunea de informatie cuprinde: procese, procedee, metode, date, liste de clientela, liste de furnizori, codul sursa al programelor de calculator, descoperiri, modele industriale, echipamente, dispozitive, informatii privilegiate pe piata bursiera, etc.

De aici rezulta ca pot fi protejate ca secrete comerciale atāt informatiile creative (de exemplu, inventiile, operele, designul industrial, programele de calculator), cāt si simplele date factuale. De asemenea, sunt informatii atāt cunostintele pozitive, cāt si cele negative (cum nu trebuie facut pentru a nu obtine un anumit rezultat, ce confuzie sau ce eroare trebuie evitata). Informatiile pot viza atāt fapte izolate, cāt si solutii de utilizare continua, atāt simple date, cāt si ansambluri complexe.

Din caracterul necesarmente comunicabil al informatiei rezulta ca secretul comercial este esentialmente transmisibil, apt de a fi transmis de la detinator la o alta persoana. De aceea, nu constituie secret comercial simpla dexteritate manuala (de exemplu, dexteritatea strungarului) si nici experienta profesionala care nu poate fi desprinsa de persoana profesionistului.

2) aceasta informatie sa aiba caracter confidential (secret)

Caracterul secret nu trebuie sa fie absolut. Nu este necesar ca detinatorul sa fie singura persoana care cunoaste informatia respectiva. Este suficient ca informatia sa fie dificil accesibila sau limitat cunoscuta de catre majoritatea membrilor corpului profesional īn domeniul de activitate īn care acea informatie este aplicabila.

Spre deosebire de inventie, secretul comercial nu presupune conditia noutatii absolute. Īn materie de secrete comerciale este suficienta nulitatea relativa a informatiei secrete, īn sensul ca ea nu este cunoscuta si nici nu poate fi usor procurata de profesionistul interesat sa o dobāndeasca.

3) dat fiind caracterul secret al informatiei, sa rezulte valoare economica (comerciala) a informatiei

O informatie este ocrotita ca secret comercial numai īn masura īn care ea prezinta valoare economica patrimoniala. Valoarea informatiei rezida īn avantajul concurential pe care detinatorul informatiei īl are asupra concurentilor care nu detin acea informatie.

Acest avantaj concurential poate fi cuantificat fie prin surpusul de vānzari realizat de produsele care īncorporeaza informatia, fie prin cota de piata pe care informatia i-o asigura detinatorului, fie prin costurile pe care tertii ar trebui sa le suporte pentru obtinerea informatiei si de care detinatorul este scutit.

Secretul comercial nu este supus conditiei aplicabilitatii industriale, deoarece aplicabilitatea industriala presupune posibilitatea reproducerii la infinit a solutiei aplicate. Secretul comercial este, īn schimb, supus conditiei aplicabilitatii comerciale (este o notiune mai larga) care semnifica aptitudine informatiei de a fi folosita īn comert chiar si o singura data īn scopul obtinerii de profit.

Pentru ca informatia sa fie considerata a avea valoare comerciala nu este necesar ca informatia sa fi fost deja folosita īn comert. Este suficient ca ea poate fi folosita īn comert. Īn acest sens valoarea comerciala poate fi actuala sau doar potentiala.

4) detinatorul secretului sa fi luat masurile rezonabil necesare pentru mentinerea caracterului secret

a) Masurile rezonabile se analizeaza comparānd costurile masurilor de secretizare cu valoarea comerciala a informatiei secrete.

b) Masurile luate de detinatori se analizeaza īn ansamblu, tinānd seama de circumstantele concrete, luāndu-se īn considerare atāt actiunile, cāt si inactiunile detinatorului.

c) Caracterul rezonabil necesar al masurilor de secretizare se apreciaza obiectiv fara a se deosebi dupa cum absenta unei anumite masuri se datoreaza intentiei detinatorului, ori simplei sale neglijente.

Exemple de masuri de secretizare:

- īngradirea accesului la echipament;

- angajarea unei firme de securitate;

- parolarea accesului salariatilor la computerele unitatii;

- schimbarea frecventa a parolelor;

- afisarea avertismentelor de confidentialitate;

- introducerea de clauze de confidentialitate īn contractele de munca ale salariatilor si īn contractele cu partenerii externi care au acces la informatia secreta;

- reducerea numarului de cunoscatori ai informatiei la minimul necesar pentru ca aceasta sa fie optim exploatata;

- fractionarea informatiei īn mai multe parti si īncredintarea fiecarei parti catre o alta persoana, astfel īncāt nimeni, cu exceptia detinatorului, sa nu aiba imaginea de ansamblu asupra informatiei secrete, etc. .

II. Continutul protectiei juridice a secretelor comerciale

Secretul comercial nu este protejat printr-un drept subiectiv care sa poarte asupra informatiei secrete, el este protejat numai indirect:

a) fie prin intermediul raspunderii civile delictuale pentru utilizarea neloiala a informatiei secrete - simpla utilizare a informatiei nu este ilicita, trebuie demonstrat ca au procurat acea informatie īn mod ilicit.

b) fie prin intermediul drepturilor subiective care poarta asupra mijloacelor de secretizare - de exemplu, deschiderea unui recipient, īncalcarea clauzelor de confidentialitate (persoana respectiva va fi sanctionata īntrucat si-a īncalcat obligatia si, de asemenea, indirect, pentru divulgarea informatiei), etc.

Limitele īncalcarii juridice ale secretului comercial

1) Folosirea de catre terti a informatiei secrete fara autorizarea detinatorului legitim nu este ilicita daca acea informatie a fost obtinuta de catre terti prin cercetare independenta.

2) Folosirea informatiei de catre terti nu este ilicita daca informatia a fost obtinuta de catre acestia prin procedee de inginerie inversa aplicate produselor detinatorului legitim al informatiei. De exemplu, realizeaza schema descompunānd ceasul, a prilejuit pierderea secretului comercial chiar detinatorul prin punerea pe piata a ceasului.

III. Apararea secretelor comerciale

Secretul comercial este protejat īn principal prin intermediul raspunderii civile delictuale. Atunci cānd delictul civil privitor la secrete comerciale este realizat de catre un concurent al detinatorului secretului, atunci detinatorul poate introduce īmpotriva acelui concurent o actiune īn concurenta neloiala.

Potrivit art. 1¹, lit. a) din L 11/1991, "este considerata ca fiind contrara uzantelor comerciale cinstite utilizarea īn mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de īncredere, incitarii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata".

Pentru ca o actiune īn concurenta neloiala sa poata fi introdusa īn temeiul acestui text, este necesara īntrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

1) comportamentul concurentului trebuie sa se fi referit la secrete comerciale;

2) comportamentul concurentului trebuie sa fi constat īn utilizarea secretelor comerciale; simplul fapt ca un concurent a sustras sau a dobāndit īn alt mod neloial anumite secrete comerciale fara a le utiliza, nu permite introducerea de catre detinator a unei actiuni īn concurenta neloiala;

3) utilizarea sa fie neloiala - vezi textul legii, art. 1¹, lit. a :

a) neexecutarea unilaterala a contractului ( īncalcarea unei obligatii contractuale cu privire la confidentialitatea si limitele utilizarii unui secret comercial) - se confera detinatorului posibilitatea de a introduce o actiune īn concurenta neloiala; legiuitorul a derogat de la principiul noncumulului dintre raspunderea contractuala si raspunderea delictuala;

b) utilizarea unor proceduri neloiale - cuprinde spionajul industrial si orice alte forme de sustragere a secretelor comerciale a caror trasatura comuna este ca detinatorul secretului nu a īncuviintat transmiterea acestuia.

c) abuzul de īncredere se refera la ipoteza īn care detinatorul secretului a comunicat el īnsusi acest secret catre un tert, dar acesta fie a divulgat informatia fara acordul detinatorului, fie a folosit-o īn scopuri pe care detinatorul nu le-a permis;

d) incitarea la delict - vezi Codul Penal.

e) achizitionarea de secrete - se refera la ipoteza īn care cel tinut de o obligatie de confidentialitate si-o īncalca si comunica secretul comercial unui tert care cunoaste faptul ca prin aceasta comunicare se īncalca obligatia de confidentialitate;

4) utilizarea sa fie de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata, ceea ce presupune ca, īn urma utilizarii neloiale a secretelor, fie detinatorul a pierdut clientela, fie tertul a cāstigat clientela.

Contraventii - art. 4

Infractiuni - art. 5, lit. c) - f)

C 10 - Lucian Mihai

IV. Transmiterea secretelor comerciale

Secretul comercial este prin esenta transmisibil, aceasta īnseamna ca poate sa faca obiectul unui contract de licenta sau de cesiune.

Exista niste particularitati fata de inventie. Aceste particularitati privesc perioada preliminara īncheierii contractului, deoarece īn timpul negocierilor purtate īntre detinatorul secretului comercial si potentialul dobānditor al acestei informatii prin definitie secrete exista dificultati pentru ambele parti. Īntr-adevar, detinatorul secretului de serviciu nu-si permite sa spuna prea mult cu privire la obiectul contractului asupra caruia cere un pret si nici potentialul dobānditor nu poate sa avanseze o contraoferta de pret deoarece nu cunoaste īnca īn totalitate obiectul contractului. Daca detinatorul secretului comercial ar dezvalui prea mult din continutul informatiilor secrete, atunci ar exista pericolul disparitiei oricarui interes de dobāndire a ceea ce fusese secret pāna la īnceperea negocierilor. De aceea, savantii considera ca īn aceasta materie se aplica principiul fustei! ;-)

Legislatia privind achizitiile publice de produse ori servicii stabileste ca acela care face o oferta nu este obligat sa furnizeze toate informatiile daca el considera ca aceasta ar putea aduce atingeri secretului comercial pe care īl detine (legislatia privind achizitiile publice de produse ori servicii se aplica atunci cānd institutiile statului cumpara bunuri - hārtie, masini, etc. sau servicii - de consultanta, de transporturi, etc. , īntrucāt este vorba despre bani publici, este nevoie de o legislatie speciala - pentru eliminarea sau prevenirea coruptiei).

Aceasta regula stabilita īn mod expres īn acest tip de legislatie este firesc sa se aplice cu atāt mai mult īn ceea ce priveste achizitiile private.

Creatiile intelectuale industriale

(continuare)

Inovatia

Īn prezent legislatia romāna nu mai utilizeaza acest termen de "inovatie", concept care fusese reglementat īn dreptul romān īnca din 1950, sub influenta legislatiei sovietice. Azi, singurul text legal aplicabil este art. 72 din L 64/1991 republicata.

Aceasta reglementare utilizeaza, īn schimb, denumirea urmatoare: "realizare tehnica care este noua la nivelul unei unitati si utila acesteia". Rezulta de aici ca este vorba despre o creatie intelectuala industriala cu caracter de noutate relativa, spre deosebire de inventie care are noutate absoluta īn timp si spatiu.

Īn acest domeniu noutatea este relativa din punctul de vedere al spatiului fiindca ea este delimitata la nivelul unitatii care aplica acea solutie, dar noutatea este absoluta d.p.d.v. al timpului īntrucāt, prin ipoteza, este necesar ca acea solutie sa nu mai fi fost niciodata mai īnainte aplicata īn acea unitate despre care este vorba.

Din considerente pragmatice vom utiliza termenul de "inovatie", dar este vorba despre realizarea tehnica "care este noua la nivelul unei unitati si utila acesteia", conform art. 72.

Anterior L 64/1991 republicata, inventia avea, de asemenea, caracter de noutate relativa īn spatiu, dar, la nivel national. Astfel, tot ce se aplica pentru prima data īn Romānia se numea inovatie. De exemplu, becul a fost la īnceput atāt o inventie, cāt si o inovatie. El a fost o inventie atunci cānd Edison a strigat Evrika! si a fost o inovatie romāneasca atunci cānd a fost aplicat īn Romānia.

Cu toate acestea, īn legislatia anterioara nu era organizata o evidenta la nivel national cu privire la inovatie. Astfel, practic, nu se putea stabili daca o anumita solutie are sau nu caracter de noutate nationala. Azi, īnsa, noutatea se raporteaza la nivelul fiecarei unitati īn parte care este īn masura sa cunoasca īmprejurarea daca este realmente vorba despre o solutie noua pentru acea unitate.

Desigur ca, atāt d.p.d.v. stiintific, cāt si d.p.d.v. economic inovatia este inferioara inventiei. Cu toate acestea, este evident, de asemenea, ca exista īntr-o unitate a unei solutii noi fata de stadiul tehnologic anterior al acelei unitati constituie o valoare patrimoniala si de aceea este necesara protejarea creatorului inovatiei. Īn acest scop art. 72 din L 64/1991 republicata dispune ca īn masura īn care aceasta solutie noua la nivelul unitatii este si utila pentru aceasta, va fi necesara īncheierea unui contract īntre autorul inovatiei si unitate prin care sa fie stabilite drepturile banesti cuvenite inovatorului. Īn plus, unitatea are obligatia sa ateste printr-un document calitatea de inovator a acelui creator.

Īncalcarea de catre unitate a obligatiei de a īncheia un contract referitor la drepturile banesti ale inovatorului si/sau a obligatiei de a emite o atestare atrage obligatia unitatii de a plati autorului despagubiri potrivit dreptului comun. Legea mai adauga faptul ca aceste despagubiri se determina īn functie de rezultatul economic obtinut de unitate. Cu alte cuvinte, se urmareste ca pe aceasta cale sa se previna īmbogatirea fara justa cauza a unitatii īn detrimentul inovatorului. Nu este absolut necesar ca autorul inovatiei sa fie deopotriva si salariat al unitatii care aplica acea inovatie, fiind asadar posibila inovatia de comanda (ca si la inventie).

Uneori, unitatea decide ca aceasta solutie tehnica avānd caracter de noutate relativa sa fie protejata prin pastrarea secretului, caz īn care devin aplicabile regulile referitoare la secretul comercial. Cu alte cuvinte, inovatia uneori este un secret comercial.

La prima vedere e o bagatela, dar statistic nivelul tehnologic al unitatilor este determinat de plusul tehnologic datorat inovatiilor care poate fi transmis.

Desenele si modelele industriale - material Lucian Mihai

Semnele distinctive ale proprietatii industriale - vom vorbi doar despre marci

Marcile

Sediul materiei

Izvoare interne:

- L 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice;

- HG 833/1998 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a L 84/1998;

- OG 41/1998 privind taxele īn domeniul proprietatii industriale (si la inventii aceasta OG);

- L 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala īn cadrul operatiunilor de vamuire;

- L 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale

Izvoare internationale

- conventia internationala intitulata Aranjamentul de la Madrid privind īnregistrarea internationala a marcilor din 1891 - a fost revizuit de mai multe ori si a fost ratificat de Romānia prin Decretul 1176/28 decembrie 1968;

- Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid, adoptat tot la Madrid īn 1889 si ratificat de Romānia prin L 5/1998;

- Aranjamentul de la Viena privind clasificarea internationala a elementelor figurative ale marcilor, adoptat īn 1973 - Romānia a aderat la el prin L 3/1998;

- Aranjamentul de la Nyssa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor īn vederea īnregistrarii marcilor - 1957, ratificat de Romānia prin L 3/1998;

- Tratatul privind dreptul marcilor - Geneva, 1994, ratificat de Romānia prin L 4/1998.

Functii si importanta economica a marcilor

I. Functia de garantie a calitatii - cu ajutorul ei consumatorul identifica un anumit produs pe care īl prefera datorita calitatii sau modului de prezentare. Astfel, marca devine pentru consumator o garantie a unei calitati constante a acelui produs sau serviciu.

II. Functia de concurenta - ea permite consumatorilor sa īsi orienteze alegerea usor si rapid spre produsele sau serviciile verificate apartinānd producatorilor care si-au cāstigat o buna reputatie.

III. Functia de diferentiere a produselor - ea este un semn care aplicat pe un produs permite publicului sa-l identifice, deosebindu-l de alte produse identice sau similare.

Definitia marcii o gasim īn art. 3, lit. a) din L 84/1998: "marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinānd altor persoane". De aici rezulta conditiile de fond ale obiectului protectiei:

1) marca este un semn - daca nu este un semn, nu poate fi protejata.

Īn teza a doua a art. 3, lit.a) īntālnim o enumerare nelimitativa a semnelor care pot constitui marcile īnregistrate si anume cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, īn special, forma produsului sau a ambalajului ori combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne.

Cuvintele - un semn si semnul e o marca. Potrivit legii, ele pot sa desemneze, dupa caz, nume- a), pseudonime - b) sau denumiri - c).

a) Numele

Problemele se pun diferit pentru:

a1) nume proprii;

a2) numele unui tert;

a3) numele istoric;

a4) numele imaginare.

a1) pentru numele proprii

Pe de o parte, folosirea unui nume propriu ca marca īnregistrata exclusiv pe numele titularului poate sa creeze un risc permanent de confuzie, ca urmare a omonimiilor posibile. Pe de alta parte, aceasta folosire poate conduce la un monopol exorbitant ce se manifesta prin dreptul recunoscut titularului marcii de a-si atribui exclusiv un nume care, desi este al sau, poate sa apartina si altor persoane. De aceea, doctrina si jurisprudenta au stabilit ca dreptul exclusiv la care da nastere marca alcatuita dintr-un nume patronimic nu poarta decāt asupra formei speciale sub care se īnfatiseaza acel nume. De exemplu Gerovital H3, Dr. Ana Aslan este o marca unde Dr. Ana Aslan constituie īnsasi semnatura persoanei. Dreptul exclusiv de exploatare poarta nu asupra denumirii Dr. Ana Aslan, ci asupra acelei semnaturi a dumneaei, asupra acelei īnfatisari. La fel s-a īntāmplat cu marca Gilette la īnceputurile sale. Sau cu Ionescu - pasta de dinti si produse naturiste.

Ceea ce este protejat ca marca nu este numele īn sine, ci aranjamentul, dispozitia speciala, culoarea sau forma caracterelor folosite spre a scrie acel nume.

Īn unele legislatii numele poate fi folosit ca marca fara conditia de a īmbraca o forma speciala. Aceste marci īnregistrate īn tarile de origine pot fi protejate īn celelalte tari membre ale Conventiei de la Paris īn chiar forma īn care au fost īnregistrate īn formele de origine. Astfel, titularii au dreptul la protectia marcii asa cum este (tell quel), cu conditia sa nu fie īncalcata ordinea publica sau bunele moravuri ale statului respectiv. Īn Anglia Gilette a fost īnregistrata fara o forma speciala a numelui; la noi este la fel azi (doar literele de tipar).

Pentru prenume - b) si pseudonim sunt valabile aceleasi precizari.

a2) numele unui tert

Opinia majoritara este īn sensul ca se admite protectia daca exista acordul celui īn cauza. Art. 5, alin. (1), lit. j) dispune ca "marcile care contin, fara consimtamāntul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume īn Romānia" sunt excluse de la protectie si nu pot fi īnregistrate. Astfel, tragem concluzia per a contrario ca daca exista acest aport se poate admite īnregistrarea ca marca a numelui unui tert.

De asemenea, se considera admisibila īnregistrarea ca marca a numelui unui tert daca acel nume este de o asa maniera combinat cu alte cuvinte īncāt astfel se transforma īntr-o denumire de fantezie, adica o combinatie ce abstractizeaza numele tertului. De exemplu, marca Elixire la Martine.

a3) numele istoric

Este vorba despre numele unor personalitati celebre. Īn principiu sunt admise ca marci la īnregistrare. De exemplu, coniacul Napoleon, vodka Rasputin, etc. . Conform art. 5, alin. (1), lit. i), totusi, nu pot fi īnregistrate si sunt excluse de la protectie "marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri". Astfel , īnregistrarea unei marci constituita dintr-un nume istoric va fi respinsa ori de cāte ori se va considera ca folosirea acelui nume ar aduce atingere vreunei personalitati disparute.

si īn privinta numelor istorice se aplica art. 5, alin. (1), lit. j).

c) Denumirile

Denumirile pot constitui o marca cu conditia de a fi arbitrar sau de fantezie, iar nu necesare, uzuale, generice ori descriptive.

Īntr-adevar, denumirea adoptata ca marca nu trebuie sa fie necesara, nu trebuie sa reprezinte īnsusi cuvāntul care desemneaza acel produs sau serviciu pentru care este folosita marca. Īn caz contrar s-ar permite unei singure persoane sa monopolizeze o īntreaga categorie de produse ori servicii, apropiindu-si sub forma de marca denumirea lor.

Sub acest aspect trebuie sa adaugam faptul ca potrivit regulii 17, alin. (4) din Regulament, īn cazul īn care marca include si un element care este lipsit de caracter distinctiv si daca el este de natura sa creeze īndoieli asupra īntinderii marcii, OSIM poate cere solicitantului sa declare ca īn termen de 2 luni ca nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element. Iar aceasta declaratie va fi publicata de catre OSIM odata cu marca īnregistrata. OSIM poate sa permita īnregistrarea cu conditia respectarii regulii 17, alin. (4).

Prin marca uzuala se īntelege acea marca care a dobāndit o īntrebuintare comuna si generalizata pentru īntrebuintarea produselor respective. Nu poti īnregistra pentru aragaz cuvāntul "aragaz" īntrucāt aparatura de gatit a fost pentru prima data comercializata sub denumirea de "aragaz". Era un cuptor, un aparat de gatit. La fel s-a īntāmplat si cu frigiderul, era un racitor care a īntrebuintat curentul electric si a fost īnregistrat sub marca "Frigidere"

Nici marca descriptiva nu poate fi protejata, marca trebuie sa fie un semn distinctiv.

Denumirile istorice de tari, orase, etc. care nu mai exista au fost admise ca marci pentru ca au o semnificatie simbolica.

Cuvintele īmprumutate dintr-o limba straina - se admite folosirea lor ca marci, īn principiu, dar cu conditia sa nu fie necesare acele denumiri (sau sa nu fie descriptive). S-a admis īnregistrarea cuvintelor "cellophane"(lb. franceza) sau "prima" (lb. latina). Īn privinta acestora nu sunt aplicabile prevederile L 500/2004 privind folosirea limbii īn locuri, relatii si institutii publice (legea Pruteanu, art. 5, lit.a), prevedere expresa īn acest sens).

Sloganuri - next time!