Mijloacele de drept civil
I. Actiunea în contrafacere
II. Litigiile cu privire la calitatea de titular de brevet
III. Competenta de solutionare a litigiilor civile cu privire la drepturile privind inventia
IV. Actiunea în concurenta neloiala si unele masuri asiguratorii
I. Actiunea în contrafacere (civila)
Actiunea civila în contrafacere are ca obiect sanctionarea delictului civil prin care se încalca dreptul de proprietate industriala asupra inventiei. Ea are o sfera de aplicare mai larga decât aceea a actiunii penale în contrafacere întrucât, pe când actiunea penala sanctioneaza numai infractiunile de contrafacere care presupun forma de vinovatie a intentiei si care întrunesc pericolul social al unei infractiuni, delictul civil de contrafacere priveste si încalcarile drepturilor asupra inventiei savârsite din culpa si, indiferent de gradul lor de pericol social.
Actiunea civila în contrafacere poate fi introdusa pe cale separata sau, daca este cazul, poate fi alaturata actiunii penale.
Petitul actiunii în contrafacere
(ceea ce se poate cere si obtine într-o actiune în contracfacere)
Printr-o actiune în contrafacere se poate solicita:
1) încetarea de catre pârât a actelor de încalcare a drepturilor decurgând din brevet, sub sanctiunea amenzii civile;
2) distrugerea de catre pârât a echipamentelor pe care le-a folosit în realizarea actelor de încalcare a drepturilor decurgând din brevet, de asemnenea, sub sanctiunea amenzii civile;
3) retragerea din circuitele de distributie ale pârâtului si distrugerea produselor contrafacute (rezultate din încalcarea drepturilor decurgând din brevet), de asemenea, sub sanctiunea amenzii civile;
4) (cel mai recurent în practica) condamnarea pârâtului la plata de despagubiri pentru prejudiciul adus titularului drepturilor decurgând din brevet prin încalcarea acestor drepturi;
5) publicarea în presa a hotarârii judecatoresti de condamnare, sub sanctiunea amenzii civile (are impact puternic asupra imaginii, reputatiei).
O mentiune comuna pentru cele 4 capete de cerere care atrag amenda civila: amenda civila se acorda pe zi de întârziere pâna la punerea în executare a hotarârii judecatoresti de catre pârât.
În primelor 3 capete de cerere mentionate, condamnarea pârâtului la obligatii de a face sau de a nu face poate fi înlocuita cu obligarea lui la plata unei sume de bani catre reclamant daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
1. actele de încalcare a drepturilor si obligatiilor decurgând din brevet de catre pârât trebuie sa fi fost savârsite numai din culpa, iar nu cu intentie;
2. prejudiciul pe care l-ar suferi pârâtul daca ar pune în executare obligatiile de a face si de a nu face ar fi vadit disproportionat în raport cu gravitatea încalcarii drepturilor pe care a savârsit-o;
3. înlocuirea obligatiilor de a face sau de a nu face cu obligatia de a plati o suma de bani trebuie s 131i88b 59; fie satisfacatoare în raport cu împrejurarile cauzei. Aceasta impune, în primul rând, protejarea intereselor titularului de brevet.
Solutia de înlocuire trebuie sa nu se transforme într-o licenta obligatorie îndreptata împotriva titularului de brevet fara a fi respectat art. 48 din L 64/1991 republicata, privind conditiile de acordare a licentelor obligatorii.
Sarcina probei în litigiile de contrafacere a inventiilor de procedeu
Potrivit art. 60, în cazul inventiilor de procedeu se prevede o derogare de la regula conform careia sarcina probei incumba reclamantului în actiunile în contrafacere - dreptul comun. Aceasta derogare se explica prin dificultatea pe care ar întâmpina-o reclamantul, titularul unui brevet de procedeu, în a stabili ca pârâtul utilizeaza în propria sa întreprindere procedeul brevetat.
Rasturnarea partiala a probei
Potrivit art. 60, "în cazul încalcarii dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevazut la art. 33, alin. (2), lit. b), sarcina probei în stabilirea faptului ca procedeul utilizat pentru obtinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat incumba persoanei prezumate a fi încalcat acest drept.
În aplicarea prevederilor alin. (1) orice produs identic care a fost realizat fara consimtamântul titularului de brevet va fi considerat pâna la proba contrarie a fi fost obtinut prin procedeul brevetat în cel putin una dintre urmatoarele circumstante:
a) daca produsul obtinut prin procedeul brevetat este nou;
b) daca exista o probabilitate substantiala ca produsul identic a fost obtinut prin procedeul respectiv si titularul brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, sa stabileasca ce procedeu a fost de fapt utilizat".
În cazul a) produsul este nou dupa criteriul inventiei (opereaza în defavoarea celui urmarit).
În cazul b) avem o ipoteza mai complxa care presupune ca titularul de brevet a stabilit o anumita probabilitate, a adus indicii, probe pertinente, dar nu concludente (în acest caz este mai usor pentru pârât decât pentru reclamant).
Calculul despagubirilor acordate în urma exercitarii actiunii în contrafacere
Potrivit dreptului comun, reclamantul într-o actiune în contrafacere are dreptul la repararea prejudiciului rezultând din contrafacere. Reclamantul într-o actiune în contrafacere poate fi sau titularul de brevet sau beneficiarul unei licente. Daca reclamantul este titular de brevet, prejudiciul sau poate fi stabilit în 2 modalitati:
Fie titularul de brevet demonstreaza cuantumul pierderii de vânzari înregistrate în urma concurentei pe piata a produselor contrafacute, la care se adauga prejudiciul sau moral decurgând din confuzia creata între produsele sale si produsele contrafacute,
Fie pretinde o despagubire echivalenta cu remuneratia pe care ar fi primit-o daca i-ar fi acordat autorului contrafacerii o licenta în legatura cu solutia brevetata.
În cazul în care autorul opteaza pentru prima varianta si, totusi, nu a suferit o pierdere efectiva de vânzari, atunci el poate obtine cel putin despagubiri echivalente cu profitul obtinut de autorul contrafacerii în urma comercializarii produselor contrafacute.
Daca reclamantul în actiunea în contrafacere este beneficiarul unei licente exclusive, el poate solicita repararea prejudiciului în conditii similare reclamantului titular de brevet. În schimb, daca reclamantul în actiunea în contrafacere este beneficiarul unei licente simple, atunci el nu poate obtine despagubiri decât pentru beneficiul nealizat în urma scaderii vânzarilor sale, ca urmare a concurentei produselor contrafacute la care se adauga, eventual, compensarea prejudiciului moral referitor la reputatia de a face (imaginea de firma).
II. Litigiile cu privire la calitatea de titular de brevet
- sunt solutionate dupa o procedura care difera dupa cum brevetul a fost sau nu acordat. Daca brevetul nu a fost acordat si examinarea cererii de brevet este în curs, atunci persoana care se pretinde îndreptatita la eliberarea brevetului urmeaza sa solicite instantei de judecata, în contradictoriu cu solicitantul, ca judecatorul sa constate ca reclamantul are calitatea de persoana îndreptatita la eliberarea brevetului.
În cazul în care reclamantul câstiga actiunea, atunci el are la dispozitie un termen de 3 luni de la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti pentru a opta pentru una din urmatoarele variante:
1) sa continue în locul solicitantului procedura de brevetare;
2) sa depuna o noua cerere pentru aceeasi inventie, urmând ca prima cerere sa fie considerata de catre OSIM ca retrasa;
3) sa solicite respingerea cererii solicitantului initial (cu care s-a judecat si a câstigat).
Daca în termen de 3 luni persoana îndreptatita la eliberarea brevetului nu solicita OSIM sa dea aplicare nici unei din cele 3 variante mentionate, atunci redevin aplicabile dispozitiile art. 14, alin. (5) potrivit carora în procedurile în fata OSIM solicitantul se prezuma a fi persoana îndreptatita la eliberarea brevetului. În consecinta, OSIM va continua procedura cu solicitantul initial si va putea emite o hotarâre de acordare a brevetului. Totusi, odata ce aceasta hotarâre a fost adoptata si înainte ca ea sa fie comunicata solicitantului, OSIM poate aplica art. 29, alin. (2) din L 64/1991 republicata potrivit caruia daca OSIM constata, pe baza unor dovezi temeinice (hotarârea este o dovada temeinica) ca solicitantul, altul decât inventatorul, nu este îndreptatit la acordarea brevetului, se poate proceda la amânarea comunicarii hotarârii de adoptare fara a depasi un termen de 6 luni de la adoptarea acestei hotarâri. În cazul în care, în acest termen, solicitantul nu poate dovedi ca are calitatea de persoana îndreptatita (de exemplu, daca exista o hotarâre definitiva si irevocabila împotriva sa), atunci aceasta hotarâre se revoca din oficiu de catre OSIM, iar cererea de brevet se respinge.
Potrivit art. 65, alin. (1), coroborat cu art. 54^2, lit. e), persoana care se considera îndreptatita la un brevet deja acordat unei alte persoane, poate solicita anularea acelui brevet, precum si eliberarea unui brevet pe numele sau cu publicarea schimbarii titularului brevetului. În acest caz OSIM va fi chemat în procesul dintre cel care se considera îndreptatit si titularul de brevet, urmând sa administrze ca probe dosarul de examinare a inventiei si documentatia accesorie.
III. Competenta de solutionare a litigiilor civile cu privire la drepturile privind inventia
Potrivit art. 62, alin. (1), "litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi nascute din brevetul de inventie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de cesiune si licenta, sau cele referitoare la nerespectarea dispozitiilor prevazute la art. 5 alin. (6), art. 37 si art. 44 sunt de competenta instantelor judecatoresti".
Art. 2, lit. d) din Codul de procedura civila este mai important: "Orice litigiu decurgând din creatia intelectuala se judeca în prima instanta de catre tribunal". Trebuie adaugat ca atunci când nu exista sectii specializate de proprietate intelectuala, competenta functionala revine sectiei civile a respectivului tribunal, cu exceptia litigiilor de concurenta neloiala.
IV. Actiunea în concurenta neloiala si unele masuri asiguratorii
Titularul de brevet care este concurat în comertul sau de catre un tert ce foloseste inventia fara autorizarea titularului, are alegerea de a introduce împotriva tertului fie actiunea în contrafacere (ocroteste un drept subiectiv, dreptul de proprietate industriala asupra brevetului), fie actiunea în concurenta neloiala (sanctioneaza încalcarea unei obligatii nelegale si anume obligatia oricarui comerciant de a-si desfasura comentul în mod onest).
Potrivit art. 1 din L 11/1991, "comerciantii sunt obligati sa îsi exercite activitatea cu buna-credinta potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei neloiale". Încalcarea unui brevet contravine acestor uzante cinstite si, în consecinta, actiunea în concurenta neloiala poate avea un rol complementar sau subsidiar în raport cu actiunea în contrafacere pentru protectia indirecta a drepturilor decurgând din brevet.
Titularul d brevet poate apela la diverse mijloace procedurale judiciare pentru luarea unor masuri urgente de ocrotire a intereselor sale. Sunt astfel de proceduri:
1) asigurarea de dovezi - permite titularului ca, sub autorizatia justitiei, sa obtina concursul unui executor judecatoresc la constatarea imediata a unei stari de fapt (de exemplu, la constatarea fabricarii sau comercializarii de produse contrafacute de catre un tert);
2) ordonanta prezidentiala - care permite titularului de brevet sa obtina masuri urgente si provizorii de încetare a exploatarii neautorizate a inventiei brevetate.
3) sechestrul asigurator - permite titularului sa sechestreze (imobilizeze) bunurile autorului contrafacerii în vederea executarii de condamnare la despagubiri asupra acestor bunuri.
FINISH INVENŢIA! ;-)
PROTECŢIA JURIDICĂ A SECRETELOR COMERCIALE
Sediul materiei: L 11/1991, modificata si completata prin L 298/2001
I. Conditiile de fond ale obiectului protectiei
II. Continutul protectiei juridice a secretelor comerciale
III. Apararea secretelor comerciale
IV. Transmiterea secretelor comerciale
I. Conditiile de fond ale obiectului protectiei
Potrivit art. 11, lit. b) constituie secret comercial informatia care, în totalitate sau în conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este în general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa în mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobândeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinând seama de circumstante, pentru a fi mentinuta în regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atâta timp cât conditiile enuntate anterior sunt îndeplinite";
Rezulta 4 conditii necesare - elementele definitorii ale secretelor comerciale:
1) sa fie o informatie;
2) aceasta informatie sa aiba caracter confidential (secret);
3) dat fiind caracterul secret al informatiei, sa rezulte valoare economica (comerciala) a informatiei;
4) detinatorul sa fi luat masurile rezonabil necesare pentru mentinerea caracterului secret.
1) sa fie o informatie
Este informatie orice obiect de cunoastere sau comunicare. Notiunea de informatie cuprinde: procese, procedee, metode, date, liste de clientela, liste de furnizori, codul sursa al programelor de calculator, descoperiri, modele industriale, echipamente, dispozitive, informatii privilegiate pe piata bursiera, etc.
De aici rezulta ca pot fi protejate ca secrete comerciale atât informatiile creative (de exemplu, inventiile, operele, designul industrial, programele de calculator), cât si simplele date factuale. De asemenea, sunt informatii atât cunostintele pozitive, cât si cele negative (cum nu trebuie facut pentru a nu obtine un anumit rezultat, ce confuzie sau ce eroare trebuie evitata). Informatiile pot viza atât fapte izolate, cât si solutii de utilizare continua, atât simple date, cât si ansambluri complexe.
Din caracterul necesarmente comunicabil al informatiei rezulta ca secretul comercial este esentialmente transmisibil, apt de a fi transmis de la detinator la o alta persoana. De aceea, nu constituie secret comercial simpla dexteritate manuala (de exemplu, dexteritatea strungarului) si nici experienta profesionala care nu poate fi desprinsa de persoana profesionistului.
2) aceasta informatie sa aiba caracter confidential (secret)
Caracterul secret nu trebuie sa fie absolut. Nu este necesar ca detinatorul sa fie singura persoana care cunoaste informatia respectiva. Este suficient ca informatia sa fie dificil accesibila sau limitat cunoscuta de catre majoritatea membrilor corpului profesional în domeniul de activitate în care acea informatie este aplicabila.
Spre deosebire de inventie, secretul comercial nu presupune conditia noutatii absolute. În materie de secrete comerciale este suficienta nulitatea relativa a informatiei secrete, în sensul ca ea nu este cunoscuta si nici nu poate fi usor procurata de profesionistul interesat sa o dobândeasca.
3) dat fiind caracterul secret al informatiei, sa rezulte valoare economica (comerciala) a informatiei
O informatie este ocrotita ca secret comercial numai în masura în care ea prezinta valoare economica patrimoniala. Valoarea informatiei rezida în avantajul concurential pe care detinatorul informatiei îl are asupra concurentilor care nu detin acea informatie.
Acest avantaj concurential poate fi cuantificat fie prin surpusul de vânzari realizat de produsele care încorporeaza informatia, fie prin cota de piata pe care informatia i-o asigura detinatorului, fie prin costurile pe care tertii ar trebui sa le suporte pentru obtinerea informatiei si de care detinatorul este scutit.
Secretul comercial nu este supus conditiei aplicabilitatii industriale, deoarece aplicabilitatea industriala presupune posibilitatea reproducerii la infinit a solutiei aplicate. Secretul comercial este, în schimb, supus conditiei aplicabilitatii comerciale (este o notiune mai larga) care semnifica aptitudine informatiei de a fi folosita în comert chiar si o singura data în scopul obtinerii de profit.
Pentru ca informatia sa fie considerata a avea valoare comerciala nu este necesar ca informatia sa fi fost deja folosita în comert. Este suficient ca ea poate fi folosita în comert. În acest sens valoarea comerciala poate fi actuala sau doar potentiala.
4) detinatorul secretului sa fi luat masurile rezonabil necesare pentru mentinerea caracterului secret
a) Masurile rezonabile se analizeaza comparând costurile masurilor de secretizare cu valoarea comerciala a informatiei secrete.
b) Masurile luate de detinatori se analizeaza în ansamblu, tinând seama de circumstantele concrete, luându-se în considerare atât actiunile, cât si inactiunile detinatorului.
c) Caracterul rezonabil necesar al masurilor de secretizare se apreciaza obiectiv fara a se deosebi dupa cum absenta unei anumite masuri se datoreaza intentiei detinatorului, ori simplei sale neglijente.
Exemple de masuri de secretizare:
- îngradirea accesului la echipament;
- angajarea unei firme de securitate;
- parolarea accesului salariatilor la computerele unitatii;
- schimbarea frecventa a parolelor;
- afisarea avertismentelor de confidentialitate;
- introducerea de clauze de confidentialitate în contractele de munca ale salariatilor si în contractele cu partenerii externi care au acces la informatia secreta;
- reducerea numarului de cunoscatori ai informatiei la minimul necesar pentru ca aceasta sa fie optim exploatata;
- fractionarea informatiei în mai multe parti si încredintarea fiecarei parti catre o alta persoana, astfel încât nimeni, cu exceptia detinatorului, sa nu aiba imaginea de ansamblu asupra informatiei secrete, etc. .
II. Continutul protectiei juridice a secretelor comerciale
Secretul comercial nu este protejat printr-un drept subiectiv care sa poarte asupra informatiei secrete, el este protejat numai indirect:
a) fie prin intermediul raspunderii civile delictuale pentru utilizarea neloiala a informatiei secrete - simpla utilizare a informatiei nu este ilicita, trebuie demonstrat ca au procurat acea informatie în mod ilicit.
b) fie prin intermediul drepturilor subiective care poarta asupra mijloacelor de secretizare - de exemplu, deschiderea unui recipient, încalcarea clauzelor de confidentialitate (persoana respectiva va fi sanctionata întrucat si-a încalcat obligatia si, de asemenea, indirect, pentru divulgarea informatiei), etc.
Limitele încalcarii juridice ale secretului comercial
1) Folosirea de catre terti a informatiei secrete fara autorizarea detinatorului legitim nu este ilicita daca acea informatie a fost obtinuta de catre terti prin cercetare independenta.
2) Folosirea informatiei de catre terti nu este ilicita daca informatia a fost obtinuta de catre acestia prin procedee de inginerie inversa aplicate produselor detinatorului legitim al informatiei. De exemplu, realizeaza schema descompunând ceasul, a prilejuit pierderea secretului comercial chiar detinatorul prin punerea pe piata a ceasului.
III. Apararea secretelor comerciale
Secretul comercial este protejat în principal prin intermediul raspunderii civile delictuale. Atunci când delictul civil privitor la secrete comerciale este realizat de catre un concurent al detinatorului secretului, atunci detinatorul poate introduce împotriva acelui concurent o actiune în concurenta neloiala.
Potrivit art. 11, lit. a) din L 11/1991, "este considerata ca fiind contrara uzantelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitarii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata".
Pentru ca o actiune în concurenta neloiala sa poata fi introdusa în temeiul acestui text, este necesara întrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
1) comportamentul concurentului trebuie sa se fi referit la secrete comerciale;
2) comportamentul concurentului trebuie sa fi constat în utilizarea secretelor comerciale; simplul fapt ca un concurent a sustras sau a dobândit în alt mod neloial anumite secrete comerciale fara a le utiliza, nu permite introducerea de catre detinator a unei actiuni în concurenta neloiala;
3) utilizarea sa fie neloiala - vezi textul legii, art. 11, lit. a :
a) neexecutarea unilaterala a contractului ( încalcarea unei obligatii contractuale cu privire la confidentialitatea si limitele utilizarii unui secret comercial) - se confera detinatorului posibilitatea de a introduce o actiune în concurenta neloiala; legiuitorul a derogat de la principiul noncumulului dintre raspunderea contractuala si raspunderea delictuala;
b) utilizarea unor proceduri neloiale - cuprinde spionajul industrial si orice alte forme de sustragere a secretelor comerciale a caror trasatura comuna este ca detinatorul secretului nu a încuviintat transmiterea acestuia.
c) abuzul de încredere se refera la ipoteza în care detinatorul secretului a comunicat el însusi acest secret catre un tert, dar acesta fie a divulgat informatia fara acordul detinatorului, fie a folosit-o în scopuri pe care detinatorul nu le-a permis;
d) incitarea la delict - vezi Codul Penal.
e) achizitionarea de secrete - se refera la ipoteza în care cel tinut de o obligatie de confidentialitate si-o încalca si comunica secretul comercial unui tert care cunoaste faptul ca prin aceasta comunicare se încalca obligatia de confidentialitate;
4) utilizarea sa fie de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata, ceea ce presupune ca, în urma utilizarii neloiale a secretelor, fie detinatorul a pierdut clientela, fie tertul a câstigat clientela.
Contraventii - art. 4
Infractiuni - art. 5, lit. c) - f)
C 10 - Lucian Mihai
IV. Transmiterea secretelor comerciale
Secretul comercial este prin esenta transmisibil, aceasta înseamna ca poate sa faca obiectul unui contract de licenta sau de cesiune.
Exista niste particularitati fata de inventie. Aceste particularitati privesc perioada preliminara încheierii contractului, deoarece în timpul negocierilor purtate între detinatorul secretului comercial si potentialul dobânditor al acestei informatii prin definitie secrete exista dificultati pentru ambele parti. Într-adevar, detinatorul secretului de serviciu nu-si permite sa spuna prea mult cu privire la obiectul contractului asupra caruia cere un pret si nici potentialul dobânditor nu poate sa avanseze o contraoferta de pret deoarece nu cunoaste înca în totalitate obiectul contractului. Daca detinatorul secretului comercial ar dezvalui prea mult din continutul informatiilor secrete, atunci ar exista pericolul disparitiei oricarui interes de dobândire a ceea ce fusese secret pâna la începerea negocierilor. De aceea, savantii considera ca în aceasta materie se aplica principiul fustei! ;-)
Legislatia privind achizitiile publice de produse ori servicii stabileste ca acela care face o oferta nu este obligat sa furnizeze toate informatiile daca el considera ca aceasta ar putea aduce atingeri secretului comercial pe care îl detine (legislatia privind achizitiile publice de produse ori servicii se aplica atunci când institutiile statului cumpara bunuri - hârtie, masini, etc. sau servicii - de consultanta, de transporturi, etc. , întrucât este vorba despre bani publici, este nevoie de o legislatie speciala - pentru eliminarea sau prevenirea coruptiei).
Aceasta regula stabilita în mod expres în acest tip de legislatie este firesc sa se aplice cu atât mai mult în ceea ce priveste achizitiile private.
Creatiile intelectuale industriale
(continuare)
Inovatia
În prezent legislatia româna nu mai utilizeaza acest termen de "inovatie", concept care fusese reglementat în dreptul român înca din 1950, sub influenta legislatiei sovietice. Azi, singurul text legal aplicabil este art. 72 din L 64/1991 republicata.
Aceasta reglementare utilizeaza, în schimb, denumirea urmatoare: "realizare tehnica care este noua la nivelul unei unitati si utila acesteia". Rezulta de aici ca este vorba despre o creatie intelectuala industriala cu caracter de noutate relativa, spre deosebire de inventie care are noutate absoluta în timp si spatiu.
În acest domeniu noutatea este relativa din punctul de vedere al spatiului fiindca ea este delimitata la nivelul unitatii care aplica acea solutie, dar noutatea este absoluta d.p.d.v. al timpului întrucât, prin ipoteza, este necesar ca acea solutie sa nu mai fi fost niciodata mai înainte aplicata în acea unitate despre care este vorba.
Din considerente pragmatice vom utiliza termenul de "inovatie", dar este vorba despre realizarea tehnica "care este noua la nivelul unei unitati si utila acesteia", conform art. 72.
Anterior L 64/1991 republicata, inventia avea, de asemenea, caracter de noutate relativa în spatiu, dar, la nivel national. Astfel, tot ce se aplica pentru prima data în România se numea inovatie. De exemplu, becul a fost la început atât o inventie, cât si o inovatie. El a fost o inventie atunci când Edison a strigat Evrika! si a fost o inovatie româneasca atunci când a fost aplicat în România.
Cu toate acestea, în legislatia anterioara nu era organizata o evidenta la nivel national cu privire la inovatie. Astfel, practic, nu se putea stabili daca o anumita solutie are sau nu caracter de noutate nationala. Azi, însa, noutatea se raporteaza la nivelul fiecarei unitati în parte care este în masura sa cunoasca împrejurarea daca este realmente vorba despre o solutie noua pentru acea unitate.
Desigur ca, atât d.p.d.v. stiintific, cât si d.p.d.v. economic inovatia este inferioara inventiei. Cu toate acestea, este evident, de asemenea, ca exista într-o unitate a unei solutii noi fata de stadiul tehnologic anterior al acelei unitati constituie o valoare patrimoniala si de aceea este necesara protejarea creatorului inovatiei. În acest scop art. 72 din L 64/1991 republicata dispune ca în masura în care aceasta solutie noua la nivelul unitatii este si utila pentru aceasta, va fi necesara încheierea unui contract între autorul inovatiei si unitate prin care sa fie stabilite drepturile banesti cuvenite inovatorului. În plus, unitatea are obligatia sa ateste printr-un document calitatea de inovator a acelui creator.
Încalcarea de catre unitate a obligatiei de a încheia un contract referitor la drepturile banesti ale inovatorului si/sau a obligatiei de a emite o atestare atrage obligatia unitatii de a plati autorului despagubiri potrivit dreptului comun. Legea mai adauga faptul ca aceste despagubiri se determina în functie de rezultatul economic obtinut de unitate. Cu alte cuvinte, se urmareste ca pe aceasta cale sa se previna îmbogatirea fara justa cauza a unitatii în detrimentul inovatorului. Nu este absolut necesar ca autorul inovatiei sa fie deopotriva si salariat al unitatii care aplica acea inovatie, fiind asadar posibila inovatia de comanda (ca si la inventie).
Uneori, unitatea decide ca aceasta solutie tehnica având caracter de noutate relativa sa fie protejata prin pastrarea secretului, caz în care devin aplicabile regulile referitoare la secretul comercial. Cu alte cuvinte, inovatia uneori este un secret comercial.
La prima vedere e o bagatela, dar statistic nivelul tehnologic al unitatilor este determinat de plusul tehnologic datorat inovatiilor care poate fi transmis.
Desenele si modelele industriale - material Lucian Mihai
Semnele distinctive ale proprietatii industriale - vom vorbi doar despre marci
Marcile
Sediul materiei
Izvoare interne:
- L 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice;
- HG 833/1998 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a L 84/1998;
- OG 41/1998 privind taxele în domeniul proprietatii industriale (si la inventii aceasta OG);
- L 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire;
- L 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale
Izvoare internationale
- conventia internationala intitulata Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor din 1891 - a fost revizuit de mai multe ori si a fost ratificat de România prin Decretul 1176/28 decembrie 1968;
- Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid, adoptat tot la Madrid în 1889 si ratificat de România prin L 5/1998;
- Aranjamentul de la Viena privind clasificarea internationala a elementelor figurative ale marcilor, adoptat în 1973 - România a aderat la el prin L 3/1998;
- Aranjamentul de la Nyssa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor în vederea înregistrarii marcilor - 1957, ratificat de România prin L 3/1998;
- Tratatul privind dreptul marcilor - Geneva, 1994, ratificat de România prin L 4/1998.
Functii si importanta economica a marcilor
I. Functia de garantie a calitatii - cu ajutorul ei consumatorul identifica un anumit produs pe care îl prefera datorita calitatii sau modului de prezentare. Astfel, marca devine pentru consumator o garantie a unei calitati constante a acelui produs sau serviciu.
II. Functia de concurenta - ea permite consumatorilor sa îsi orienteze alegerea usor si rapid spre produsele sau serviciile verificate apartinând producatorilor care si-au câstigat o buna reputatie.
III. Functia de diferentiere a produselor - ea este un semn care aplicat pe un produs permite publicului sa-l identifice, deosebindu-l de alte produse identice sau similare.
Definitia marcii o gasim în art. 3, lit. a) din L 84/1998: "marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinând altor persoane". De aici rezulta conditiile de fond ale obiectului protectiei:
1) marca este un semn - daca nu este un semn, nu poate fi protejata.
În teza a doua a art. 3, lit.a) întâlnim o enumerare nelimitativa a semnelor care pot constitui marcile înregistrate si anume cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, în special, forma produsului sau a ambalajului ori combinatii de culori, precum si orice combinatie a acestor semne.
Cuvintele - un semn si semnul e o marca. Potrivit legii, ele pot sa desemneze, dupa caz, nume- a), pseudonime - b) sau denumiri - c).
a) Numele
Problemele se pun diferit pentru:
a1) nume proprii;
a2) numele unui tert;
a3) numele istoric;
a4) numele imaginare.
a1) pentru numele proprii
Pe de o parte, folosirea unui nume propriu ca marca înregistrata exclusiv pe numele titularului poate sa creeze un risc permanent de confuzie, ca urmare a omonimiilor posibile. Pe de alta parte, aceasta folosire poate conduce la un monopol exorbitant ce se manifesta prin dreptul recunoscut titularului marcii de a-si atribui exclusiv un nume care, desi este al sau, poate sa apartina si altor persoane. De aceea, doctrina si jurisprudenta au stabilit ca dreptul exclusiv la care da nastere marca alcatuita dintr-un nume patronimic nu poarta decât asupra formei speciale sub care se înfatiseaza acel nume. De exemplu Gerovital H3, Dr. Ana Aslan este o marca unde Dr. Ana Aslan constituie însasi semnatura persoanei. Dreptul exclusiv de exploatare poarta nu asupra denumirii Dr. Ana Aslan, ci asupra acelei semnaturi a dumneaei, asupra acelei înfatisari. La fel s-a întâmplat cu marca Gilette la începuturile sale. Sau cu Ionescu - pasta de dinti si produse naturiste.
Ceea ce este protejat ca marca nu este numele în sine, ci aranjamentul, dispozitia speciala, culoarea sau forma caracterelor folosite spre a scrie acel nume.
În unele legislatii numele poate fi folosit ca marca fara conditia de a îmbraca o forma speciala. Aceste marci înregistrate în tarile de origine pot fi protejate în celelalte tari membre ale Conventiei de la Paris în chiar forma în care au fost înregistrate în formele de origine. Astfel, titularii au dreptul la protectia marcii asa cum este (tell quel), cu conditia sa nu fie încalcata ordinea publica sau bunele moravuri ale statului respectiv. În Anglia Gilette a fost înregistrata fara o forma speciala a numelui; la noi este la fel azi (doar literele de tipar).
Pentru prenume - b) si pseudonim sunt valabile aceleasi precizari.
a2) numele unui tert
Opinia majoritara este în sensul ca se admite protectia daca exista acordul celui în cauza. Art. 5, alin. (1), lit. j) dispune ca "marcile care contin, fara consimtamântul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume în România" sunt excluse de la protectie si nu pot fi înregistrate. Astfel, tragem concluzia per a contrario ca daca exista acest aport se poate admite înregistrarea ca marca a numelui unui tert.
De asemenea, se considera admisibila înregistrarea ca marca a numelui unui tert daca acel nume este de o asa maniera combinat cu alte cuvinte încât astfel se transforma într-o denumire de fantezie, adica o combinatie ce abstractizeaza numele tertului. De exemplu, marca Elixire la Martine.
a3) numele istoric
Este vorba despre numele unor personalitati celebre. În principiu sunt admise ca marci la înregistrare. De exemplu, coniacul Napoleon, vodka Rasputin, etc. . Conform art. 5, alin. (1), lit. i), totusi, nu pot fi înregistrate si sunt excluse de la protectie "marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri". Astfel , înregistrarea unei marci constituita dintr-un nume istoric va fi respinsa ori de câte ori se va considera ca folosirea acelui nume ar aduce atingere vreunei personalitati disparute.
si în privinta numelor istorice se aplica art. 5, alin. (1), lit. j).
c) Denumirile
Denumirile pot constitui o marca cu conditia de a fi arbitrar sau de fantezie, iar nu necesare, uzuale, generice ori descriptive.
Într-adevar, denumirea adoptata ca marca nu trebuie sa fie necesara, nu trebuie sa reprezinte însusi cuvântul care desemneaza acel produs sau serviciu pentru care este folosita marca. În caz contrar s-ar permite unei singure persoane sa monopolizeze o întreaga categorie de produse ori servicii, apropiindu-si sub forma de marca denumirea lor.
Sub acest aspect trebuie sa adaugam faptul ca potrivit regulii 17, alin. (4) din Regulament, în cazul în care marca include si un element care este lipsit de caracter distinctiv si daca el este de natura sa creeze îndoieli asupra întinderii marcii, OSIM poate cere solicitantului sa declare ca în termen de 2 luni ca nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element. Iar aceasta declaratie va fi publicata de catre OSIM odata cu marca înregistrata. OSIM poate sa permita înregistrarea cu conditia respectarii regulii 17, alin. (4).
Prin marca uzuala se întelege acea marca care a dobândit o întrebuintare comuna si generalizata pentru întrebuintarea produselor respective. Nu poti înregistra pentru aragaz cuvântul "aragaz" întrucât aparatura de gatit a fost pentru prima data comercializata sub denumirea de "aragaz". Era un cuptor, un aparat de gatit. La fel s-a întâmplat si cu frigiderul, era un racitor care a întrebuintat curentul electric si a fost înregistrat sub marca "Frigidere"
Nici marca descriptiva nu poate fi protejata, marca trebuie sa fie un semn distinctiv.
Denumirile istorice de tari, orase, etc. care nu mai exista au fost admise ca marci pentru ca au o semnificatie simbolica.
Cuvintele împrumutate dintr-o limba straina - se admite folosirea lor ca marci, în principiu, dar cu conditia sa nu fie necesare acele denumiri (sau sa nu fie descriptive). S-a admis înregistrarea cuvintelor "cellophane"(lb. franceza) sau "prima" (lb. latina). În privinta acestora nu sunt aplicabile prevederile L 500/2004 privind folosirea limbii în locuri, relatii si institutii publice (legea Pruteanu, art. 5, lit.a), prevedere expresa în acest sens).
Sloganuri - next time!
|
