Tema de control
DREPT CONSTITUŢIONAL
INTRODUCERE
Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia, efectuata de organele îndrituite, dupa o procedura riguros stabilita si adoptarea deciziilor si a masurilor adecvate de eliminare a inadvertentelor.
Nu se efectueaza control d 929u2010j e constitutionalitate asupra actelor emise de organele administratiei de stat, întrucât acestea sunt organe executive si nu pot emite decât acte juridice de punere în executare a legilor. Controlul actelor emise de organele administrative se efectueaza pe calea contenciosului administrativ. De asemenea, nu se efectueaza control d 929u2010j e constitutionalitate asupra actelor organelor judecatoresti si ale procuraturii, pentru ca actele acestor organe privesc doar sanctionarea încalcarii legilor, ele neavând competenta legala de a emite norme juridice.
Controlul constitutionalitatii legilor poate fi definit ca activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu Constitutia. Controlul constitutionalitatii legilor se poate clasifica utilizând mai multe criterii.
Dupa criteriul organelor competente a exercita controlul, distingem urmatoarele forme de control: controlul exercitat de un organ politic, controlul exercitat de catre instantele judecatoresti si controlul exercitat de un organ unic, special si specializat. Într-o alta opinie, dupa acest criteriu distingem doua forme: controlul exercitat de un organ politic si controlul exercitat de un organ jurisdictional.
Dupa criteriul momentului în care se exercita controlul, putem vorbi despre control anterior intrarii în vigoare a legii sau control posterior acestui moment.
Dupa criteriul subiectelor cu drept de sesizare a jurisdictiei constitutionale, distingem controlul la initiativa autoritatilor publice si controlul la initiativa particularilor. Într-o alta opinie, se disting trei forme de control: actiunea populara, controlul la sesizarea unei instante ordinare si controlul la sesizarea autoritatilor politice.
Dupa criteriul modului de control, distingem controlul pe cale de actiune si controlul pe cale de exceptie. Dupa criteriul reglementarii, distingem controlul explicit si controlul implicit.
În mod traditional se disting doua modele ale controlului constitutionalitatii legilor în statele contemporane: modelul american si modelul european. Doctrina a semnalat însa unele tendinte recente de formare a unor noi modele, fie din punctul de vedere al situarii geografice ( "modelul latino-american" ), fie din cel al scopului controlului exercitat.
MODELUL EUROPEAN AL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR
Institutia controlului constitutionalitatii legilor a aparut ca sanctiune a cazurilor de neconformitate a legilor cu constitutia. Acest control deriva din calitatea ce o are constitutia, de lege fundamentala cu forta juridica suprema fata de celelalte legi. Unii autori sustin necesitatea controlului constitutionalitatii legilor, pornind de la legatura dintre democratie si lege sau asigurarea drepturilor omului si a statului de drept, printr-un sistem legislativ adecvat, sistem detasat de posibile ilegalitati, echivoc-uri, interpretari abuzive. Privit din acest punct de vedere, controlul constitutionalitatii legilor este în acelasi timp, o conditie, dar si o garantie a democratiei.
Nasterea si dezvoltarea modelului european de control al constitutionalitatii legilor sta în mod incontestabil sub semnul gândirii lui Hans Kelsen. Daca modelul american s-a nascut din necesitati practice si în lipsa oricarei prevederi constitutionale exprese, modelul european este rodul unei munci teoretice a unui mare jurist austriac, Hans Kelsen. Ordinea juridica, în viziunea lui Kelsen, nu este un sistem de norme juridice de acelasi rang, ci un edificiu cu mai multe etaje suprapuse, o piramida sau ierarhie formata dintr-un anumit numar de paliere sau de "straturi" de norme juridice, în vârful careia se afla Constitutia.
Varianta kelseniana de control al constitutionalitatii vizeaza crearea unui organ unic, special si specializat în exercitarea controlului, care sa fie însa doar un legislator negativ, deci sa nu poata interveni în opera legislativa decât prin sanctionarea eventualelor situatii de neconstitutionalitate.
Modelul european de control al constitutionalitatii legilor presupune crearea unei instante unice, speciale si specializate, însarcinate cu exercitarea controlului, si denumita Curte sau Tribunal Constitutional.
Controlul printr-un organ specializat a aparut pentru prima data în perioada interbelica, în constitutiile unor state europene, mai exact în Constitutia Cehoslovaciei din 29 februarie 1920 si în Constitutia Austriei din 1 octombrie 1920, organismul nou creat purtând denumirea de Curte Constitutionala, respectiv Înalta Curte Constitutionala Austriaca. A urmat Spania, care, prin Constitutia din anul 1931 a înfiintat Tribunalul de Garantii Constitutionale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, majoritatea tarilor europene si-au înfiintat organe unice, speciale si specializate de control al constitutionalitatii legilor, retinând în acest context urmatoarele:
- Italia a înfiintat Curtea Constitutionala în anul 1948;
-
- Franta - Consiliul Constitutional - 1959;
- Grecia - Curtea Speciala Superioara - 1975;
- Belgia - Curtea de Arbitraj - 1983;
- România a înfiintat Curtea Constitutionala în anul 1991 etc.
În România, odata adoptarea Constitutiei în 1991, a fost adoptat modelul european Controlul constitutionalitatii legilor, indiferent ca este anterior promulgarii legilor sau posterior, înfaptuit pe cale de exceptie este încredintat unui organ special si specializat care poarta numele de Curtea Constitutionala.
Întocmai ca modelul ei francez, Curtea Constitutionala a României este alcatuita din noua judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani, trei de Camera Deputatilor, trei de catre Senat si trei de Presedintele Republicii. Aceasta curte se reînnoieste cu o treime din judecatorii ei, din trei în trei ani în conditiile prevazute de Constitutie [art. 152, alin (2)] si de legea nr. 47/ 1991 care-i reglementeaza organizarea si functionarea.
Din exemplele prezentate, se constata ca organul unic, special si specializat în efectuarea controlului constitutionalitatii legilor, a primit denumirea de tribunal, curte sau consiliu, având atributii specifice unui model european.
Controlul printr-un organ unic, special si specializat s-a impus prin avantajele sale, comparativ cu cele practicate anterior, printre care enumeram:
a) judecatorii ce compun aceasta autoritate, sunt selectati în baza unor exigenta sporite de ordin profesional si moral;
b) declararea conformitatii legii cu constitutia sau neconstitutionalitatea acesteia, devine opozabila tuturor (erga omnes), producând efecte pe teritoriul întregii tari, pe când autoritatea unui singur lucru judecat într-o speta, ramâne singular;
c) deposedarea instantelor comune de dreptul de a se ocupa si de constitutionalitatea legilor, are drept consecinta o mai buna omogenizare a jurisdictiei;
d) cadrul strict în care se realizeaza verificarea constitutionalitatii legii, reduce considerabil insecuritatea juridica
Trasaturi:
a) exercitarea controlului de constitutionalitate de catre o jurisdictie constitutionala specializata, sau "monopolul controlului".
Specificul modelului european apare si în ceea ce priveste modul de numire a membrilor jurisdictiilor constitutionale. Rolul principal în aceasta numire o au autoritatile politice.
b) Posibilitatea exercitarii unui control abstract de constitutionalitate
c) Posibilitatea autoritatilor publice de a sesiza jurisdictia constitutionala.
d) Autoritatea absoluta de lucru judecat a deciziilor Curtilor constitutionale si efectul lor obligatoriu erga omnes.
BIBLIOGRAFIE
DR. VALENTIN ROATĂ, DREPT CONSTITUŢIONAL sI INSTITUŢII POLITICE
VOLUMUL I
.lect. dr. BIANCA GUŢAN DREPT CONSTITUŢIONAL sI INSTITUŢII POLITICE I, Sinteza pentru ID
https://www.uem.ro
|
