NORMA JURIDICĂ
1. DEFINIŢIA sI TRĂSĂTURILE NORMEI JURIDICE
Orice activitate sociala se desfasoara pe baza unor reguli. Īntre oameni exista o multitudine de relatii de o extrema divesitate si care, īn totalitatea lor formeaza ceea ce poarta denumirea de viata sociala.
Daca activitatea omenesca nu afecteaza interesele legitime 515h718f ale altei persoane, acesta activitate este licita, toate celelalte activitati fiind ilicite.
Regulile de conduita care delimiteaza sfera activitatii fiecaruia si care, prin continutul lor, fac posibila realizarea activitatilor licite ale tuturor celorlalte persoane, poarta denumirea de norme juridice.
Normele juridice prescriu conduita tipica pe care oamenii au obligatia sa o urmeze, stabilesc drepturile si obligatiile fiecarui subiect de drept, al unui raport social, anume īn mod generic si īn forme lui tipica.
Normele de drept reglementeza numai conduita volitionala a oamenilor, iar nu si faptele independente de vointa lor, cum ar fi cele determinate de imperative vitale ori biologice.
TRĂSĂTURILE NORMELOR JURIDICE
Fiind o parte integranta a normelor sociale, normele juridice se adreseaza conduitei umane.
Ele reprezinta reguli de conduita ce sunt instituite sau sanctionate de stat, a caror aplicare este asigurata prin constiinta juridica, iar la nevoie prin forta de constrāngere a statului.
A. Normele juridice au un caracter general
B. Normele juridice au un caracter volitiv
C. Normele juridice pot sa prevada nasterea unor efecte juridice
D. Normele juridice se pot realiza, īn viata practica, numai trecand prin constiinta oamenilor, īntrucat conduita este subordonata vointei lor. De aceea persoanele care nu pot sa-si dea seama de actiunile lor, din cauza varstei (minori sub 12 ani) sau datorita faptului ca discernamantul lor este afectat de o boala mintala, nu poarta raspundere juridica pentru faptele savārsite.
E. Normele juridice se aplica, la nevoie, prin forta de constrāngere a statului
2. STRUCTURA NORMEI JURIDICE
Pentru a fi clara, norma juridica trebuie sa aiba acea structura logico-juridica, si tehnico-juridica din care sa rezulte la care īmprejurari se refera, ce conduita se prevede īn acele īmprejurari si care sunt consecintele juridice ale nerespectarii conduitei umane.
Norma juridica are de regula trei componente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.
IPOTEZA este acea parte a normei juridice care prescrie conditiile īn care urmeaza sa se aplice dispozitia.
DISPOZIŢIA- Este partea cea mai importanta a normei juridice si se refera la conduita prescrisa pe care trebuie sa o urmeze cei carora li se adreseaza. Īn functie de conduita prescrisa, dispozitiile pot fi:
-dispozitii onerative cele care prevad obligatia de a savārsi anumite actiuni;
-dispozitii prohibitive cele care interzic savārsirea unor actiuni;
-dispozitii permisive care nu impun nici nu interzic savārsirea unei actiuni, ci lasa la latitudinea partilor sa aleaga conduita pe care doresc sa o urmeze;
-dispozitii de recomandare prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda organizatiilor obstesti;
-dispozitii de stimulare
SANCŢIUNEA- este acel element al normei juridice care precizeaza urmarile nerespectarii dispozitiei.
Dupa natura lor sunt
sanctiuni penale (privatiunea de libertate, munca corectionala, amenda, interdictia de a exercita anumite profesii etc);
sanctiuni civile- constau īn despagubiri impuse celui care raspunde pentru producerea unei pagube, sau repunerea īn drepturi, executarea īn natura, anularea actului ilicit s.a;
sanctiuni administrative -care se aplica mai ales celor care savārsesc contraventii,cele mai frecvente finnd amenzile;
sanctiuni disciplinare se refera mai ales la abaterile de la disciplina muncii (mustrarea, avertismentul, transferul, desfacerea contractului de munca),.
Dupa gradul de determinare: distingem sanctiuni determinate si relativ determinate, alternative si cumulative.
-determinate- sunt acele sanctiuni formulate precis si care nu pot fi micsorate sau marite de organele de aplicare;
-relativ determinate- se stabilesc īn limitele si maximele, sanctiunea corecta urmānd sa o stabileasca organele de aplicare;
-alternative dau posibilitatea organului de aplicare sa aleaga īntre doua sau mai multe sactiuni: īnchisoare sau amenda. De exemplu: "Lipsirea de libertate a unei persoane īn mod ilegal se pedepseste cu īnchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda" (art. 189 Cod penal);
-cumulative stabilesc mai multe feluri de sanctiuni care se aplica, īn mod obligatoriu pentru savārsirea unei infractiuni, pentru savārsirea unei fapte. De exemplu "Tālharia savārsita īn paguba avutului obstesc se pedepseste cu īnchisoarea de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii" (art. 225 Cod penal) .
III.CLASIFICAREA NORMEI JURIDICE
Īn stiinta juridica, normele de drept sunt clasificate īn categorii diferite īn functie de diverse criterii cum ar fi:
1.-obiectul reglementarii juridice;
2.-forta juridica;
3.-caracterul conduitei pe care norma juridica o prescrie;
4.-gradul de precizie sau modalitatile de construire a ipotezei ori dispozitiei.
Aceste clasificari au importanta practica, īntrucāt cunoasterea caracterului normei face posibila aprecierea conduitei omenesti īn raport cu dispozitia legala, usurānd totodata stabilirea legaturilor īntre diferite texte de lege, care se completeaza unele pe altele.
1.Dupa obiect normele juridice se clasifica īn:
diferite ramuri si institutii: drept constitutional, drept civil, drept penal etc.
Dupa forta juridica
-legile constitutionale;
-legile organice;
- legile ordinare.
Dupa caracterul conduitei pe care norma juridica o prescrie:
-onerative, sunt cele care stabilesc
īn mod expres obligatia de a fi savārsit anumite
activitati;
-prohibitive, interzic savārsirea unor actiuni, acest caracter avāndu-l majoritatea normelor de drept penal;
- permisive, sunt cele care nici nu impun si nici nu opresc de la savarsirea anumitor actiuni, ci acorda persoanelor posibilitatea ca singure sa-si determine conduita īntr-un fel sau altul cu respectarea normelor de ordine publica.
4. Dupa gradul de precizie sau modalitatile de construire a ipotezei ori dispozitiei:
norma de trimitere: este aceea norma juridica care nu apare īn mod complet, īn acelasi act normativ, ci se face trimitere la dispozitii cuprinse si īn alte acte normative;
normele īn alb: sunt acele situatii cānd elementele constitutive ale unei reguli de conduita nici nu sunt precizate, stabilindu-se printr-un act normativ ca in viitor asemenea acte vor fi elaborate.
|
