NORMA JURIDICA
Se defineste ca fiind o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie care poate fi indeplinita la nevoie prin forta coercitiva a statului (coercitiv = puterea de a constrange). Din aceasta definitie decurg trasaturile esentiale ale normei juridice: 959f51j
a) Are caracter general; ea prevede, impune o conduita tipica (un model de comportament) care se adreseaza tuturor persoanelor care indeplinesc conditiile din norma.
b) Are caracter impersonal, in sensul ca ea nu se adreseaza direct unei persoane (ex.: normele constitutionale care privesc atributiile presedintelui sau avocatului poporului nu se adreseaza concret persoanei care le defineste, ci direct institutiei).
c) Are caracter obligatoriu, ea putand fi impusa subiectelor de drept prin constrangere.
Normele juridice pot fi cuprinse in legi, decrete, hotarari guvernamentale, ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului, cum ar fi: deciziile organelor administratiei locale.
Este utila determinarea apartenentei normei juridice la un anumit act normativ in vederea aplicarii principiului ierarhiei actelor juridice.
ACTIUNEA NORMEI JURIDICE
Norma juridica actioneaza pe 3 coordonate esentiale si anume:
a) Intr-un anumit interval de timp;
b) Pe un teritoriu determinant;
c) Asupra unor anumite categorii de persoane.
Actiunea in timp a normelor juridice (pt teste)
Dreptul nu este static. De la o perioada la alta, statul este interesat in reglementarea in chip diferit a unor norme de drept. Aceasta face ca legile sa se succeada in timp, fiind inlocuite pe masura ce se modifica realitatea sociala.
Intrarea in vigoare a normei juridice marcheaza momentul din care legea devine aplicabila. De regula, acesta este momentul in care legea este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partile 1 si 1bis, putand fi cunoscuta de catre toate subiectele de drept carora li se adreseaza. Din momentul in care a fost facuta publica, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Art. 78 din Constitutia Romaniei prevede ca "legea se publica in Monitorul Oficial si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei". Ex.: Ordonanta 26/2000. Legea 21/1294 nu a mai suferit nicio modificare pana pana in 2000.
Iesirea din vigoare a legii civile
Iesirea din vigoare a unei legi civile este momentul in care aceasta inceteaza sa se mai aplice. Ies din vigoare a unei legi se realizeaza prin abrogare. Aceasta poate fi expresa sau tacita.
Caderea in desuitudine a unei legi nu poate fi cosiderata o modalitate sigura de iesire din vigoare. Caderea in desuitudine reprezinta imprejurarea in care p lege nu se mai poate aplica deoarece ai disparut conditiile necesare pentru aceasta. Ex.: Codul Comercial.
Intre momentul intrarii si momentul iesirii din vigoare a legilor, actiunea lor in timp este supusa urmatoarelor principii:
a) Principiul neretroactivitatii
Potrivit acestui principiu, un act normativ nu se poate aplica decat imprejurarilor petrecute dupa intrarea lor an vigoare. Subiectele de drept (persoanele fizice si persoanele juridice) nu pot fi obligate sa respecte actele normative care nu sunt in vigoare. Ele au obligatia respectarii actelor normative in vigoare, adica adoptate si publicate.
Unele acte normative reglementeaza expres problemele nascute din succesiuni, altele din donatii, unele din dreptul fiscal, altele din dreptul penal.
b) Pincipiul aplicarii imediate a legii noi
In mod simetric, principiul neretroactivitatii se aplica normelor de drept civil atat timp cat sunt in vigoare. Principiul aplicarii imediate a legii noi nu este consacrat constitutional, ceea ce inseamna ca legiuitorul poate prevedea prin exceptie ca o anumita lege continua sa isi produca efecte si dupa intrarea in vigoare a legii noi. Aceasta exceptie poarta numele de ultraactivitatea legii vechi.
Actiunea in spatiu a normelor juridice
Ca prinicpiu, normele juridice sunt teritoriale si personale, in sensul ca se aplica pe teritoriul statului in care au fost adoptate si asupra persoanelor statului respectiv. Ex.: Legea 31/1390, Ordonanta de urgenta 26/2000 (reglementeaza functionalitatea asociatiilor si fundatiilor).
In ramurile de drept public (drept civil) principiul teritorialitatii este consacrat expres: "legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei, cu precizarea expresa in art. 1, alin. 3 Cod Penal".
In domeniul dreptului privat actiunea normei este supusa:
a) Dreptului intern, care reglementeaza raporturile de drept intre subiectele de drept de cetatenie romana;
b) Dreptului international privat, care reglementeaza raporturile juridice cu element de extraneitate. Elementul de extraneitate reprezinta o imprejurare de fapt datorita careia un raport juridic are lagatura cu doua sau mai multe sisteme de drept).
Actiunea normelor juridice asupra persoanelor
Din punct de vedere al subiectelor la care se aplica, legile civile se impart in 3 categorii:
Legi civile cu vocatie generala;
Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice;
Legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice.
Normele juridice se aplica in mod egal tuturor subiectelor de drept. Astfel, potrivit art. 16, alin. 1 din Constitutie, cetatenii Romaniei sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si discriminari.
IZVOARELE IN DREPTUL CIVIL
Notiunea de izvor de drept poate fi definita ca fiind forma specifica de exprimae a regulilor de conduita cprinse in normele juridice civile.
Notiune de izvor in drept are 2 intelesuri:
a) Material - ea desemneaza conduitele materiale de existenta care genereaza norma juridica;
b) Formal - reprezina forma de exteriorizare (de exprimare) a normelor juridice existente.
Principalele izvoare de drept sunt:
Actele normative (legile, decretele, ordonantele)
Termenul "lege" ca izvor de drept are doua intelesuri:
In sens larg legea desemneaza orice act normativ adoptat de organismele competente ale statului;
In sens retrans ea priveste doar o anumita categorie de acte si anume cele adoptate de Parlament.
Potrivit art. 72 din Constitutie "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare".
Legile constitutionale cuprind Constitutia si legile de modificare a acesteia. Constitutia a fost adoptata in 1991 si revizuita in 2003.
Codul Civil Roman
Este izvor de drept si reprezinta cea mai veche lege romaneasca aflata inca in vigoare. Inspirat din Codul Francez din 1804, Codul Civil Roman a fost adoptat in 1864. De atunci a suferit numeroase critici, modificari si abrogari, dar in sine continua sa constituie un model de longivitate si vigoare.
Problema altor izvoare de drept
Obiceiul (cutuma) reprezinta o regula de conduita cristalizata in timp si respectata cu anumita repetabilitate. Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept si joaca un rol important in sistemul nostru de drept civil.
Jurisprudenta (practica judiciara) reprezinta ansamblul hotararilor judecatoresti date intr-o anume problema, dar nu este admisa in dreptul nostru civil ca izvor de drept.
Doctrina este literatura juridica, rodul preocuparii teoreticienilor si nu constituie izvor de drept.
|
