NORMELE DE PROCEDURĂ CIVILĂ
Normele de procedura civila sunt norme care reglementeaza modul de judecata a pricinilor civile si punerea în executare a hotarârilor judecatoresti.
CLASIFICARE
I. Dupa obiectul normelor:
1. . Norme de organizare judecatoreasca - reglementeaza alcatuirea instantelor de judecata, numirea judecatorilor, statutul acestora, compunerea completelor de judecata, incompatibilitatea acestora, abtinerea si recuzarea; Legea 314/20004 prinvind organizarea judiciara.
Principalele norme de organizare judec 656j93g 9;toreasca se gasesc în Legea 204/2004.
2. . Norme de competenta - reglementeaza atributiile instantelor de judecata fata de atributiile altor organe ale statelor (compenetnta generala), atributiile instantelor de judecata de grad diferit (compenetnta materiala), atributiile instantelor de judecata de acelasi grad (competenta teritoriala).
3. . Norme de procedura propriu-zisa - reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si de executare silita a titlurilor executorii. Se împart în:,
a) Norme de procedira contencioasa (atunci când un drept este încalcat sau contestat).
b) Norme de proceduar necontencioasa (atunci când nu se urmareste stabilirea unui drept potrivnic).
c) Norme de executare silita.
II. Dupa întinderea câmpului de aplicare a normelor:
1. . Norme generale - care se aplica în toate cazurile si în orice materie daca nu exista norme speciale.
2. . Norme speciale - care sunt aplicate numai într-o anumita materie.
Ex: procedura ordonantei prezidentiale, procedura divortului, procedura împartelii judiciare.
Exista norme speciale si în legi speciale. Ex: legea contenciosului administrativ.
III. Dupa caracterul conduitei pe care aceste norme o prescriu partilor:
1. . Norme imperative care impun partilor o anumita conduita.
2. . Norme dispozitive care suplinesc sau interpreteaza vointa partilor.
Normele imperative impun o anumita conduita de la care partile nu pot sa deroge, pe când normele dispozitive sunt cele care permit partilor o manifestare de vointa contrara.
În ceea ce priveste sanctiunea, în cazul încalcarii normelor imperative sanctiunea este una grava, respectiv nulitatea absoluta, decaderea sau perimarea, iar în cazul normelor dispozitive sanctiunea este nulitatea relativa.
Încalcarea normelor imperative nu poate fi acoperita, pe când încalcarea normelor dispozitive poate fi acoperita. Încalcarea unei norme imperative poate fi facuta oricând de catre parti, procurori, instanta din oficiu, pe când încalcarea unei norme dispozitive poate fi invocata numai de partea în favoarea careia este instutuita norma.
Încalcarea normelor imperative poate fi invacata oricând chiar si direct în caile de atac, pe când încalcarea normelor dispozitive poate fi încalcata într-un anumit termen.
Normele de organizare judecatoreasca au un caracter imperativ deoarece reglementeaza activitatea instantelor de judecata. De la principiu exista si exceptii: normele care reglementeaza recuzarea judecatorilor.
Cu privire la normele de competenta, trebuie sa facem distinctie între normele de competenta generala, normele de competenta materiala si cele de competenta teritoriala exclusiva care au un caracter imperativ, normle de competenta teritoriala relativa au un caracter dispozitiv.
Normele de procedura propriu-zisa au atât un carcter imperativ (adica acelea care se refera la ordinea desfasurarii procesului si la principiile fundamentale ale procesului civil), cât si unul dispozitiv (stabilesc facilitati pentru una dintre parti).
ACŢIUNEA NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ
1. ASUPRA PERSOANELOR
Principiul egalitatii partilor în fata instantei.
2. ÎN TIMP
Principiul tempus regi actum, adica principiul applicarii imediate a legii noi.
În ceea ce priveste normele de organizare judec 656j93g 9;toreasca, acestea sunt de aplicare imediata.
În cazul normelor de competenta sunt posibile mai multe solutii:
1) instanta sesizata sa-si pastreze competenta pentru cauzele în curs de judecata.
2) instanta sesizata sa-si pastreze competenta, dar numia daca procesul a ajuns în faza punerii de concluzii în fond.
3) instanta sesizata sa se dezinvesteasca si sa trimita cauza instantei competente potrivit legii noi.
Normele de procedura prorpiu-zisa sunt si ele de aplicare imediata.
3. ÎN SPAŢIU
Aspect intern - nu exista probleme, deoarece în România d.p.d.v. al proceduraa civile s-a realizat o unificare legislativa.
Aspect internationa - Normele de proceduar civila se aplica pe teritoriul statului unde se desfasoara judecata excluzând legea oricarui alt stat. (lex fori)
Hotarârile judecatoresti straine se pot executa în Romtnia numai daca aceasta executare se încuviinteaza printr-o hotarâre data cu citarea partilor, respectiv investirea cu formula executorie. Trebuie îndeplinite 3 conditii pentru investirea cu formula executorie:
1. instanta care a pronuntat hotarârea straina sa fie competenta în acest sens.
2. hotarârea straina sa fie definitiva.
3. sa nu încalce normele de ordine publica si sa existe reciprocitate de executare între cele 2 state.
ACŢIUNEA CIVILĂ
DEFINIŢIE Actiunea civila reprezinta ansamblul mijloacelor procesuale prin care în procesul civil se asigura protectia dreptului subiectiv civil prin recunoasterea sau realizarea lui în cazul în care este încalcat sau contestat ori a unor situatii juridice ocrotite de lege.
ELEMENTELE ACŢIUNII CIVILE
1. PĂRŢILE - actiunea presupune existenta titularului dreptului subiectiv al raportului juridic dedus judecatii, iar pe de alta parte existenta subiectului pasiv al raportului dedus judecatii.
În masura în care sunt îndplinite conditii necesare exercitiului actiunii civile (afirmarea unui drept, capacitate procesuala, calitate procesuala, interes), persoanele respective devin parti în procesul civil.
Partile în procesul civil poarta denumirea specifice: reclamant si pârât, apelant si intimat, recurent si intimat, contestator si intimat, revizuient si intimat.
Au calitatea de parte în procesul civil si persoanele si organele carora legea le recunoaste în mod expres posibilitata de a exercita actiunea civila.
Ex: Art. 45. Cod de Procedura Civila . procurorul poate sa înainteze orice actiune civila, cu exceptia celor care au caracter strict personal.
2. OBIECTUL ACŢIUNII CIVILE - reprezinta ceea ce partile înteleg sa supuna judecatii. Se concretizeaza în raport de mijlocul procesual folosit. Obiectul cailor de atac este desfintarea hotarârii invocate.
Ex: obiectul cererii de chemare în judecata îl constutuie pretentiile reclamantului.
Pentru exceptiile procesuale, obiectul îl constituie încalcarea normelor juridice.
Conditii de validitate ale obiectului
→ obiectul trebuie sa fie licit.
→ obiectul trebuie sa fie determinat.
→ obiectul trebuie sa fie posibil.
3. CAUZA ACŢIUNII CIVILE reprezinta scopul catre care se îndreapta vointa celui care reclama sau se apara de a afirma pretentia sa în justitie, scop explicat cu împrejurarile si motivele speciale care au determinat partea sanctiunii.
a) cauza petendi - cauza actiunii civile.
b) cauza debendi - cauza raportului juridic dedus judecatii.
Ex: actiunea în revendicare - cauza petendi este reprezentata de scopul reclamantului de a intra în posesia bunului; cauza debendi poate fi un contract, o succesiune, etc.
Observatie: Cauza debendi este cea care intereseaza puterea de lucru judecat si litispendenta.
Conditii de validitate
1. sa existe.
2. sa fie reala.
3. sa fie licita si imorala.
|
