NOŢIUNEA, IMPORTANŢA, MODALITĂŢILE sI CONSECINŢELE REABILITĂRII
Asa cum am aratat, incapacitatile, nedemnitatile si decaderile, consecinte legale ale condamnarii, subzista si dupa executarea pedepsei, restrāngānd capacitatea j 323g69d uridica a celor condamnati. Pentru a pune capat perpetuarii acestor consecinte, a fost creata institutia reabilitarii ca mijloc de stingerea lor dupa un interval oarecare de timp.
Reabilitarea este mijlocul legal de īncetare a consecintelor juridice care decurg dintr-o condamnare. Īntr-o formulare mai larga, care subliniaza mai bine semnificatia sociala a institutiei reabilitarii, aceasta este mijlocul legal prin care fostii condamnati se reintegreaza, pe plan juridic, īn societate.
Acordarea reabilitarii unor oameni - care dovedesc ca s-au īndreptat, ca au avut o conduita ireprosabila, ca savārsirea infractiunii nu a fost decāt un accident īn viata lor, - īnseamna deplina reintegrare a acestora īn societate, recapatarea situatiei pe care acestia au avut-o īnainte de a fi condamnati. Cu toate acestea reabilitarea nu atrage distrugerea fisierelor pentru evidenta antecedentelor penale, nici radierea īnscrierii condamnarii.
Aceasta reabilitare constituie un cāstig atāt pentru individul fost condamnat, cāt si pentru societate si pentru politica penala a statului. Pentru individ, īnseamna stergerea unei pete care exista īn viata lui. Posibilitatea de a realiza acest rezultat constituie, pentru orice condamnat, un puternic stimulent, unul dintre cele mai importante mijloace pentru reeducarea sa.
Este bine stiut ca sanctiunea penala are rolul si importanta sa īn prevenirea infractiunilor, īn reeducarea infractiunilor. Pedeapsa nu este singurul mijloc pentru prevenirea savārsirii de noi infractiuni. Daca pedeapsa nu este īnsotita si de folosirea de alte mijloace care sa concure la obtinerea aceluiasi rezultat, sanctiunea penala nu īsi va īndeplini functia sa, mai ales īn ceea ce priveste efectele sale preventive. Daca fostul condamnat va stii ca nu exista nici o posibilitate pentru īnlaturarea consecintelor condamnarii sale scopul educativ al sanctiunii penale va fi īntr-o mare masura inrealizabil. Reabilitarea, oferind perspectiva īnlaturarii acestor consecinte, stimuleaza pe fostul condamnat, facāndu-l sa desfasoare activitate licita, cinstita, sa aiba o comportare ireprosabila. Redobāndirea locului īn societate - acest cāstig pentru individ, este si un cāstig si pentru societate, marindu-se astfel numarul de membrii asupra carora numai planeaza nici o umbra. Īn acest fel, reabilitarea contribuie la realizarea politicii penale a statului, la prevenirea savārsirii de infractiuni si la restrāngerea ariei criminalitatii.
Institutia reabilitarii se īntemeiaza pe ideea profund umanista ca omul este perfectibil, educabil si reeducabil.
Ca institutie de larga aplicatie si de importanta nu numai juridico-penala si social-umana, reabilitarea este reglementata īn capitolul IV al titlului VII din Codul penal, īn art. 133-139. Avānd īn vedere deosebitele aspecte juridico-sociale pe care institutia reabilitarii le prezinta, legiuitorul, a cautat ca īn reglementarea reabilitarii, sa asigure largi posibilitati pentru buna functionare acestei institutii, asa īncāt principiul reintegrarii īn societate prin reabilitare sa poata fi cāt mai bine realizat.
Reabilitarea, sprijinindu-se pe prezumtia de īndreptare a fostului condamnat, poate fi pusa īn aplicare numai īn situatia īndeplinirii conditiilor reglementate de Codul penal. Īn anumite cazuri, prezumtia de īndreptare a condamnatului ia fiinta prin trecerea unui anumit interval de timp, daca īn acest interval, fostul condamnat nu a mai savārsit nici o fapta penala. Īn aceste cazuri, opereaza reabilitarea de drept. Īn celelalte cazuri, pentru care prezumtia sa ia fiinta, trebuie īndeplinite si alte conditii. Daca toate conditiile sunt īndeplinite, fostul condamnat are dreptul sa ceara reabilitarea.
Rezulta ca reabilitarea reglementata de actualul Cod penal este de doua feluri. Prima modalitate este aceea a reabilitarii de drept. Ea intervine automat atunci cānd a trecut intervalul de timp prevazut de Codul penal, iar condamnatul nu a mai savārsit nici o alta infractiune. Reabilitarea de drept opereaza obligatoriu, īn virtutea legii. A doua modalitate este aceea a reabilitarii judecatoresti, ea intervine la cererea celui interesat, cānd a trecut un anumit interval de timp si sunt īndeplinite toate conditiile prevazute de lege. Constatarea īndeplinirii acestor conditii o face instanta de judecata.
Reabilitarea atāt cea de drept, cāt si cea judecatoreasca, nu sterge condamnarea. Aceasta ramāne o realitate judiciara ce nu poate fi desfiintata decāt īn cazul admiterii unei cai de atac extraordinare prin care s-ar recunoaste nevinovatia celui condamnat. Reabilitarea face īnsa ca aceasta realitate sa īnceteze a mai genera decaderi, interdictii si alte incapacitati care constituie consecintele restrictive de drepturi, determinate de existenta unor condamnari definitive. Efectele reabilitarii se limiteaza la consecintele privative sau restrictive de drepturi (decaderi, interdictii, incapacitati) precum si la consecintele eventuale de ordin penal (antecedente penale). Reabilitarea nu stinge obligatiile privind despagubirile civile si cheltuielile de judecata. Dimpotriva, se favorizeaza realizarea lor.
Ca efect al reabilitarii, condamnarea care a format obiect al ei nu mai poate constitui primul termen al recidivei si nu este o piedica pentru aplicarea suspendarii executarii pedepsei. Condamnarile care au format obiectul reabilitarii nu sunt radiate din fisa de antecedente penale, dar se face mentiune īn aceasta fisa ca īn privinta lor a intervenit reabilitarea (de drept sau judecatoreasca).
Reabilitatul īsi redobāndeste exercitiul drepturilor care i-au fost interzise prin hotarārea de condamnare si sunt īnlaturate restrictiile decurgānd din condamnare. El nu redobāndeste dreptul de a fi reintegrat īn functia pierduta īn urma condamnarii, de a fi rechemat īn cadrele permanente ale armatei sau de a I se reda gradul militar pierdut, de a recapata succesiunea de la care a fost īnlaturat ca nedemn din cauza faptei pentru care a fost condamnat.
Reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta cu exceptia celei prevazute īn art.112 lit. c din Codul penal - interzicerea de a se afla īn anumite localitati.
|
