NOŢIUNEA, IMPORTANŢA, MODALITĂŢILE sI CONSECINŢELE REABILITĂRII
Asa cum am aratat, incapacitatile, nedemnitatile si decaderile, consecinte legale ale condamnarii, subzista si dupa executarea pedepsei, restrângând capacitatea j 323g69d uridica a celor condamnati. Pentru a pune capat perpetuarii acestor consecinte, a fost creata institutia reabilitarii ca mijloc de stingerea lor dupa un interval oarecare de timp.
Reabilitarea este mijlocul legal de încetare a consecintelor juridice care decurg dintr-o condamnare. Într-o formulare mai larga, care subliniaza mai bine semnificatia sociala a institutiei reabilitarii, aceasta este mijlocul legal prin care fostii condamnati se reintegreaza, pe plan juridic, în societate.
Acordarea reabilitarii unor oameni - care dovedesc ca s-au îndreptat, ca au avut o conduita ireprosabila, ca savârsirea infractiunii nu a fost decât un accident în viata lor, - înseamna deplina reintegrare a acestora în societate, recapatarea situatiei pe care acestia au avut-o înainte de a fi condamnati. Cu toate acestea reabilitarea nu atrage distrugerea fisierelor pentru evidenta antecedentelor penale, nici radierea înscrierii condamnarii.
Aceasta reabilitare constituie un câstig atât pentru individul fost condamnat, cât si pentru societate si pentru politica penala a statului. Pentru individ, înseamna stergerea unei pete care exista în viata lui. Posibilitatea de a realiza acest rezultat constituie, pentru orice condamnat, un puternic stimulent, unul dintre cele mai importante mijloace pentru reeducarea sa.
Este bine stiut ca sanctiunea penala are rolul si importanta sa în prevenirea infractiunilor, în reeducarea infractiunilor. Pedeapsa nu este singurul mijloc pentru prevenirea savârsirii de noi infractiuni. Daca pedeapsa nu este însotita si de folosirea de alte mijloace care sa concure la obtinerea aceluiasi rezultat, sanctiunea penala nu îsi va îndeplini functia sa, mai ales în ceea ce priveste efectele sale preventive. Daca fostul condamnat va stii ca nu exista nici o posibilitate pentru înlaturarea consecintelor condamnarii sale scopul educativ al sanctiunii penale va fi într-o mare masura inrealizabil. Reabilitarea, oferind perspectiva înlaturarii acestor consecinte, stimuleaza pe fostul condamnat, facându-l sa desfasoare activitate licita, cinstita, sa aiba o comportare ireprosabila. Redobândirea locului în societate - acest câstig pentru individ, este si un câstig si pentru societate, marindu-se astfel numarul de membrii asupra carora numai planeaza nici o umbra. În acest fel, reabilitarea contribuie la realizarea politicii penale a statului, la prevenirea savârsirii de infractiuni si la restrângerea ariei criminalitatii.
Institutia reabilitarii se întemeiaza pe ideea profund umanista ca omul este perfectibil, educabil si reeducabil.
Ca institutie de larga aplicatie si de importanta nu numai juridico-penala si social-umana, reabilitarea este reglementata în capitolul IV al titlului VII din Codul penal, în art. 133-139. Având în vedere deosebitele aspecte juridico-sociale pe care institutia reabilitarii le prezinta, legiuitorul, a cautat ca în reglementarea reabilitarii, sa asigure largi posibilitati pentru buna functionare acestei institutii, asa încât principiul reintegrarii în societate prin reabilitare sa poata fi cât mai bine realizat.
Reabilitarea, sprijinindu-se pe prezumtia de îndreptare a fostului condamnat, poate fi pusa în aplicare numai în situatia îndeplinirii conditiilor reglementate de Codul penal. În anumite cazuri, prezumtia de îndreptare a condamnatului ia fiinta prin trecerea unui anumit interval de timp, daca în acest interval, fostul condamnat nu a mai savârsit nici o fapta penala. În aceste cazuri, opereaza reabilitarea de drept. În celelalte cazuri, pentru care prezumtia sa ia fiinta, trebuie îndeplinite si alte conditii. Daca toate conditiile sunt îndeplinite, fostul condamnat are dreptul sa ceara reabilitarea.
Rezulta ca reabilitarea reglementata de actualul Cod penal este de doua feluri. Prima modalitate este aceea a reabilitarii de drept. Ea intervine automat atunci când a trecut intervalul de timp prevazut de Codul penal, iar condamnatul nu a mai savârsit nici o alta infractiune. Reabilitarea de drept opereaza obligatoriu, în virtutea legii. A doua modalitate este aceea a reabilitarii judecatoresti, ea intervine la cererea celui interesat, când a trecut un anumit interval de timp si sunt îndeplinite toate conditiile prevazute de lege. Constatarea îndeplinirii acestor conditii o face instanta de judecata.
Reabilitarea atât cea de drept, cât si cea judecatoreasca, nu sterge condamnarea. Aceasta ramâne o realitate judiciara ce nu poate fi desfiintata decât în cazul admiterii unei cai de atac extraordinare prin care s-ar recunoaste nevinovatia celui condamnat. Reabilitarea face însa ca aceasta realitate sa înceteze a mai genera decaderi, interdictii si alte incapacitati care constituie consecintele restrictive de drepturi, determinate de existenta unor condamnari definitive. Efectele reabilitarii se limiteaza la consecintele privative sau restrictive de drepturi (decaderi, interdictii, incapacitati) precum si la consecintele eventuale de ordin penal (antecedente penale). Reabilitarea nu stinge obligatiile privind despagubirile civile si cheltuielile de judecata. Dimpotriva, se favorizeaza realizarea lor.
Ca efect al reabilitarii, condamnarea care a format obiect al ei nu mai poate constitui primul termen al recidivei si nu este o piedica pentru aplicarea suspendarii executarii pedepsei. Condamnarile care au format obiectul reabilitarii nu sunt radiate din fisa de antecedente penale, dar se face mentiune în aceasta fisa ca în privinta lor a intervenit reabilitarea (de drept sau judecatoreasca).
Reabilitatul îsi redobândeste exercitiul drepturilor care i-au fost interzise prin hotarârea de condamnare si sunt înlaturate restrictiile decurgând din condamnare. El nu redobândeste dreptul de a fi reintegrat în functia pierduta în urma condamnarii, de a fi rechemat în cadrele permanente ale armatei sau de a I se reda gradul militar pierdut, de a recapata succesiunea de la care a fost înlaturat ca nedemn din cauza faptei pentru care a fost condamnat.
Reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranta cu exceptia celei prevazute în art.112 lit. c din Codul penal - interzicerea de a se afla în anumite localitati.
|
