NOŢIUNEA sI TRĂSĂTURILE SPECIFICE - TERMENELE DE REABILITARE JUDECĂTOREsTI
Institutia reabilitarii are ca principala forma sau modalitate de realizare a obiectului de reglementare, reabilitarea judecatoreasca. Dupa cum arata si denumirea sa, reabilitarea judecatoreasca prezinta ca prima trasatura specifica interventia organelor judecatoresti în realizarea sa. Simple îndeplinire în fapt a conditiilor de reabilitare nu este suficienta pentru reabilitarea condamnatului, ca în cazul reabilitarii de drept, ci aceste conditii trebuie sa fie constatate de organele judecatoresti. Verificarea pe cale judecatoreasca este justificata de împrejurarea ca în sfera de aplicatie a reabilitarii judecatoresti intra condamnari la pedepse mai grave, asa încât prezumtia de îndreptare a condamnatului nu poate fi acceptata decât atunci când îndeplinirea conditiilor de reabilitare a fost atent verificata. Deci, în cazul reabilitarii judecatoresti îndeplinirea conditiilor cerute de lege nu atrage automat dobândirea reabilitarii, fostul condamnat trebuind sa se adreseze instantei de judecata pentru ca aceasta sa constate daca cererea de reabilitare este ori nu întemeiata.
Reabilitarea judecatoreasca privind condamnari care trec peste un minim de gravitate, implicit eficienta prezumtiei de îndreptare a fostului condamnat este subordonata unui numar sporit de conditii din complexul carora sa se poata trage o concluzie temeinica privind situatia fostului condamnat care a solicitat reabilitarea. Pe aceleasi considerente, termenele de reabilitare pentru reabilitarea judecatoreasca au o durata mai mare, durat variind în raport cu cuantumul pedepsei aplicate condamnatului care solicita reabilitarea.
În principiu, reabilita 626e44g rea judecatoreasca poate fi ceruta si obtinuta de orice condamnat pentru orice condamnare. Aceasta posibilitate reiese din prevederile art.135 din Codul penal în care se arata ca "Condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanta judecatoreasca :
a) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de un an pâna la 5 ani, dupa trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
b) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pâna la 10 ani, dupa trecerea unui termen de 5 ani, în care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
c) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
d) în cazul pedepsei detentiei pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei închisorii.
Procurorul general poate dispune, în cazuri exceptionale, reducerea termenelor prevazute în acest articol."
Asadar, orice condamnat poate cere reabilitarea, chiar daca condamnarea pentru care solicita reabilitarea nu antreneaza nici o decadere, interdictie sau incapacitate. Pentru admiterea reabilitarii nu are importanta daca fostul condamnat este român sau strain, fiind suficient ca pedeapsa la care a fost condamnat sa fi fost pronuntata de o instanta din tara noastra.
Daca nici o condamnare nu este exclusa de la beneficiul reabilitarii, în schimb, asa cum rezulta din prevederile art.135 Cod penal, mai sus reproduse, condamnarile sunt împartite în patru categorii diferentiate dupa gravitatea faptei comise reflectata în pedeapsa pronuntata prin hotarârea de condamnare. Prima categorie cuprinde condamnarile la pedeapsa închisorii mai mare de un an pâna la 5 ani pentru orice infractiune. Aceasta categorie cuprinde, asadar, condamnarile care, potrivit dispozitiilor art.134 Cod penal, nu beneficiaza de reabilitarea de drept. Limita maxima la care se opreste aceasta prima categorie, este pedeapsa închisorii de pâna la 5 ani. Din formularea textului de lege, s-ar putea întelege ca pedeapsa cu închisoare de 5 ani nu ar intra în aceasta categorie, dar coborând aceasta prevedere legala cu cea care reglementeaza urmatoarea categorie, rezulta ca pedeapsa cu închisoarea de 5 ani fac parte din prima dintre cele patru categorii de condamnari pentru care se poate cere reabilitarea judecatoreasca. A doua categorie cuprinde pedepsele cu închisoarea mai mare de 5 ani pâna la 10 ani, condamnarea de 10 ani intrând în cadrul acestei categorii. Condamnarile mai mari de 10 ani intra în cadrul celei de a treia categorii de pedepse cu închisoarea pentru care se poate cere reabilitarea judecatoreasca, ultima categorie cuprinzând pedepsele cu închisoarea pe viata, comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii pe un numar concret de ani.
Este de remarcat ca reabilitarea judecatoreasca are un câmp de aplicare mai larg decât reabilitarea de drept, ea fiind posibil a fi ceruta pentru toate condamnarile, indiferent de felul si cuantumul pedepsei pronuntate prin hotarârea de condamnare.
Împartirea condamnarilor în categorii pe criteriul duratei pedepsei cu închisoarea, are ca ratiune diferentierea termenelor, de reabilitare judecatoreasca, diferentiere necesara pentru asigurarea unei corespunzatoare functionari a institutiei reabilitarii judecatoresti în raport cu finalitatea acesteia. Termenele de reabilitare în cadrul reabilitarii judecatoresti variaza în raport cu cele patru categorii de condamnari cu pedeapsa închisorii, la care am facut referire mai sus.
Aceasta diferentiere a termenelor de reabilitare în cazul reabilitarii judecatoresti constituie o trasatura care deosebeste aceasta modalitate de reabilitare de modalitatea reabilitarii de drept, care este conditionata de acel termen de 3 ani. Diferentierea este fireasca daca avem în vedere faptul ca reabilitarea judecatoreasca are o sfera de actiune mult mai larga. Ea priveste o întreaga gama de fapte penale, de condamnari, a caror gravitate poate avea multiple variatii, de la condamnari la pedepse mai putin grave, pâna la cele mai grave dintre ele.
Termenul în care devine relevanta presupunerea ca rezulta ca fostul condamnat s-a îndreptat si ca este complet reeducat, termen în care s-au putut produce schimbari majore în comportamentul acestuia, trebuie, în mod firesc, sa varieze dupa cum este vorba de o condamnare mai putin grava sau mai grava. Una este situatia celui care a fost condamnat la o pedeapsa de doi ani, alta este situatia celui care a fost condamnat la 10 ani închisoare. Pentru acest motiv, art.135 Cod penal împarte condamnarile în patru categorii, pentru fiecare categorie fiind prevazut alt termen de reabilitare.
Dupa cum rezulta din prevederile art.135 Cod penal diferentierea termenelor de reabilitare se face folosind doua criterii: unul consta într-un interval de timp cu durata fixa, iar celalalt dintr-o fractiune din durata pedepsei care formeaza obiectul condamnarii. Primul criteriu este determinat dupa categoria condamnarii, în raport de cele patru categorii de care am vorbit anterior, iar al doilea criteriu din jumatatea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat infractorul. Asadar, o parte a duratei termenului de reabilitare, în cazul reabilitarii judecatoresti, este format din numarul de ani concret stabilit în Codul penal - art.135 - pentru fiecare din cele patru categorii, iar cealalta durata termenului de reabilitare este relativ determinata în raport de cuantumul pedepsei pronuntata prin hotarârea de condamnare. În acest fel, fiecare condamnare are propriul ei termen de reabilitare, care poate fi stabilit cu exactitate.
O astfel de reglementare a termenelor de reabilitare este deosebit de echitabila. Asa dupa cum faptele penale se deosebesc între ele prin gravitatea lor, motiv pentru care exista posibilitatea ca pedepsele aplicate pentru acestea sa fie individuale în raport de gravitatea concreta a fiecarei fapte, tor asa se impune ca si pentru termenul de reabilitare sa existe posibilitatea unei individualizari în functie de condamnarea pronuntata. Astfel, partea fixa a termenului de reabilitare stabilita de lege pentru fiecare din cele patru categorii este de 4 ani pentru prima categorie, de 5 ani pentru cea de a doua categorie, de 7 ani pentru cea de a treia categorie si tot de 7 ani pentru cea de a patra categorie. La fiecare din aceste parti fixe ale termenului de reabilitare se adauga partea relativ determinata a termenului, care este egala cu jumatate din durata pedepsei pronuntate. Daca prin prima parte a termenului de reabilitare - partea fixa - se realizeaza o prima individualizare în raport cu categoria condamnarii, prin a doua parte a termenului se realizeaza completa individualizare a termenului de reabilitare în functie de cuantumul pedepsei pronuntate, obtinându-se în acest fel un termen rational diferentiat, de care beneficiaza în mod echitabil fiecare condamnat, acest termen oferindu-I posibilitatea de a se îndrepta si readapta la o viata onesta si de a obtine la expirarea lui, reabilitarea.
Termenul de reabilitare, variind în functie de categoria condamnarii si de gravitatea pedepsei ce face obiectul hotarârii de condamnare poate fi uneori micsorat, potrivit alin. ultim al art.135 Cod penal. Aceasta dispozitie are menirea de evitare a unor solutii imuabile în rezolvarea unor situatii care nu sunt întotdeauna similare si cautarea unor solutii cât mai variate, care sa corespunda cât mai bine cu realitatea faptelor. Astfel, se pot ivi situatii când persoana care solicita reabilitarea a avut o conduita cu totul exceptionala, a efectuat acte meritorii, încât termenul de reabilitare fixat de lege apare ca fiind vadit prea lung. În asemenea cazuri exceptionale, Procurorul general are posibilitatea scurtarii termenului de reabilitare. Este un corectiv pe care Codul penal îl ofera pentru realizarea unei concordante între diversitatea realitatii si justa incidenta a institutiei reabilitarii.
Ca oricare alte termene, si termenele de reabilitare au un punct de plecare si un punct final, puncte care delimiteaza intervalul de timp în interiorul caruia devine relevanta conduita condamnatului, iar la sfârsitul caruia, dupa caz, intervine reabilitarea de drept sau poate fi ceruta reabilitarea judecatoreasca. Existenta unui punct de plecare si a unui punct final implica necesitatea unor reguli pentru calcularea termenelor de reabilitare. Regulile de calcul al termenelor de reabilitare sunt prevazute în art.136 Cod penal care arata ca "Termenele prevazute în art.134 si 135 se socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. "
Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge în momentul în care amenda a fost achitata ori executarea ei s-a stins în alt mod.
În caz de gratiere totala sau gratiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere.
Regulile de calcul al termenelor de reabilitare sunt aplicabile atât în cazul reabilitarii de drept, cât si în cel al reabilitarii judecatoresti. Durata termenelor de reabilitare fiind stabilita în lege, cunoasterea momentului de când încep sa curga si timpul cât ele dureaza de la sine la determinarea momentului final al acestor termene.
Momentul initial al termenului de reabilitare prezinta interes atât pentru fostul condamnat care urmeaza sa beneficieze de reabilitare, acesta stiind din ce moment conduita sa devine relevanta pentru dobândirea reabilitarii de drept sau judecatoresti, cât si pentru instantele judecatoresti carora le revine sarcina de a verifica în cazul reabilitarii judecatoresti daca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru acordarea reabilitarii.
Termenele de reabilitare conditionând incidenta unei institutii de drept penal, au caracterul de termene substantiale. Ele se calculeaza potrivit dispozitiei din art.154 cod penal, care prevede ca luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei la care au început sa curga.
Art.136 Cod penal fixeaza ca moment initial, deci ca data de la care începe sa se socoteasca termenul de reabilitare, data la care a luat sfârsit executarea pedepsei principale. Aceasta data constituie logic momentul de la care trebuie sa înceapa curgerea termenului de reabilitare, deoarece, câta vreme nu este stinsa executarea pedepsei, condamnatul se mai afla obligat de a executa si deci nu este posibil ca termenul de reabilitare sa înceapa a curge cât timp pedeapsa mai poate fi executata.
Stingerea executarii pedepsei principale poate avea loc în mai multe moduri. Data de la care încep sa curga termenele de reabilitare trebuie sa fie prevazute diferentiat, în raport de modul în care s-a produs stingerea pedepsei. Modul normal de stingerea pedepsei fiind efectiva executare a acesteia, art.136 Cod penal reglementeaza în primul rând acest mod de stingere, dispunând ca în cazul pedepselor private de libertate, data de la care ia sfârsit executarea este si data de la care începe sa curga termenul de reabilitare. Pedeapsa este considerata efectiv executata în ziua în care condamnatul este definitiv eliberat. Deci, ziua în care a luat sfârsit executarea este, în acelasi timp, ziua de la care începe a fi socotit termenul de reabilitare.
În caz de recidiva post condamnatorie, termenul de reabilitare se va socoti de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale.
În cazul concursului de infractiuni, termenul de reabilitare se va socoti din ziua când a luat sfârsit executarea pedepsei care rezulta din contopire
Alt mod de stingere a executarii pedepsei este prescriptia. Partea finala a primului alineat al art.136 Cod penal prevede ca în acest caz data de la care începe sa curga termenele de reabilitare este data la care s-a împlinit prescriptia executarii pedepsei. Atunci când reabilitarea se cere cu privire la o condamnare prescrisa, va trebui sa se tina seama si de comportarea condamnatului în timpul curgerii termenului de prescriptie. Cursul prescriptiei executarii pedepsei este întrerupt daca condamnatul savârseste din nou o infractiune, situatie în care nu se mai poate pune problema reabilitarii.
Daca pedeapsa principala este amenda, termenul de reabilitare curge, conform prevederii art.136, alin. 2 Cod penal, din momentul în care amenda a fost executata ori executarea ei s-a stins în oricare alt mod. Deci, în acest caz, ziua când a consemnata întreaga amenda ori ziua în care a fost consemnata ultima rata a amenzii, sau ziua în care amenda a încetat în oricare alt mod de a mai fi executata este totodata si ziua de când începe sa curga termenul de reabilitare.
Ultimul alineat al art.136 cod penal reglementeaza începerea curgerii termenului de reabilitare în cazul gratierii. Data de la care se va socoti termenul de reabilitare va fi în functie de efectele pe care gratierea le produce. În caz de gratiere totala sau de gratiere a restului de pedeapsa, fiindca acestea fac sa curga termenul de reabilitare este data actului de gratiere. În cazul gratierii partiale, executarea continuând, data când va începe sa curga termenul de reabilitate va fi data când va lua sfârsit executarea pedepsei reduse.
Prin data actului de gratiere se întelege data publicarii acestuia.
Când gratierea are ca efect comutarea unei pedepse în alta mai putin grea, termenul de reabilitare se va socoti de la data când a luat sfârsit executarea acestei pedepse, desi durata termenului de reabilitare se va determina în raport cu pedeapsa initiala fixata de instanta.
Privitor la calculul termenelor de reabilitare, în practica se pot ivi si unele situatii speciale. O prima astfel de situatie este aceea a cazului când s-a produs o întrerupere a termenului de reabilitare de drept prin savârsirea unei noi infractiuni. Termenul reabilitarii de drept este întrerupt atunci când condamnatul contravine dispozitiei din art.134 cod penal care conditioneaza obtinerea acestei reabilitati de cerinta de a nu savârsi vreo infractiune pe toata durat termenului de reabilitare.
Întreruperea termenului de reabilitare se produce, în cazul reabilitarii de drept, în mod automat, la fel ca si împlinirea termenului acestei reabilitari. În cazul reabilitarii judecatoresti nu este necesar sa se dea efecte imediate întreruperii termenului fiindca aceasta reabilitare acordându-se pe cale judecatoreasca, instanta sesizata ia în consideratie conduita condamnatului sub toate aspectele, asa încât constatarea ca acesta a savârsit o noua infractiune va avea ca efect respingerea cererii de reabilitare.
Întreruperea are ca efect înlaturarea din calculul duratei termenului de reabilitare a timpului care s-a scurs pâna în momentul când s-a produs întreruperea. Acest timp nu se mai socoteste în calculul termenului de reabilitare si, ca urmare, aceasta începe sa curga numai dupa stingerea pedepsei principale pronuntata pentru noua infractiune care a produs întreruperea vechiului termen de reabilitare.
Durata noului termen de reabilitare se determina în raport cu pedeapsa cea mai grea. Termenul de reabilitare care începe sa curga din nou va fi corespunzator pedepsei pronuntata pentru vechea infractiune, daca acesta este mai grea decât cea pronuntata pentru noua infractiune, daca aceasta pedeapsa este mai grea.
Dobândirea reabilitarii fiind conditionata de buna comportare a condamnatului, termenele de reabilitare pot suferi întreruperi succesive, fiecare nou termen putând fi întrerupt în cazul când condamnatul savârseste în cursul noului termen o alta infractiune.
Alta situatie speciala avem în cadrul condamnarilor succesive. Având în vedere faptul ca fiecare condamnare din cele succesive constituie o cauza de întrerupere a termenului de reabilitare pentru condamnarile anterioare, noul termen de reabilitare va curge în astfel de cazuri de la data executarii sau stingerii prin alt mod a ultimei pedepse.
Atunci când o condamnare ulterioara priveste o infractiune savârsita dupa ce se împlinise termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioara, reabilitarea dobândita pentru aceasta condamnare ramâne valabila.
Ultima situatie speciala referita este aceea care priveste cazul când pedeapsa definitiv aplicata este egala cu timpul cât condamnatul s-a aflat în stare de detinere preventiva. În acest caz trebuie lamurit de când va începe sa curga termenul de reabilitare: de la data când a încetat detinerea preventiva sau de la data pronuntarii hotarârii de condamnare, în situatia când aceste date sunt diferite. Potrivit regulii ca termenul începe sa curga de la data când s-a stins pedeapsa aplicata, termenul de reabilitare va curge de la data ramânerii definitive a condamnarii, fiindca la aceasta data intervine cauza care stinge pedeapsa. În cazul liberarii conditionate termenul de reabilitare începe sa curga de la data când durata pedepsei va fi deplin împlinita si nu în ziua când a intervenit liberarea conditionata, aceasta fiind o modalitate de executare nu o cauza de stingere a pedepsei.
|
