NOTIUNI DE BALISTICA INTERIOARA

A. Balistica interioara studiaza fenomenele si procesele ce au loc in canalul tevii (gurii de foc) pe timpul tragerii sau in camera de ardere.

Arderea pulberii

Arderea pulberii cuprinde trei faze:

aprinderea;

inflamarea;

arderea propriu-zisa.

APRINDEREA este fenomenul prin care se transmite grauntelui de pulbere un impuls exterior (flacara de la capsa) sub a carui actiune incepe reactia de transformare exploziva a grauntelui.

Transformarea exploziva este o transformare chimica foarte rapida, insotita de degajare de caldura si producerea unei mari cantitati de gaze puternic incalzite, capabila sa produca un lucru mecanic. Transformarea exploziva se numeste prescurtat explozie.

INFLAMAREA PULBERII consta in propagarea flacarii pe suprafata grauntilor incarcaturii de pulbere. Viteza cu care se propaga flacara pe suprafata grauntelui de pulbere se numeste viteza de inflamare.

ARDEREA PROPRIU-ZISA consta in patrunderea flacarii in interiorul fiecarui graunte de pulbere pe o directie perpendiculara pe suprafata acestuia. Datorita temperaturii ridicate de 2400-2500 grade, gazele rezultate din arderea pulberii produc fenomenul dilatarii lor si tind sa ocupe un volum de 8-10 ori mai mare decat volumul ocupat de incarcatura inainte de arderea ei.

Fenomenul tragerii

Azvarlirea glontului din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii gazelor provenite din arderea pulberii se numeste fenomenul tragerii.

Viteza initiala a glontului

Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:

bataii (distanta la care ajunge glontul);

duratei de traiect a glontului pana la obiectiv;

curburii traiectoriei;

puterii de patrundere a glontului.

Viteza initiala a glontului depinde de:

lungimea tevii;

cantitatea incarcaturii de azvarlire;

greutatea glontului;

temperatura incarcaturii de azvarlire.

Cu cat teava este mai lunga cu at 949i84j at mai mult timp presiunea gazelor va actiona asupra glontului si prin urmare, cu atat mai mare va fi viteza initiala a glontului. La aceiasi lungime a tevii si aceiasi greutate a incarcaturii de azvarlire, viteza initiala este cu atat mai mare cu cat greutatea glontului este mai mica.

Prin sporirea vitezei initiale a glontului se maresc:

bataia armamentului;

puterea de patrundere a glontului;

efectul omorator al glontului.

NOTIUNI DE BALISTICA EXTERIOARA

B. Balistica exterioara studiaza miscarea glontului in aer, din momentul iesirii din canalul tevii si pana la caderea lui pe pamant.

Traiectoria si elementele ei

TRAIECTORIA este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului in aer, de la iesirea din teava pana la punctul de cadere.

Principalele elemente ale traiectoriei

ORIGINEA TRAIECTORIEI – centrul retezaturii dinainte a tevii; reprezinta punctul de plecare a glontului din gura tevii.

ORIZONTALA ARMEI – linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care contine aceasta linie se numeste plan orizontal.

LINIA DE TRAGERE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a fost terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de tragere.

UNGHIUL DE TRAGERE – unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.

LINIA DE ARUNCARE – prelungirea imaginara a axului canalului tevii in momentul plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de aruncare.

UNGHIUL DE ARUNCARE – unghiul format intre linia de aruncare si orizontala armei.

UNGHIUL DE ZVACNIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.

PUNCTUL DE CADERE – punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.

UNGHIUL DE CADERE – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de cadere, si orizontala armei.

DISTANTA DE TRAGERE – distanta de la originea traiectoriei pana in punctul de cadere.

VARFUL TRAIECTORIEI – punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.

SAGEATA TRAIECTORIEI – departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.

RAMURA URCATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful traiectoriei.

RAMURA COBORATOARE – partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul de cadere.

PUNCTUL DE INCIDENTA – punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

UNGHIUL DE INCIDENTA – unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de incidenta si tangenta la suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).

PUNCTUL DE OCHIRE – punctul de pe obiectiv sau in afara acestuia asupra caruia se ocheste cu arma.

LINIA DE OCHIRE – linia dreapta care uneste ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii inaltatorului si prin varful catarii, cu punctul de ochire; planul vertical care contine aceasta linie se numeste plan de ochire.

UNGHIUL DE OCHIRE – unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.

UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI – unghiul format intre linia de teren a obiectivului si orizontala armei.

DISTANTA OCHITA – distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare pana la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.

ORDONATA VERTICALA – inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala armei.

ORDONATA BALISTICA - inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.

LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI – linia dreapta care uneste originea traiectoriei cu baza obiectivului.

Miscarea glontului in aer

A)   Forta de gravitatie si forta de rezistenta a aerului

Pe timpul mersului sau in aer, glontul aruncat din canalul tevii cu o anumita viteza initiala, este supus actiunii a doua forte: FORTA DE GRAVITATIE si FORTA DE REZISTENTA A AERULUI.

Forta de gravitatie obliga glontul sa coboare treptat mai jos de linia de aruncare, iar forta de rezistenta a aerului ii incetineste continuu miscarea, cautand sa-l rastoarne.

Cauzele care determina formarea fortei de rezistenta a aerului.

Particulele de aer care inconjoara glontul se scurg in jurul lui si exercita o frecare asupra suprafetei acestuia.

Particulele de aer nu reusesc sa se departeze din fata glontului in miscare; din aceasta cauza, in fata varfului acestuia rezulta o comprimare a aerului. Inapoia glontului se creeaza un spatiu de depresiune si vartejuri.

Ca urmare a actiunii fortei de gravitatie si a fortei de rezistenta a aerului, viteza de zbor a glontului se micsoreaza treptat, iar traiectoria acestuia capata forma unei linii curbe neuniforme, mai intinsa la inceput si mai curba catre sfarsit.

Astfel s-ar misca glontul (in vid) daca

ar actiona asupra lui numai forta de gravitatie

Orizontala armei

Pozitia glontului pe timpul miscarii pe traiectorie

B)    Proprietatile traiectoriei glontului in aer

ramura urcatoare a traiectoriei este mai lunga si are o panta mai lina, pe cand ramura coboratoare este mai scurta si are o panta mai rapida;

unghiul de cadere este mai mare decat unghiul de aruncare;

la trageri sub unghiuri de aruncare mari, cea mai mica viteza a glontului este ramura coboratoare a traiectoriei, iar la trageri sub unghiuri de aruncare mici, cea mai mare viteza a glontului este in punctul de cadere;

durata traiectului glontului pe ramura urcatoare este mai mica decat pe ramura coboratoare.

Forma traiectoriei

Forma traiectoriei depinde de marimea unghiului de tragere

Odata cu marirea unghiului de tragere – pana la o anumita limita (30-35 grade) – se maresc: inaltimea traiectoriei si distanta de tragere (bataia).

Daca unghiul de tragere se mareste peste aceasta limita, inaltimea traiectoriei continua sa se mareasca, iar distanta de tragere incepe sa se micsoreze.

UNGHIUL DE TRAGERE CU CARE SE OBTINE CEA MAI MARE DISTANTA DE TRAGERE A GLONTULUI SE NUMESTE UNGHIUL DISTANTEI MAXIME.

Traiectoriile care se obtin cu unghiuri de tragere mai mici decat unghiul distantei maxime se numesc TRAIECTORII INTINSE (RAZANTE).

Insemnatatea practica a traiectoriei intinse; Razanta traiectoriei

Insemnatatea practica a traiectoriei intinse rezulta din proprietatea acesteia si anume: “CU CAT TRAIECTORIA ESTE MAI INTINSA CU ATAT MAI MARE ESTE INTINDEREA DE TEREN DE-A LUNGUL CAREIA OBIECTIVELE POT FI LOVITE FARA MODIFICAREA INALTATORULUI: DE ASEMENEA ANIHILEAZA, IN PARTE, EFECTELE NEGATIVE ALE GRESELII DE INALTATOR”.

Razanta traiectoriei se caracterizeaza prin ridicarea mai mare sau mai mica a acesteia deasupra liniei de ochire. La o anumita distanta, traiectoria este cu atat mai razanta cu cat se ridica mai putin deasupra liniei de ochire. Razanta traiectoriei poate fi apreciata si dupa valoarea unghiului de cadere: cu cat unghiul de cadere este mai mic, cu atat traiectoria este mai razanta.

Lovitura a carei traiectorie nu se ridica deasupra liniei de ochire mai sus de inaltimea unui obiectiv dat se numeste lovitura razanta, iar distanta pe care glontul nu depaseste inaltimea obiectivului dat se numeste distanta loviturii razante.

In limitele distantei loviturii razante, obiectivele pot fi lovite fara a modifica inaltatorul; in acest caz, punctul de ochire in inaltime se stabileste la marginea de jos a obiectivului.

Distanta loviturii razante depinde de:

inaltimea obiectivului;

razanta traiectoriei.

Cu cat mai inalt este obiectivul si mai razanta traiectoria, cu atat mai mare este distanta loviturii razante pe care obiectivul respectiv poate fi lovit cu acelasi inaltator.

Distanta loviturii razante se poate determina prin compararea inaltimii obiectivului cu ordonata traiectoriei medii si se rotunjeste in jumatati de gradatii, asa cum se arata in tabelul de mai jos:

Distanta loviturii razante pentru diferite categorii de armament (in metri) si diferite obiective (tinte)

NOTIUNI SUMARE DESPRE OCHIRE SI LINIA DE MIRA

Ochirea

Totalitatea operatiunilor efectuate pentru a indrepta teava armamentului in plan orizontal si vertical in asa fel incat traiectoria glontului sa treaca printr-un punct ales pe obiectiv se numeste ochire.

Pentru ca glontul sa ajunga la obiectiv si sa-l loveasca este necesar ca inainte de darea focului teava armamentului sa capete o anumita pozitie in plan orizontal si vertical. Indreptarea axului tevii in directie, in plan orizontal, se numeste ochire in directie. Indreptarea axului tevii in inaltime, in plan vertical, se numeste ochire in inaltime.

Linia de mira si insemnatatea ei practica

Linia dreapta care uneste mijlocul crestaturii inaltatorului cu varful catarii se numeste linia de mira. Cu cat teava diferitelor categorii de armament este mai lunga, linia de mira va fi mai mare, iar precizia tragerii va fi mai buna; cand lungimea tevii va fi mai mica, la aceleasi erori de ochire abaterile vor fi mai mari si invers.

Exemplu:

daca pe timpul ochirii cu pusca automata Md.1986, a carei linie de mira este de 375 mm, se face o eroare de 1 mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului, abaterea liniei de ochire va fi de 265 mm – la distanta de 100 m, de530 mm. - la distanta de 200 m etc. La pusca mitraliera Md. 1964, a carei linie de mira este de 555 mm, o eroare de 1 mm in “prinderea” cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului, va abate linia de ochire cu 180 mm – la distanta de 100 m, cu 360 mm – la distanta de 200 m etc.

Din exemplele de mai sus rezulta clar importanta lungimii liniei de mira, cat si necesitatea executarii corecte a ochirii.

Actiunea glontului asupra obiectivelor

Armamentul de foc al infanteriei este destinat in principal pentru nimicirea fortei vii a inamicului dispusa in teren deschis sau inapoia unor adapostiri usoare, iar unele mijloace de foc sunt destinate pentru executarea tragerii asupra tancurilor, transportoarelor blindate si a altor obiective blindate.

Glontul nimiceste obiectivul prin forta sa de lovire. La tragerea asupra fortei vii, rolul principal revine efectului omorator al glontului, adica actiunii glontului asupra organismului viu.

Efectul omorator al glontului este caracterizat de energia cinetica a glontului, (energia in momentul intalnirii cu obiectivul).

Pentru a provoca efect omorator asupra omului este suficienta o energie cinetica de 8 kgf/cm patrat, iar asupra unui animal de tractiune de 20 kgf/cm patrat.

Pentru a perfora un blindaj de 8-10 mm grosime si diferite piese ale motorului unui avion, glontul trebuie sa posede o energie cinetica ramasa de 75-100 kgf/cm patrat.

Energia cinetica a diferitelor gloante se arata in tabelele de tragere pentru fiecare categorie de armament in parte.

Gloantele armamentului modern isi pastreaza efectul omorator la toate distantele de tragere. Glontul de pistol isi pastreaza efectul omorator pana la distanta de 50 m.

In afara de valoarea energiei cinetice a glontului, efectul omorator al acestuia depinde de asemenea de:

efectul lateral;

efectul de oprire;

efectul hidrodinamic.

Efectul lateral consta in aceea ca suprafata obiectivului supus nimicirii la caderea glontului este mult mai mare decat diametrul glontului.

Efectul de oprire consta in capacitatea glontului de a scoate din lupta organismul viu, intr-un interval de timp scurt. Cu cat este mai mic timpul dintre momentul caderii glontului si momentul intreruperii (blocarii) functiilor vitale ale organismului, cu atat mai puternic este efectul de oprire.

Efectul hidrodinamic conta in distrugerea nu numai a tesuturilor strapunse nemijlocit de glont, ci si a tesuturilor vecine, pe o suprafata mai mare.

Traiectoria urmata de glont in tesuturile moi este curioasa. Dupa ce a patruns pielea, glontul inconjoara organele, datorita neomogenitatii mediului.

Cand gloantele patrund cu mare viteza in regiuni inchise si pline cu lichide, ca de exemplu: inima, creierul, stomacul, dau nastere la o destindere brusca a acestor organe si provoaca ruperea completa a invelisurilor. Cand viteza glontului este mai mare de 400 m/s, in momentul lovirii unui os dur, il sfarama si-l pulverizeaza pe lungimi pana la 6 cm. In general, osul crapa pe o lungime de 10-15 cm. Daca viteza glontului este foarte mare, osul sfaramat este impins in muschi, pe care ii rupe si-I arunca afara, provocand la iesire, adesea, o ruptura foarte mare. Oasele spongioase pot fi patrunse fara a fi sparte, daca viteza glontului nu depaseste 350 m/s.

Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole.

Fenomenul de patrundere depinde de:

proprietatile obstacolelor;

energia cinetica a glontului in momentul intalnirii cu obstacolele;

calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.

Marirea vitezei glontului si, ca urmare, a energiei cinetice duce la marirea puterii de patrundere. Pe masura cresterii distantei de tragere puterea de patrundere a glontului scade.

La distante sub 100 m apare un fenomen contrar: in cazul vitezei mari, puterea de patrundere nu numai ca nu sporeste, ci dimpotriva, scade, din cauza ca avand o viteza mare, la intalnirea cu obstacolul se deformeaza si patrunde mai greu in acesta.

Capacitatea de perforare a glontului depinde de aceiasi factori ca si puterea de patrundere. Marimea puterii de perforare a glontului depinde de calitatea materialului din care este facut glontul.

Gloantele perforante au in interior un miez de otel tare, inconjurat de un invelis moale, pentru a usura patrunderea in ghinturi si pentru a evita ricosarea in momentul cand glontul loveste cu varful blindajul.

Marirea unghiului de incidenta influenteaza direct asupra capacitatii de perforare. Cu cat acest unghi este mai apropiat de 90 de grade cu atat mai mult capacitatea lui de perforare este mai mare; cu cat unghiul de incidenta este mai mic, cu atat puterea de perforare scade. In cazul unei viteze foarte mari a glontului, superioara vitezei de 1000m/s, se observa o crestere brusca a puterii de perforare a glontului; in aceste conditii, chiar miezul de plumb moale este capabil sa perforeze un blindaj de 15 mm grosime.

Gloantele incendiare, trasoare si alte gloante speciale, pe langa destinatia lor principala, au asupra personalului si asupra obiectivelor aceeasi actiune ca si gloantele obisnuite.

Influenta conditiilor de tragere asupra traiectoriei glontului

Glontul pe timpul traiectului in atmosfera, este supus influentei diferitelor conditii meteorologice, care pot fi normale sau speciale (accidentale).

Datele inscrise in tabelele de tragere privind traiectoria corespund conditiilor normale de tragere.

Sunt considerate conditii normale de tragere urmatoarele:

a)     conditii meteorologice:

presiunea atmosferica la orizontala armei egala cu 750 mm (corespunde unei altitudini de 110 m deasupra nivelului marii);

temperatura aerului la orizontala armei: + 15 grade C;

umiditatea relativa a aerului: 50%;

lipsa totala de vant.

b)    conditii balistice:

armamentul de categoria intai;

greutatea glontului si viteza initiala egale cu cele inscrise in tabelele de tragere;

temperatura incarcaturii de azvarlire: +15 grade C;

forma glontului corespunzatoare datelor de fabricatie;

inaltimea catarii, cea stabilita la reglarea armamentului; inaltimea (gradatia) crestaturii inaltatorului corespunzatoare unghiurilor de ochire prevazute in tabelele de tragere.

c)     conditii topografice:

obiectivul sa se gaseasca pe orizontala armei;

lipsa totala de inclinare laterala a terenului.

Imprastierea tragerii

A)   Cauzele imprastierii

Imprastierea ia nastere din schimbarea involuntara a elementelor care influenteaza plecarea glontului din teava si drumul lui in aer.

Cauzele care genereaza imprastierea tragerii pot fi socotite: subiective si obiective.

Din categoria cauzelor obiective fac parte:

variatiile conditiilor atmosferice in care se produce miscarea gloantelor;

variatiile de viteza initiala a glontului, determinate de munitie si armament.

Din categoria cauzelor subiective fac parte variatiile unghiurilor si directiilor de tragere provocate de:

inconstanta in ochirea orizontala si verticala a armei la fiecare cartus (serie de cartuse trase);

incorectitudinea pozitiilor de tragere, asezarii armei in umar, folosirii reazemului si manuirii tragaciului la tragerea fiecarui cartus (serie de cartuse trase);

vibratiile neuniforme ale tevii armamentului automat ca urmare a miscarii mecanismelor pe timpul reancarcarii;

inconstanta si neuniformitatea in mentinerea armamentului automat in mana pe timpul tragerii.

Cunoscand cauzele care produc imprastierea, se poate micsora influenta fiecareia din ele si prin aceasta, sa se micsoreze imprastierea.

B)    Legile imprastierii

Experimental si prin calcul s-au stabilit urmatoarele legi de baza ale imprastierii:

a)     punctele de incidenta se dispun neuniform, fiind mai grupate la centrul suprafetei elipsei (dreptunghiului) imprastierii si mai rare catre extremitati;

b)     punctele de incidenta se dispun simetric fata de centrul imprastierii, atat in directie cat si in adancime;

c)     suprafetele pe care sunt dispuse punctele de incidenta au dimensiuni determinate (limitate).

Pe scurt, legile imprastierii vor fi astfel formulate:

B

. . . . . .

A . . . . . . C. . . . A’

. . . . . . . . . .Directia de tragere

. . . . . . .

B’

Imprastierea in plan orizontal (pe pamant)

AA’ – axa imprastierii in directie; BB’ - axa imprastierii in bataie;

C – centrul imprastierii

Imprastierea este neuniforma, simetrica si limitata.

C)   Determinarea punctului mediu al loviturilor

Punctul mediu al loviturilor este punctul in care traiectoria medie intretaie suprafata obiectivului.

Pentru doua lovituri: punctul mediu se gaseste la jumatatea distantei dintre cele doua puncte de incidenta.

P.M.L

Pentru trei lovituri: se unesc doua dintre cele trei puncte de incidenta printr-o linie dreapta; se imparte aceasta dreapta in jumatate (punctul mediu al celor doua lovituri).De aici se traseaza o linie dreapta la al treilea punct de incidenta, care se imparte in trei parti egale; punctul de divizare cel mai apropiat de punctul mediu al primelor doua lovituri va fi punctul mediu pentru toate cele trei loviturile.

1 2

P.M.L.

3

Pentru patru lovituri: se determina punctul mediu pentru trei lovituri oarecare; se uneste acest punct cu al patrulea punct de incidenta si se imparte distanta dintre ele in patru parti egale ; punctul de divizare cel mai apropiat de punctul mediu al celor trei lovituri va fi punctul mediu pentru patru lovituri. Cand cele patru puncte de incidenta sunt dispuse simetric, se unesc laturile opuse prin linii drepte, iar intersectia lor va fi punctul mediu al loviturilor.

P.M.L.

REGLAREA PUSTII AUTOMATE SI PUSTII MITRALIERA

Daca pusca automata si pusca mitraliera sunt reglate, P.M.L. trebuie sa coincida cu P.C. sau sa se abata cu cel mult 5 cm fata de acesta.

Daca in timpul tragerii lovitura cu lovitura punctul mediu al loviturilor s-a abatut cu mai mult de 5 cm fata de punctul de control, in orice directie, se schimba corespunzator pozitia catarii: daca P.M.L. este mai jos de P.C. catarea trebuie insurubata; daca este mai sus – desurubata; daca P.M.L. este in stanga P.C. sania catarii se deplaseaza spre stanga, daca este in dreapta – spre dreapta.

Dupa corectarea pozitiei catarii se verifica din nou prin tragere.

Dupa ce pusca automata si pusca mitraliera au fost reglate, vechile linii de credinta de pe sania catarii se sterg, iar in locul lor se traseaza alte linii de credinta.

Ordonata traiectoriei medii deasupra liniei de ochire cu inaltator 4 la distanta de 100 m este de 29 cm. Cu inaltator 3 la aceiasi distanta este de 18 cm.

GRUPAREA SI PRECIZIA TRAGERII

Gruparea tragerii depinde de:

Calitatile armamentului

Priceperea tragatorului de a grupa loviturile pe o suprafata cat mai mica

Tragatorul poate mentine calitatea armamentului de a trage grupat prin:

Intretinerea corecta a acestuia (in special a canalului tevii si a dispozitivelor de ochire);

Executarea corecta a incarcarii armamentului;

Ochirea uniforma, cu respectarea unui regim normal de tragere.

Precizia tragerii se asigura prin:

Reglarea corecta a armamentului;

Pastrarea cu grija a armamentului si munitiei;

O perfecta instruire a tragatorului.

Precizia tragerii este influentata de:

Stabilirea punctului de ochire;

Asezarea corecta a inaltatorului si a corectorului de deriva;

Pozitia tragatorului;

Manuirea tragaciului.

CONDITII CARE INFLUENTEAZA ASUPRA IMPRASTIERII

Cand nu se stabileste corect inaltatorul, corectorul de deriva si punctul de ochire: gloantele vor trece mai departe sau mai aproape de obiectiv ori se vor abate lateral;

Cand se trage cu arma inclinata lateral, spre stanga sau spre dreapta: gloantele se vor abate in partea in care este inclinata arma si in jos

Pozitia centrului de greutate al armei fata de reazem influenteaza asupra imprastierii, asa cum se arata mai jos:

a)     cand arma se reazema inainte centrului de greutate mai aproape de retezatura tevii: gloantele se vor deplasa mai sus decat punctul ales pe obiectiv;

b)     cand arma se reazema inapoia centrului de greutate mai aproape de pat: gloantele vor devia in jos fata de punctul ales pe obiectiv.

Schimbarea pozitiei patului armei in umar pe timpul tragerii determina marimea imprastierii;

a)     cand patul armei se stabileste cu centrul scobiturii suprapus pe clavicula si se stabileste corect punctul de ochire, gloantele se vor suprapune cu punctul ales pe obiectiv;

b)     cand patul armei se reazema in umar cu coltul de jos, gloantele se vor abate in sus;

c)     cand patul armei se reazema in umar cu coltul de sus, gloantele se vor abate in jos.

O mare influenta asupra imprastierii au corectitudinea sau greselile cu care tragatorul executa ochirea in timpul tragerii, asa cum se arata in continuare:

astfel cand tragatorul va executa tragerea cu catare “bine prinsa” (la mijlocul crestaturii inaltatorului atat in plan vertical, cat si orizontal), iar linia de ochire va fi corect prelungita la punctul de ochire (la baza de jos a acestuia) glontul va lovi tinta in punctul stabilit si anume:

a)     in punctul de ochire, daca tinta se gaseste la distanta corespunzatoare gradatiei de pe inaltator (ne gasim in situatia “punct ochit” - “punct lovit”);

b)     in punctul corespunzator ordonatei traiectoriei medii, la distanta la care se gaseste tinta si in raport cu gradatia de pe inaltator.

Greselile pe care le poate face un tragator in executarea ochirii pe timpul tragerii se impart in doua grupe:

a)     din punct de vedere al prinderii cuiului catarii intre umerii crestaturii inaltatorului (catare plina sau subtire; catare lipita dreapta sau stanga; combinate; catare plina sau subtire si lipita dreapta sau stanga);

b)     din punct de vedere al prelungirii liniei de ochire la punctul de ochire (in centrul punctului de ochire; la dreapta sau la stanga punctului de ochire; mai sus sau mai jos de punctul de ochire).

Imprastierea tragerii mai este influentata de:

a)     intensitatea luminii - catare luminata puternic da lovitura jos;

catare luminata dreapta da lovitura stanga;

catare luminata stanga da lovitura dreapta;

vreme noroasa da lovitura sus.

b)     directia vantului.