Principiile de drept sunt fie idei generale si comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specifice unei singure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale întrucât reflecta ceea ce este esential si hotarâtor în sistemul dreptului respectiv. Principiile de drept pot fi formulate direct, în articole de lege speciale, ori pot fi deduse pe cale de interpretare.
Principiile de baza ale dreptului sunt idei de baza ce s 454i81e e regasesc în întreaga legislatie a tarii. Aceste principii ar putea fi formulate astfel:
- principiul democratiei;
- principiul legalitatii;
- principiul egalitatii în fata legii;
- principiul separatiei puterii în stat.
Fiind principii ale sistemului de drept, în întregul sau, se regasesc în fiecare ramura de drept însa, fiecare ramura de drept se caracterizeaza prin anumite principii specifice.
"Raportul juridic civil" este o relatie sociala reglementata de norma de drept, deci raportul juridic civil este o relatie sociala, patrimoniala ori nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil.
Elementele raportului juridic civil
- Obiectul raportului juridic civil consta în actiunile ori inactiunile la care sunt îndreptatite partile ori de care acestea sunt tinute sa le respecte în alti termeni obiectul raportului juridic civil consta în conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba partile;
- Subiectele raportului juridic care sunt persoanele fizice si persoanele juridice care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile;
- Continutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile;
Aceste trei elemente trebuie sa fie întrunite cumulativ pentru a fi în prezenta unui raport juridic civil.
Actul juridic civil este o manifestare de vointa - unilaterala, bilaterala sau multilaterala, savârsita cu intentia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu conditia ca de existenta acestei intentii sa depinda însasi producerea efectelor juridice.
1. dupa numarul partilor, exista acte juridice civile unilaterale, bilaterale si multilaterale;
- Este unilateral actul cu o singura parte.
- Este bilateral actul juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti.
- Este multilateral actul juridic civil care ia nastere prin acordul de vointa a trei sau mai multe parti.
2. dupa scopul urmarit la încheierea lor, actele civile se împart în: cu titlu oneros si cu titlu gratuit:
- Este cu titlu oneros acel act juridic civil în care, în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. Este un asemenea act contractul de vânzare-cumparare.
- Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial în schimb. Ca exemple pot fi mentionate: donatia, comodatul, împrumutul fara dobânda, mandatul gratuit, depozitul neremunerat, legatul
3. dupa modul (forma) de încheiere, actele civile se împart în: consensuale, formale (solemne) si reale;
- Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea carora legea cere expres respectarea unei forme determinate. Astfel de acte sunt testamentul, donatia ipoteca, casatoria etc.
- Actul consensual este actul juridic civil care se încheie prin acordul partilor asupra obiectului, prin simpla lor manifestare de vointa.
- Actul real nu se poate încheia prin simpla manifestare de vointa, trebuie sa aiba loc si remiterea materiala a lucrului (predarea lui).
4. dupa rolul vointei partilor în stabilirea continutului lor actele civile se împart în: acte subiective si acte conditie;
- Actele juridice subiective sunt actele prin care partile stabilesc, în limitele dreptului obiectiv, drepturile si obligatiile ce alcatuiesc continutul raporturilor lor juridice, putând deroga de la reglementarea legala, în afara de cazul când ea are caracter imperativ.
- Actele juridice conditii sunt acele acte în care subiectele de drepturi îsi manifesta vointa ca regulile unei anumite institutii juridice, asa cum acestea sunt reglementate în norme de drept, sa le devina aplicabile.
5. dupa în importanta (ori gravitatea) lor, se disting actele juridice civile: de conservare, de administrare si de dispozitie;
- Sunt acte de conservare actele savârsite pentru preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil si nu comporta decât cheltuieli reduse fata de valoarea dreptului pastrat ori salvat, asa încât nu pot fi vatamatoare, ci, mai degraba, sunt utile patrimoniului.
- Actele de administrare sunt actele prin care se realizeaza o normala punere în valoare a unor bunuri ori patrimonii, deci nu se depasesc limitele unor exploatari normale a lor.
Nu trebuie confundat actul de administrare cu actul administrativ sau cu cel de administratie.
Astfel de acte sunt: închirierea unui bun în anumite conditii, culegerea fructelor, reparatiile de întretinere etc.
- Actele de dispozitie sunt acele acte care depasesc sfera actiunii de administrare a patrimoniului, precum si asumarea unei obligatii, constituirea sau transmiterea unui drept real ori renuntarea la un drept.
Pentru încheierea unor atari acte, persoana trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu.
Sunt acte de dispozitie, spre exemplu, vânzarea-cumpararea si donatia.
6. dupa efectele lor, actele civile se împart în: constitutive, translative si declarative;
- Este translativ actul juridic civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu, deci se creeaza o situatie juridica noua, fara a lua fiinta un drept nou.
Contractul de vânzare-cumparare este translativ de proprietate.
- Sunt declarative actele juridice civile care au ca efect consolidarea ori definitivarea unor drepturi subiective preexistente.
- Actul constitutiv si cel declarativ îsi produc efectele numai pentru viitor, pe când actul declarativ produce efecte pentru trecut.
Publicitatii imobiliare îi sunt supuse numai actele constitutive si translative.
7. dupa momentul producerii efectelor lor actele civile se împart. în: acte între vii si acte pentru cauza de moarte;
- Actele juridice între vii sunt actele în care intentia partilor trebuie sa produca efecte înca din timpul vietii lor, deci nu sunt conditionate de moartea autorului ori autorilor lor.
Majoritatea actelor sunt intre vii; astfel de acte sunt: vânzarea - cumpararea, schimbul, locatiunea, mandatul etc.
- Actele pentru cauza de moarte se savârsesc în considerarea mortii autorilor lor, deci, îsi produc efectele dupa moartea autorilor lor. Ele au menirea, de regula, sa determine, în functie de acest eveniment, soarta patrimoniului ori a unor bunuri singulare, apartinând autorilor lor. Un astfel de act este testamentul.
8. dupa reglementarea si denumirea lor legala, se disting actele tipice (numite) si actele atipice (nenumite);
- Sunt acte tipice (numite) actele care au o reglementare proprie si o denumire stabilita de lege. Sunt astfel de acte contractele civile si actele unilaterale.
- Este atipic (nenumit) actul care nu are reglementarea si denumirea proprii, întrucât partile pot gasi variate feluri de contracte pentru a îmbraca operatiile pe care le savârsesc, fara a fi tinute sa se adapteze neaparat la vreunul din tipurile de contracte numite.
9. dupa legatura lor cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), se împart. în: acte pure si simple si acte afectate de modalitati;
- Este pur si simplu actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate: termen, conditie ori sarcina. Unele acte civile sunt incompatibile cu modalitatile este cazul actului de optiune succesorala (acceptarea ori renuntarea la mostenire) ori actul de recunoastere a filiatiei.
- Este afectat de modalitati actul juridic civil care cuprinde o modalitate Unele acte civile sunt esentialmente acte afectate de modalitati; citam, în acest sens: contractul de împrumut, contractul de vânzare cu clauza de întretinere (în care este prezent termenul), contractul de asigurare, contractul de donatie cu sarcina.
10. dupa raportul dintre ele, actele civile se împart în principale si accesorii:
- Este principal actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare soarta sa nedepinzând de soarta juridica a altui act juridic Majoritatea actelor juridice este formata din acte principale
- Este accesoriu acel act juridic a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal Ca acte accesorii, mentionam: clauza penala, fidejusiunea (art. 1652 Codul civil), gajul, ipoteca conventionala, arvuna.
11. dupa legatura cu cauza (scopul), distingem între actele cauzale si cele abstracte;
Aici este vorba de acte juridice abstracte, cum sunt: obligatiile C.E.C., cambiile sau conosamentele etc.
- Este cauzal actul juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori a scopului sau; daca scopul lipseste, este imoral ori ilicit, actul juridic cauzal e lovit de nulitate.
- Este abstract actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sa neimplicând analiza acestui element.
Astfel de acte sunt cele constatate prin titlurile de valoare, adica prin înscrisuri care încorporeaza operatiuni juridice .
12. dupa modalitatea încheierii lor se disting: actele strict personale si actele care pot fi încheiate si prin reprezentare;
- Este strict personal actul juridic civil care nu poate fi facut decât personal, fara a putea fi încheiat prin reprezentare. Este cazul testamentului Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi încheiate personal, dar pot fi încheiate si prin reprezentant (mandatar art. 1532 Codul civil
Constituind exceptia, normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare.
13. dupa continutul lor deosebim actele patrimoniale de cele nepatrimoniale;
- Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil în bani. De regula, sunt asemenea acte cele ce privesc drepturile reale si de creanta. Bunaoara, sunt patrimoniale contractele de vânzare-cumparare, de donatie, de împrumut etc.
- Este nepatrimonial actul juridic civil care are un continut neevaluabil în bani. Spre exemplu, este un act nepatrimonial conventia (întelegerea) parintilor unui copil din afara casatoriei în sensul ca acesta sa ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.
14. dupa modul lor de exercitare, actele civile se împart în: acte cu executare dintr-o data (UNO ICTU) si acte cu executare succesiva:
- Este cu executarea dintr-o data actul juridic care presupune, pentru executarea sa, o singura prestatie din partea debitorului. Acest tip de act se mai numeste si cu executare imediata sau instantanee.
- Spre deosebire de primul tip de act, a carui executare se produce într-un singur moment; la actul cu executare succesiva, executarea presupune mai multe prestatii esalonate în timp, saptamânal, lunar, anual etc..
Modalitatile actului juridic civil
Prin conditiile actului juridic civil întelegem elementele (componentele) din care este alcatuit un asemenea act.
Conditii de fond, esentiale pentru validitatea unei conventii care sunt prevazute în art. 948 Codul civil si anume:
a) capacitatea de a contracta;
b) consimtamântul valabil al partii ce se obliga;
c) un obiect determinat;
c) o cauza licita.
Termenul ca modalitate a actului civil
Este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pâna la care este amânata începerea sau încetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.
Conditia ca modalitate a actului juridic civil
Este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.
Sarcina ca modalitate a actului juridic civil
Este o obligatie, de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului în actele cu titlu gratuit - liberalitati.
Proba actelor si faptelor juridice
Proba este un mijloc de a dovedi adevarul cu privire la acte sau fapte juridice deci se poate spune ca prin proba se întelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile.
Cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Cum primul care se adreseaza justitiei este reclamantul, înseamna ca lui îi revine, mai întâi, sarcina de a dovedi cele pretinse.
Conditiile de admisibilitate a probei pentru ca aceasta sa fie încuviintata de instanta sunt:
- sa nu, fie oprita de lege,probele care sunt oprite de lege sunt expres prevazute în aceasta;
- sa fie verosimila (sa tinda la dovedirea unor fapte credibile);
- sa fie utila si pertinenta (proba e inutila dovedeste fapte care nu au legatura cu actele sau faptele în cauza);
- sa fie concludenta, adica de natura sa conduca la rezolvarea cauzei.
Proba cu inscrisuri
a) înscrisul autentic este "Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona în locul unde actul s-a facut":
b) înscrisul sub semnatura privata este acel înscris care este semnat de cel ori cei de la care provine iar pentru valabilitatea înscrisului sub semnatura privata trebuie doar semnatura autorului ori autorilor actului, înscrisului.
Proba cu martori
Relatarea oficiala, facuta de o persoana, în fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savârsite în trecut, despre care are cunostinta personal, se numeste marturie.
Proba prin marturisire
Recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana îsi întemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei, se numeste marturisire (recunoastere).
Proba cu interogatoriu
Este mijlocul procesual de administrare a probei marturiei si este reglementat în art. 218-225 Codul de procedura civila.
Prezumtiile
Sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut, la un fapt necunoscut.
Clasificarea prezumtiilor se pot face dupa autorul lor în:
- prezumtiile legale, sunt cele ce reprezinta opera legiuitorului;
- prezumtiile simple, sunt acelea stabilite de magistrat (judecator);
- prezumtiile absolute, sunt cele ce nu pot fi rasturnate prin proba contrarie, este de asemenea prezumtie: cea a puterii lucrului judecat.
- prezumtiile relative: sunt cele ce pot fi rasturnate prin proba contrara, fie mai usor, fie mai greu, majoritatea prezumtiilor legale e formata din prezumtiile relative.
DREPTUL DE PROPRIETATE
Dispozitiile legale folosesc termenul de proprietate în sensuri deosebite.
În sens larg, termenul de proprietate se aplica tuturor drepturilor, de exemplu, proprietatea imobiliara si proprietatea mobiliara, proprietatea unui uzufruct, proprietatea unei creante si proprietatea intelectuala sau proprietatea incorporala.
În sens restrâns, termenul de proprietate are si un înteles propriu, si anume, proprietatea corporala, adica purtând asupra bunurilor corporale, mobile si imobile, deci proprietatea ca drept real exclusiv, absolut si perpetuu, cu precizarile ce vor fi facute. În acest sens, proprietatea este folosita de art. 41 si art. 135 din Constitutie ori de Codul civil în titlul II intitulat "Despre proprietate". La acest sens ne vom referi în continuare.
În art. 480 Cod civil se arata ca proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.
Din text rezulta, atributele dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului dreptul de a întrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sale, de a-l folosi si de-a dispune de el, în mod exclusiv si perpetuu, în cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale. Proprietarul are dreptul de a poseda lucrul care formeaza obiectul acestuia.
Atributele dreptului de proprietate sunt:
- dreptul de a întrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei lui;
- dreptul de a-i culege fructele si veniturile pe care le poate da;
- dreptul de a dispune de lucru, fie prin înstrainare, fie prin consumare.
Formele dreptului de proprietate
În raport de titular, proprietatea este publica si privata.
Proprietatea publica este aceea care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Proprietatea privata, este proprietatea care nu este publica si apartine particularilor.
Unele bunuri, prin natura lor, nu pot apartine particularilor, de exemplu, drumurile, danele, cheurile , litoralul, marea teritoriala, etc.
- Bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile, imprescriptibile. Aceste bunuri nu se pot înstraina.
Bunurile din domeniul privat al statului pot fi concesionate, închiriate sau date în locatie de gestiune.
Aplicarea normelor de drept
Legea actioneaza simultan sub trei aspecte:
- o anumita durata perioada de timp care se numeste "aplicarea legii în timp";
- pe un anumit teritoriu si se numeste "aplicarea legii în spatiu";
- cu privire la anumite subiecte care sunt destinatarii legii ceea ce se numeste "aplicarea legii asupra persoanelor (fizice sau juridice)".
A. aplicarea legii în timp
- principiul neretroactivitatii legii civile este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc în practica dupa adoptarea ci iar nu si situatiilor anterioare trecute Acest principiu se gaseste înscris în art. 15 din Constitutie
Legislativ acest principiu este consacrat expres în chiar art. 1 al Codului civil astfel "Legea dispune numai pentru viitor ea n-are putere retroactiva".
- retroactivitatea legii civile noi care înseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ci îsi poate gasi aplicare numai daca este consacrata expres în legea noua.
- ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi care înseamna aplicarea înca un timp oarecare a legii vechi desi a intrat în vigoare legea noua la unele situatii determinate precizate în legea noua fiind tot exceptie si supravietuirea legii vechi trebuie consacrata expres de lege.
- principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit careia de îndata ce a fost adoptata legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ci în vigoare excluzând aplicarea legii vechi.
B.aplicarea legii în spatiu
Pentru precizarea regulilor si exceptiilor privind aplicarea legii în spatiu trebuie sa tinem seama de:
- situatia raporturilor juridice stabilite între subiecte de drept de cetatenie ori nationalitate româna pe teritoriul României,
- situatia raporturilor juridice cu un element de extraneitate - cetatenie nationalitate locul încheierii ori executarii contractului locul producerii delictului civil ori consumarii efectelor sale etc.
C.aplicarea legii asupra persoanelor (fizice sau juridice)
Cu privire la aplicarea legii civile asupra persoanelor, legile civile se pot împartite în trei categorii:
- legi cu vocatie generala de aplicare, adica, cele aplicabile atât persoanelor fizice cât si persoanelor juridice încadram în aceasta categorie spre exemplu Codul civil, comercial sau Penal, Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice etc.;
- legi cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice din aceasta categorie fac parte spre exemplu Codul familiei ori Decretul nr. 212/1974 de ratificare a Pactului international privind drepturile civile si politice ale omului;
- legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice în aceasta categorie include bunaoara Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale sau Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
|
