NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
1.NoŢiunea de teoria dreptului
O teorie despre drept poate fi stiintifica si generala în masura în care reuseste sa faca abstracţ 19519f52t ;ie de particularitatile fiecarei ramuri de drept, pe de o parte, cât si de particularitatile nationale ale dreptului în fiecare tara.
Teoria generala a dreptului formuleaza cele mai generale categorii valabile pentru ramurile stiintei juridice: norma juridica, sistem de drept, izvor de drept, raport juridic, raspundere juridica etc.
Teoria dreptului nu trebuie înteleasa ca o simpla trecere în revista a normelor si institutiilor juridice, ci ca o explorare în profunzime a conceptului de " drept", dezvoltând elementul formal si normativ al normelor.
În tara noastra, în primele decenii ale secolului nostru, problemele generale despre drept au fost studiate sub denumirea de enciclopedia dreptului. Termenul enciclopedie este de origine elena si înseamna "învatamântul în cerc" având întelesul unei stiinte care arata obiectul de studiu, sfera de probleme, prin care se delimiteaza de alte stiinte.
stiintele juridico-istorice. Ele studiaza dreptul în evolutia lui istorica, concreta, in mod cronologic. Din punct de vedere istoric, dreptul poate fi studiat in general, fie pe anumite ramuri sau institutii.
Studierea diferitelor conceptii care au existat de-a lungul istoriei cu privire la drept formeaza obiectul unei discipline distincte: istoria doctrinelor juridice sau istoria doctrinelor politico-juridice.
stiintele juridice de ramura. Normele de drept reglementeaza diferite categorii de relatii sociale in forme specifice. Aceste forme, determinate de particularitatile relatiilor sociale pe care le reglementeaza, constituie criteriul principal de diviziune a dreptului in mai multe ramuri, pe baza carora se formeaza stiintele juridice de ramura.
Fiecare dintre ramurile dreptului formeaza obiectul de studiu al unei discipline juridice aparte, astfel încât fiecareia dintre ele îi corespunde o ramura a stiintei juridice.
3. FUNCŢIILE sTIINŢELOR JURIDICE
În general, demersul cunoasterii
stiintifice- demers realizat implicit la nivelul fiecarei
stiinte - presupune:
-descoperirea faptelor
brute;
-fixarea faptelor brute ca
date în limbajul specific (trecerea la faptele stiintifice);
-elaborarea, în temeiul
faptelor stiintifice, a ipotezelor si teoriilor, a caror
veridicitate este verificabila
Din acest demers se contureaza
cele doua dimensiuni ale stiintei:
-dimensiunea
descriptiva- stabilirea si fixarea metodica a faptelor
stiintifice;
-dimensiunea
teoretica- elaborarea de ipoteze si teorii.
Functiile stiintelor juridice
sunt :
-explicarea
teleologic-normativa;
-implicarea
teoretic-critica;
-universalitatea
pragmatica (daca stiinta este cunoasterea
metodica a generalului, cum spunea Aristotel) si daca fiecare sistem
national are aceleasi note fundamentale, cu
particularitatile proprii, atunci o stiinta
juridica realizeaza universalitatea descriptiilor cu
specificitatea descriptiilor ei cu specificitatea criteriilor ei
aplicative).
4. TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI sI LOCUL EI ÎN SISTEMUL sTIINŢELOR JURIDICE
În "Teoria dreptului în sistemul stiintelor juridice" (Analele Universitatii Bucuresti, 1991), Nicolae Popa subliniaza ca cercetarea fenomenului juridic nu poate fi restrânsa nici la nivelul istoricitatii sale, nici la nivelul unei tratari de tip particular- adica a formelor dreptului pozitiv, activ, în vigoare într-o anumita tara, ci trebuie realizata prin surprinderea aspectelor de generalitate, a constantelor dreptului. Studiul conceptelor, categoriilor si principiilor fundamentale ale dreptului este realizat de Teoria generala a dreptului.
În cadrul Teoriei generale a dreptului sunt elaborate concepte precum: dreptul (esenta, continutul si forma dreptului), norma juridica, izvorul de drept, raportul juridic, tehnica juridica, raspunderea juridica, etc. Demersul fundamentarii acestor concepte prezinta ca punct initial datele furnizate de stiintele juridice de ramura si stiintele juridice istorice, asigurându-se astfel, la nivelul conceptelor posibilitati de identificare, delimitare, ordonare si structurare a realitatii juridice.
Teoria generala a dreptului este stiinta juridica despre fenomenul dreptului si cerceteaza structurile, mecanismele sistemului de drept în care întâlnim aplicatiile conceptelor filozofice: fenomenul juridic, dreptul obiectiv, raporturile juridice, constiinta juridica, ea valorifica diverse conceptii filozofice la nivelul unor domenii ale acestora precum ontologia, epistemologia, antropologia, axiologia, etica. Ea cuprinde ipoteze si teorii competitive despre ceva determinat obiectul la care se refera si îl explica, ale carei legi cauta a le descoperi: fenomenul dreptului si celelalte componente ale fenomenului juridic (realitatii juridice).
5.Metode de cercetare a stiinŢelor juridice
Teoria generala a dreptului, fiind cea mai generala dintre ramurile stiintei, are si un rol metodologic. Teoria generala a dreptului, prin premisele pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline..
Metoda istorica
Metoda logica
Metoda experimentala
Metoda cantitativa
Metode prospective
|
