NOŢIUNI GENERALE. SENSURILE NOŢIUNII DE JUSTIŢIE
În sens larg, justitie reprezinta acel sentiment de echitate, de dreptate. Un al doilea sens, cel tehnic (o functie a justitiei) este acela de a judeca, de a solutiona sau acela de jurisdictie.
În sens restrâns, prin justitie întelegem ansamblul institutiilor care realizeaza justitia. Justitia este un serviciu public.
STRUCTURA INSTANŢELOR JUDECĂTOREsTI
Judecatoriile - exista în fiecare judet (cel putin doua), iar raza lor teritorala este stabilita prin hot&# 24224p1522y 259;râre e Guvern.
Tribunalele - functioneaza câte unul în fiecare judet.
Curtile de Apel - sunt în numar de 15 în toata tara; sunt stabilite de lege în localitatea de resedinta a unei judecatorii; fiecare Curte de Apel cuprinde mai multe tribunale.
Tribunalele si Curtile de Apel au mai multe sectii: sectia civila, sectia penala, sectia administrativa, sectia de contencios administrativ, sectia comerciala.
Înalta Curte de Casatie si Justitie - cuprinde mai multe sectii: sectia civila si proprietate intelectuala, sectia penala, sectia de contencios administrativ, sectia comerciala.
PROCESUL CIVIL
Forma: Din punct de vedere etimologic cuvântul "proces" înseamna evolutie, desfaturare a unui eveniment.
Procesul civil presupune o evolutie în timp de la sesizarea instantei de judecata pâna la pronuntarea unei hotarâri judecatoresti.
Momente ale procesului civil:
I. Sesizarea instantei
Exista un principiu potrivit caruia judecatorul nu se poate sesiza singur.
Persoana care invoca încalcarea unui drept (reclamantul) este cel care sesizeaza instanta. În consecinta, reclamantul este cel care alege instanta de judecata în limitele legii, fixeaza cadrul procesual si cel caruia îi revine sarcina proprie (este primu cel care trebuie sa dovedeasca ceea ce afirma în apararea sa).
Exceptii: situatii în care judecatorul actiunii din oficiu conform unor prevederi legale exprese (ex: în cadrul proceselor de divort, judecatorul se pronunta din oficiu asupra obligatiei de întretinere a copilului si încredintarea copiilor minori).
II. Dezbateri - presupune citara pârâtului si desfasurarea procesului civil potrivit mai multor principii.
Principiul contradictorialitatii → este nu numai un drept al partilor, cât si o obligatie a instantei de judecata. Este un principiu natural al procesului civil.
Potrivit acestui principiu orice problema, cerere, exceptie trebuie solutionata de catre instanta de judecata dupa ascultarea tuturor partilor fie ca sunt invocate de instanta din oficiu, fie ca sunt invocate de cealalta parte. Acest principiu nu este consacrat în mod expres.
El rezulta în mod indirect din mai multe dispozitii procedurale: art 112, 115 Cod de Procedura Civil care reglementeaza cererea de chemare în judecata si întâmpinarea, art. 85 si urmatoarele din Codul de Procedura Civil care reglementeaza citarea partilor.
Exceptii: în anumite situatii expres prevazute de lege contradictorialitatea nu mai este asigurata datorita unor situatii de urgenta.
Ex: procedura ordonanta presedentiale, proprirea asiguratorie, suspendarea provizorie a executarii silite.
Observatie: în timpul procesului, atunci când contradictorialitate nu este asigurata, de regula, se ajunge la suspendarea procesului.
Principiul dreptului la aparare este în strânsa legatura cu principiul contradictorialitatii, dar are o exceptie de sine statatoare, deoarece este consacrat la nivel consitutional în art. 24 alin. 1: "dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau din oficiu".
Are 2 sensuri: - un sens larg, material, care cuprinde complexul de dreturi si garantii procesuale si un sens restrâns, formal, care presupune dreptul de a avea un aparator.
Dreptul la aparare în sens material se realizeaza prin:
- principiile de organizare si functionare ale instantei de judecata (legalitatea, egalitatea, gratuitatea, publicitatea).
- institutia incompatibilitatii recuzarii stramutarii.
- rolul activ al judecatorului (art. 129 Cod Procedura Civila).
Dreptul la aparare trebuie sa fie exercitat cu buna credinta în caz contrar aflându-se în prezenta unui abuz de drept procesual, care poate dfi sanctionat si pecuniar.
În sens formal, dreptul la aparare se realizeaza astfel:
- instanta poate acorda un termen pentru angajarea unui aparator sau poate amâna pronuntarea pentru a se depune concluzii scrise.
- asistenta judiciara gratuita (Legea 51/1991 privind organizarea profesiei de avocat).
Principiul rolului activ al judecatorului
Exista doua sisteme în lume, doua tipuri de proceduri:
1. procedura acuzatoriala în care procesul este un duel în fata judecatorului, acesta fiind un simplu arbitru. Aceasta procedura este specifica dreptului angloxason.
2. procedura inchizitoriala presupune un rol activ al judecatorului. Justitia este perceputa ca un serviciu public care are rolul nu numai de a solutiona un conflict, ci si acela de a restabil ordinea de drept. Este specifica sistemului de drept romano-germanice, celor continentale.
Judecatorul este cel care clarifica cererea de chemare în judecata, conduce dezbaterile, poate invoca din oficiu încalcarea unor norme imperiale, poate pune întrebari partilor si poate propune si administrarea de probe din oficiu. De asemenea, judecatorul verifica actele de dispozitie ale partilor.
Principiul disponibilitatii
Are 3 sensuri: - un sens material → dreptul partilor de a dispune de obiectul procesului
- un sens procesual → dreptul patilor de a dispune de mijloacele procesuale acordate
de lege
Continut: principiul disponibilitatii presupune dreptul de a porni sau nu procesul civil.
Exceptie: exista situatia în care exista legitimare procesuala activa pentru procuror de a ontroduce orice actiune civila cu exceptia celor strict personale (art. 45 Cod Procedura Civila).
Partile pot determina limitele cererii de judecare sau de aparare, au dreptul de a introduce sau nu terti în procesul civil, partile au dreptul de a face acte de dispozitie. Partile pot sa exercite sau nu caile de atac si pot cere sau nu executarea hotarârii judecatoresti.
Principiul publicitatii → procesul civl se desfasoara în sedinta publica în prezenta partilor.
Este consacrat la nivel constitutional: se prevede în Constitutie ca sedintele de judecata sunt publice în afara de cazurile expres prevazute de lege.
sedintele de judecata se tin la sediul instantei, la data si ora precizate, exista liste de sedinte afisate cu cel putin o ora înaintea sedintei.
Exceptii: la cerere sau din oficiu, sedinta poate fi declarata secreta sau nepublicata atunci când publicitatea ar vatama moralitatea publica a partilor. Chiar daca sedinta de judecata nu este publica, pronuntarea hotarârii judecatoresti se face public.
Principiul oraliatii
Este consacrat expres în art. 127 din Codul de Procedura Civila: "pricinile se dezbat verbal daca legea nu dispune altfel".
Exista obligatia instantei de judecata de a da cuvântul partilor pentru sustinerea morala a pretentiilor, pentru discutarea regularitatii actelor de procedura, pentru a propune probe si a formula concluzii. Acest principiu asigura publicitatea, contradictorialitatea, dreptul la aparare.
Dezavantaj: nu se pot verifica sustinerile partilor.
Exceptie: unele acte procedurale se fac numai în scris.
Principiul nemijlocirii consta în obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care servesc la lamurirea împrejurarilor cauzei. Se exprima prin administrarea probelor direct în fata instatei de judecata.
Exceptie: comisia rogatorie (situatie în cae administrarea doveyii se face în alta localitate decât cea în care se desfasoara procesul).
Principiul continuitatii → judecarea cauzei trebuie sa se faca de la început pâna la sfârsit de catre acelasi complet de judecata. Este înscris în regulamentul de organizare si functionare al instantelor.
III. Hotarârea judecatoreasca → reprezinta actul prin care se finalizeaza procesul. Este chiar ratiunea de a fi a procesului civil.
Hotarârea judecatoreasca este un comandament izvorât din "imperium" care este acea parte a puterii stabile a carui detinator este judecatorul, hotarâre care poate fi pusa în executare silita prin apel la forta publica a statului. Hotarârea judecatoreasca este motivata pentru a fi înteleasa de parti si pentru a putea fi verificata de instantele superioare.
DEFINIŢIA PROCESULUI CIVIL → activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare, alte persoane sau organe care participa la înfaptuirea de catre instanta judecatoreasca a judecarii pricinilor civile în vederea realizarii sau stabilirii drepturilor deduse judecatii si executarii silite a hotarârii judecatoresti si altor titluri executorii conform procedurii prevzute de lege.
|
