Necesitatea aparitiei unei reglementari comunitare privind drepturile omului.
Implicatiile sociale ale realizarii Uniunii Economice si Monetare si ale introducerii monedei EURO, sustineau importanta asigurarii drepturilor fundamentale la nivel european. Astfel, drepturile fundamenta 353k1022d le erau considerate ca o parte indispensabila în construirea Uniunii Sociale si în garantarea si dezvoltarea modelului social european. Includerea lor era, de asemenea, importanta având în vedere largirea. Pe scurt, respectarea drepturilor fundamentale era necesara pentru ca o Europa a cetatenilor sa devina o realitate.
Asadar, a aparut ideea unui document care sa garanteze drepturile civile, sociale, economice, politice si culturale si care sa se opuna apatiei si scepticismului ce apar în mod curent.
Cu toate ca, unii specialisti sustineau ca nu este necesara o Carta noua, atâta timp cât exista deja Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Carta Sociala Europeana, s-a ajuns la concluzia ca aceste documente nu sunt nici suficient de cuprinzatoare, nici suficient de aplicabile în mod legal, pentru a garanta întreaga gama a drepturilor civile, politice, sociale si economice. O Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale ale Omului ar fi dat, pentru prima data tuturor celor care traiesc în Uniunea Europeana un cadru comun al drepturilor aplicabile si de mare anvergura.
Prosperitatea Europei a fost cladita pe capacitatea de a echilibra nevoia de a fi competitiv pe plan economic, si pe aceea de a asigura traiul într-o societate bazata pe solidaritate cu acces la drepturile sociale de baza garantate pentru toti. Acest echilibru era amenintat de unele dintre efectele globalizarii si trebuia redresat prin garantarea faptului ca întreaga gama a drepturilor civile, politice, sociale, economice si culturale sunt asigurate pentru toti.
Având în vedere acest context, la Summit-ul din iunie 1999 s-a decis elaborarea unei Carte a Drepturilor Fundamentale pentru Europa. Suportul pentru proiectul integrarii europene riscase sa fie pierdut prin efectele sociale ale introducerii Monedei Unice si prin definitivarea Pietei Unice. Cetatenii pierdusera încrederea în Europa. Era important în acel moment ca dimensiunea sociala a integrarii europene sa se reafirme prin sublinierea importantei protejarii drepturilor fundamentale la nivel european.
La risc si în neconcordanta urma sa fie pregatita natura Cartei. Sa fie o simpla proclamatie sau sa fie un set de drepturi juridice obligatorii, care puteau fi destinate protejarii si promovarii drepturilor omului in Uniune? Au existat diferente de opinie în rândul liderilor UE, ceea ce a dus la faptul ca Summit-ul a lasat deciderea situatiei delicate a Cartei pentru o etapa urmatoare.
În octombrie 1999, întâlnindu-se la Tampere în Finlanda, Consiliul U.E. a decis sa înfiinteze o Conventie compusa din parlamentari nationali si europeni, precum si reprezentanti ai guvernelor, pentru a elabora Carta drepturilor, Conventie care sa se întâlneasca la intervale regulate de-a lungul anului 2000 si sa se consulte cu un spectru larg al organizatiilor societatii civile, înainte de a elabora si adopta Carta, pâna în octombrie 2000. Era stabilita aceasta data pentru a ramâne timp suficient sa fie aprobata de Parlamentul European si de Comisie pâna la Summit-ul UE de la Nice (Franta), din decembrie 2000.
|
