Norme juridice care protejeaza copiii

Norme juridice care protejeaza copiii

Asistenta sociala si protectia copilului cosideram ca este unul dintre domeniile asistentei sociale cel mai bine si rapid initiat in contextul sistemului national de asistenta sociala.

În conformitate cu art. 4 lit.a) din Legea nr. 272/2004 prin copil se intelege o persoana care nu a implinit 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii. În toate demersurile si deciziile legale ce privesc copiii, prevaleaza principiul interesului superior al copilului.

Cadrul legal[1]

a) international: Conventia privind drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala ONU in 1989, ratificata prin Legea nr.18/1990, Conven­tia de la Haga din 25 nov. 1980 privind aspecte civile ale rapirii internatio­nale de copii, ratificata prin Legea nr. 100/1992, Conventia Europeana in materia adoptiei de Copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967 ratificata prin Legea 15 din 25 martie 1993, Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata prin Legea 84/1994, Conventia Europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, adoptata in 1975, ratificata de Romania prin Legea nr.101/1992.

b) Intern: Codul Civil, Legea nr. 272/2004 privind protectia si promo­varea drepturilor copilului, Codul Penal, H.G. nr. 1439/2004 pri 848j99i vind serviciile specializate destinate copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protectiei drepturilor copilului. Dispozitiile Codului civil in vigoare au abrogat dispozitiile Codului familiei, unele articole din Legea nr. 272/2004 si Legea nr.273/2004; este important sa retinem faptul ca dispozitiile acestor reglementari actioneaza, la acest moment, din punctul nostru de vedere, coroborativ si fara a se contrazice. Acest aspect contribuie la garantarea eficientei sistemului de protectie a copilului, in mod integrat.

Principalele modalitatile de ocrotire a copilului in Romania, in acord cu legislatia in vigoare, sunt:

Ocrotirea minorilor prin parinti

Tutela

Protectia speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocro­tirea parintilor sai:

Plasamentul

Plasamentul in regim de urgenta

Supravegherea specializata

Protectia minorilor prin mijloace de drept penal

Ocrotirea minorului prin adoptie.

1. Ocrotirea minorilor prin parinti

Fara a invoca literatura de specialitate in care s-a scris foarte mult des­pre acest aspect, ocrotirea copilului de catre parinti este modalitatea prin­cipala si dezirabila pentru ingrijirea, cresterea si protejarea copilului. De altfel, acest aspect este clar precizat si in textul Legii nr.272/2004, care reprezinta textul legal de baza in materie de protectie a copilului: raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor (art. 5 alin.2), si abia in subsidiar autoritatilor in domeniu; statul intervine complementar.

Principiile de drept care guverneaza autoritatea parinteasca sunt stipulate in Codul civil, iar Legea nr.272/2004 reitereaza obligatiile parintilor in raport cu drepturile copilului. Retinem urmatoarele principii:

Drepturile si indatorile parintesti se realizeaza fara a se face deosebire daca copiii sunt rezultati din casatorie sau din afara casatoriei (Egalitatea de tratament juridic intre copiii din casatorie, din afara acesteia ori rezultati din adoptie)[2]

Exercitarea autoritatii parintesti se face doar in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia

Principiul egalitatii parintilor in exercitarea autoritatii parintesti, parintii exercitand impreuna si in mod egal autoritatea parin­teasca[4]

Independenta patrimoniala sau separatia de patrimoniu intre parinti si copii[5]

Dreptul de supraveghere si control al instantei de tutela privind modul in care parintii isi exercita drepturile si indatoririle.[6]

Din punct de vedere didactic[7], putem clasifica drepturile si indatoririle parintesti (sau continutul ocrotirii parintesti, daca avem in vedere elemen­tele raportului juridic de ocrotire) in doua categorii – personale (care privesc persoana minorului) si patrimoniale (bunurile copilului).

1. din punct de vedere personal

- Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia; Îngrijirea persoanei copilului comporta trei prerogative deosebite: obligatia de a creste copilul, de a se ocupa de dezvoltarea si sanatatea lui fizica si de a se ocupa de educarea lui, de a se ingriji de invatatura si pregatirea lui profesionala, parintii avand obligatia de a exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca (art. 483, 487, 503 din C. civil). Sunt interzise masurile disciplinare aplicate copilului (art.489, C. civil), ce aduc atingere demnitatii copulului.

2. din punct de vedere patrimonial

- Principiul independentei patrimoniale (parintii nu au nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor copilului – art. 500 C. Civil). Parintii au dreptul si obligatia de a admnistra bunurile copilui minor si de a-l reprezenta in actele civile pana la data la care copilul implineste 14 ani; dupa implinirea varstei de 14 ani, copilul asi poate exercita singur drepturile si obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor, pentru a-l apara impotriva abuzurilor din partea tertilor (art. 43, art. 41 alin.2, C. civil).

- Principiul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor minori (obligatia in solidar a parintilor de a da intretinere copilului lor minor, de a-i asigura conditiile necesare educarii, cresterii si pregatirii profesionale, de a-si intretene copilul devenit major daca se afla in continuarea studiilor pana la terminarea lor, fara insa a se depasi varsta de 26 de ani ) (art.449, C.civil).

Pentru a indeplini aceste indatoriri, C.civil (art. 92 alin.1-4) prevede ca minorii care nu au dobandit capacitate de execitiu au domiciliul si locuiesc efectiv cu parintii. Daca parintii locuiesc separat, si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela va decide dupa ascultarea prealabila a parintilor si a copilului (daca acesta a implinit 10 ani), dar si in acord cu interesele copilului. În situatia in care numai unul dintre parinti sai il reprezinta ori in cazul in care copilul se afla sub tutela, domiciliul copilului este la reprezentantul sau legal. Prin exceptie, sunt prevazute situatii in care domiciliul parintilor poate fi la bunici, rude, persoane de incredere, cu consimtamantul acestora ( cazurile speciale sunt prevazute la art 93 C.civil – copil lipsit temporar de ocrotirea parintilor). De asemenea in cazul instituirii unor masuri de protectie speciala sau a lipsirii de ocrotirea parinteasca, domiciliul copilului se afla la institutia de ocrotire sau la persoana careia i-a fost dat in plasament (art.93 C.civil). Precizam faptul ca unul dintre drepturile copilului este cea de a creste alaturi de parintii lui (art. 30 Legea nr. 272/2004).

Neintelegerile dintre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti sunt solutionate prin hotararea instantei de tutela, dupa ce ii asculta pe parinti, dar si pe copil, daca acesta a implinit 10 ani si tinand cont de concluziile raportului din ancheta psiho-sociala (art.486 C.civil).

În cazul in care parintii nu isi indeplinesc drepturile si indatorile fata de copiii lor minori, aducand atingere interesului superior al copilului, intervine raspunderea parintilor. Parintii pot raspunde penal, contraventio­nal, civil, administrativ. Mentionam infractiunile susceptibile de a fi savarsite de catre parinti: abandonul de familie, rele tratamente aplicate minorului, nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului si punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji[8]. Sanctiunile prevazute de Codul penal pentru aceste infractiuni sunt pedeapsa inchisorii sau amenda. Raspunderea parintilor poate interveni si in situatia neindeplinirea indatoririlor cu privire la bunurile copilului (C. penal, art. 214 gestiunea frauduloasa). Raspunderea administrativa a parintilor poate fi angajata in temeiul Legii 61/1991 , cu modificarile ulterioare (constituie contraventii alungarea copilului din locuinta comuna, determinarea copilului sa apeleze la mila publicului etc). De asemenea in cap. XII al Legii nr.272/2004 sunt prevazute faptele parintilor/reprezen­tantului legal al copilului ce atrag raspunderea acestora (indemnul ori inlesnirea practicarii cersetoriei de catre un minor, este pedepsita cu inchisoarea de la 1 la 3 ani). În codul civil este reglementata raspunderea civila delictuala a parintilor.

Conform art. 508 alin.1 C.civil, decaderea din exercitiul drepturilor parintesti se pronunta de catre instanta de tutela, la cerea autoritatilor admnistratiei publice locale cu atributii in domeniul protectiei copilului, daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consum de alcool si stupefiante, prin purtare abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingere grava a interesului superior al copilului. Cererea se judeca in regim de urgenta, cu citarea parintilor si pe baza raportului de ancheta psiho-sociala, cu participarea obligatorie a procurorului.

O institutie juridica nou introdusa, cu efecte asupra ocrotirii juridice a copilului este consiliul de familie (Sectiunea 3, Capitolul II, Titlul III, Cartea I, C.civil). art. 124-132 C.civil reglementeaza rolul consiliului de familie, dispozitiile aplicabile, atributiile specifice, functiile si componenta consiliu­lui de familie. Sunt prevazute de asemenea situatiile in care consiliul de familie poate fi inlocuit si situatia de imposibilitate a constiturii consiulului de familie. Aceasta institutie juridica are rolul de a supraveghea modali­tatea in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle cu privire la persoana si bunurile copilului. Dat fiinf faptul ca nu se va institui consiliul de familie in cazul ocrotirii minorului prin parinti, prin darea in plasament a minorului si alte masuri de protectie speciala prevazute de lege, vom caracteriza aceasta institutie juridica in subcapitolul dedicat ocrotirii minorului prin tutela.

2. Ocrotirea minorului prin tutela

Legea nu defineste tutela in mod expres, ci precizeaza situatiile si conditiile instituirii tutelei. Privita ca institutie juridica, tutela minorului consta in ansamblul dispozitiilor legale ce reglementeaza ocrotirea mino­rului printr-o alta persoana decat parintii sai[10].

Sediul materiei Cartea I, Titlul III, capitolul II art.110-123, art.133-163 C.civil, Legea nr. 272/2004 art. 40-42 (cap. II , Sectiunea a 2-a). Dipozitiile Codului civil in vigoare au abrogat Decretul nr.31/1954 ce continea prevederile legale cu privire la institutia tutelei. Sunt introduse sintagmele de „instanta de tutela” (art.107) si „consiliu de famile” (art.124-132), ambele cu atributii in materia ocrotirii minorului prin tutela. Instanta de tutela are competenta de solutionare in toate litigiile privind ocrotirea persoanei fizice, precum si in aplicarea dispozitiilor masurile de ocrotire a copilului prevazute in legi speciale. Normele ce reglementeaza tutela sunt norme imperative.

Caracteristicile tutelei :

- Tutela minorului se instituie in urmatoarele situatii: ambii parinti sunt dupa caz decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parin­testi, sai li s-a aplicat pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie judecatoreasca, disparuti ori declarati judecatoreste morti. Se poate institui si in situatia in care, la incetarea adoptiei, instanta hataraste ca instituirea unei tutele este in interesul minorului (art.110 C. civil).

- Poate fi desemnat un tutore unic sau mai multi tutori; in aceasta ultima situatie intanta de tutela va hotari cine va fi tutorele (va lua in consi­derare situatia materiala, dar si garantiile morale ale potentialilor tutori) (art.115, C.civil).

- Desemnarea tutorelui se poate realiza de catre parinte (art.114 C.civil) si de catre instanta de tutela in lipsa unui tutore desemnat de catre parinti (art.118 C.civil).

a) desemnarea tutorelui de catre parinte se realizeaza prin act unilateral sau contract de mandat, incheiate in forma autentica, sau prin testament. Desemnarea nu poate fi facuta de parintele care in momentul mortii era decazut din drepturile parintesti sau pus sub interdictie.

b) numirea tutorelui de catre instanta intervine in lipsa unui tutore desemnat; instanta va numi cu prioritate o ruda sau un afin, prieten al familiei minorului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina si tinand cont de relatiile personale, apropierea domiciliilor, situata materiala, garantiile morale ale celui chemat la tutela.

- Tutorele este numit de catre instanta de tutela, prin incheiere defini­tiva, cu acordul acestuia. Sarcina tutelei nu poate fi refuzata in situatia in care desemnarea tutorelui s-a facut prin mandat, decat in situatiile expres prevazute de lege: persoana care a implinit 60 de ani, femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani, cel care creste si educa doi sau mai multi copii sau persoana care din cauza bolii, infirmitatii, activitatii desfa­surate, departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau alte motive intemeiate ce il impiedica sa indeplineasca sarcina tutelei (art. 120, alin.2 C.civil). Oricare dintre aceste imprejurari survine in timpul tutelei, tutorele poate cere inlocuirea, iar instanta de tutela va decide in regim de urgenta (art.121, C.civil).

- Tutela este o sarcina gratuita – tutorele nu este remunerat. Cu toate acestea, C. Civil prevede o exceptie de la aceasta- art. 123 alin. 2 in care se precizeaza faptul ca tutorele poate fi indreptatit sa ceara pe perioada exercitarii sarcinilor tutelei la o remunerare, care nu poate depasi 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie poate modifica sau suprima aceasta remuneratie, potrivit imprejurarilor.

- Are caracter personal – nu poate fi transmisa de catre tutore altei persoane si nici nu poate fi exercitata prin reprezentare[11]. Dar, legislatia in vigoare prevede posibilitatea ca instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie, sa decida ca admnistrarea patrimoniului ori doar a unei parti a acestuia, sa fie incredintata unei persoane fizice sau juridice specializate (art.122, alin.2, C.civil).

- Este o sarcina obligatorie – o data instituita, sarcina tutelei nu poate fi refuzata, decat in conditiile anume precizate in lege.

- Tutela constituie o sarcina sociala

- Se exercita numai in interesul minorului.

Din punct de vedere procedural, instituirea tutelei se impune ori de cate ori minorul este lipsit de ocrotirea parinteasca. În vederea ocrotirii intere­selor minorului si al interventiei precoce in sprijinul ocrotirii minorului lipsit de ocrotirea parinteasca, Codul civil in vigoare (art.111 lit.a-d) desemneaza persoanele carora le incumba obligatia instiintarii instantei de tutela, si anume: persoanele apropiate minorului, administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul, serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, notarul public, in situatiile de deschidere a unei proceduri succesorale, instantele judecatoresti cu prilejul condam­narii la pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti si organele admnistratiei publice locale, institutiile de ocrotire si orice alta persoana ce are cunostinta de cazuri in care copilul este lipsit de ocrotirea parintilor.

Tutela inceteaza in urmatoarele situatii: majoratul minorului, decesul minorului, au incetat motivele pentru care a fost instituita tutela. Încetarea functiei unui anumit tutore intervine prin decesul acestuia sau inlocuirea lui. Îndepartarea tutorelui se produce in urmatoarele situatii: savarseste un abuz, neglijenta grava, fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, sau nu isi indeplineste multumitor sarcina (art. 158 C.civil). În astfel de situatii opereaza raspunderea tutorelui – penala, administrativa, civila (in aceleasi conditii ca raspunderea parintilor).

Din punct de vedere procedural, retinem obligativitatea ascultarii copilului care a implinit 10 ani. De asemenea, minorul care a implinit varsat de 14 ani poate face plangere la instanta de tutela cu privire la actele su faptele tutorelui pagubitoare pentru minor (art.155 alin.1, C.civil).

Tutorele poate fi orice persoana fizica sau sotul si sotia, impreuna, daca se se afla intr-unul din cazurile de incompatibilitate anume prevazute de lege (art. 112 alin.1 C.civil). Situatiile de incompatibilitate sunt expres prevazute in art. 113, alin.1 lit.a-g. Astfel nu pot fi numiti tuore minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela, persoana decazuta din exercitiul drepturilor parintesti/declarat incapabil de a fi tutore, cel care exercitand o tutela a fost indepartat din aceasta (situatii prevazute in art.158, C.civil), cel caruia i s-au retrans exercitiul unor drepturi civile (in temeiul legii, prin hotarare judecatoreasca, pentru cel cu rele purtari retinute astfel de catre o instanta judecatoreasca), cel aflat in stare de insolbabilitate, cel care nu poate indeplini sarcina tutelei din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, cel inlaturat prin inscris autentic sau testament de catre parintele care exercita singur, in momentul mortii, autoritatea parinteasca. În situatia in care tutore chemat la sarcina tutelei este temporar impiedicat in exercitarea atributiilor, pe o perioada de 6 luni instanta de tutela desemneaza un tutore provizoriu (a se vedea art.116 alin.1-3 C.civil). Numirea tutorelui se face cu acordul acestuia, de catre instanta de tutela. Functia tutorelui inceteaza in cazul decesului acestuia, prin indepartarea acestuia de la sarcina tutelei sau survin unul dintre cazurile ce impun inlocuirea tutorelui (art.157 alin.2, C.civil).

În ceea ce priveste drepturile si indatoririle tutorelui precizam legiui­torul face distinctie intre exercitarea tutelei cu privire la bunuriele mino­rului si cele cu privire la bunurile minorului. În ceea ce priveste persoana minorului, masurile se iau de catre tzutore cu avizul consiliului de familie, cu exceptia celor ce vizeaza masurile curente. De exemplu, nu poate fi schimbat de catre tutore felul invataturii sau al pregatirii profesionale pentru minorul care nu a implinit 14 ani, decat cu incuviintarea instantei de tutela (art.138 alin.1, C.civil). În ceea ce priveste bunurile minorului, drepturile si indatorile tutorelui sunt diferentiate in functie de varsta minorului: daca minorul nu a implinit 14 ani – tutorele il reprezinta in actele juridice, respectic minorul are intre 14-18 ani – tutorele incuviinteaza actele juridice ale minorului (pentru detalii a se vedea art. 140-142). Si in exercitarea acestor atributii de catre tutore un incuviintarea anumitor masuri se realizeaza numai cu avizul consiliului de familie sau cu incuviintarea instantei de tutela. Daca tutela este exercitata de ambii soti, acestia raspund impreuna pentru exercitarea atributiilor tutelei (art. 135 alin.1). Instanta de tutela este cea care efectueaza controlul continuu asupra modului in care tutorele, dar si consiliul de familie isi indeplinesc atributiile cu privire la minor si bunurile acestuia (art.151 alin. C.civil).

Curatela speciala. Art. 150 si 159 din C.civil reglementeaza situatiile in care instanta de tutela poate numi un curator special, in vederea ocrotirii interesului major al minorului. Astfel ori de cate ori intre tutore si minor apar interese contrare, care insa nu sunt dintre cele prevazute la inlocuirea tutorelui, sau daca din cauza bolii sau altor motive tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele minorului pe care il reprezinta sau ale carui acte le incuvinteaza, sau in situatiile de moarte a tutorelui sau indepartare a lui, pana la nhunmirea unui nou tutore, instanta de tutela poate numi un curator special.

Punerea sub interdictie a minorului. Minorii cu capacitate de exercitiu restransa pot fi pussi sub interdictie, daca nu au discernamant din cauza alienatiei ori debilitatii mintale (art. 164 alin.1-2 C.civil). Daca la data punerii sub interdictie judecatoreasca minorul se afla sub ocrotirea parintilor ramane sub aceasta pana la data la care devine major, fara a i se numi un tutore. Daca la data cand minorul devine major acesta se afla inca sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela ii va numi un tutore. În cazul minorului pus sub interdictie, tutorele este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani (art.173 alin.1 C.Civil).

3. Ocrotirea minorului delincvent

Minor delincvent – cel care a savarsit o fapta cu caracter penal[12]. Se face distinctia in legea penala intre minorii care raspund penal si cei care nu raspund penal.

Limitele raspunderii penale (Titlul V, art. 99, alin. 1-3, C. penal): Minorul care nu a implinit 14 ani nu raspunde penal. Minorul cu varsta cuprinsa intre 14 – 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit o infractiune cu discernamant (prezumtia relativa de nevinovatie). Minorul ce a implinit 16 ani raspunde penal.

Pentru minorii care nu raspund penal, dar au savarsit o fapta cu caracter penal se aplica una dintre urmatoarele masuri: plasament si supraveghere specializata (mentinerea copilului in familie, sub conditia respectarii de catre aceasta a unor obligatii). Sediul materiei pentru asistenta si ocrotirea acestei categorii de minori este in Legea nr.272/2004, art. 55 lit a si c, capitolul 5 al aceleeasi legi.

În cazul minorilor care raspund penal se aplica una dintre urmatoarele masuri educative: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea intr-un centru de reeducare si internarea intr-un institut medical-educativ. În cazul pedepsei inchisorii sau amenzii, limitele acestora se reduc la jumatate. În urma reducerii minimul in nici un caz nu va depasi 5 ani. În cazul minorilor nu se aplica pedepse complementare. La alegerea sanctiunii se tine cont de: gradul de pericol social al faptei savarsite, starea fizica, dezvoltarea intelectuala si morala, conditiile in care a fost crescut si alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului[13]. Minorilor nu se aplica pedepse complementare.

4. Ocrotirea minorilor prin Legea nr. 272/2004

Egalitatea in drepturi a copiilor este conscrata in art.448 C.Civil. Legea nr.272 privind protectia si promovarea drepturilor copilului protejeaza copilul aflat in situatii de dificultate. Aceste situatii de dificultate si protectia sociala aferenta lor sunt expres prevazute in textul mentionat: protectia copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor, pro­tectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat, pro­tectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, protectia copilului impotriva exploatarii (economice, consumului de dro­guri, abuzului si neglijentei, impotriva rapirii sau oricaror forme de traficare). Drepturile copilului sunt detailate in acest text de lege (cap. II). Enumeram sintetic: dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale, dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale, dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de gandire, constiinta, relegie, dreptul la libera asociere, dreptul de a depune singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale, si nu in ultimul rand dreptul de a fi informat asupra drepturilor sale si modalitatilor de exercitare a cestora, dreptul de a creste alaturi de parintii sai, de a fi crescut in conditii care sa ii permita dezvoltarea sa fizica, mentala si sociala. Copilul nu poate fi separat de parintii sai, cu exceptia cazurilor expres si mimitativ prevazute de lege (norme imperative) cand acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Fara a discuta detailat fiecare drept, in continuare vom prezenta doua aspecte importante pentru asistentii sociali in devenire.

Legat de dreptul copilului la identitate[14] – dupa nastere copilul este imediat inregistrat si de la aceasta data are dreptul la un nume. Regula generala este reprezentata de faptul ca parintii aleg numele copilului. În situatia in care copilul este lipsit in mod ilegal de elementele constitutive ale identitatii sale, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia masuri. O masura in acest sens este reprezentata de obligatia unitatilor sanitare ce au in structura sectii de nou-nascuti/pediatrie de a angaja un asistent social, sau de a desemna, dupa caz, o persoana cu atributii de asistenta sociala (art. 9 alin.1 Legea nr.272/2004). Pentru stabilirea identitatii copilului gasit, parasit sau a parintilor acestuia, organelor de politie le incumba obligatia de a desemna persoanele responsabile/persoana responsabila cu realizarea demersurilor legale in vederea inregistrarii copilului (alin. 2 acelasi art. ). Daca nasterea a vut loc in afara unitatilor medicale, responsabilitatea constatarii nasterii copilului revine medicului de familie ce are cabinetul inregistrat in raza teritoriala unde a avut loc nasterea, la cererea oricarei persoane, in termen de 24 ore (art. 10 alin.2). În situatia in care copilul este parasit in maternitate de catre mama, unitatea medicala este obligata sa sesizeze directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si organele de politie in termen de 24 de ore de la constatarea disparitiei mamei, iar directia generala va lua masurile necesare, in colaborare cu organele de politie .

Legat de dreptul la libertate de exprimare – se impune sa retinem obli­gatia parintilor/reprezentantilor legali/persoane ce lucreaza in domeniul protectiei copilului, inclusiv institutii de invatamant, de a informa, de a asigura accesul la informatii al copiilor, cu oferirea explicatiilor si sfaturilor necesare. Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima opinia in orice situatie care il priveste (art. 24 alin.1, Legea nr.272/2004). În orice procedura judiciara si administrativa copilul are dreptul si este obligatorie ascultarea copilului ce a implinit 10 ani. Poate fi ascultat si copilul care nu a implinit 10 ani, dar numai daca autoritatea competenta considera necesara audierea lui pentru solutionarea cauzei (alin. 2, acelasi articol).

5. Adoptia, ca mijloc de ocrotire a copilului

Sediul materiei este reprezentat de prevederle capitolului III, titlul III, cartea a II-a, art. 451- 482 si Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata.

Este o masura de ocrotire a copilului, definita ca operatiunea juridica prin care se creaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului (art.451 C.civil). În raport cu noile reglementari in materie de adoptie ale Codului civil, adoptia se incuviinteaza de catre instanta de tutela iar procedura adoptiei interne si conditiile si procedura adoptiei internationale sunt reglementate prin lege speciala. Prin urmare, ne asteptam ca institutia juridica a adoptiei sa fie modificata sau sa existe noi completari pe actuala lege speciala – Legea nr. 273/2004.

Principiile adoptiei care trebuie cumulativ intrunite sunt prevazute in art. 452, C.Civil. Acestea sunt interesul superior al copilului (principiu de baza in ceea ce insemana de fapt intregul sistem de protectie sociala a copilului), necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu familial, continuitatea cresterii si educarii copilului, tinandu-se cont de originea sa etnica, lingvistica, religioasa si culturala si celeritatea in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii de exercitiu depline. Legea prevede si o exceptie – persoana care a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, daca in timpul minoritatii a fost crescuta de cel care doreste sa o adopte.

Nu este exclusa posibilitatea pluralitatii de adoptati, frati si surori, de catre familii diferite, daca acest lucru este in interesul superior al fratilor. Este interzisa adoptia intre frati.

Legea prevede o serie de conditii legate de direrenta de varsta dintre persoanele care pot adopta si adoptat, conditiile materiale si morale ale adoptatorilor, capacitatea deplina de exercitiu, precum si starea de sana­tate (nu este permisa adoptia de catre persoanele cu boli psihice si handi­cap mintal) (art. 459-461, C.civil).

Sunt reglementate adoptia succesiva si simultana.

Consimtamantul la adoptie este necesar si incumba urmatoarelor cate­gorii de persoane: parintii firesti (tutorele copilului ai caror parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti, ori pusi sub interdictie, adoptatul care a inplinit 10 ani, adoptatorul, sau dupa caz sotii daca acestia adopta impreuna, sotul celui care adopta (cu exceptia situatiei in care lipsa discernamantului il pune in imposibilitatea de a-si manifesta vointa)). Consimtamantul trebuie sa fie liber exprimat si neconditionat. În art.467 C.civil se stipuleaza cu titlu de exceptie, ca instanta de tutela poate trece peste refuzul parintilor firesti/tutorelui de a consimti la adoptie, daca se dovedeste prin orice mijloc de proba ca acesta este abuziv iar instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, dar tinand cont si de opinia acestuia.

Tema 4. Definiti si indicati atributiile consiliului de familie, conform Codului civil, in sistemul actual de ocrotire al minorului.