1. Protectia copilului si drepturile fundamentale ale omului
In conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii si dreptatii in societate. Garantarea drepturilor copilului reprezinta un progres in afirmarea drepturilor omului in general. In epoca moderna, copilul inceteaza de a mai fi obiect de protec& 616e43g #355;ie si devine participant la viata sociala, inclusiv cea juridica. Copilul este titular al drepturilor fundamentale ale omului in aceeasi masura ca si adultul. Bineinteles ca acesta nu are inca gradul de maturitate necesar pentru a participa la viata juridica pe pozitie de egalitate cu majorii. Dar aceasta nu inseamna excluderea lui, ci sprijinirea si asistarea lui pentru exercitarea drepturilor fundamentale care ii apartin.
2. Principiul interesului superior al copilului
Protectia interesului superior al copilului este principiul care sta la baza oricaror masuri in legatura cu minorul.
Afirmarea acestui principiu prezinta importanta mai ales in cazurile cand nu exista dispozitii legale exprese care sa reglementeze anumite situatii.
Aplicarea principiului nu trebuie realizata astfel incat sa se anuleze alte drepturi ale copilului, astfel cum sunt acestea consacrate in Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului si in Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului.
Principiul interesului superior al copilului nu trebuie inteles in mod abstract si teoretic, ci pornindu-se de la particularitatile situatiei fiecarui copil si a materiei in care se aplica.
In aplicarea acestui principiu trebuie avute in vedere nu numai efectele pe termen scurt ale unei masuri, ci mai ales efectele pe termen lung.
3. Notiunea de copil, ca subiect de protectie.
Potrivit art. 4 lit a) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii. Legea speciala cu privire la drepturile copilului nu arata, insa, din ce moment beneficiaza copilul de protectie. Din ansamblul acestor dispozitii rezulta ca, in principiu, el beneficiaza de protectie de la nastere. De lege lata, in Romania, ca si in alte sisteme de drept, nu exista inca dispozitii speciale avand ca scop protejarea copilului inainte de nastere, desi in practica si doctrina de drept comparat s-au ridicat probleme legate de dreptul la avort, de dreptul de a realiza investigatii medicale asupra fetusului sau de raspunderea parintilor sau a tertilor pentru prejudicii cauzate copilului inainte de nastere. Neexistand dispozitii legale speciale in acest sens, aceste situatii urmeaza a fi solutionate potrivit principiilor dreptului si ale reglementarilor generale, de exemplu, raspunderea civila delictuala sau raspunderea penala.
4. Categorii de copii care beneficiaza de protectie, potrivit Legii nr. 272/2004
Potrivit art. 3 din acest act normativ, beneficiaza de protectie:
a) copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;
b) copiii cetateni romani aflati in strainatate;
c) copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;
d) copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
e) copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in conditiile prezentei legi, de catre autoritatile publice romane competente. Aceasta solutie rezulta din aplicarea principiului nediscriminarii, asa cum rezulta din reglementarea Constitutionala si din articolul 7 din Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care arata ca drepturile prevazute de aceasta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice alta distinctie.
5. Principiile care stau la baza protectiei copilului.
Acestea sunt expres prevazute in art. 6 din Legea nr. 272/2004 care arata ca respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;
j) celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului, in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.
6. Notiunea de protectie a copilului, potrivit Legii nr. 272/2004.
Potrivit regulilor generale ale dreptului, pornindu-se de la lipsa de maturitate si de experienta a copiilor, acestia sunt supusi protectiei legale. In dreptul privat, aceasta protectie a fost reglementata, in principal, sub doua aspecte principale: incapacitatea minorului si ocrotirea parinteasca.
In epoca recenta, protectia copilului a facut obiectul preocuparii actelor internationale in materia drepturilor omului. Potrivit conceptiei moderne cu privire la drepturile copilului, acesta nu este numai subiect al protectiei, ci devine titular al unor drepturi proprii, participant (in conditii specifice, datorita lipsei de maturitate) la viata juridica. In Romania, aceasta conceptie a fost transpusa in dreptul modern prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului[1]. Aceasta reglementare reprezinta un adevarat „Cod al protectiei copilului“ care garanteaza drepturile acestuia nu numai in cadrul familiei, ci si in ceea ce priveste alte drepturi si libertati civile, sanatatea si bunastarea copilului, educatia, activitati recreative si culturale, protectia speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai, protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat, protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, protectia copilului exploatat etc. In fiecare din aceste materii, legea cadru urmeaza a se completa cu dispozitiile cuprinse in legile speciale (de exemplu, Codul muncii, Codul familiei, Legea invatamantului etc.). Meritul actului normativ din 2004 consta in aceea ca reprezinta o lege cadru, care devine lege generala in materia protectiei copilului, asigurand aplicarea principiilor acestei materii tuturor domeniilor in care produce efecte.
Principalele mijloace de protectie a copilului potrivit dreptului privat si Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Potrivit regulilor dreptului privat si normelor cuprinse in Legea nr. 272/2004 protectia copilului cuprinde urmatoarele aspecte:
A. Protejarea minorului prin regulile in materia capacitatii juridice a persoanei fizice (incapacitatea minorului)
B. Protectia drepturilor copilului
C. Protectia minorului prin parinti (ocrotirea parinteasca)
D. Protectia copilului lipsit de ocrotire parinteasca.
Aceasta se realizeaza prin intermediul tutelei si a curatelei minorului, precum si al adoptiei, care sunt institutii de drept privat, si prin protectia speciala a copilului lipsit temporar de ocrotire parinteasca, astfel cum este reglementata de Legea nr. 272/2003 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
|
