Notiuni introductive īn dreptul penal

I. Dreptul penal - Un ansamblu de norme juridice prin care se determina faptele care constituie infractiuni, conditiile de angajare a raspunderii si sanctiunile aplicabile īn cazul savārsirii acestor fapte.

Īn mod tradition 545n1313f al, se considera ca dreptul penal se poate diviza īn doua parti importante:

Partea generala

Partea speciala - Contine norme de incriminare pentru diverse infractiuni

Cele doua parti importante se pot īmparti īn grupe de norme care au un anumit specific.

Partea generala - Contine norme susceptibile de grupare īn:

Dreptul penal al minorilor

Dreptul executional penal

Dreptul penal international (Contine norme legate de asistenta juridica internationala īn materie penala)

Partea speciala

Dreptul penal al mediului

Dreptul penal social

Dreptul penal al afacerilor

II. Principiile de baza ale dreptului penal

Principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei

Este un principiu de baza ce caracterizeaza sistemele penale moderne. Potrivit acestuia, orice fapta care atrage raspunderea penala trebuie sa fie expres prevazuta de lege īn momentul īn care a fost savārsita. De asemenea, autorului faptei nu-i poate fi aplicata o alta sanctiune decāt cea prevazuta de lege la momentul savārsirii infractiunii.

Consecinte:

Acest principiu interzice incriminarea prin analogie. Potrivit art. 1 (2) din codul penal anterior modificat īn 1948, atunci cānd o fapta neprevazuta de legea penala prezinta o vadita asemanare cu o fapta prevazuta de lege, cea dintāi se va socoti īmplinit sanctionata, potrivit dispozitiilor ce o sanctioneaza pe cea de-a doua.

Analogia nu este permisa niciodata īn sistemul penal romān actual. Marile sisteme de drept accepta analogia care ar putea fi uzitata īn folosul inculpatului. Aceasta analogie ar putea fi folosita cānd īmprejurarile de fapt o admit.

Principiul legalitatii incriminarii, prevazut de art. 2, cod penal este prevazut si de conventiile internationale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca, pentru a fi pe deplin respectat principiul analogiei nu este suficient ca din punct de vedere formal infractiunea sa fie prevazuta de un text de lege, ci este īn plus necesar ca textul de lege sa fie suficient redactat, astfel ca orice persoana sa-si dea seama care sunt actiunile sau inactiunile care intra sub incidenta legilor īn cauza.

Principiul caracterului personal al raspunderii personale

Potrivit acestui principiu, numai persoana care a savārsit infractiunea poate fi trasa la raspundere penala si numai aceasta persoana poate executa sanctiunea aplicata.

Īn dreptul penal nu opereaza principiul solidaritatii raspunderii. Compatibilitatea raspunderii penale a persoanei juridice cu acest principiu:

De lege lata, doar persoana fizica poate fi subiect al raspunderii penale. Aplicarea unei amenzi penale unei societati ar afecta pe toti asociatii, nu numai pe cel vinovat, ceea ce contravine principiului raspunderii penale. La nivel de principiu, caracterul personal al raspunderii penale nu se opune raspunderii persoanelor juridice.

III. Izvoarele dreptului penal

Legea penala - Conform art. 141, cod penal este definita ca fiind orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa īn legi sau decrete.

Īn materia dreptului penal, Parlamentul nu poate interveni decāt pe cale de lege organica (care este, astfel, izvor de drept penal).

Decretele nu mai pot fi emise decāt de presedinte. Acestea sunt decrete individuale (pot fi folosite la numirea magistratilor, a ministrilor). Se considera ca se pot emite si decrete cu caracter normativ (prin care se instaureaza starea de urgenta).

Toate acestea sunt straine de dreptul penal. Decretele care tine de dreptul penal sunt cele de gratiere individuala.

Izvoare:

a)      Izvoare interne

Legile si decretele adoptate īnainte de intrarea īn vigoare a Constitutiei. Īsi pastreaza acest caracter atāta timp cāt nu sunt abrogate.

Decretele-legi - Cele adoptate īn perioada dec. 1989 - iunie 1990.

Legile organice - Cele de dupa intrarea īn vigoare a Constitutiei.

Decretele de gratiere - Individual emise de presedinte.

Ordonantele de guvern

simple (īn baza unei legi de abilitare)

de urgenta

Cele simple nu au caracter de izvor de drept penal, fiindca nu pot reglementa legile organice.

Ordonantele de urgenta pot interveni īn domeniul rezervat legilor organice cu conditia existentei unei stari exceptionale la care face referire Constitutia. Singura ordonanta de urgenta guvernamentala care a īndeplinit conditia la care face referire Constitutia a fost OUG 1/1999 privind regimul starii de urgenta.

b)      Izvoare internationale

Directe - Acele acte cu caracter international care produc efecte īn mod nemijlocit īn dreptul intern, fara a mai fi necesara interventia legiuitorului national, ulterior ratificarii lor.

Aici intra tratatele si conventiile de asistenta juridica īn materie penala īncheiate de Romānia cu alte state.

Ex: Conventia Europeana privind extradarea si cea privind transferul refugiatilor, toate acordurile si tratatele internationale care privesc domeniul mentionat.

Indirecte - Acele tratate si conventii internationale care creeaza pentru legiuitorul national obligatia adoptarii unor dispozitii cu caracter penal pentru completarea prevederilor din dreptul intern.

Īn dreptul penal romān, nu constituie izvor de drept jurisprudenta, doctrina si nici actele normative de forta juridica inferioara legii (hotarārile de guvern, hotarārile consiliului local).