OBIECTUL REGLEMENTARII AUDIO INREGISTRARI

Obiectul reglementarii   AUDIO INREGISTRARI

Sectiunea 1. Notiuni

1.1. Sediul materiei

Având în vedere ca o data cu trecerea timpului modul comiterii infractiunilor, în multe cazuri, pune serioase probleme în ceea ce priveste posibilitatea probatiunii, a fost necesar ca în materia mijloacelor de proba sa se înregistreze modificari în sensul îmbunatatirii posibilitatilor tehnice de administrare.

Astfel, prin Legea nr. 141/1996 a fost introdusa sectiunea "Înregistrarile audio sau video", largind sfera mijloacelor de proba cu înregistrarile audio si înregistrarile de imagini video sau foto.

La scurt timp, si anume în 2003, prin Legea nr. 281/2003 a fost largita posibilitatea administrarii unor asemenea probe, titlul sectiunii fiind "Interceptarile si înregistrarile audio sau video".

Sediul materiei privind procedeele probatorii: interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, înregistrarile audio-video, filmarile îl constituie art. 91¹-91⁶ C.proc.pen. În afara acestor dispozitii procedurale exista si legi speciale care prevad ca mijloace de proba accesul la sistemele de telecomunicatii sau informatice, cum ar fi:

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri care prevede în art. 23 ca organul de urmarire penala cu autorizarea prevazuta de lege poate sa aiba acces pe o perioada determinata la sistemele de telecomunicatii sau informatice si sa le supravegheze cu aplicarea în mod corespunzator a art. 91¹-91⁶ Cod de procedura penala;

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor cu dispozitii asemanatoare privind accesul la sistemele de telecomunicatii sau informatice;

Legea nr. 78/2002 privind combaterea coruptiei si Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si sanctionarea coruptiei arata ca exista posibilitatea punerii sub supraveghere sau interceptarea comunicatiilor, accesul la sistemele informationale pentru toate tipurile de comunicatii, indiferent daca acestea se efectueaza prin linii telefonice sau în alt mod.

1.2. Concept

Pentru aflarea adevarului în legatura cu pregatirea sau savârsirea unei infractiuni care se instrumenteaza din oficiu de organele de urmarire penala, în cazuri si conditii prevazute de lege, înaintea începerii urmaririi penale, în faza de urmarire penala sau în faza de judecata, organele judiciare pot folosi ca mijloc de proba interceptarea comunicatiilor, înregistrarile audio sau video.

Pregatirea sau savârsirea infractiunilor presupune derularea unor activitati care, în multe cazuri, se petrec în clandestinitate, într-o maniera care sa fie ferita de posibilitatea de a ajunge la cunostinta unor eventuali martori si cu atât mai putin la cunostinta organelor abilitate de lege cu ocrotirea valorilor sociale a caror atingere se doreste a se realiza de catre persoanele care desfasoara activitatile ilicite. Între activitatile de pregatire sau savârsirea a infractiunilor se înscriu si legaturile care se stabilesc între persoane care au luat hotarârea de a comite infractiunile respective, prin mijloace de comunicare din cele mai diverse: telefon, telegraf, posta, fax, radiotelecomunicatii, etc., si prin care îsi comunica reciproc diferite informatii. Prin aceste mijloace de comunicare, persoanele implicate îsi exteriorizeaza hotarârea si modalitatile în care intentioneaza sa realizeze hotarârea infractionala, stabilind obiective, sarcini ale activitatilor.

Chiar si dupa savârsirea unei infractiuni exista posibilitatea ca autorii acesteia sa comunice între ei, în legatura cu actele consumate, cu activitatile postinfractionale determinate de realizarea, ascunderea sau împartirea produsului infractiunii, cu actiunile ce trebuie întreprinse pentru înlaturarea posibilitatii de a fi descoperiti, pentru zadarnicirea urmaririi penale sau a judecatii.

Pe de alta parte, atunci când organele abilitate de lege sunt încunostintate despre împrejurarea ca urmeaza a se comite o infractiune, iar activitatile derulate pâna în momentul respectiv constituie prin ele însele infractiune se impune surprinderea manifestarilor infractionale chiar în momentul derularii efective a acestora, ceea ce presupune filmarea ori fotografierea respectivelor manifestari de catre organele însarcinate de lege (de exemplu: organizarea si realizarea flagrantului în cazul infractiunilor de coruptie).

Mai exista si posibilitatea surprinderii în flagrant a unor manifestari infractionale despre care persoanele oarecare sau organe însarcinate cu aplicarea legii sa ia cunostinta în mod spontan si pentru decelarea respectivelor manifestari sa filmeze, fotografieze sau înregistreze cu mijloacele tehnice destinate acestor operatii.

În legea procesuala penala nu sunt precizate notiunile de interceptare si înregistrare audio sau video, de aceea sunt necesare câteva precizari notionale.

Astfel, "a înregistra" este potrivit DEX, Editura Academia Româna, Bucuresti, 1998, p. 535, verb care semnifica: "a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase, etc.".

"Audio" constituie potrivit Micului Dictionar Enciclopedic, Ed. II revazuta si adaugita, Editura stiintifica si En 737e48h ciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 78: "Element de compunere care se refera la frecventele undelor sonore", iar "audiofrecventa" înseamna "frecventa cuprinsa în banda undelor sonore perceptibile pentru urechea umana (16-20.000 Hz)".

"Video" semnifica potrivit aceleiasi lucrari amintite mai sus, p. 1026: "termen sau element de compunere care denumeste proprietati utilizate în televiziune, în care sunt efectuate operatii cu informatia luminoasa continuta în imagini", iar "videofrecventa" înseamna "fiecare dintre frecventele cuprinse în spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune (între 0 si 1-8 MHz)".

În întelesul dorit de legiuitor, înregistrarea audio capata semnificatia de actiune (activitate) desfasurata de organele abilitate de lege sau specialisti desemnati de catre aceste organe de a imprima pe banda magnetica semnalele sonore cuprinse în spectrul de frecventa sau radiofrecventa ( 0 Hz - 10.000 GHz), în scopurile si în conditiile prevazute de lege.[1]

Înregistrarea video, în acelasi înteles dorit de legiuitor, înseamna actiunea (activitatea) de a imprima pe banda magnetica, de catre organele abilitate de lege sau de catre specialistii desemnati de catre aceste organe, a informatiilor luminoase cuprinse în spectrul semnalului de imagine.

Conform definitiei din Dictionarul Explicativ al limbii române (DEX, Editura Academia Româna, Bucuresti, 1998), prin comunicatii se întelege "mijlocul de comunicare între puncte diferite, legatura, contract; sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicatiei", iar prin sintagma comunicatii de masa, "totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informatiilor (posta, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicatii etc.)".

Prin interceptare se întelege, potrivit aceluiasi DEX, actiunea de a intercepta, respectiv "a surprinde si a controla o convorbire telefonica, o corespondenta între doua persoane, etc.".

În activitatea de urmarire penala s-a ridicat problema daca prin termenul de "convorbiri", cuprins în art. 91¹ Cod de procedura penala, se întelege numai convorbirile telefonice, al carui secret este aparat prin Constitutie, sau orice convorbire dintre 2 sau mai multe persoane, despre care acestea nu doresc sa ia cunostinta alte persoane.

În textul art. 91¹ Cod de procedura penala, legiuitorul a folosit doar termenele de "convorbiri" si "comunicari", fara sa dea vreo explicatie a acestor termene.

Întrucât termenul "comunicari" l-am explicat mai sus, urmeaza a ne îndrepta spre cel de "convorbiri".

Astfel, prin "convorbire" se întelege, potrivit DEX, "actiunea de a convorbi (arta de vorba; a discuta; a conversa). Sinonimele cuvântului "convorbire" sunt "conversatie", "discutie", iar prin "convorbire telefonica" se întelege "comunicatia bilaterala realizata prin intermediul unei instalatii telefonice" (DEX).

Faptul ca în art. 91¹ Cod de procedura penala legiuitorul a folosit termenul de "convorbiri" cu întelesul de "convorbiri telefonice" rezulta, fara îndoiala din cuprinsul art. 91³ Cod de procedura penala în care se precizeaza ca "Despre efectuarea interceptarilor si înregistrarilor mentionate în art. 91¹ si 91², procurorul sau organul de cercetare penala întocmeste un proces-verbal în care se mentioneaza autorizatie data de instanta pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat .".[2]

În consecinta, art, 91¹ Cod de procedura penala cuprinde conditiile de înregistrare pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor telefonice.

De fapt, aceasta concluzie poate fi trasa, fara echivoc si din cuprinsul art. 91⁴ Cod de procedura penala referitor la alte înregistrari. Astfel, potrivit prevederilor acestui text de lege "conditiile si modalitatile de efectuare a interceptarilor si înregistrarilor prevazute în art. 91¹-91³ sunt aplicabile, în mod corespunzator, si în cazul înregistrarii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie (deci nu numai a convorbirilor telefonice), autorizate conform legii".

Activitatile de interceptare a comunicatiilor, înregistrarea audio sau video se realizeaza prin mijloace specifice. Mijloace de interceptare a comunicatiilor sunt instrumente, aparate, instalatii produse artizanal sau industrial, unicat sau în serie, fabricat intern ori extern, cu ajutorul carora se pot surprinde si controla o convorbire telefonica, o corespondenta între 2 sau mai multe persoane, legatura, contractul de comunicatie prin posta, radio, telefon, televiziune, cinema, fax, etc. Legea cere ca aceste mijloace de interceptare sa fie specifice scopului de a intercepta si deci, nu un mijloc care pe lânga destinatia sa principala sa aiba si aptitudinea secundara de a realiza interceptarea. Notiunea de mijloc de interceptare a comunicatiilor este data de legea speciala referitoare la comunicatii, care stabileste si persoanele si conditiile în care aceste persoane pot detine si utiliza astfel de mijloace.[3]

1.3. Caracter

Interceptarea si înregistrarea audio sau video fac parte din procedeele probatorii admise de lege, fiind - atunci când sunt respectate prevederile care le reglementeaza activitati legale, necesare, utile si concludente cercetarilor care se efectueaza într-o cauza penala.

Asadar, se poate aprecia ca procedeele probatorii discutate - autorizate potrivit legii - au caracter judiciar si îsi gasesc locul - înaintea începerii urmaririi penale, în cadrul actelor premergatoare reglementate de art. 224 Cod de procedura penala - iar dupa începerea urmaririi penale, în faza de urmarire penala, între activitatile specifice acestei faze, alaturi de constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale, expertize, cercetari la fata locului, reconstituiri, ridicari de obiecte si înscrisuri, perchezitii, ascultarea unor persoane participante la procesul penal.

Pe de alta parte, aceste procedee sunt la limita între ceea ce constitutional este îngradit si în anumite cazuri si conditii prevazute de lege, este permis, ceea ce îi confera un caracter de exceptie.

Procedeele probatorii analizate au, datorita complexitatii tehnologice ce o presupun, a mecanismului concret de realizare, un grad de dificultate în administrare, astfel ca, se recurge la utilizarea nor numai în situatia în care aflarea adevarului în cauza nu poate fi stabilit cu usurinta în alte modalitati.

Practica metodologiei de investigare a infractiunilor releva ca utilizarea procedeelor probatorii analizate este recomandabila în instrumentarea infractiunilor de coruptie (luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite) datorita specificului de comitere a acestui gen de infractiuni - prin art. 27 al. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, se instituie posibilitatea punerii sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice în cazul infractiunilor de coruptie, asa cum sunt acestea definite de lege - în cazul infractiunilor circumscrise categoriei de "crima organizata" (art. 17 din Legea nr. 26/1994), în cazul infractiunilor grave, nefiind exclusa si în cazul altor infractiuni, în functie de fapta comisa, de autori, instigatorii, complicii, tainuitorii ori favorizatorii la acea fapta. În situatia infractiunilor contra sigurantei nationale, utilizarea acestor procedee probatorii este supusa regulilor stipulate expres în legi speciale (Legea nr. 51/1991, legea nr 14/1992, Legea nr. 191/1998).

Procedeele probatorii analizate sunt utilizate în conditii de confidentialitate fata de persoanele vizate, deoarece, în caz contrar, ar deveni ineficace, de unde concluzia ca au caracter confidential. Folosirea acestor procedee este supusa regulilor de secretizare a activitatilor desfasurate.

1.4. Functiune si importanta

Interceptarea si înregistrarea audio sau video îndeplinesc în procesul penal aceeasi functiune pe care o îndeplinesc si celelalte mijloace de proba si procedee probatorii reglementate în Codul de procedura penala si anume, de a procura organelor judiciare date, situatii sau elemente de fapt ce pot servi ca proba pentru constatarea existenta sau inexistenta unei infractiuni, pentru identificarea persoanei care a savârsit-o sau pentru cunoasterea unor împrejurari esentiale cauzei, contribuie direct la aflarea adevarului si, deci, la solutionarea procesului penal. Aceasta functiune rezulta si din prevederile art. 64 si 91¹ Cod de procedura penala.

Pot rezulta însa si alte date, situatii, elemente de fapt care exced obiectului cauzei penale instrumentate în care au fost utilizate si care sa constituie informatii în legatura cu savârsirea altor infractiuni sau fapte ilicite, ceea ce poate conduce la extinderea procesului penal (urmarire penala) în legatura cu alte fapte sau persoane, aflata în desfasurare sau la sesizarea din oficiu, de catre organul de urmarire penala cu privire la infractiunile despre care a luat la cunostinta. Aceasta împrejurare constituie o alta functiune a procedeelor probatorii analizate.

În domeniul sigurantei nationale, folosirea procedeelor probatorii în discutie, care pot fi utilizate si în alte conditii decât cele prevazute de art. 91¹ Cod de procedura penala si art. 13 din Legea 51/1991 capata functiunea de a putea fi mijloc de prevenire a unor situatii de natura exceptionala, respectiv de a contribui prin relevarea unor informatii organelor abilitate în vederea luarii masurilor pentru înlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, a unor amenintari la adresa sigurantei nationale, asa cum sunt enumerate în art. 3 din Legea 51/1991.

Importanta interceptarilor si înregistrarilor audio sau video rezida în faptul ca efectuarea lor la timp si în bune conditii asigura procurarea unor probe uneori indispensabile si unice pentru aflarea adevarului într-o cauza penala si se reflecta în împrejurarea ca legea îngaduie (în cazuri si situatii prevazute expres de lege) pentru efectuarea lor restrângerea unor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor, prevazute în conventii internationale si Constitutia României, cum sunt inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea secretului comunicatiilor. Astfel de restrângeri îsi gasesc justificarea în interesul major al înfaptuirii justitiei, si implicit în rolul pe care-l pot avea aceste procedee în realizarea justitiei penale.

1.5. Încadrarea în desfasurarea procesului penal

Legea nu face nici o referire cu privire la fazele procesului penal în care pot fi utilizate interceptarile si înregistrarile audio sau video, astfel ca s-a ajuns la concluzia ca acestea pot fi folosite atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de judecata.

Interceptarea, înregistrarea ori filmarea, ca procedee probatorii, pot sa aiba loc:

anterior momentului în care s-a dispus începerea urmaririi penale in rem sau personam, într-o cauza aflata pe rolul organelor însarcinate cu aplicarea legii penale;

posterior momentului în care s-a dispus începerea urmaririi penale in rem sau personam într-o cauza aflata pe rolul organelor judiciare.

Din perspectiva fazelor de desfasurare a infractiunii, aceste procedee probatorii se pot efectua:

în faza de pregatire pentru savârsirea unei infractiune (acte pregatitoare sau preparatorii, tentativa);

în faza când o infractiune tocmai se savârseste (surprindere în flagrant);

în faza de dupa consumarea infractiunii, dar înainte de epuizarea infractiunii;

În aceasta faza, pot aparea 2 situatii distincte:

s-a dispus începerea urmaririi penale in rem sau in personam;

nu s-a început urmarirea penala;

În faza de epuizare a infractiunii.[5]

Momentul de la care pot fi utilizate aceste procedee probatorii este mentionat de lege ca fiind acela în care exista "date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu". Acest moment poate fi plasat atât înainte, cât si dupa începerea urmaririi penale.

Când înainte de începerea urmaririi penale, dar în vederea începerii acesteia, se desfasoara anumite activitati, legiuitorul a denumit respectivele activitati drept "efectuarea de acte premergatoare" (art. 224 Cod de procedura penala). În faza de acte premergatoare, organele abilitate se desfasoara activitati de supraveghere informatica sau de urmarire, de culegere de informatii, unele dintre acestea având consacrare în legea procesuala penala, cum ar fi de pilda si procedeele probatorii în discutie.

Întrucât legea procesuala penala nu interzice în vreun fel interceptarea comunicatiilor, înregistrarea audio sau video înainte de începerea urmaririi penale, rezulta ca procedeele probatorii se pot utiliza si înainte de începerea urmaririi penale, deci si în faza actelor premergatoare, desigur cu respectarea celorlalte conditii prevazute de lege.

Aceasta încadrare a interceptarilor si înregistrarilor audio sau video în faza actelor premergatoare corespunde aceluiasi regim juridic pe care îl au si alte procese probatorii.[7]

Sectiunea 2. Continutul reglementarii

2.1. Precizari prealabile

Reglementarea generala a procedeelor probatorii "interceptarile si înregistrarile audio sau video" este data de prevederile art. 91¹-91⁶ din Cod de procedura penala, iar pentru activitatea de informatii desfasurata pentru realizarea sigurantei nationale, exista reglementarea speciala conferita de prevederile art. 13 si urmatoarele din Legea nr. 51/1991, care se complinesc cu prevederile art. 9-11 din Legea nr. 14/1991 si art. 14(1) lit. a, c-e, f din Legea nr. 191/1998.

Desi reglementarea generala si reglementarea speciala au un continut similar, problema se va trata în cadrul acestei lucrari, în capitole diferite.

Pe de alta parte, indiferent ca se realizeaza în faza de acte premergatoare sau dupa începerea urmaririi penale, procedeele probatorii analizate sunt supuse aceleiasi conditionari strict determinate.

2.2. Conditii

Potrivit art. 91¹ C.proc.pen., interceptarile si înregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri se efectueaza cu autorizatia motivata a instantei, la cererea procurorului, în cazurile si în conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impun pentru aflarea adevarului.

Rezulta ca pentru a se putea efectua interceptarile si înregistrarile se impun a fi îndeplinite urmatoarele conditii:

A) Conditii privind latura substantiala:

1) sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiune.

Legea nu cere existenta unor probe, ci doar a unor informatii suficient de convingatoare în sensul pregatirii sau savârsirii unei infractiuni, exprimând generic necesitatea existentei unor date sau indicii temeinice. "Indiciile nu sunt probe, ci simple presupuneri suscitate de aparente mai mult sau mai putin graitoare".

Organele raspunzatoare cu aplicarea legii penale desfasoara o activitate ampla de culegere de informatii pentru a cunoaste daca se deruleaza manifestari care pregatesc savârsirea unei infractiuni sau daca s-au comis infractiuni, activitate informativ operativa, supraveghere informativa, etc.

Mijloacele specifice activitatii desfasurate de organele respective constau în diferite actiuni, cum ar fi:

obtinerea de relatii de la diferite persoane care au cunostinta despre pregatirea savârsirii unor infractiuni sau despre împrejurarea ca s-a comis o infractiune; aceste persoane pot sa ia act despre manifestarile respective întâmplator sau sa actioneze în acest sens urmare a unei însarcinari din partea organelor abilitate cu aplicarea legii (este cazul "informatorilor" sau "surselor" acestor organe);

din zvonuri care circula în diferite medii si locuri;

din receptarea informatiilor provenite din mijloace de comunicare în masa ("surse deschise");

urmare a sesizarilor anonime sau semnale provenite de la persoane fizice sau juridice;

din receptarea informatiilor provenite ca urmare a respectarii de catre cetateni a îndatoririi fundamentale de fidelitate de tara, prevazuta constitutional (art. 50 din Constitutia României) sau în legea sigurantei nationale (art. 2 al. 2 si art. 17 din Legea nr. 51/1991);

informatii rezultate din observarea directa, prin pânda operativa, filaj, razii, filtre, legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute;

informatii rezultate din activitate de cercetare, urmarire penala sau judecata din diferite cauze penale, sau din activitate de judecata în cauze civile.

Informatiile obtinute prin mijloace respective enumerate exemplificativ ofera, însa, un grad de cunoastere diferentiat - de la cunoasterea unor date sau indicii care nu ofera nici un dubiu cu privire la existenta faptei penale pâna la date sau indicii de relativa certitudine sau care nu sunt trunchiate - si, în aceasta din urma situatie se impune:

verificarea veridicitatii informatiei obtinute;

completarea datelor si indiciilor prin alte procedee, care sa complineasca cunostintele organelor respective în vederea fundamentarii convingerii daca exista sau nu fapta ilicita penala, pentru a se putea proceda în consecinta.

Cu alte cuvinte, informatiile de "prima mâna" sufera un proces de prelucrare si exploatare (prin analiza, sinteza, completare, precizare), utilizându-se mijloace, caii procedeele oferite de lege.

Pentru a se putea utiliza procedeele probatorii interceptarea, înregistrarea, filmarea, legea impune conditia ca datele si indiciile existente în momentul solicitarii autorizarii acestor procedee, sa fie temeinice. Exista date si indicii temeinice în situatia în care, urmare a examinarii lucide si juste a informatiilor receptate de organele însarcinate cu aplicarea legii penale si apoi, organele judiciare, rezulta insistent si cu un grad de dubiu redus ca s-a pregatit savârsirea unei infractiuni sau ca s-a comis o infractiune.

Aceste date sau indicii temeinice pot avea ca obiect informativ si pregatirea savârsirii unei infractiuni, ceea ce semnifica ca procedeele probatorii analizate pot fi folosite si în afara actelor preparatorii sau tentativei, deci înaintea consumarii infractiunii.

2) sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu; cu titlu de exemplu, în art. 92¹ al. 2 sunt prevazute o serie de infractiuni pentru care se poate acorda autorizarea de catre instanta, cum ar fi:

infractiuni de trafic de stupefiante;

infractiune de trafic de arme;

infractiuni de trafic de persoane;

infractiuni de terorism;

infractiuni de spalare a banilor;

infractiuni de falsificare de monede sau alte valori;

infractiuni prevazute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;

alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace;

infractiuni care se savârsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.

3) sa se impuna pentru aflarea adevarului, în sensul ca stabilirea situatiei de fapt ori identificarea faptuitorului nu poate fi realizata în baza altor probe.

Asadar, formularea folosita în textul legal constând în sintagma "sa se impuna", cu privire la conditiile de admisibilitate a interceptarii sau înregistrarii înseamna ca, aceste procedee probatorii pot fi utilizate doar în împrejurarea în care folosirea altor mijloace de proba sau procedee probatorii este ineficienta si numai respectivele mijloace sunt idonee de a decela împrejurarile de fapt (probele) care pot stabili adevarul si lamuri cauza sub toate aspectele.

În acest context, nu este suficient ca procedeele probatorii în discutie sa fie utile pentru aflarea adevarului, ci este absolut necesar sa se impuna cu exclusivitate în raport de alte mijloace de proba si procedee probatorii prevazute de lege, date fiind dificultatile probatorii si specificul cauzei investigate.

De altfel, si prevederea legala lamureste ce semnifica sintagma "se impun": "interceptarea si înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci când stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata în baza altor probe".

B. Conditii privind latura formala

Conditia impusa de legiuitor rezida în existenta cererii de autorizare a interceptarii, înregistrarii ori filmarii, din partea procurorului, potrivit art. 91¹ Cod de procedura penala si existenta autorizarii motivate a utilizarii interceptarii, înregistrarii ori filmarii, emise de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta.

1. Actul prin care se solicita autorizarea

Initiativa pentru utilizarea procedeelor probatorii analizate apartin procurorului; ea se materializeaza într-o cerere de autorizare, act despre care legea nu face nici o precizare în ceea ce priveste forma sub care se prezinta instantei, respectiv formula scrisa ori verbala.

În Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, în legatura cu acest aspect, se stipuleaza ca initiativa respectiva se materializeaza într-o cerere de autorizare, care se formeaza în scris.

În literatura de specialitate[11] s-a considerat ca, data fiind importanta acestor procedee probatorii, denumirea acestei solicitari ar trebui sa fie înscrisa în prevederile procesual penale si sa se numeasca "Referat de propunere de autorizare a interceptarii, înregistrarii ori filmarii" si ca, totodata, referatul în cauza trebuie sa aiba o forma scrisa si sa cuprinda meni precum: organul solicitator, numarul de înregistrare al lucrarii; data, ora si localitatea; cazul pentru care se face solicitarea; identificarea persoanei vizate pentru interceptare (daca este cunoscuta); mijloacele tehnice prin care se executa; locul si mediile pentru care se solicita autorizarea procedeelor probatorii.

2. Actul de autorizare

Autorizarea instantei constituie încuviintarea pe care presedintele instantei careia  i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o acorda pentru utilizarea procedeelor probatorii în discutie si reprezinta manifestarea sa de vointa prin care accepta si, în acelasi timp, împuterniceste si însarcineaza organul care a solicitat-o (procurorul) sa efectueze înregistrarea sau interceptarea.

În acest context, activitatea de autorizare a instantei are natura juridica de act de încuviintare, dispozitie si executoriu pentru organele raspunzatoare de aplicare a legii penale, cu referire la activitatea de efectuare de acte pregatitoare si de cercetare penala pe care o efectueaza acestea si fata de care exercita supravegherea prevazuta de lege.

Autorizarea instantei pentru efectuarea procedeelor probatorii analizate trebuie sa fie prealabila efectuarii propriu-zise a acestor procedee[13], legea permitând doar 3 exceptii:

în cazurile de urgenta, când întârzierea obtinerii autorizarii prevazute în art. 91¹ al. (1) ar aduce prejudicii grave activitatii de urmarire. În astfel de situatii, autorizarea urmeaza a fi solicitata de procuror în maxim 24 de ore;

în cazul în care înregistrarile sunt prezentate de catre parti (art. 91⁶ alin. 2 Cod de procedura penala);

în situatiile care presupun înlaturarea unor perioade iminente pentru siguranta nationala (art. 15 din Legea nr. 51/1991). În astfel de cazuri, autorizarea urmeaza a fi solicitata de îndata, dar nu mai târziu de 48 de ore (art. 15 Legea nr. 51/1991). În aceasta situatie ne aflam, de fapt, în prezenta unei confirmari a utilizarii procedeului probator si nu a unei autorizari, care poate fi numai ante factum, si nu post factum.[14]

Autorizarea interceptarilor si înregistrarilor se dispune în camera de consiliu prin încheiere motivata, care va cuprinde:

indiciile concrete si faptele care justifica masura;

motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului;

persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii;

perioada pentru care se da autorizarea.

În ceea ce priveste durata autorizarii, art. 91¹ Cod de procedura penala prevede ca autorizarea se poate da pentru durata necesara înregistrarii, pâna la cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice justificate si în aceleasi conditii, autorizarea poate fi prelungita, fiecare prelungire neputând depasi 30 de zile.

Calculul duratei de 30 de zile se face începând de la data emiterii (a quo) si împlineste (ad quem) cu o zi înainte de ziua corespunzatoare datei de la care a început sa curga (art. 154 al. 2 Cod Penal).

Prelungirea duratei autorizatiei se face în aceleasi conditii precum acordarea autorizatiei initiale, pentru motive temeinice justificate. Aceasta presupune examinarea de catre instanta a materialului obtinut de organele care au executat procedeele probatorii autorizate, care constata daca:

mai subzista temeiurile care au justificat autorizarea initiala;

daca elementele de fapt rezultate din folosirea procedeelor probatorii autorizate ofera date sau indicii temeinice pentru continuarea utilizarii lor;

daca se contureaza sau nu elemente de fapt privitoare la pregatirea savârsirii unei infractiuni, sau despre comiterea unei infractiuni.

Pentru a se putea pronunta asupra temeiniciei prelungirii duratei autorizarii de interceptare, înregistrare, filmare ori fotografice, este absolut necesar ca instantei sa-i fie prezentat întreg materialul documentar rezultat din efectuarea procedeelor probatorii analizate si, eventual, cel rezultat din utilizarea altor mijloace specifice.

Initiativa prelungirii apartine procurorului care a formulat cererea de autorizare initiala.

Durata maxima a înregistrarilor autorizate este de 4 luni. Masurile dispune de instanta vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndata ce au încetat motivele care le-au justificat. Aceasta împrejurare presupune controlul permanent pe care îl exercita instanta în cursul urmaririi penale asupra modului de efectuare de catre organele autorizate a activitatii de interceptare, înregistrare ori filmare, dar si obligatia organelor autorizate de a comunica, de îndata, ca nu mai subzista conditiile existente la dispunerea masurii.

Înregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate cu autorizarea instantei de judecata.

În art. 91⁶ al. 2 Cod de procedura penala se prevede ca pot constitui mijloace de proba si înregistrarile prezentate de parti, daca nu sunt interzise de lege.

Conditiile de efectuare a înregistrarilor convorbirilor telefonice sunt aplicabile si în cazul oricarei alte înregistrari a convorbirilor pe banda magnetica autorizate conform legii, precum si în cazul înregistrarii de imagini.[15]

3) Admisibilitatea

Recurgerea la utilizarea procedeelor probatorii analizate poate avea loc numai când acestea sunt admisibile. Admisibilitatea este determinata de necesitatea folosirii acestei activitati si limitata de oportunitatea si tempestivitatea efectuarii ei.

a) Necesitatea

Instanta care urmeaza sa autorizeze interceptarea, înregistrarea ori filmarea are obligatia de a aprecia necesitatea efectuarii acestor procedee probatorii, ceea ce presupune evaluarea prin analizarea starii de fapt existente la momentul formularii de catre procuror, si a materialului existent referitor la pregatirea sau savârsirea infractiunii investigate. În urma acestui proces de analiza trebuie sa rezulte necesitatea absoluta si stringenta a administrarii procedeelor probatorii în discutie, pentru obtinerea mijloacelor de proba si a probelor utile, pertinente si concludente cauzei, si pe de alta parte, sa transpara cu evidenta ca, prin celelalte mijloace de proba si procedee probatorii, nu se poate dezvalui mecanismul pregatirii savârsirii infractiunii, sau al modalitatilor concrete în care infractiunea a fost comisa.

Pentru a fi în masura sa faca aceasta apreciere si evaluare corecta, este necesar ca instanta care urmeaza sa autorizeze procedeele probatorii sa ia cunostinta de întreg materialul informativ al cauzei, privitor la fapta si persoana, ceea ce incumba obligatia organelor solicitatoare de a prezenta presedintelui instantei, în mod detaliat, aspectele pe care le cunosc pâna în momentul în care formuleaza cererea de autorizare.

Legea lasa la aprecierea instantei constatarea necesitatii de a se efectua procedeele probatorii discutate, fara sa îngradeasca libertatea de apreciere prin impunerea altor conditii decât cele pe care le-am analizat mai sus.

b) Oportunitatea

Întrucât înregistrarea si interceptarea implica o restrângere a unor drepturi si libertati fundamentale, folosirea acestor procedee probatorii este admisibila numai daca recurgerea la aceste mijloace de investigare este indispensabila, respectiv aflarea adevarului nu ar putea fi realizata pe alte cai.

Restrângerea drepturilor si libertatilor individuale ale cetatenilor, prevazute si garantate constitutional, trebuie, pe cât posibil, sa fie evitate. Deci interceptarea ori înregistrarea nu trebuie sa fie dispuse atunci când nu sunt indispensabile pentru cunoasterea adevarului. Se recomanda recurgerea la interceptari, înregistrari, filmari doar atunci când subzista indicii suficiente si serioase despre activitati ilicite, iar stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata în baza altor probe.

c) Tempestivitatea

Admisibilitatea este conditionata si de tempestivitatea folosirii procedeelor probatorii discutate, care trebuie efectuate cu promptitudine, situatiile si conditiile în care efectuarea lor este utila supunând oarecare urgenta. Din momentul în care numai subzista necesitatea absoluta si stringenta, utilizarea acestor mijloace probatorii devine tardiva si, deci, inadmisibila.

În aceeasi masura, interceptarea, înregistrarea ori filmarea devin tardive si, deci, inadmisibile, atunci când faptele sau împrejurarile de fapt care aveau nevoie de a fi decelate prin aceasta activitate, au fost lamurite prin alte mijloace si nu mai prezinta importanta.

În ceea ce priveste timpul când aceste procedee probatorii pot fi efectuate, legea nu contine nici o prevedere, astfel ca se pot executa continuu în timpul duratei pentru care au fost autorizate. Explicatia este rationala atâta timp cât manifestarile prin care se pregateste savârsirea unei infractiuni ori consumarea efectiva a unei infractiuni, care se doresc a fi dovedite prin aceste procedee probatorii, se pot realiza si se realizeaza pe timp de zi si pe timp de noapte.

2.3. Persoanele susceptibile de a fi ascultate

Legea nu revede nimic în legatura cu aceasta chestiune. De aceea, s-a considerat ca poate fi ascultata în principiu, orice persoana, daca sunt îndeplinite conditiile legii . De la aceasta regula, exista, totusi o exceptie prevazuta de art. 91³ al. 7 care dispune ca "înregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba".

Ascultarile dispuse de instanta pot privi o linie telefonica privata sau nu, chiar si o cabina telefonica publica, precum si o linie a unui telecopiator. Poate fi ascultata o persoana suspecta sa savârsirea sau de pregatirea savârsirii unei infractiuni, orice alta persoana cu care aceasta este în legatura cu, persoana vatamata.

Sectiunea 3. Activitatea procesual penala

3.1. Declansarea si dispunerea

Declansarea:

Initiativa pentru utilizarea procedeelor probatorii analizate apartine procurorului.

Initiativa respectiva este rezultatul analizei facute de aceasta, care consta în prelucrarea si exploatarea informatiilor de "prima mâna" pe care le are la dispozitie, ocazie cu care constata necesitatea, oportunitatea si tempestivitatea utilizarii interceptarii, înregistrarii ori filmarii pentru a se obtine elementele de fapt utile si concludente.

Dispunerea:

Presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, primind cererea formulata de procuror, procedeaza la examinarea acesteia si a materialului documentar privind ansamblul documentatiei informativ-operative existent pâna la momentul respectiv, care îi este pus la dispozitie de catre organul solicitator. Nu este exclusa discutarea si analizarea în comun - instanta si procuror - prin care sa se prefigureze, anticipeze si intuiasca (tinând seama de experienta profesionala a acestora) momentele care se pot consuma, manifestarile care pot avea loc, etc. Se apreciaza asupra necesitatii, oportunitatii, tempestivitatii utilizarii procedeelor probatorii analizate, a posibilitatii ca rezultatul reiesit din aceste procedee sa se transforme în probe utile, concludente si pertinente necesare aflarii adevarului.

Desi constatarea necesitatii folosirii acestor procedee este lasata la aprecierea presedintelui instantei, totusi, atunci când din analiza materialului informativ-operativ care îi este pus la dispozitie si a explicatiilor organului solicitator rezulta neîndoios ca interceptarea, filmarea ori înregistrarea sunt absolut necesare si utile si sunt îndeplinite conditiile, instanta este obligata, potrivit rolului activ pentru care trebuie sa-l manifeste si a sarcinii sale principalele de a depune toate diligentele pentru aflarea adevarului, sa admita cererea care i-a fost formulata.[17] Aceasta obligatie nu opereaza, însa, atunci când nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de legea procesual penala, necesare autorizarii solicitate, astfel ca instanta nu va admite cererea de autorizare solicitata.

Rezulta, deci, ca admiterea - respingerea cererii de autorizare are o natura (dubla) duala - obligatia si facultate - care rezulta din examinarea, analiza, evaluarea materialului informativ-operativ care îi este pus la dispozitie.

Autorizarea se face prin încheiere motivata care va cuprinde mentiunile pe care le-am amintit atunci când am vorbit de actul de autorizare.

Desi legea nu face nici o referire la actul procedural prin care se respinge cererea, presupunem, prin analogie, ca este vorba tot despre o încheiere motivata care ar putea cuprinde, printre altele, si motivele pentru care cererea organului solicitator nu este acceptata.

Autorizarea emisa de instanta are caracter de dispozitie pentru organul solicitator si devine executoriu din momentul emiterii.

Desi masura utilizarii procedeelor probatorii în discutie este autorizata motivat în exclusivitate de presedintele instantei competente sa judece cauza în prima instanta, art. 91² al. 2 prevede o exceptie de la aceasta regula; reglementând o procedura care permite procurorului a autoriza efectuarea de interceptari si înregistrari, cu titlu de provizoriu. Conditiile care se cer a fi îndeplinite pentru a se lua în calcul aceasta ipoteza sunt urmatoarele:

sa existe caz de urgenta, când întârzierea obtinerii autorizatiei judecatorului ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala;

se va comunica instantei de judecata imediat despre efectuarea interceptarii si înregistrarii, dar nu mai târziu de 24 de ore.

În aceasta ipoteza, operatiunea se va dispune prin ordonanta motivata.

Comunicându-se instantei despre efectuarea interceptarilor si înregistrarilor, aceasta va dispune, dupa caz, fie confirmarea ordonantei si, eventual, autorizarea în continuare a activitatii, fir infirmarea actului procurorului, caz în care se va dispune încetarea de îndata a interceptarilor si înregistrarilor si distrugerea celor efectuate.

3.2. Organele care efectueaza interceptarea si înregistrarea

Potrivit art. 91² C.proc.pen., interceptarile si înregistrarile vor fi efectuate de catre:

procuror

organul de cercetare penala

specialistii chemati sa dea concurs tehnic (în mod evident, cu obligatia de a pastra secretul operatiunii).

Astfel, se consacra ca "procurorul procedeaza personal la interceptarile si înregistrarile prevazute în art. 91¹ sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala". Aceasta dispozitie procedurala semnifica împrejurarea ca procurorul sau organul de urmarire penala sa dispuna de mijloacele adecvate unor astfel de activitati, în legatura cu care codul de procedura penala nu prevede nici o mentiune. Legea procesual penala nu face nici o referire si precizare în legatura cu aceste mijloace adecvate, necesare punerii în executare a interceptarii, înregistrarii ori filmarii si nici în legatura cu modalitatea efectiva de utilizare a lor, dupa cum nu stabileste nici reguli deontologice pentru agentii care le folosesc.

Mijloacele adecvate necesare punerii în executare a procedeelor probatorii autorizate, sunt constituite dintr-o multitudine de elemente si componente tehnico-stiintifice, care presupun o tehnologie deosebita, un anumit mod de utilizare cu caracter secret si abscons, care se desfasoara în asa maniera încât sa nu fie de natura a-l preveni pe subiectul pasiv, pentru ca acesta sa nu-si escamonteze manifestarile sau chiar sa renunte la ele. Enumerarea acestora, chiar si exemplificativa, nu îsi are rostul într-un text de lege, este menirea, eventual, a stiintei criminalisticii în acest sens, adaptarea cuceririlor tehnologice si stiintifice, la metodele tehnico-stiintifice criminalistice în slujba investigatiei infractiunilor si prin stabilirea tacticii si metodologiei de utilizare.

Detinerea, colectionarea si folosirea acestor mijloace specifice este supusa unor reglementari legale (Legea nr. 74/1996), a caror nerespectare poate atrage raspunderea penala sau contraventionala.

Un aspect pe care legea procesual penala nu îl mentioneaza în articolele care reprezinta sediul materiei pentru interceptarile, înregistrarile audio-video si filmari îl constituie cel referitor la modalitatile de instalare, întrebuintare si recuperare a mijloacelor adecvate pentru efectuarea acestor activitati.

Mijloacele adecvate de interceptare a convorbirilor telefonice sau a comunicatiilor si a filmarii din interiorul unor spatii (ambientale) reprezinta apanajul organelor specializate, sunt multiple si variate. Pentru montarea, întretinerea si recuperarea dupa folosirea unora dintre aceste mijloace, este necesara operatiunea de instalare mascata într-un anumit loc (exemplu: perete, dusumea, veioza), întretinere (încarcarea alimentatorilor) si apoi recuperarea lor, ceea ce presupune patrunderea în spatiul sau locul respectiv, în astfel de conditii încât operatiunea sa nu ajunga la cunostinta subiectului pasiv al interceptarii, înregistrarii ori filmarii (deci în conditii secrete sau în maniera legendata). Realizarea unor astfel de patrunderi presupune încalcarea dreptului constitutional la inviolabilitatea domiciliului sau al domeniului privat respectiv, pentru care este absolut necesara autorizarea organului competent.

Legea nr. 51/1991 a avut în vedere astfel de situatii, pe care le-a stipulat, ele fiind supuse autorizarii (art. 13 al. 1 si urmatoarele).

În ceea ce priveste specialistii si tehnicienii ("persoane care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptare si înregistrare"), acestia sunt obligati sa pastreze secretul operatiunii efectuate, încalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. Legea procesual penala lasa la latitudinea organului autorizat cu efectuarea procedeelor probatorii, caror institutii, organe, persoane juridice sa apartina acestia, pentru acordarea de sprijin din punct de vedere tehnic. Personalul tehnic nu se confunda cu organele judiciare, în speta procurorul si organele de urmarire penala, care sunt competente din partea statului pentru a exercita actiunea publica.[19]

Pentru a nu fi încalcate dispozitiile constitutionale referitoare la viata intima, familiala si privata, instanta dispune (în mod obligatoriu), pâna la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, în scris, persoanelor caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si înregistrate, precum si datele la care s-au efectuat acestea.

Sectiunea 4. Valorificarea utilizarii procedeelor probatorii analizate

4.1. Activitatea proprie a subiectilor oficiali

activitatea desfasurata în legatura cu interceptarea, înregistrarea ori filmarea trebuie consemnata într-un proces-verbal care constituie un mijloc de proba scrisa cu privire la faptele si împrejurarile constatate cu ocazia efectuarii acestor procedee penale, precum si cu privire la modul cum s-a desfasurat efectuarea activitatii si la rezultatele acesteia. Ţinând seama de importanta acestui înscris, Codul de procedura penala prevede, în cadrul reglementarii interceptarilor si înregistrarilor, respectiv în art. 91³ (intitulat "Certificarea înregistrarilor"), dispozitii speciale privind continutul procesului-verbal. Legea procesual penala prevede, pe lânga obligatia de întocmire a procesului-verbal, si mentiunile pe care acesta trebuie sa le cuprinda si ce anume obiecte însotesc acest proces-verbal.

Asadar, procedura de certificare a înregistrarilor obtinute începe cu întocmirea de catre procuror sau organul de cercetare penala a unui proces-verbal în care se vor mentiona urmatoarele elemente:

autorizatia data de instanta pentru efectuarea interceptarilor;

numarul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile;

numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute;

data si ora fiecarei convorbiri în parte;

numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alt tip de suport pe care se face imprimarea.

Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala în cauza. În cazul în care procurorul procedeaza la interceptari si înregistrari, certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar verificarea si contrasemnarea de catre procurorul ierarhic superior.

Corespondentele în alta limba decât cea româna sunt transcrise în limba româna, prin intermediul unui interpret.

La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport care contine înregistrarea, în original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.

Nu toate înregistrarile efectuate pot servi la aflarea adevarului. În acest sens, instanta va decide care dintre informatiile obtinute sunt utile cauzei. Pentru acest lucru, banda magnetica sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisa a aceluiasi proces-verbal. Se înainteaza instantei care hotaraste care informatii sunt utile cauzei, dupa ce sunt ascultati procurorul si partile. Consemnarea acestei operatii se face într-un proces-verbal. Conform art. 91³ (5).

Înregistrarile care nu sunt considerate utile solutionarii cauzei vor fi distruse. Celelalte, însa, vor fi pastrate pâna la arhivarea dosarului.

Daca au fost înregistrate convorbiri sau comunicari ce contin secrete de stat sau profesionale, acestea nu se vor mentiona în procesul-verbal întocmit, ci se vor întocmi procese-verbale separate. Dintre înregistrarile care contin secrete profesionale, cele care contin convorbiri între avocat si justitiabil nu pot fi folosite ca mijloc de proba, potrivit art. 91³ Cod de procedura penala.

În cazul în care continutul convorbirii interceptate si înregistrate este într-o limba straina (situatie nementionata de prevederile legii procesual penale), în literatura de specialitate s-a exprimat urmatorul punct de vedere: "tinând seama de principiul folosirii limbii române prin interpret, prevazut de art. 8 Cod de procedura penala, organul de urmarire penala va solicita concursul unui interpret care va efectua traducerea în limba româna, urmând ca, în final, transcrierea sa se faca în limba româna. În acest caz, atât procesul-verbal cât si înscrisul în care s-a consemnat convorbirea se semneaza si de interpret". [20]

Banda magnetica sau orice tip de suport, transcrierea integrala si copiile proceselor-verbale întocmite se pastreaza la grefa instantei, într-un plic sigilat.

Potrivit art. 91⁴ C.proc.pen., aceeasi procedura de efectuare se aplica si oricarei alte înregistrari a convorbirilor efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate potrivit legii.

În privinta conditiilor de efectuare si a procedurii de certificare a înregistrarilor de imagini, se aplica aceleasi dispozitii ca în cazul înregistrarii convorbirilor, cu exceptia redarii în forma scrisa, care este sau nu posibila, dupa caz (art. 91⁵ Cod de procedura penala).

4.2. Înregistrari si filmari prezentate de parti

În derularea unui proces-verbal, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau chiar învinuitii ori inculpatii, în exercitarea dreptului de aparare, pot prezenta, personal sau prin reprezentant ori aparator, înregistrari sau filmari - realizate personal sau de catre alte persoane, si în aceasta din urma situatie, obtinute de partile suscitate - care sa ofere elemente de fapt (probe) care contribuie la stabilirea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele.

Exista situatii când învinuitul, inculpatul, partile din procesul verbal folosesc serviciile unor alte persoane (ex.: detectivi particulari) pentru obtinerea, prin mijloace legale specifice activitatii acestor persoane, a unor probe necesare stabilirii adevarului si justei solutionari a cauzei penale în care sunt implicati. Aceste persoane pun la dispozitia solicitatorului rezultate obtinute prin activitatea lor proprie, printre acestea putând fi si înregistrari, filmari ori fotografii.

Fiindu-le puse la dispozitie astfel de mijloace, învinuitul, inculpatul, celelalte parti din procesul penal le prezinta organului judiciar care instrumenteaza cauza, iar acesta, examinându-le, în conditiile art. 91⁶ al. 2 Cod de procedura penala, apreciind asupra concludentei si utilitatii lor, admite sau respinge motivat utilizarea lor în procesul penal. În acelasi timp, este verificata legalitatea obtinerii de catre parti a acestor procedee probatorii, cunoscut fiind ca în materie exista prevederi constitutionale exprese, iar art. 91⁶ Cod de procedura penala, mentiunea finala, stipulând ca înregistrarile prezentate de parti pot servi la aflarea adevarului, numai daca nu sunt interzise de lege.

În situatia în care procedeul prezentat de parti a fost admis, se va întocmi un proces-verbal în care se va consemna ca înregistrarile au fost depuse de parti si mentiunile prezentate la punctul 1 din acest capitol.

S-a exprimat opinia ca, întrucât prevederile art. 91⁶ Cod de procedura penala nu sunt supuse nici unei conditii stipulate în legea procesual penala (conditii privind latura substantiala sau formala), denota ca acestea contravin prevederilor constitutionale, cât si art. 8 din CEDO, ceea ce le face ilegale, considerent care impune abrogarea lor, cu argumentul ca utilizarea procedeelor probatorii analizate, lasate la latitudinea partilor neconditionat de nici o prevedere legala, poate conduce la abuzuri, încalcari grave ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor (art. 26-28 din Constitutia României), erijarea unor persoane neavenite în "profesionisti" ai obtinerii unor astfel de înregistrari.[22]

4.3. Înregistrari audio, video, filmari extrajudiciare

În practica investigarii infractiunilor exista posibilitatea ca elementele de fapt care deceleaza pregatirea savârsirii sau comiterea unei infractiuni sa fie surprinse si înregistrate ori filmate fie de catre profesionisti apartinând altor institutii, organe, persoane juridice decât organele de stat raspunzatoare de aplicarea legii penale, cum ar fi: reporteri, jurnalisti, angajati ai societatilor comerciale care au ca obiect de activitate paza si protectia, fie prin mijloace de înregistrare video montate pentru protectie si paza sau cu prilejul unor negocieri cu diferite institutii (exemplu: banci), societati comerciale, magazine, bijuterii, etc.; fie de catre amatori, în mod ocazional (cineamatori, radioamatori, fotoamatori).

Înregistrarile audio-video realizate în modurile aratate mai sus, care surprind imagini ori convorbiri din care rezulta elemente de fapt (probe) în legatura cu pregatirea sau savârsirea unor infractiuni, ajunse la dispozitia organelor judiciare, pot fi utilizate, în procesul penal, ca mijloace de proba, daca sunt îndeplinite prevederile art. 91¹-91⁶ Cod de procedura penala, nefiind interzise de lege.[23]

Sectiunea 5. Valoarea probanta si garantarea procesuala a interceptarii comunicatiilor si a înregistrarilor audio-video

5.1. Valoarea probanta

Procesul-verbal se materializeaza rezultatul activitatii de interceptare a comunicatiilor, înregistrarile audio-video, însotite de înscrisurile în care a fost redat în scris a continutului convorbirilor certificate si contrasemnate, rolele si casetele sigilate, plansele foto, eventual schitele întocmite potrivit regulilor criminalistice, sunt mentionate în art. 64 Cod de procedura penala ca mijloace de proba prin care se constata probele într-o cauza penala.

Potrivit legii (art. 63 Cod de procedura penala), probele nu au o valoare mai dinainte stabilita, legislatia penala consacrând principiul liberei aprecieri a probelor, astfel ca organele de urmarire penala si instanta de judecata apreciaza probele potrivit convingerii lor, formata în urma examinarii tuturor probelor administrate si conducându-se dupa constiinta lor.[24]

Valoarea probatorie a procedeelor probatorii analizate, în lipsa unor prevederi derogatorii de la regimul comun, este aceeasi cu valoarea probatorie a celorlalte mijloace de proba prevazute de lege.

Decelarile care se fac prin interceptarile si înregistrarile audio sau video, a vocii si imaginii uneia sau mai multor persoane, a manifestarilor proprii a acestora, pot fi suficient de eclatante pentru a fi în masura sa creeze convingerea intima a procurorului sau a instantei de judecata referitoare la aspectele relevate.

5.2. Garantarea procesuala a procedeelor probatorii analizate

Potrivit art. 91² al. (4), instanta dispune, pâna la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, în scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

În derularea procesului penal, la un moment dat, în functie de tactica criminalistica adoptata de organul care efectueaza urmarirea penala privind ascultarea învinuitului (inculpatului), dar, oricum, nu mai târziu de momentul prezentarii materialului de urmarire penala (art. 250 Cod penal) si înainte de trimiterea în judecata, subiectului pasiv al procedeelor probatorii analizate, care poate detine calitatea de învinuit sau inculpat în cauza instrumentata, i se aduce la cunostinta si rezultatul activitatilor de interceptare a comunicatiilor, înregistrarea audio-video materializate în înscrisurile si obiectele prezentate în sectiunea anterioara.

Momentul încunostintarii învinuitului sau inculpatului în legatura cu aceste procedee probatorii este lasat la latitudinea organelor de urmarire penala, ca element de tactica criminalistica al ascultarii înregistrarilor sau interceptarilor.

În situatia în care în cauza se dispune neînceperea urmaririi penale, clasarea sau scoaterea de sub urmarire penala, momentul respectiv nu este obligatoriu de a se consuma.

Odata cu subiectul pasiv al procedeelor probatorii discutate ia cunostinta despre continutul acestor procedee (percepe imaginile, convorbirile înregistrate), poate sa constate autenticitatea imaginilor ori cuvintelor înregistrate ori fotografiate, legea acordându-i dreptul de a solicita efectuarea unei expertize tehnice (art. 91⁶ Cod de procedura penala) atât în faza de urmarire penala cât si în faza de cercetare judecatoreasca.

Mijloacele de proba despre care vorbim pot fi supuse expertizei tehnice nu doar la cererea învinuitului sau inculpatului, ci si la cererea procurorului si a celorlalte parti din proces sau chiar din oficiu.

Posibilitatea oferita de lege organelor si persoanelor implicate de a solicita expertiza tehnica a rezultatului obtinut prin utilizarea procedeelor tehnice, precum si obligatia organelor judiciare de a examina - la cerere sau din oficiu - toate aspectele cauzei, atât cele în favoarea cât si cele în defavoarea învinuitului sau inculpatului, este expresia rolului activ pe care trebuie sa-l aiba organele de urmarire penala si instantele de judecata (art. 3, 4, 2002 Cod de procedura penala).

Expertizele care se pot dispune în cauza sunt cele criminalistice având ca obiect expertizarea vocii si a vorbirii, a imaginilor, care se înscriu printre mijloace de proba prevazute în art. 116, 118 si urmatoarele din Codul de procedura penala. Acest gen de expertize se pot efectua în cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice Bucuresti si al laboratoarelor din sistemul Ministerului Justitiei (art. 3 din HG nr. 368/1998).

Expertizele rezultatelor operatiunilor de înregistrare, interceptare, filmare reprezinta garantia corectitudinii si veridicitatii acestor activitati.[25]

În contextul în care, subiectul pasiv al procedeului probatoriu în discutie contesta legalitatea activitatilor întreprinse, sau se simte vatamat în interesele sale legitime, legea procesual penala îi confera dreptul de a face plângere, în conditiile art. 275-278 Cod de procedura penala, ceea ce reprezinta o alta garantie procesuala.