OBLIGATIILE COMPLEXE

OBLIGAŢIILE COMPLEXE

Caracterul complex al obligatiei poate sa rezulte din:

afectarea de modalitati:

pluralitatea de obiecte;

pluralitatea de subiecte.

În raport de aceste considerente exista :

obligatii afectate de termen sau conditie;

obligatii alternative si facultative;

obligatii divizibile, solidare si indivizibile.

15.1. Obligatiile afectate de modalitati

15.1.1. Termenul

15.1.1.1.Definitie

Termenul este acel eveniment viitor si sigur ca realizare pâna la care este amânata începerea sau, dupa caz, stingerea exercitiului drepturilor subiective civile si a executarii obligatiilor corelative.[1]

15.1.1.2.Clasificare

În functie de efectul sau:

1.termen suspensiv, adica acel te 23123f518x rmen care amâna exercitiul dreptului subiectiv si obligatiei corelative pâna la împlinirea lui. De exemplu, termenul la care trebuie restituita suma împrumutata.

2.termen extinctiv, adica acel te 23123f518x rmen care amâna stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pâna la împlinirea lui. De exemplu, data mortii credirentierului într-un contract de renta viagera.

În functie de beneficiarul termenului:

termen în favoarea debitorului, care reprezinta regula;

termen în favoarea creditorului; de exemplu, în materia contractului de depozit, termenul este stipulat în favoarea deponentului;

termen în favoarea ambelor parti; cum sunt, de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic.

În functie de izvorul sau:

1.termen legal cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 8/2004, privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere;

2.termen judiciar, adica termenul acordat de instanta de judecata debitorului, conform art. 1583 Cod civil; numit si termen de gratie;

3.termen conventional, respectiv termenul stabilit prin conventia partilor.

În functie de criteriul cunoasterii sau nu a datei împlinirii sale:

1.termen cert; termen a carui împlinire este cunoscuta din momentul nasterii raportului juridic obligational;

2.teremen incert; a carui împlinire este sigura dar nu se cunoaste momentul când se va produce acest lucru.

15.1.1.3. Efectele termenului

În legatura cu efectele termenului prezinta interes distinctia dintre termenul suspensiv si termenul extinctiv.

Termenul suspensiv nu afecteaza existenta obligatiei ci numai exigibilitatea acesteia, cu urmatoarele consecinte:

daca debitorul executa obligatia sa înainte de termen, el face o plata valabila, echivalenta cu renuntarea la beneficiul termenului;

înainte de împlinirea termenului, creditorul poate lua masuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului sau;

pâna la scadenta (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescriptie;

pâna la împlinirea termenului, creditorul nu poate opune debitorului compensatia;

înainte de împlinirea termenului, creditorul nu poate intenta actiunea oblica sau actiunea pauliana;

de la data împlinirii termenului suspensiv începe sa curga prescriptia dreptului la actiune.

Termenul extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative. Astfel la împlinirea termenului înceteaza efectele raportului juridic obligational.

15.1.1.4. Termenul de gratie

Potrivit art. 1582 Cod civil " nefiind de fapt teremenul restitutiunii, judecatorul poate sa dea împrumutatului un termen potrivit împrejurarilor", iar art. 1583 Cod civil, prevede ca " daca însa s-a stipulat numai ca împrumutatul sa plateasca când va putea sau când va avea mezii ( mijloace), judecatorul va prescrie un termen de plata dupa împrejurari."

Un asemenea termen se numeste termen de gratie si este acordat de instanta de judecata atunci când obligatia scadenta nu a fost executata de debitor.

Caracteristica acestui termen o constituie faptul ca se acorda de instanta de judecata numai în favoarea debitorului, fara a se cere si consimtamântul creditorului, cu exceptia cazului în care partile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV.

Termenul de gratie împiedica executarea silita, dar nu împiedica compensatia.

15.1.1.5. Renuntarea la termen

Partea în folosul careia a fost prevazut poate renunta la beneficiul termenului, iar când termenul a fost prevazut în favoarea ambelor parti, ele pot renunta, prin acordul lor, la beneficiul acestuia.

Daca se renunta la beneficiul termenului, obligatia nu va mai fi o obligatie afectata de modalitati ci va deveni o obligatie pura si simpla.

15.1.1.6. Decaderea din beneficiul termenului

Potrivit art. 1025 Cod civil, decaderea din beneficiul termenului apare în urmatoarele cazuri:

debitorul ajunge în starea de insolvabilitate, indiferent daca are sau nu o vina în producerea ei;

debitorul micsoreaza garantiile pe care le-a adus creditorului, iar aceasta micsorare îi este imputabila.

Decaderea din beneficiul termenului are natura juridica a unei sanctiuni care produce aceleasi efecte ca si renuntarea la termen.

15.1.2. Conditia

15.1.2.1. Definitie

Ca modalitate a actului juridic, conditia este un eveniment viitor si sigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau desfiintarea) actului juridic civil.[2]

15.1.2.2. Clasificare

În functie de efectele pe care le produce:

conditie suspensiva de a carei îndeplinire depinde nasterea raportului juridic obligational; de exemplu: " îti donez casa mea, daca voi fi transferat la Timisoara";

conditie rezolutorie a carei îndeplinire desfiinteaza retroactiv raportul juridic obligational; de exemplu: "îti vând autoturismul, cu conditia ca, daca voi fi transferat la Timisoara, vânzarea se va desfiinta";

Dupa cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului:

conditie cazuala[3] - când realizarea evenimentului depinde de hazard; potrivit art. 1005 Cod civil, când nu este nici în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului. De exemplu, art. 825 alin. 1 Cod civil, dispune ca donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor daruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât si în cazul când donatarul si descendentii sai ar muri înaintea sa.

conditie mixta - când realizarea evenimentului depinde de vointa uneia din parti, cât si de vointa unei alte persoane determinate (art. 1007 Cod civil); de exemplu: "îti vând autoturismul meu, daca parintii îmi vor darui un alt autoturism de ziua mea";

conditie potestativa - când realizarea evenimentului depinde de vointa unei din parti.

Conditia potestativa este de mai multe feluri:

conditie pur potestativa - a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei dintre parti; obligatia asumata sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga este nula (art. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea conditie echivaleaza cu lipsa intentiei de a se obliga; de exemplu: " îti vând casa proprietatea mea, daca vreau";

conditie potestativa simpla - acea conditie a carei realizare depinde atât de vointa uneia din parti, cât si de un fapt exterior sau vointa unei persoane nedeterminate; de exemplu: " îti vând autoturismul daca ma voi muta la Timisoara";

Dupa cum conditia consta în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului:

conditie pozitiva - acea conditie care afecteaza raprotul juridic obligational printr-un eveniment ce urmeaza se se îndeplineasca; de exemplu: "îti vând autoturismul daca voi fi transferat la Timisoara";

conditie negativa - acea conditie care afecteaza existenta raportului juridic obligational printr-un eveniment ce urmeaza sa nu se îndeplineasca; de exemplu: "îti vând autoturismul daca nu voi fi transferat la Timisoara".

15.1.2.3. Efectele conditiei

Potrivit sistemului Codului civil, efectele conditiei se produc, în principiu, în mod retroactiv, în sensul ca momentul de la care sau pâna la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii conditiei, ci data la care a luat nastere raportul juridic obligational.

Efectele conditiei suspensive[4]

Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul nasterii raportului juridic obligational si momentul realizarii conditiei), se considera ca obligatia nu exista, cu urmatoarele consecinte juridice:

creditorul nu poate pretinde executarea obligatiei de catre debitor;

daca debitorul executa prestatia, poate sa ceara restituirea ei în temeiul platii nedatorate;

în acest interval de timp nu curge termenul de prescriptie extinctiva;

nici una dintre partile raportului juridic obligational nu poate invoca compensatia.

Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat conditia) se considera ca obligatia îsi produce efectele retroactiv, cu urmatoarele consecinte juridice:

plata efectuata pâna la îndeplinirea conditiei, nu mai este considerata o plata nedatorata si nu va mai putea fi restituita;

drepturile sub conditie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile

De la caracterul retroactiv al efectelor conditiei îndeplinite exista si exceptii, respectiv:

termenul de prescriptie extinctiva începe sa curga numai la data realizarii conditiei;

riscurile produse înainte de realizarea conditiei sunt în sarcina înstrainatorului;

dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii conditiei;

actele de administrare facute de înstrainator înainte de realizarea conditiei ramân valabile.

Efectele conditiei rezolutorii[5]

Pendente conditione

Pâna la îndeplinirea conditiei raportul juridic obligational este considerat pur si simplu, cu urmatoarele consecinte juridice:

debitorul trebuie sa-si execute obligatia, iar creditorul poate sa ceara executarea obligatiei;

dobânditorul sun conditie rezolutorie a unui bun individual determinat, suporta riscul pierii bunului în calitate de proprietar - res perit domino;

dreptul dobândit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauza de moarte, tot sub conditie rezolutorie.

Eveniente conditione

Întrucât conditia se realizeaza, obligatia se desfiinteaza retroactiv, cu urmatoarele consecinte juridice:

partile trebuie sa restituie prestatiile efectuate;

drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinteaza retroactiv.

De la regula retroactivitatii efectelor conditiei rezolutorii exista urmatoarele exceptii:

riscurile produse înainte de îndeplinirea conditiei sunt suportate de dobânditorul sub conditie rezolutorie;

actele de administrare facute de dobânditorul sub conditie rezolutorie ramân valabile;

fructele culese de dobânditorul bunului ramân în proprietatea acestuia.

15.1.2.4. Conditia si sarcina

Sarcina este o obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului în contractele cu titlu gratuit.

Sarcina nu afecteaza existenta raportului juridic obligational, ci stabileste o obligatie pentru una dintre parti, iar de caz de neexecutare creditorul va putea sa ceara executarea obligatiei.

15.2. Obligatiile plurale

15.2.1.Pluralitatea de obiecte

Obligatia cu o pluralitate de obiecte se caracterizeaza prin faptul ca debitorul datoreaza mau multe prestatii.

În raport de intentia partilor, daca debitorul datoreaza cumulativ toate prestatiile la care s-a obligat, obligatia produce efecte ca si cum ar fi pura si simpla, cu un singur obiect si se va stinge prin executarea tuturor prestatiilor.

15.2.1.1. Obligatia alternativa

Obligatia alternativa este acea obligatie al carei obiect consta în doua sau mau multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei.[6] De exemplu, se datoreaza 100.000.000 lei sau un autoturism.

Alegerea prestatiei ce urmeaza sa fie executata apartine debitorului, dar poate sa apartina si creditorului, însa numai daca exista stipulatie expresa în acest sens (art. 1027 Cod civil).

Obligatia se transforma într-o obligatie pura si simpla  atunci când unul din obiectele obligatiei alternative devine imposibil de executat, indiferent din ce cauza. În cazul obligatiei de a da , dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii, deoarece pâna atunci nu se cunoaste care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului.

15.2.1.2. Obligatia facultativa

Obligatia este facultativa când debitorul se obliga la o singura prestatie, cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestatii determinate.

De exemplu, debitorul are obligatia de a da un autoturism, dar prin conventia partilor i se da dreptul sa se libereze si prin darea unei sume de bani.

În cazul obligatiei facultative exista o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar exista o pluralitate de prestatii în privinta posibilitatii de a plati.

Creditorul poate sa ceara numai executarea prestatiei principale, iar daca obiectul obligatiei piere din caz fortuit sau de forta majora, debitorul va fi liberat, iar obligatia se stinge.

15.2.2. Pluralitatea de subiecte

15.2.2.1 Obligatiile conjuncte (divizibile)

Obligatia conjuncta sau divizibila este acel raport obligational cu pluralitate de subiecte între care creanta si datoria se divid de plin drept.[7]

Obligatia poate fi conjuncta din momentul nasterii sale sau ca efect al mortii creditorului sau debitorului, care lasa mai multi mostenitori între care obligatia se împarte.

Existând o pluralitate de subiecte, dreptul de creanta si datoria se divid în atâtea parti câti creditori sau debitori sunt în raportul obligational.

Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanta, iar fiecare debitor este obligat sa execute numai partea sa de datorie.

Fiind mai multe raporturi obligationale, numarul acestora depinde de numarul creditorilor sau debitorilor, ceea ce produce urmatoarele efecte juridice[8]:

daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut si poate fi urmarit numai pentru plata partii sale din datorie;

daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea lui de creanta;

insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor, deoarece ceilalati codebitori nu raspund pentru partea celui devenit insolvabil;

întreruperea prescriptiei fata de un debitor, prin punerea sa în întârziere, efectuata de unul dintre creditori nu profita si celorlalti creditori;

punerea în întârziere a debitorului si întreruperea prescriptiei fata de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalti debitori;

plata de catre un debitor a partii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalti debitori;

remiterea de datorie, darea în plata, cesiunea de creanta si novatia facute de catre unul din creditori cu privire la dreptul de creanta sunt inopozabile celorlalti creditori (art. 1064 alin. 2 si 3 Cod civil).[9]

15.2.2.2. Obligatiile solidare

Obligatia plurala solidara (solidaritatea) este acea obligatie cu subiecte multiple în cadrul careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti creditorului.[10]

Obligatiile solidare sunt reglementate de art. 1034 - 1056 Cod civil si fac parte din categorii obligatiilor indivizibile.

Solidaritatea poate fi de doua feluri:

solidaritate activa, atunci când exista doi sau mai multi creditori;

solidaritate pasiva, atunci când exista doi sau mai multi debitori.

Solidaritatea activa

Potrivit art. 1034 Cod civil " obligatia este solidara între mai multi creditori, când titlul creantei da anume drept fiecaruia din ei a cere plata în tot a creantei si când plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor."

Din definitia prezentata rezulta ca în cazul solidaritatii active, existând mai multi creditori, fiecare dintre ei este îndreptatit sa ceara debitorului comun plata întregii datorii, iar prin plata efectuata numai unuia dintre creditori, debitorul comun este liberat de datorie fata de toti creditorii sai solidari.

În sistemul Codului civil nu este reglementata solidaritatea activa, ceea ce înseamna ca solidaritatea activa îsi are izvorul în conventia partilor sau în testament.

În raporturile dintre creditorii solidari si debitorul comun, obligatia solidara produce urmatoarele efecte[11]:

fiecare creditor adre dreptul sa pretinda si sa primeasca plata integrala a creantei, iar plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor (art. 1034 Cod civil);

cât timp debitorul nu a fost chemat în judecata de un creditor solidar, debitorul poate plati oricaruia din creditorii solidari (art. 1035 alin. 1 Cod civil);

daca debitorul a fost chemat în judecata de un creditor solidar, debitorul nu poate face plata decât acestuia;

remiterea de datorie facuta de unul din creditorii solidari libereaza pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. 1035 Cod civil).

În raporturile dintre creditorii solidari, efectele obligatiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. 1038 Cod civil, potrivit caruia " creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, în toate actele care pot avea de efect conservarea creantei."

Aceasta înseamna ca fiecare creditor solidar nu este titularul creantei în integralitatea ei, ci numai pentru partea care-i apartine, iar încasarea creantei în totalitate este posibila în virtutea reprezentarii celorlalti creditori.

Din aplicarea acestui principiu rezulta urmatoarele efecte:[12]

oricare dintre creditorii solidari ai aceleiasi creante poate sa ceara plata integrala a datoriei si sa dea chitanta liberatorie debitorului (art. 1034 Cod civil);

daca debitorul a fost pus în întârziere de catre oricare dintre creditori, efectele punerii în întârziere profita tuturor creditorilor solidari;

întreruperea prescriptiei facuta de unul dintre creditori profita tuturor (art. 1036 Cod civil);

daunele moratorii cerute de un creditor profita si celorlalti creditori;

un singur creditor nu poate face acte de dispozitie - novatie, remitere de datorie, dare în plata - cu privire la întreaga creanta fara consimtamântul celorlalti creditori;

hotarârea judecatoreasca obtinuta de un creditor profita si celorlalti creditori, în masura în care este favorabila creditorului urmaritor.

Solidaritatea pasiva

Potrivit art.1039 Cod civil, " obligatia este solidara din partea debitorilor când toti s-au obligat la acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate si ca plata facuta de unul dintre debitori libereaza si pe ceilalti catre creditor."

Din definitia legala a solidaritatii pasive (între debitori) rezulta ca obligatia solidara pasiva este acea obligatie cu mai multi debitori care da dreptul creditorului sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei.

Aceasta forma de obligatie plurala este reglementata în art. 1039 - 1056 Cod civil, iar izvorul sau este vointa partilor si legea.

Reprezentând o exceptie de la regula divizibilitatii creantei, obligatia solidara, în materie civila, nu se prezuma, ci trebuie sa fie stipulata expres, conform art. 1041 Cod civil.

Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de solidaritate pasiva:

cei care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicita, un prejudiciu, raspund solidar fata de victima[13];

mandantii, care au acelasi mandatar, sunt tinuti sa raspunda solidar pentru toate efectele mandatului[14];

executorii testamentari ai aceleiasi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredintate[15];

antreprenorul si arhitectul raspund solidar pentru darâmarea constructiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care constructia este situata,[16]; cu aplicarea în mod corespunzator a dispozitiilor art. 3 si 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Solidaritatea pasiva produce doua categorii de efecte:

raporturile dintre creditor si debitorii solidari;

raporturile dintre codebitori.

În raporturile dintre creditor si debitorii solidari, efectul principal al solidaritatii pasive este obligatia fiecarui codebitor de a plati datoria în întregime, ceea ce implica dreptul creditorului a de a urmari fiecare debitor pentru prestatia care formeaza obiectul obligatiei.

Plata facuta de debitorul solidar libereaza pe toti debitorii fata de creditorul comun (art. 1039 Cod civil).

În cadrul acestor raporturi, solidaritatea pasiva produce si urmatoarele efecte secundare:

punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte fata de toti codebitorii solidari (art. 1044 Cod civil);

pierirea lucrului care formeaza obiectul prestatiei, din culpa unuia dintre debitori angajeaza raspunderea tuturor codebitorilor (art. 1044 alin. 3 Cod civil);

întreruperea prescriptiei extinctive fata de unul dintre codebitori are efect fata de toti codebitorii solidari ( art. 1045 Cod civil);

curgerea de dobânzi facuta de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor fata de toti codebitorii solidari ( art. 1046 Cod civil).

Potrivit art. 1047 alin. 1 Cod civil, codebitorul solidar împotriva caruia creditorul a intentat actiune poate sa opuna acestuia exceptii comune, care profita tuturor debitorilor solidari, precum si exceptii personale, care îi profita numai lui.

Exceptiile comune sunt urmatoarele:

cauzele de nulitate relativa si nulitate absoluta;

modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa ( de exemplu, toti debitorii s-au obligat sub conditie suspensiva si invoca neîndeplinirea acesteia);

cauzele de stingere a obligatiei.

Exceptiile personale, care pot fi invocate numai de un codebitor solidar si îi profita numai celui care le-a invocat, sunt urmatoarele:

modalitatile (termen sau conditie) consimtite numai în raport cu un debitor solidar;

existenta unei cauze de nulitate relativa numai în raport cu un debitor solidar.

În raporturile dintre codebitorii solidari, solidaritatea pasiva produce urmatoarele efecte:

efectul principal consta în faptul ca ori de câte ori numai unul dintre debitori plateste întreaga datorie, prestatia executata de împarte de plin drept si trebuie suportata de fiecare debitor[17];

debitorul care a platit se va întoarce împotriva celorlalti solicitând restituirea partii lor de datorie;

de regula, plata se împarte în mod egal între debitori.

Solidaritatea pasiva înceteaza prin urmatoarele moduri[18]:

decesul unuia dintre codebitorii solidari, caz în care datoria se divide între mostenitori proportional cu partea de mostenire primita;

renuntarea la solidaritate.

15.2.3. Obligatiile indivizibile

Obligatia este indivizibila daca, datorita naturii obiectului sau conventiei partilor, nu poate fi împartita între subiectele ei active sau pasive.[19]

Potrivit art. 1057 Cod civil " obligatia este nedivizibila atunci când obiectul ei, fara a fi denaturat, nu se poate face parti, nici materiale, nici intelectuale", iar conform art. 1058 Cod civil " obligatia este nedivizibila când obiectul este divizibil, dar partile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate".

Obligatiile indivizibile sunt reglementate în art. 1057 - 1059 si art. 1062 - 1065 Cod civil.

Indivizibilitatea activa se produce ca urmare a mortii creditorului unei creante cu un obiect indivizibil si are ca principal efect faptul ca fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrala a prestatiei.

Plata facuta oricaruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor.

Indivizibilitatea pasiva are ca efect principal faptul ca fiecare dintre codebitori poate fi obligat sa execute în întregime prestatia datorata.

Daca debitorul solidar, sau mostenitorul acestuia, a platit în întregime prestatia datorata, va avea la îndemâna o actiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecaruia dintre ei.