ORGANELE DE URMẶRIRE PENALẶ SI ATRINUTIILE ACESTORA IN FAZA DE URMẶRIRE PENALẶ

ORGANELE DE URMẶRIRE PENALẶ sI ATRINUŢIILE ACESTORA ĪN FAZA DE URMẶRIRE PENALẶ

Potrivit art. 201 alin. (1) C.proc.pen., activitatea de urmarire penala se desfasoara de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.

Organele de cercetare penala sunt: organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciale.

Organele de urmarire penala nu trebuie confundate cu organele de constatate, care īntocmesc doar acte de constatare, avānd un caracter extraprocesual si servind doar la sesizarea din oficiu a organelor de urmarire penala.

Totodata, organele de urmire penala nu trebuie confundate nici cu investigatorii sub acoperire sau investigatorii acoperiti, cum au fost denumiti initial.

2.1. Sectiunea I. Ministerul Public

2.1.1. Istoricul institutiei si consideratii generale

Ministerul Public ca institutie procesuala este rezultatul unui īndelungat proces istoric. El īsi are originea īn dreptul francez, īn asa numitii ;;les procureurs du roi'' din secolul XIV, ins 22222r1724w tituiti ;;pour la defense des interets du prince et de l'Etat''. La īnceput, procurorii urmareau mai mult interese fiscale prin īncasarea amenzilor si confiscarea pe seama tezaurului regal. Ulterior, īnsa, si-au limitat atributiile la urmarirea infractiunilor si sustinerea acuzarii. O organizare mai completa i s-a dat prin ordonantele franceze din anii 1552, 1553 si 1586. Denumirea de ;;parchet'' rezulta din faptul ca, la īnceput, procurorii ocupau loc pe parchet, alaturi de reprezentantii partilor, iar nu pe estrada, alaturi de judecatori.

Īn dreptul romānesc, Ministerul Public a fost introdus pentru prima data prin Regulamentul organic din 1832 (īn Muntenia) si prin Legea din 26 martie 1862 (īn Moldova), culminānd cu reglementarea din anul 1936 (Codul de procedura penala), revazuta si republicata īn anul 1948 si supusa īn decursul timpului unor substantiale modificari, care a

īnlocuit la rāndul sau, Codicele de procedura criminala, promulgat si publicat īn M. Of. nr. 269 din 2 decembrie 1864, elaborat sub influenta directa a Codului de instructie criminala francez din anul 1810.

Ministerul Public reprezinta īn activitatea judiciara interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Acesta este organizat si functioneaza īn baza prevederilor constitutionale (art. 131 si 132), Legii nr. 92 din 04.08.1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si a Legii nr. 304 din 28.06.2004, privind organizarea judiciara, republicata.

Ministerul Public īsi exercita atributiile prin procurori, constituiti īn parchete pe lānga fiecare instanta judecatoreasca, īn temeiul legii si este condus de procurorul general al Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie.

Procurorul supravegheaza urmarirea penala. Īn exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale. Procurorii īsi desfasoara activitatea, potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic.

2.1.2. Organizarea Ministerului Public

Ministerul Public este subiect procesual penal, participant la activitatea procesuala, alaturi de instanta judecatoreasca, avānd un rol indispensabil pentru constituirea, dezvoltarea si rezolvarea raportului procesual, īntrucāt īndeplineste functia procesuala esentiala a acuzarii.

Parchetele sunt independente īn relatiile cu instantele cu instantele judecatoresti, precum si cu celelalte autoritati publice si īsi exercita atributiile numai īn temeiul legii si pentru asigurarea respectii acesteia.

Ministerul Public are urmatoarele organe :

parchetele de pe lānga judecatorii

parchetele de pe lānga tribunale pentru minori si familie

parchete militare (parchetele militare de pe lānga tribunalele militare, Parchetul Militar de pe lānga Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti si Parchetul Militar de pe lānga Curtea Militara de Apel Bucuresti)

parchetele de pe lānga tribunale

parchetele de pe lānga curtile de apel

Parchetul de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie

Parchetul de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza activitatea parchetelor din subordine, īndeplineste atributiile prevazute de lege, are personalitate juridica si gestioneaza bugetul Ministerului Public. Este condus de un procuror general, care este ajutat de un prim-adjunct.

Īn cadrul Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie, prin reorganizarea Parchetului National Anticoruptie, s-a īnfiintat ca structura cu personalitate juridica Directia Nationala Anticoruptie ¹. Aceasta este condusa de procurorul general al Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie prin intermediul procurorului sef al acestei directii si īsi exercita atributiile pe īntregul teritoriu al Romāniei, prin procurori specializati īn combaterea coruptiei.

Parchetele de pe lānga curtile de apel si tribunale au īn structura sectii, īn cadrul carora pot functiona servicii si birouri. Parchetele de pe lānga curtile de apel au īn structura si cāte o sectie pentru minori si familie.

Structura si organizarea aparatului tuturor parchetelor, precum si stabilirea parchetelor la care se vor īnfiinta sectii maritime si fluviale, birouri sau servicii de criminalistica si criminologie se stabilesc de procurorul general al Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie, cu avizul ministrului justitiei. Repartizarea procurorilor pe compartimente de activitate se face de catre conducarul fiecarui parchet.

Parchetele de pe lānga judecatorii, tribunale pentru minori si familie si tribunale sunt conduse de prim-procurori . Acestia sunt ajutati de 1-2 adjuncti īn cazul tribunalelor si de un adjunct īn cazul judecatoriilor si tribunalelor pentru minori si familie.

Parchetele de pe lānga curtile de apel sunt conduse de procurori generali. Acestia sunt ajutati de 1-2 adjuncti.

Procurorul general al Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie este promovat si eliberat din functie de Presedintele Romāniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii².

Īn ceea ce priveste organizarea parchetelor militare, aceasta se realizeaza potrivit prevederilor Legii 247/2005, dar dispozitiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara īnglobeaza si prevederi referitoare la organizarea si functionarea parchetelor militare.

Īn conformitate cu reglementarile īn vigoare, parchetele militare se organizeaza pe fiecare instanta militara, fie ea tribunal militar, tribunal militar teritorial sau Curte Militara de Apel. Pe lānga fiecare instanta militara functioneaza numai un parchet militar.

__________ ______ ____ _____

Īnfiintata prin O.U.G. nr. 43/2002, modificata si completata prin O.U.G. nr. 24/2004 si Legea 247/2005, O.U.G. nr. 134/2005, cu modificarile aduse prin Legea nr. 54/2006.

Art. 54 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Parchetele militare au, fiecare, statut de unitate militara, cu indicativ propriu si sunt

conduse de catre prim procurori militari ajutati de prim procurori militari adjuncti.

Procurorul militar are, potrivit legii, calitatea de magistrat si face parte din corpul magistratilor. Poate fi numit procuror militar persoana care, īn afara conditiilor prevazute īn Legea privind organizarea judiciara, are si calitatea de ofiter activ.

Īn cadrul Parchetului de pe lānga Īnalta Curte de Casatie si Justitie functioneaza sectii sau servicii de combatere a infractiunilor savārsite de militari care au, fiecare, statut de unitate militara, cu indicativ propriu.

2.1.3. Atributiile Ministerului Public

Ministerul Public exercita, potrivit Legii 304/2004, prin procurori, urmatoarele atributii:

efectueaza urmarirea penala īn cazurile si īn conditiile prevazute de lege si participa, potrivit legii, la solutionarea conflictelor prin mijloace alternative;

conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, conduce si controleaza activitatea altor organe de cercetare penala;

sesizeaza instantele judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;

exercita actiunea civila, īn cazurile prevazute de lege;

participa īn conditiile legii, la sedintele de judecata;

exercita caile de atac īmpotriva hotarārilor judecatoresti, īn conditiile prevazute de lege;

apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, īn conditiile legii;

actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea ministrului justitiei, pentru realizarea unitara a politicii penale a statului;

studiaza cauzele care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, elaboreaza si prezinta ministrului justitiei propuneri īn vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei īn domeniu;

verifica respectarea legii la locurile de detinere preventiva¹

exercita orice alte atributii prevazute de lege;

2.1.4. Competenta procurorului īn efectuarea urmaririi penale

Potrivit art. 209 C.proc.pen. procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala si īn exercitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale. Īnsa tot īn art. 209, dar īn alin.(3) C.proc.pen. se arata ca urmarirea penala se efectueaza īn mod obligatoriu, de catre procuror, īn urmatoarele cauze:

a) infractiunile prevazute īn Codul penal īn art. 155-173 (infractiuni contra sigurantei statului), art. 174-177 (omor, omor calificat, omor deosebit de grav, pruncucidere), art. 179 (determinarea sau īnlesnirea sinuciderii), art. 189 alin.(3)-(6) (lipsirea de libertate īn mod ilegal īn modalitatile agravante prevazute īn aceste alineate), art. 190(sclavia), art. 191 (supunerea la munca fortata sau obligatorie), art. 211 alin. (3) (tālharia īn modalitatea agravanta prevazuta īn acest alineat), art. 212 (pirateria), art. 236 (ofensa adusa unor īnsemne), art. 239 (ultrajul), art. 239¹ (cazurile speciale de pedepsire a ultrajului), art. 250 (purtarea abuziva), art. 252 (neglijenta īn pastrarea secretului de stat), art. 253¹ (conflictul de interese), art. 254 (luarea de mita), art. 255 (darea de mita), art. 257 (traficul de influenta), art. 265 (omisiunea de a īncunostinta organele judiciare), art. 266 (arestarea nelegala si cercetarea abuziva), art. 267 (supunerea la rele tratamente), art. 267¹ (tortura), art. 268 (represiunea nedreapta), art. 273-276 (unele infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate), art. 279¹ (nerespectare regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive), art. 280 ( nerespectarea regimului materiilor explozive), art. 280¹ (nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri), art. 302¹ (nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri), art. 317 (propaganda nationalist-sovina), art. 323 (asocierea īn vederea savārsirii de infractiuni) si art. 356-361 (infractiuni contra pacii si omenirii);

b) infractiunile la care se refera art. 27 pct. 1 lit. b)-e) C.proc.pen. (infractiuni savārsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, infractiuni privind siguranta nationala a Romāniei prevazute īn legi speciale, infractiunea de spalare de a banilor, infractiunile privina traficul si consumul ilicit de droguri, precum si infractiunea de bancruta frauduloasa, daca priveste sistemul bancar) - infractiuni care atrag competenta de judecata īn prima instanta a tribunalului);

c) infractiunile la care se refera art. 28¹ pct. 1 lit. b) C.proc.pen. (infractiunile savārsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lānga aceste instante, de notarii publici) si art. 28¹ pct. 5 C.proc.pen. (cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate īn strainatate), infractiuni care atrag competenta de judecata īn prima instanta a curtii de apel;

d) infractiunile la care se refera art. 28² pct. 1 lit. b) C.proc.pen. (infractiuni savārsite de judecatorii tribunalelor militare ori ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe lānga aceste instante), infractiuni care atrag competenta de judecata īn prima instanta a Curtii Militare de Apel;

e) infractiunile la care se refera art. 29 pct. 1 C.proc.pen. (infractiuni savārsite de senatori si deputati, membrii Guvernului, judecatorii Curtii Constitutionale , membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si Avocatul Poporului, infractiuni savārsite de maresali, amirali, generali¹ si chestori, infractiuni savārsite de sefii cultelor religioase organizate īn conditiile legii si de ceilalti membri ai īnaltului Cler care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, infractiuni savārsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Īnalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lānga aceste instante si de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie), infractiuni care, atrag competenta de judecata īn prima instanta a Īnaltei Curti de Casatie si Justitie;

f) infractiunile īmpotriva protectiei muncii;

g) alte infractiuni date prin lege īn competenta sa; īn aceasta ultima categorie se includ infractiunile prevazute īn legi speciale, īn cazul carora urmarirea penala se efectueaza īn mod obligatoriu de catre procuror;

Īn toate situatiile aratate, procurorul este obligat el īnsusi toate¹ actele de urmarire penala, nefiind suficienta limitarea acestuia la īndeplinirea anumitor activitati sau la completarea actelor desfasurate de organul de cercetare penala.

Art. 209 alin. (4) C.proc.pen. prevede ca īn toate cazurile enumerate, competenta de a efectua urmarirea penala si de a exercita supravegherea asupra activitatii de cercetare penala, revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei, care, potrivit legii, judeca īn prima instanta, cauza.

Chiar daca īn toate aceste cazuri procurorul este cel ce instrumenteaza īn totalitate sau īn mare parte cauza, unele din actele acestuia au nevoie de aprobarea organelor ierarhice.

Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua īn vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic inferior.

__________ ______ ____ ____

Volonciu, N. - Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. II, Editura Bucuresti, 1994 ( nu este exclus, posibilitatea desfasurarii unor acte sau a unor activitati ce reclama urgenta de catre organul de cercetare penala).

2.2. Sectiunea a II-a. Organele de cercetare penala

2.2.1. Pozitia procesuala

Organul de cercetare penala realizeaza majoritatea activitatilor din cursul urmaririi penale, avānd ca obiect strāngerea probelor cu privire la existenta infractiunilor si la identificarea faptuitorilor pentru stabilirea raspunderii penale a acestora si constau īn audierea partilor, a martorilor, efectuarea de cercetari la fata locului, perchezitii, luarea de masuri asiguratorii, verificarea si aprecierea probelor, etc. El are o pozitie procesuala proprie, deosebita de cea a Ministerului Public. Astfel, īn cercetarea penala nu se includ actele prin care se exercita functia de īnvinuire sau de acuzare si se dispune asupra urmaririi , cum sunt: punerea īn miscare a actiunii penale, propunerea de arestare preventiva, scoaterea de sub urmarire penala sau īncetarea urmaririi īnvinuitului sau inculpatului, trimiterea īn judecata, etc. De asemenea, activitatea de cercetare penala este supravegheata de Ministerul Public, care da dispozitii obligatorii organului de cercetare penala¹.

Totodata, organul de cercetare penala se bucura de o independenta relativa, īntrucāt actele de cercetare penala sunt īndeplinite, de regula, din proprie initiativa fara autorizare sau īncuviintare, putānd face propuneri motivate cu privire la actele ce urmeaza a fi dispuse de Ministerul Public, ca: punerea īn miscare a actiunii penale, trimiterea īn judecata, autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire . Īn ipoteza īn care organul de cercetare penala considera ca masurile sau dispozitiile Ministerului Public sunt nelegale sau netemeinice, ab initio putea sesiza organul ierarhic superior al acestuia, fara a īntrerupe efectuarea actelor si masurilor dispuse de Ministerul Punlic, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior fiind obligat sa se pronunte īn termen de 3 zile de la sesizare. Īn prezent īnsa, datorita modificarilor introduse prin Legea nr. 356/2006 (art. 219 alin. 2 C.proc.pen.), este īnlaturat, īn mod expres, dreptul organului de cercetare penala de a formula obiectii, ceea ce readuce organul de cercetare penala la un simplu organ de executie a dispozitiilor date de procuror, īn calitatea sa de conducator al fazei de urmarire penala.

Organul de cercetare penala are dreptul sa īnceapa urmarirea penala, sub rezerva confirmarii ulterioare de procuror, apoi, īn termenul legal, adica 48 de ore, fiind obligat sa lamureasca toate aspectele cauzei, dupa care poate sa faca propunei motivate Ministerului Public referitoare la solutia procesuala ce urmeaza a fi data urmaririi penale, īnsa nu participa sub nicio forma la judecare cauzelor penale.

¹ Aceasta regula este extinsa si cu privire la alte organe cu atributii prevazute de lege īn constatarea infractiunilor

2.2.2. Atributiile organelor de cercetare penala

Organele de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare penala, cu exceptia celor date de lege īn competenta exclusiva a Ministerului Public. Prin urmare, organul de cercetare penala are o competenta generala īn materia efectuarii actelor de cercetare penala. Aceasta regula este valabila pentru toate organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala au atributii numai de desfasurare a urmaririi penale, ele necolaborānd īn mod direct cu instantele judecatoresti.

Organul de cercetare penala are dreptul:

de a īncepe urmarirea penala;

de a administra probe necesare rezolvarii tuturor aspectelor cauzei penale

de a efectua activitati procesuale: perchezitia¹, reconstituirea, cercetarea la locul faptei;

de īntocmirea de propuneri motivate adresate procurorului privind luarea unor masuri de preventie, efectuarea de perchezitii punerea īn miscare a actiunii penale;

Pe de alta parte, organul de cercetare penala nu poate dispune:

punerea īn miscare a actiunii penale;

arestarea preventiva;

solutiile de scoatere de sub urmarire penala, īncetarea urmaririi penale si clasarea cauzei penale;