ORGANIZAREA sI PLANIFICAREA CERCETĂRII PENALE
A. Continutul si importanta planificarii cercetarii īntr-o cauza penala
Planificarea cercetarii penale si organizarea acesteia au drept scop desfasurarea unei activitati de calitate si corelarea tuturor masurilor si actiunilor īntreprinse pentru verificarea īmprejurarilor care au precedat, īnsoţ 232k1020c ;it si succedat infractiunea aflata īn instrumentare.
Planificarea directioneaza activitatile ce urmeaza a fi īntreprinse pentru asigurarea unei finalitati judiciare de calitate, confera perspectiva investigarii, reprezentānd rezultatul unui proces complex de analiza ce īnsoteste īntreaga urmarire penala.
Īn ceea ce priveste continutul planificarii cercetarii penale trebuie evidentiat faptul ca īntreaga activitate se constituie, īn primul rānd, īntr-un proces complex de gāndire care evidentiaza, pe de o parte, nivelul de pregatire al celor care efectueaza investigarea, iar, īn al doilea rānd, capacitatea acestora de a analiza si sintetiza toate datele, īmprejurarile si aspectele pe care le ofera cauza aflata īn lucru. Pe lānga faptul ca planificarea se constituie īntr-o veritabila activitate creativa, ea pune pregnant īn evidenta atāt capacitatea de organizare, sistematizare si verificare īn practica a datelor si faptelor rezultate pāna īn acel moment din activitatile īntreprinse, cāt si experienta celui care efectueaza cercetarea penala, inclusiv modul īn care stie sa aplice cunostintele de drept penal, medicina legala, psihologie judiciara etc. si bineīnteles, cele de criminalistica.
Importanta planificarii cercetarii penale rezida īn aceea ca asigura:
respectarea stricta, atāt a dispozitiilor, cāt si a regulilor stabilite de metodologia criminalistica;
īnalta calitate a investigarii si orientarea corecta a acesteia;
lamurirea completa a tuturor īmprejurarilor īn care s-au savārsit infractiunile, inclusiv prin extinderea cercetarilor;
imprimarea unui caracter organizat īntregii activitati de investigare criminalistica, avānd ca efect si cresterea initiativei organelor de cercetare penala;
folosirea tuturor metodelor, procedeelor si mijloacelor tehnico-stiintifice pentru valorificarea urmelor descoperite fie cu prilejul cercetarii la fata locului, fie cu ocazia desfasurarii altor activitati de urmarire penala;
respectarea drepturilor conferite de lege tuturor persoanelor implicate īn procesul penal;
transpunerea īn practica a principiului celeritatii, cu economisire de forte si timp;
un permanent autocontrol al celor care efectueaza cercetarea, precum si un mijloc de control al calitatii activitatilor de cercetare penala.
B. Principiile si conditiile planificarii cercetarii penale
Principiile planificarii cercetarii penale sunt urmatoarele:
principiul legalitatii, acesta presupunānd ca nici o activitate din cele prevazute a fi īntreprinse īn cauza sa nu contravina prevederilor legale;
principiul individualitatii, acest principiu presupune ca īn planificarea cercetarii penale trebuie sa se tina cont de specificul fiecarei cauze. Particularitatile oricarei cauze aflate īn lucru sunt determinate de diversi factori, cum ar fi: natura faptei, locul si timpul comiterii, metodele si mijloacele folosite pentru realizarea rezolutiei infractionale, mobilul si scopul infractiunii, īmprejurarile savārsirii infractiunii. Atāt practica judiciara, cāt si literatura de specialitate evidentiaza faptul ca nu exista doua cauze identice si prin urmare nu poate fi conceputa o planificare cu valabilitate generala pentru toate infractiunile de acelasi gen. Altfel spus, pentru fiecare cauza trebuie sa se īntocmeasca plan de cercetare penala.
Principiul dinamismului, potrivit caruia planul trebuie sa fie suplu, adaptabil la diversele īmprejurari schimbatoare ale cauzei. Cu alte cuvinte, īntocmirea planului de cercetare penala trebuie sa se constituie doar un act de īnceput al investigarii criminalistice, pe parcurs acesta urmānd a fi completat cu noile date aparute.
Pentru ca planificarea cercetarii penale sa fie utila, ea trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie just orientata, atāt īn privinta naturii faptei comise, cāt si a īmprejurarilor savārsirii ei;
sa se bazeze pe cunoasterea metodelor si mijloacelor folosite de autor pentru savārsirea infractiunilor si ascunderea urmelor acesteia -modus operandi- īn raport cu acestea urmānd a fi aplicate metodele, mijloacele si procedeele -tehnice, tactice si metodologice- necesare descoperirii, relevarii, fixarii si ridicarii urmelor, probarii existentei infractiunii si dovedirii vinovatiei;
sa se bazeze pe un minimum de date si materiale faptice care sa faca posibila elaborarea versiunilor si stabilirea problemelor ce urmeaza a fi lamurite pe parcursul cercetarilor;
sa asigure elaborarea judicioasa a versiunilor, precum si verificarea acestora.
Īn acest caz exemplificam cu ajutorul modelului nr. 1, o "fisa de cercetare", care acopera mentiunile facute mai sus.
|
