Nu toate prevederile dreptului comunitar sunt direct aplicabile sau au efect direct. Principiului suprematiei nu reprezinta singura solutie atunci c 24324w2211y ând norma nationala nu este compatibila cu cea comunitara.
În aceasta situatie, Curtea recomanda folosirea unei metode de interpretare specifice atât dreptului privat, cât si celui international: se poate interpreta o clauza prin alte clauze ale actului, atât cele precedente, cât si cele ulterioare. Aceasta metoda specifica de interpretare în functie de context a fost folosita înca de la primele hotarâri ale Curtii.[1] Toate normele comunitare pot permite, teoretic, interpretarea altor reguli comunitare. Curtea considera ca si judecatorul national trebuie sa recurga la aceasta metoda, în special în situatia când sunt adoptate masuri nationale de natura sa implementeze sau sa suplimenteze prevederile comunitare obligatorii.
Aceasta obligatie a judecatorilor nationali de a interpreta normele dreptului intern în lumina normelor comunitare, este prevazuta si de art. 10 al Tratatului (care cere autoritatilor statelor membre, inclusiv instantelor, sa ia toate masurile necesare pentru a asigura punerea în practica a dreptului comunitar) si se aplica si în cazurile în care norma comunitara nu este suficient de precisa si neconditionata, astfel încât sa aiba efect direct.[3] Când este vorba despre o directiva, obligatia prevazuta de art. 10 se aplica chiar si în cazul litigiilor între persoane.
|
