Organisme europene implicate in reglementarea drepturilor si libertatile   fundamentale

A. Consiliul Europei.

Consiliul Europei face parte dintre organizatiile interguvernamentale cu caracter regional, care se definesc, dupa compozitia lor, ca organizatii internationale ce nu sunt deschise decât unor state unite printr-o solidaritate geografica, oricare ar fi domeniul lor de activitate[1].

Consiliul Europei reprezinta una dintre organizatiile care urmaresc un obiectiv mai original si anume, unificarea europeana. Aceasta idee, aparuta între cele doua razboaie mondiale[2], s-a dezvoltat mai ales dupa 1945 si s-a nascut din recunoasterea declinului natiunilor europene, declin accentuat la acea vreme prin divizarea  Europei, divizare care-i ameninta securitatea si-i împiedica prosperitatea.

În prezent, Consiliul Europei actioneaza în favoarea unitatii europene prin[3]: ocrotirea si întarirea democratiei pluraliste si a dreptu 17517o142r rilor omului; definirea de solutii comune pentru problemele societatii; întelegerea si punerea în valoare a identitatii culturale europene - aspecte pe care le vom analiza pe larg în capitolul urmator din prezenta lucrare .

Consiliul Europei, având sediul la Strasbourg (Franta), numara în prezent 41 de membri, printre care si România, din 1993[5].

B. Consiliul European

Consiliul European este o institutie a U.E., ce îsi afla originea în Conferintele la nivel înalt care reuneau sefii de state sau de guverne din tarile membre ale Comunitatilor Europene din perioada anilor 60. cu ocazia unei astfel de întruniri, desfasurata la Paris - 9-10 dec. 1974, s-a decis crearea Consiliului European, ca institutie interguvernamentala de orientare politica la cel mai înalt nivel.

Declaratia solemna asupra Uniunii Europene, de la Stuttgard, din 19 iunie 1983, definea functiile noii institutii de decizie europeana astfel: în perspectiva Uniunii Europene, Consiliul European da constructiei comunitare un impuls politic general, defineste orientarile ce favorizeaza constructia europeana si traseaza liniile directoare de ordin politic general pentru comunitatile europene si pentru cooperarea politica europeana, delibereaza asupra chestiunilor ce tin de competenta UE si exprima de o maniera solemna pozitia comuna în chestiuni de relatii externe[7].

Tratatul de la Maastricht introduce Consiliul European în rândul institutiilor UE, fara a fi însa o institutie comunitara, si deci, nesupusa controlului Curtii de Justitie a UE. Consiliul European se concretizeaza într-o formula ce reuneste sefii de stat sau de guverne din tarile membre UE, asistati de ministrii lor de externe, plus presedintele Comisiei Europene asistat de Comisarul european responsabil cu relatiile externe.

C. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri)

Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministri, este una din institutiile fundamentale ale constructiei comunitare, tratatul stabilind ca acesta este reprezentantul intereselor statelor membre. Fiind compus din reprezentanti ai celor 15 tari ale UE, Consiliul detine rolul principal în procesul legislativ (competenta pe care o împarte cu Parlamentul European), având, totodata, si atributii executive (domeniu în care rolul principal revine însa Comisie Europene).

Numit pâna la intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, Consiliul de Ministri, el dispune de o competenta generala de decizie, care atesta ca interesele statelor membre sunt cele care determina linia politica de ansamblu a UE. Consiliul este compus din câte un reprezentant pentru fiecare stat membru, la nivel ministerial, care trebuie sa fie abilitat sa angajeze Guvernul tarii pe care o reprezinta.

D. Comisia Europeana.

Institutia principala a Uniunii Europene care, alaturi de Consiliul U.E. si de Parlamentul European, alcatuieste "triunghiul institutional" de decizie la nivel comunitar este Comisia Europeana.

La origini, cele trei comunitati Europene (CECO, CEE si CEEA) aveau Comisii separate (de exemplu, pentru CECO, ea se numea "Înalta Autoritate"). În urma Tratatului de fuziune, din 1965, cele trei Comisii s-au unificat într-o singura "Comisie a Comunitatilor Europene", iar dupa intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht (TUE), denumirea cel mai frecvent folosita a fost aceea de "Comisia Europeana".

Comisia Europeana pune în valoare interesele comunitare, dincolo (mai presus) de interesele statelor membre, exprimând practic interesele fiecarei Comunitati în parte.

E. Comisia Europeana a Drepturilor Omului

Pâna la 10 mai 1994, când a fost adoptat Protocolul nr. 11 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în fruntea mecanismului creat de Consiliul Europei pentru protectia drepturilor omului se afla Comisia Europeana a Drepturilor Omului, formata din reprezentanti a statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului din 1950. Prin Protocolul mentionat anterior, si din necesitatea de a se face fata unui numar tot mai mare de cazuri, Comisia si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, au fost înlocuite cu o Curte Unica Permanenta.

F. Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Înfiintata în 1958, prin Tratatul CEE, Curtea de Justitie este compusa din 15 judecatori (câte unul pentru fiecare stat membru) numiti prin acordul guvernelor tarilor membre pentru o perioada de 6 ani, mandatul putând fi reînnoit. Judecatorii sunt asistati de opt avocati generali.

Rolul Curtii de Justitie este acela de a asigura interpretarea si implementarea legislatie comunitare în concordanta cu prevederile tratelor TCE si TUE. Curtea de Justitie este, în acelasi timp, singura institutie a Uniunii Europene competenta sa se pronunte cu privire la interpretarea corecta a tratatelor, din proprie initiativa sau la solicitarea instantelor judecatoresti din statele UE.

Tratatul de la Amsterdam da Curtii de Justitie si competenta de a controla daca instrumentele folosite pentru implementarea politicilor comunitare sunt conforme cu principiul respectarii drepturilor fundamentale.

Din 1989, Curtea de Justitie este ajutata de un Tribunal de Prima Instanta compus din 15 judecatori, al carui rol este de a solutiona disputele dintre Comisia Europeana si persoanele fizice sau juridice, ca si pe cele administrative între institutiile comunitare sau între acestea si functionarii lor, în scopul degrevarii Curtii de Justitie de spetele mai usoare, pentru a-i descongestiona astfel activitatea.

Sediul Curtii de Justitie a U.E. se afla la Luxemburg.

G. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Organism ce face parte din cadrul institutional al Consiliului Europei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost creata în anul 1958 si a început sa judece, un an mai târziu, în anul 1959. Curtea a fost conceputa  ca un organ de control al aplicarii dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Asadar, constituirea Curtii a fost considerata necesara pentru a oferi garantiile pe care le asteapta europenii în realizarea drepturilor ce le-au fost consacrate.

Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor membre. Pe baza unei liste prezentate de statele membre, judecatorii sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei.

Sediul acesteia a fost stabilit la Strasbourg.

Desi vom reveni cu unele amanunte în capitolul urmator al lucrarii, precizam totodata ca, în urma intrarii în vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fosta Comisie si fosta Curte au fost reunite într-un singur organ, sub denumirea de Curtea Unica Permanenta Europeana a Drepturilor Omului[12].