PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL

PARTICIPANŢII ĪN PROCESUL PENAL

1.1. Consideratii generale privind participantii īn procesul penal

Raporturile juridice procesual penale se solutioneaza prin rezolvarea conflictului aparut īn procesul de aplicare a normelor juridice penale, īn cadrul distinct al unui proces penal ce se compune dintr-un complex de acte succesive, īndeplinite de anumite organe si persoane ce au diferite calitati procesuale.

Aceste organe si persoane care desfasoara o astfel de activitate īntr-o cauza penala poarta denumirea de participanti īn procesul penal.

1.2. Notiunea de participant īn procesul penal

Īn literatura de specialitate, notiunea de participanti īn procesul penal a fost analizata īn sens larg si īn sens restrāns .

Īn sens larg, notiunea de participanti īncorporeaza toate persoanele care iau parte, īn price mod, la desfasurarea activitatii procesuale penale, din rāndul acestora facānd parte organele judiciare, partile, aparatorii si alte persoane.

Īn sens restrāns, aceasta notiune īnglobeaza numai persoanele ce au drepturi si obligatii procesuale īn apararea intereselor societatii sau intereselor personale si pot dispune de mersul si soarta procesului, din rāndul acestora facānd parte organele judiciare, partile si aparatorii.

Persoanele fizice sau juridice care apar ca titulare de drepturi si obligatii, ce izvorasc din exercitarea actiunii penale si a actiunii civile īn procesul pena 414b15e l, capata calitatea de parti.

Spre deosebire de parti, care actioneaza pentru realizarea intereselor personale ce se nasc īn urma savārsirii infractiunii, exista si participanti care nu au interes īn rezolvarea cauzei, dar care prin participarea lor, ajuta la aflarea adevarului, capatānd calitatea procesuala de persoane īn procesul penal.

Īntre organele judiciare si parti se situeaza, cu o pozitie procesuala speciala, aparatorii, deoarece acestia nu actioneaza in interese proprii īn cauzele penale, ci īn interesele partilor carora le ofera asistenta juridica.

Īn virtutea principiului oficialitatii care guverneaza desfasurarea procesului penal, subiectii procesuali pot fi clasificati īn subiecti oficiali si subiecti particulari¹. Astfel, subiectii oficiali sunt: judiciari (judecatori, procurori, organe de cercetare) si extrajudiciari (persoane cu atributii de inspectie, de control, comandanti de nave si aeronave etc.).

Dongoroz, V. si colab., op.cit. vol.I, p.85

1.2.1. Partile īn procesul penal

Au calitatea de parti, persoanele care au interes īn rezolvarea cauzei penale, fiind atāt subiecti ai raportului juridic penal cāt si subiecti ai raportului juridic procesual principal.

Partile sunt acele persoane care au interes propriu īn rezolvarea cauzei penale si potrivit art. 23-24 C. proc. pen., au drepturi si obligatii ce izvorasc īn mod direct din exercitarea actiunii penale si civile īn cadrul procesului penal.

Partile īn procesul penal au, de regula, interese contrare. Astfel, īnvinuitul sau inculpatul īncearca, de cele mai multe ori, sa nege fapta savārsita sau sa recunoasca o contributie cāt mai redusa la savārsirea ei, pentru a primi o sanctiune penala cāt mai mica si a suporta o despagubire cāt mai redusa catre partea civila, iar partea vatamata sau partea civila are interesul sa se stabileasca īntregul adevar īn cauza, pentru tragerea la raspundere penala, īn mod corespunzator, a īnvinuitului sau inculpatului sau pentru a fi despagubita proportional cu prejudiciul suferit īn urma infractiunii savārsite.

Pentru ca o persoana sa fie parte īn procesul penal, trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii¹:

a) partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul trebuie sa aiba, sub aspect civil, capacitatea procesuala (legitimatio ad processum) atāt de folosinta, cāt si de exercitiu. Persoanele juridice care au calitatea de parte civila, dobāndesc capacitatea de folosinta la data autentificarii actului de constituire (statut sau contract) ori de la data actului de dispozitie care o īnfiinteaza. Capacitatea de exercitiu se dobāndeste din momentul īnmatricularii lor la registrul comertului.

b) sa existe un interes al partii, pentru justifica astfel participarea sa la desfasurarea procesului penal

c) dreptul partilor care exercita actiunea civila sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive

Partile īn procesul penal sau civil pot fi:

Inculpatul

Partea vatamata

Partea civila

Partea responsabila civilmente

A.     Īnvinuitul (art. 23 si 229 C.proc.pen.)

Totalitatea activitatilor procedurale ce se desfasoara de catre organele judiciare īn cadrul procesului penal vizeaza fapta penala īn vederea stabilirii adevarului, a identitatii faptuitorului si a vinovatiei sau nevinovatiei acestuia, urmānd ca īn raport de cele stabilite sa se hotarasca aplicarea sau neaplicarea unei sanctiuni penale celui īn cauza.

Cel care a savārsit o infractiune atāt īn cursul cāt si īn afara procesului penal, poate avea urmatoarele calitati:

faptuitor - din momentul comiterii infractiunii si pāna īn momentul īnceperii urmaririi penale

īnvinuit - din momentul īnceperii urmaririi penale si pāna īn momentul punerii īn miscare a actiunii penale

inculpat - din momentul punerii īn miscare a actiunii penale si pāna īn momentul ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti

condamnat - din momentul ramānerii definitive a hotarārii judecatoresti

Calitatea de īnvinuit dainuie pāna la punerea īn miscare a actiunii penale, cānd el se transforma īn inculpat.

Momentul īn care se trece la faza de urmarire penala īmpotriva faptuitorului nu este precis determinat, īntrucāt īnceperea urmaririi penale se dispune cu privire la fapta, dar nu īntotdeauna si cu privire la faptuitor. Sub acest aspect, art. 248 C.proc.pen. anterior prevedea ca dupa pornirea procesului penal, de īndata ce existau suficiente date cu privire la fapta si la cel care a savārsit-o, organul de urmarire penala trebuia sa procedeze la punerea sa sub īnvinuire. Acest fapt, dupa parerea multor autori¹, ar trebui sa fie reintrodus īn actualul Cod de procedura penala.

Singura prevedere legala care indica o oarecare certitudine legata de momentul īnceperii urmaririi penale, este cea din art. 228, care stipuleaza: "Organul de urmarire penala sesizat īn vreunul din modurile prevazute de art. 221 dispune prin rezolutie īnceperea urmaririi penale, cānd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazute de art. 10, cu exceptia celui de la lit. ,b¹'.

Potrivit legislatiei actuale, calitatea de īnvinuit se dobāndeste īn momentul īncheierii procesului-verbal sau al scrierii rezolutiei de īncepere a urmaririi penale.

Īn categoria drepturilor īnvinuitului sau inculpatului specifice fazei de urmarire penala pot fi incluse:

darea de declaratii

refuzarea semnarii declaratiilor

__________ ______ ____ _____

Jidovu, N. - Drept procesual penal, Editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 71

citarea

solicitarea suspendarii urmaririi penale

de a fi īncunostintat despre īncetarea urmaririi penale

solicitarea continuarii procesului penal īn caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plāngerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire

de a cunoaste īnvinuirea

de a i se aduce la cunostinta motivele retineriisau arestarii

de a formula plāngeri, chiar si īmpotriva ordonantei de retinere sau a masurii de a nu parasi localitatea sau tara

de a cere ca un expert ales sa participe la efectuarea expertizei

de a recuza procurorul sau organul de cercetare penala

de a lua cunostinta de tot materialul de urmarire penala

de asistenta judiciara obligatorie īn situatiile nominalizate de art. 171 alin. 2 C.proc.pen.

Cu toate ca are drepturi, īnvinuitul sau inculpatul are si obligatii, iar acestea sunt:

obligatia de a se prezenta la data la care este citat de catre organele de urmarire penala

obligatia de a prezenta īnscrisuri sau obiecte, solicitate de organul judiciar

obligatia de a se supune masurilor preventive

obligatia de a plati cheltuielile judiciare avansate de catre stat

B. Partea vatamata (art. 24 C.proc.pen.)

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia de a chema si asculta persoana vatamata si de a-i atrage atentia ca declaratia de participare īn proces, ca parte vatamata, se poate face īn tot cursul urmaririi penale, iar īn fata primei instante de judecata, pāna la citirea actului de sesizare (art. 76 C.proc.pen).

Persoana care a suferit ca urmare a savārsirii unei infractiuni o vatamare fizica, morala sau materiala, poarta denumirea de persoana vatamata, iar daca participa īn procesul penal se numeste parte vatamata.

Īn timp ce persoana vatamata este subiect al raportului juridic penal de conflict, partea vatamata este subiect al raportului juridic procesual penal.

Conceptul de persoana vatamata nu trebuie confundat cu notiunea de victima a infractiunii. Aceasta, īntrucāt persoana vatamata poate fi atāt persoana fizica, cāt si persoana juridica, pe cānd victima nu poate fi decāt persoana fizica.

Codul de procedura penala anterior recunostea calitatea de parte vatamata numai īn cazul infractiunilor pentru care actiunea penala punea īn miscare la plāngerea prealabila a persoanei vatamate.

Codul de procedura penala actual recunoaste calitatea de parte vatamata, oricarei persoane care a suferit o vatamare materiala sau morala prin savārsirea infractiunii.

Pentru ca o persoana vatamata sa poata deveni parte vatamata, trebuie sa īndeplineasca, cumulativ, trei conditii:

sa aiba vocatie

sa-si manifeste dorinta implicit sau explicit

manifestarea de vointa trebuie sa aiba loc īn termenul prevazut de lege

Partea vatamata are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa participe la administrarea probelor si de asemenea poate folosi caile de atac.

C. Partea civila (art. 24 alin.2 C.proc.pen.)

Persoana vatamata care exercita actiunea civila īn cadrul procesului penal se numeste parte civila.

Persoana vatamata devine parte civila din momentul manifestarii vointei sale exprese de a fi despagubita pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin comiterea infractiunii, īnsa poate renunta oricānd la calitatea de parte civila, pastrāndu-si calitatea de parte vatamata īn aceeasi cauza, cu mici exceptii¹.

Constituirea ca parte civila se poate face īn cursul urmaririi penale, precum si īn fata instantei de judecata, pāna la citirea actului de sesizare . Cererea de constituire ca parte civila poate fi īndreptata īmpotriva īnvinuitului sau a inculpatului si dupa caz, a partii responsabile civilmente (art. 15 alin. 1 si 2 C.proc.pen.).

S-a decis, īn practica judiciara si īn literatura de specialitate, ca persoana vatamata nu se mai poate constitui parte civila daca anterior, īn cursul procesului penal, a declarat expres si neechivoc ca nu pretinde despagubiri de la inculpat². Revenirea asupra declaratiei este totusi posibila, daca se face dovada ca persoana vatamata a fost īn eroare ori a fost supusa unui dol ori unei violente care a determinat-o sa dea declaratia de neconstituire ca parte civila³.

Cānd, prin savārsirea infractiunii, au fost cauzate prejudicii materiale sau morale,

__________ ______ ____ _______________

Potrivit art. 17 si 348 C.proc.pen., actiunea civila se exercita si din oficiu de catre procuror sau de catre instanta de judecata.

Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 212/1984, R.R.D. nr. 2/1985, p.76; Gh. Mateut, Unele probleme īn legatura cu procedura constituirii de parte civila īn procesul penal, Dreptul nr. 9/1996, p.76.

Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 872/1984, R.R.D. nr. 6/1984, p. 73.

persoana vatamata dobāndeste īn mod automat o serie de drepturi, care, de regula, sunt realizate īn cadrul procesului penal.

Cele mai importante drepturi sunt:

de a fi citat organele judiciare, de a i se pune īn vedere ca are dreptul sa se constituie parte civila īn procesul penal

de a se constitui ca parte civila īn procesul penal

de a solicita administrarea de probe

de a formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii

de a participa la efectuarea unor acte procesuale si procedurale

de a folosi caile de atac

de a dispune de posibilitatea renuntarii la despagubiri

Īntrucāt partea civila poate renunta oricānd la calitatea sa, nu putem afirma ca are obligatii, ci doar īndatoriri, adica:

de a se constitui parte civila īn faza de urmarire penala sau cel mai tārziu īn fata instantei, pāna la citirea actului de sesizare

de a respecta ordinea luarii cuvāntului

sa nu depaseasca termenul de 10 zile prevazut de lege pentru declararea apelului sau recursului

sa precizeze cuantumul despagubirilor materiale si morale

D. Partea responsabila civilmente (art. 24 alin. 3 C.proc.pen.), este persoana chemata īn procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta īnvinuitului sau inculpatului.

Persoana responsabila civilmente se constituie ca parte, fie prin introducerea īn cauza la cererea celor interesati sau din oficiu, fie prin interventia ei, atunci cānd considera necesar, putānd participa personal sau fiind reprezentata.

Potrivit codului de procedura penala (art. 16 alin. 1), introducerea īn procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, fie īn cursul urmaririi penale, fie īn fata instantei de judecata pāna la citirea actului de sesizare. Persoana responsabila civilmente poate interveni īn procesul penal si dupa citirea actului de sesizare, dar numai pāna la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luānd procedura din stadiul īn care se afla īn momentul interventiei (art. 16 alin. 2 C.proc.pen.).

Dobāndirea calitatii de persoana responsabila civilmente īn procesul penal are loc pe trei cai:

la cererea partii civile

din oficiu

la cererea persoanei responsabile civilmente, atunci cānd aceasta considera necesar

Partea responsabila civilmente are dreptul de a folosi tot materialul de urmarire penala aflat la dosar, poate apela la serviciile unui aparator īn procesul penal sau se poate apara singura, poate exercita caile de atac si are aceleasi drepturi pe care le are inculpatul, īn latura civila a procesului penal.

Totodata, obligatiile partii responsabile civilmente sunt cele de a raspunde civil, īn solidar cu inculpatul si de a se prezenta la organele judiciare cānd este chemata.

E. Subiectii procesuali care pot īnlocui partile īn procesul pena 414b15e l

Īn procesul penal, partile pot fi īnlocuite, īn conditiile prevazute de lege, de catre alte persoane care dobāndesc calitatea de subiecti procesuali cu pozitii procesuale diferite.

a). Succesorii - sunt persoanele fizice sau juridice care, īn conditiile legale, succed īn drepturi persoanele fizice decedate sau persoanele juridice reorganizate, desfiintate sau dizolvate.

Īn cazul savārsirii infractiunii īn participatie, daca unii dintre inculpati au decedat, vor fi introdusi īn procesul penal succesorii, acestia avānd raspundere civila.

Succesorii devin parti prin succesiune īn procesul penal si au aceleasi prerogative si facultati procesuale ca si partile pe care le-au īnlocuit, valorificānd īnsa drepturi proprii ce decurg din calitatea lor.

b). Reprezentantii. La desfasurarea procesului penal, prezenta unora dintre parti este necesara, dar nu īn mod permanent, ci numai pentru anumite acte. Pentru a nu īmpiedica normala activitate a organelor judiciare, dar si a activitatii cotidiene a partilor, legea a prevazut dreptul acestora de a fi īnlocuite prin reprezentare.

Reprezentatul este persoana care īndeplineste, īn lipsa unei parti, dar īn numele si interesul exclusiv al acesteia, activitatea procesuala necesara pentru apararea intereselor legitime ale acesteia.

Cānd reprezentantul partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente cumuleaza si calitatea de avocat, acesta are dreptul sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala ce reclama prezenta clientului lor si poate formula cereri si depune memorii.

Reprezentantii īn procesul penal sunt de doua feluri:

- reprezentanti legali

- reprezentanti conventionali

c). Substitutii procesuali - sunt subiectii care īndeplinesc activitati procesuale, īn cazurile anume prevazute de lege, īn nume propriu, pentru realizarea unui drept al altei persoane.

Spre deosebire de reprezentant, care actioneaza īn numele si interesul partii pe care o reprezinta, fiind obligat sa actioneze potrivit mandatului primit si fiind raspunzator de īndeplinirea obligatiilor asumate, substitutul procesual actioneaza īn numele sau, dar īn interesul partii, avānd dreptul, si nu obligatia, sa actioneze, atunci cānd considera necesar.

Persoanele pentru care actioneaza substitutii procesuali pot infirma actele procesuale efectuate de acestia (persoana pentru care s-a facut plāngerea poate declara ca nu-si īnsuseste plāngerea), organul judiciar urmānd sa īnceteze urmarirea penala.

1.2.2. Persoanele īn procesul penal

La desfasurarea procesului penal, pe lānga diferitele organe judiciare si parti mai participa si unele persoane si anume martorii, interpretii, expertii si aparatorii, care spre deosebire de parti nu au interes ca rezolvarea cauzei sa se faca īn favoarea lor.

A.     Martorii

Potrivit art. 78 C.proc.pen., martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo īmprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului īn procesul penal si este ascultata de organele judiciare īn aceasta calitate.

Pe lānga acesti martori īn procesul penal mai pot participa si martori asistenti. Acestia sunt persoane fizice solicitate de organele judiciare sa participe la efectuarea unor activitati procedurale, acolo unde legea prevede, pentru a garanta ca rezultatul si modul desfasurarii acestora este īntocmai cu cel consemnat īn actele īntocmite.

B.     Interpretii

Īn situatia īn care una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romāna ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se īntelege cu acesta, folosirea unui interpret este absolut necesara .

Interpretul este persoana chemata īn procesul penal pentru a servi ca traducator cānd vreuna din parti sau alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romāna ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta nu are posibilitatea de a se īntelege cu acesta.

Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; īn acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat potrivit legii.

C.     Expertii

Īn activitatea de strāngere a probelor, pentru stabilirea unor aspecte importante privind modul de savārsire a infractiunii se pot ivi uneori probleme, fapte sau īmprejurari pentru a caror elucidare este necesara sa se apeleze la concursul unor specialisti din diverse domenii de activitate, care pe baza dispozitiilor organului judiciar sau la cererea unei parti efectueaza expertize.

Ca o definitie, expertul este considerata o persoana fizica care poseda cunostinte temeinice īntr-un anumit domeniu de activitate si care este solicitata de organele judiciare sau de parti pentru a lamuri aspecte sau situatii de specialitatea sa, ce intereseaza cauza penala.

Pentru documentarea sa, expertul poate lua cunostinta de actele existente la dosar, dar nu-si poate īnsusi atributiuni ale organului judiciar. Totodata pentru activitatea desfasurata, expertul este remunerat.

D.     Aparatorii

Aparatorul este persoana care datorita cunostintelor judiciare de specialitate, poate acorda asistenta juridica partilor care apeleaza la serviciile lui.

Asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si īntocmiri de cereri sau alte acte cu continut juridic, pentru apararea si reprezentarea persoanelor īn toate fazele procesului penal.

Alte persoane care participa īn cadrul procesului penal sunt: mandatarii, reprezentantii, denuntatorii, grefierii etc..

1.3. Organele judiciare

1.3.1. Consideratii introductive

Organe judiciare sunt toate acele organe de stat īnsarcinate cu cercetarea, urmarirea si judecarea persoanelor implicate īn savārsirea faptelor penale si anume: instantele judecatoresti, Ministerul Public si organele de urmarire penala.

1.3.2.Sectiunea I. Organele de urmarire penala

Organele de urmarire penala sunt acele organe de stat care īsi desfasoara activitatea īn prima faza a procesului penal (urmarirea penala).

Referitor la activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea legala a cauzelor penale īn competenta diferitelor organe de urmarire penala.

Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala care la rāndul lor sunt:

- organele de cercetare ale politiei judiciare

- organele de cercetare speciale

1.3.3. Sectiunea a II-a. Instanta judecatoreasca

Puterea judecatoreasca se exercita de catre Īnalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

Aceasta este separata si īn echilibru cu celelalte puteri ale statului, avānd atributii proprii, ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti, īn conformitate cu principiile constitutionale ale independentei si inamovibilitatii judecatorilor, precum si cu celelalte dispozitii legale.

Instanta judecatoreasca īndeplineste functia de jurisdictie, care contine pe lānga puterea de a dispune asupra condamnarii inculpatului si puterea de constrāngere, prin supunerea condamnatului la executarea pedepsei stabilite.

Instantele judecatoresti sunt organizate si functioneaza īn baza prevederilor art. 126 din Constitutia Romāniei, a Legii nr. 92 din 04.08.1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, a Legii nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciara, republicata.

Īn cadrul activitatii de īnfaptuire a justitiei īn cauzele penale, instanta judecatoreasca īndeplineste urmatoarele atributii:

verifica īntreaga activitate procesuala desfasurata de catre ceilalti participanti la procesul penal, prin intermediul judecatorului delegat pentru executarea pedepselor si a instantei de executare

judeca toate procesele privind raporturile penale, dupa regulile de competenta prevazute īn Codul de procedura penala cu modificarile si completarile ulterioare, precum si īn legi speciale

solutioneaza cauza penala, realizānd prin hotarārea judecatoreasca pronuntata, tragerea la raspundere penala a persoanelor vinovate de comiterea infractiunilor prin aplicarea de pedepse si alte masuri penale celor īn cauza, ori cānd este cazul de īncetare a procesului penal sau achitarea inculpatului

Īn conformitate cu art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 247/2005, "justitia se īnfaptuieste īn numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti".

Justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti:

Īnalta Curte de Casatie si Justitie

Curti de Apel

Tribunale

Tribunale specializate:

tribunale pentru minori si familie

tribunale de munca si asigurari sociale

tribunale comerciale

tribunale administrativ-fiscale

Instante militare

Judecatorii

Īn Romānia functioneaza o singura instanta suprema, denumita Īnalta Curte de Casatie si Justitie, cu personalitate juridica si cu sediul īn capitala tarii, care asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.

La nivelul tarii noastre functioneaza un numar de 15 curti de apel, fiecare dintre

acestea, exercitāndu-si competenta īntr-o singura circumscriptie, care cuprinde mai multe tribunale.

Īn fiecare judet functioneaza un tribunal, cu sediul īn localitatea de resedinta a judetului. Īn municipiul Bucuresti functioneaza de asemenea un tribunal. Īn circumscriptia unui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet, sau din municipiul Bucuresti.

Ca instante militare, pe teritoriul tarii noastre functioneaza patru tribunale militare (īn municipiile Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara), un singur tribunal militar teritorial si o singura curte militara de apel (ambele cu sediul īn Bucuresti)

Judecatoriile functioneaza īn fiecare īn fiecare judet si īn municipiul Bucuresti.

Judecarea unei cauze penale parcurge doua etape:

judecata īn prima instanta

judecata īn caile de atac

Judecarea cauzei īn prima instanta are ca obiect stabilirea faptului daca infractiunea s-a comis sau nu, de catre cine anume, gradul de vinovatie al inculpatului si īn raport de acestea pronuntarea unei hotarāri.

Cauzele date, potrivit legii, īn competenta primei instante a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca īn complet format dintr-un judecator.

Judecata īn caile de atac are ca obiect controlul asupra hotarārii judecatoresti pronuntate īn prima instanta si se realizeaza de catre instanta imediat superioara celei care a solutionat cauza īn fond si a carei hotarāre a fost atacata.

Caile de atac prevazute de lege sunt:

ordinare (apelul, recursul)

extraordinare (contestatia īn anulare, revizuirea, recursul īn anulare si recursul īn interesul legii)