PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL

PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL

1.1. Consideratii generale privind participantii în procesul penal

Raporturile juridice procesual penale se solutioneaza prin rezolvarea conflictului aparut în procesul de aplicare a normelor juridice penale, în cadrul distinct al unui proces penal ce se compune dintr-un complex de acte succesive, îndeplinite de anumite organe si persoane ce au diferite calitati procesuale.

Aceste organe si persoane care desfasoara o astfel de activitate într-o cauza penala poarta denumirea de participanti în procesul penal.

1.2. Notiunea de participant în procesul penal

În literatura de specialitate, notiunea de participanti în procesul penal a fost analizata în sens larg si în sens restrâns .

În sens larg, notiunea de participanti încorporeaza toate persoanele care iau parte, în price mod, la desfasurarea activitatii procesuale penale, din rândul acestora facând parte organele judiciare, partile, aparatorii si alte persoane.

În sens restrâns, aceasta notiune înglobeaza numai persoanele ce au drepturi si obligatii procesuale în apararea intereselor societatii sau intereselor personale si pot dispune de mersul si soarta procesului, din rândul acestora facând parte organele judiciare, partile si aparatorii.

Persoanele fizice sau juridice care apar ca titulare de drepturi si obligatii, ce izvorasc din exercitarea actiunii penale si a actiunii civile în procesul pena 414b15e l, capata calitatea de parti.

Spre deosebire de parti, care actioneaza pentru realizarea intereselor personale ce se nasc în urma savârsirii infractiunii, exista si participanti care nu au interes în rezolvarea cauzei, dar care prin participarea lor, ajuta la aflarea adevarului, capatând calitatea procesuala de persoane în procesul penal.

Între organele judiciare si parti se situeaza, cu o pozitie procesuala speciala, aparatorii, deoarece acestia nu actioneaza in interese proprii în cauzele penale, ci în interesele partilor carora le ofera asistenta juridica.

În virtutea principiului oficialitatii care guverneaza desfasurarea procesului penal, subiectii procesuali pot fi clasificati în subiecti oficiali si subiecti particulari¹. Astfel, subiectii oficiali sunt: judiciari (judecatori, procurori, organe de cercetare) si extrajudiciari (persoane cu atributii de inspectie, de control, comandanti de nave si aeronave etc.).

Dongoroz, V. si colab., op.cit. vol.I, p.85

1.2.1. Partile în procesul penal

Au calitatea de parti, persoanele care au interes în rezolvarea cauzei penale, fiind atât subiecti ai raportului juridic penal cât si subiecti ai raportului juridic procesual principal.

Partile sunt acele persoane care au interes propriu în rezolvarea cauzei penale si potrivit art. 23-24 C. proc. pen., au drepturi si obligatii ce izvorasc în mod direct din exercitarea actiunii penale si civile în cadrul procesului penal.

Partile în procesul penal au, de regula, interese contrare. Astfel, învinuitul sau inculpatul încearca, de cele mai multe ori, sa nege fapta savârsita sau sa recunoasca o contributie cât mai redusa la savârsirea ei, pentru a primi o sanctiune penala cât mai mica si a suporta o despagubire cât mai redusa catre partea civila, iar partea vatamata sau partea civila are interesul sa se stabileasca întregul adevar în cauza, pentru tragerea la raspundere penala, în mod corespunzator, a învinuitului sau inculpatului sau pentru a fi despagubita proportional cu prejudiciul suferit în urma infractiunii savârsite.

Pentru ca o persoana sa fie parte în procesul penal, trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii¹:

a) partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul trebuie sa aiba, sub aspect civil, capacitatea procesuala (legitimatio ad processum) atât de folosinta, cât si de exercitiu. Persoanele juridice care au calitatea de parte civila, dobândesc capacitatea de folosinta la data autentificarii actului de constituire (statut sau contract) ori de la data actului de dispozitie care o înfiinteaza. Capacitatea de exercitiu se dobândeste din momentul înmatricularii lor la registrul comertului.

b) sa existe un interes al partii, pentru justifica astfel participarea sa la desfasurarea procesului penal

c) dreptul partilor care exercita actiunea civila sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive

Partile în procesul penal sau civil pot fi:

Inculpatul

Partea vatamata

Partea civila

Partea responsabila civilmente

A.     Învinuitul (art. 23 si 229 C.proc.pen.)

Totalitatea activitatilor procedurale ce se desfasoara de catre organele judiciare în cadrul procesului penal vizeaza fapta penala în vederea stabilirii adevarului, a identitatii faptuitorului si a vinovatiei sau nevinovatiei acestuia, urmând ca în raport de cele stabilite sa se hotarasca aplicarea sau neaplicarea unei sanctiuni penale celui în cauza.

Cel care a savârsit o infractiune atât în cursul cât si în afara procesului penal, poate avea urmatoarele calitati:

faptuitor - din momentul comiterii infractiunii si pâna în momentul începerii urmaririi penale

învinuit - din momentul începerii urmaririi penale si pâna în momentul punerii în miscare a actiunii penale

inculpat - din momentul punerii în miscare a actiunii penale si pâna în momentul ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti

condamnat - din momentul ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti

Calitatea de învinuit dainuie pâna la punerea în miscare a actiunii penale, când el se transforma în inculpat.

Momentul în care se trece la faza de urmarire penala împotriva faptuitorului nu este precis determinat, întrucât începerea urmaririi penale se dispune cu privire la fapta, dar nu întotdeauna si cu privire la faptuitor. Sub acest aspect, art. 248 C.proc.pen. anterior prevedea ca dupa pornirea procesului penal, de îndata ce existau suficiente date cu privire la fapta si la cel care a savârsit-o, organul de urmarire penala trebuia sa procedeze la punerea sa sub învinuire. Acest fapt, dupa parerea multor autori¹, ar trebui sa fie reintrodus în actualul Cod de procedura penala.

Singura prevedere legala care indica o oarecare certitudine legata de momentul începerii urmaririi penale, este cea din art. 228, care stipuleaza: "Organul de urmarire penala sesizat în vreunul din modurile prevazute de art. 221 dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevazute de art. 10, cu exceptia celui de la lit. ,b¹'.

Potrivit legislatiei actuale, calitatea de învinuit se dobândeste în momentul încheierii procesului-verbal sau al scrierii rezolutiei de începere a urmaririi penale.

În categoria drepturilor învinuitului sau inculpatului specifice fazei de urmarire penala pot fi incluse:

darea de declaratii

refuzarea semnarii declaratiilor

__________ ______ ____ _____

Jidovu, N. - Drept procesual penal, Editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 71

citarea

solicitarea suspendarii urmaririi penale

de a fi încunostintat despre încetarea urmaririi penale

solicitarea continuarii procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire

de a cunoaste învinuirea

de a i se aduce la cunostinta motivele retineriisau arestarii

de a formula plângeri, chiar si împotriva ordonantei de retinere sau a masurii de a nu parasi localitatea sau tara

de a cere ca un expert ales sa participe la efectuarea expertizei

de a recuza procurorul sau organul de cercetare penala

de a lua cunostinta de tot materialul de urmarire penala

de asistenta judiciara obligatorie în situatiile nominalizate de art. 171 alin. 2 C.proc.pen.

Cu toate ca are drepturi, învinuitul sau inculpatul are si obligatii, iar acestea sunt:

obligatia de a se prezenta la data la care este citat de catre organele de urmarire penala

obligatia de a prezenta înscrisuri sau obiecte, solicitate de organul judiciar

obligatia de a se supune masurilor preventive

obligatia de a plati cheltuielile judiciare avansate de catre stat

B. Partea vatamata (art. 24 C.proc.pen.)

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia de a chema si asculta persoana vatamata si de a-i atrage atentia ca declaratia de participare în proces, ca parte vatamata, se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în fata primei instante de judecata, pâna la citirea actului de sesizare (art. 76 C.proc.pen).

Persoana care a suferit ca urmare a savârsirii unei infractiuni o vatamare fizica, morala sau materiala, poarta denumirea de persoana vatamata, iar daca participa în procesul penal se numeste parte vatamata.

În timp ce persoana vatamata este subiect al raportului juridic penal de conflict, partea vatamata este subiect al raportului juridic procesual penal.

Conceptul de persoana vatamata nu trebuie confundat cu notiunea de victima a infractiunii. Aceasta, întrucât persoana vatamata poate fi atât persoana fizica, cât si persoana juridica, pe când victima nu poate fi decât persoana fizica.

Codul de procedura penala anterior recunostea calitatea de parte vatamata numai în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala punea în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Codul de procedura penala actual recunoaste calitatea de parte vatamata, oricarei persoane care a suferit o vatamare materiala sau morala prin savârsirea infractiunii.

Pentru ca o persoana vatamata sa poata deveni parte vatamata, trebuie sa îndeplineasca, cumulativ, trei conditii:

sa aiba vocatie

sa-si manifeste dorinta implicit sau explicit

manifestarea de vointa trebuie sa aiba loc în termenul prevazut de lege

Partea vatamata are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa participe la administrarea probelor si de asemenea poate folosi caile de atac.

C. Partea civila (art. 24 alin.2 C.proc.pen.)

Persoana vatamata care exercita actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila.

Persoana vatamata devine parte civila din momentul manifestarii vointei sale exprese de a fi despagubita pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin comiterea infractiunii, însa poate renunta oricând la calitatea de parte civila, pastrându-si calitatea de parte vatamata în aceeasi cauza, cu mici exceptii¹.

Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum si în fata instantei de judecata, pâna la citirea actului de sesizare . Cererea de constituire ca parte civila poate fi îndreptata împotriva învinuitului sau a inculpatului si dupa caz, a partii responsabile civilmente (art. 15 alin. 1 si 2 C.proc.pen.).

S-a decis, în practica judiciara si în literatura de specialitate, ca persoana vatamata nu se mai poate constitui parte civila daca anterior, în cursul procesului penal, a declarat expres si neechivoc ca nu pretinde despagubiri de la inculpat². Revenirea asupra declaratiei este totusi posibila, daca se face dovada ca persoana vatamata a fost în eroare ori a fost supusa unui dol ori unei violente care a determinat-o sa dea declaratia de neconstituire ca parte civila³.

Când, prin savârsirea infractiunii, au fost cauzate prejudicii materiale sau morale,

__________ ______ ____ _______________

Potrivit art. 17 si 348 C.proc.pen., actiunea civila se exercita si din oficiu de catre procuror sau de catre instanta de judecata.

Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 212/1984, R.R.D. nr. 2/1985, p.76; Gh. Mateut, Unele probleme în legatura cu procedura constituirii de parte civila în procesul penal, Dreptul nr. 9/1996, p.76.

Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 872/1984, R.R.D. nr. 6/1984, p. 73.

persoana vatamata dobândeste în mod automat o serie de drepturi, care, de regula, sunt realizate în cadrul procesului penal.

Cele mai importante drepturi sunt:

de a fi citat organele judiciare, de a i se pune în vedere ca are dreptul sa se constituie parte civila în procesul penal

de a se constitui ca parte civila în procesul penal

de a solicita administrarea de probe

de a formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii

de a participa la efectuarea unor acte procesuale si procedurale

de a folosi caile de atac

de a dispune de posibilitatea renuntarii la despagubiri

Întrucât partea civila poate renunta oricând la calitatea sa, nu putem afirma ca are obligatii, ci doar îndatoriri, adica:

de a se constitui parte civila în faza de urmarire penala sau cel mai târziu în fata instantei, pâna la citirea actului de sesizare

de a respecta ordinea luarii cuvântului

sa nu depaseasca termenul de 10 zile prevazut de lege pentru declararea apelului sau recursului

sa precizeze cuantumul despagubirilor materiale si morale

D. Partea responsabila civilmente (art. 24 alin. 3 C.proc.pen.), este persoana chemata în procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.

Persoana responsabila civilmente se constituie ca parte, fie prin introducerea în cauza la cererea celor interesati sau din oficiu, fie prin interventia ei, atunci când considera necesar, putând participa personal sau fiind reprezentata.

Potrivit codului de procedura penala (art. 16 alin. 1), introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, fie în cursul urmaririi penale, fie în fata instantei de judecata pâna la citirea actului de sesizare. Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal si dupa citirea actului de sesizare, dar numai pâna la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei (art. 16 alin. 2 C.proc.pen.).

Dobândirea calitatii de persoana responsabila civilmente în procesul penal are loc pe trei cai:

la cererea partii civile

din oficiu

la cererea persoanei responsabile civilmente, atunci când aceasta considera necesar

Partea responsabila civilmente are dreptul de a folosi tot materialul de urmarire penala aflat la dosar, poate apela la serviciile unui aparator în procesul penal sau se poate apara singura, poate exercita caile de atac si are aceleasi drepturi pe care le are inculpatul, în latura civila a procesului penal.

Totodata, obligatiile partii responsabile civilmente sunt cele de a raspunde civil, în solidar cu inculpatul si de a se prezenta la organele judiciare când este chemata.

E. Subiectii procesuali care pot înlocui partile în procesul pena 414b15e l

În procesul penal, partile pot fi înlocuite, în conditiile prevazute de lege, de catre alte persoane care dobândesc calitatea de subiecti procesuali cu pozitii procesuale diferite.

a). Succesorii - sunt persoanele fizice sau juridice care, în conditiile legale, succed în drepturi persoanele fizice decedate sau persoanele juridice reorganizate, desfiintate sau dizolvate.

În cazul savârsirii infractiunii în participatie, daca unii dintre inculpati au decedat, vor fi introdusi în procesul penal succesorii, acestia având raspundere civila.

Succesorii devin parti prin succesiune în procesul penal si au aceleasi prerogative si facultati procesuale ca si partile pe care le-au înlocuit, valorificând însa drepturi proprii ce decurg din calitatea lor.

b). Reprezentantii. La desfasurarea procesului penal, prezenta unora dintre parti este necesara, dar nu în mod permanent, ci numai pentru anumite acte. Pentru a nu împiedica normala activitate a organelor judiciare, dar si a activitatii cotidiene a partilor, legea a prevazut dreptul acestora de a fi înlocuite prin reprezentare.

Reprezentatul este persoana care îndeplineste, în lipsa unei parti, dar în numele si interesul exclusiv al acesteia, activitatea procesuala necesara pentru apararea intereselor legitime ale acesteia.

Când reprezentantul partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente cumuleaza si calitatea de avocat, acesta are dreptul sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala ce reclama prezenta clientului lor si poate formula cereri si depune memorii.

Reprezentantii în procesul penal sunt de doua feluri:

- reprezentanti legali

- reprezentanti conventionali

c). Substitutii procesuali - sunt subiectii care îndeplinesc activitati procesuale, în cazurile anume prevazute de lege, în nume propriu, pentru realizarea unui drept al altei persoane.

Spre deosebire de reprezentant, care actioneaza în numele si interesul partii pe care o reprezinta, fiind obligat sa actioneze potrivit mandatului primit si fiind raspunzator de îndeplinirea obligatiilor asumate, substitutul procesual actioneaza în numele sau, dar în interesul partii, având dreptul, si nu obligatia, sa actioneze, atunci când considera necesar.

Persoanele pentru care actioneaza substitutii procesuali pot infirma actele procesuale efectuate de acestia (persoana pentru care s-a facut plângerea poate declara ca nu-si însuseste plângerea), organul judiciar urmând sa înceteze urmarirea penala.

1.2.2. Persoanele în procesul penal

La desfasurarea procesului penal, pe lânga diferitele organe judiciare si parti mai participa si unele persoane si anume martorii, interpretii, expertii si aparatorii, care spre deosebire de parti nu au interes ca rezolvarea cauzei sa se faca în favoarea lor.

A.     Martorii

Potrivit art. 78 C.proc.pen., martorul este persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal si este ascultata de organele judiciare în aceasta calitate.

Pe lânga acesti martori în procesul penal mai pot participa si martori asistenti. Acestia sunt persoane fizice solicitate de organele judiciare sa participe la efectuarea unor activitati procedurale, acolo unde legea prevede, pentru a garanta ca rezultatul si modul desfasurarii acestora este întocmai cu cel consemnat în actele întocmite.

B.     Interpretii

În situatia în care una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba româna ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se întelege cu acesta, folosirea unui interpret este absolut necesara .

Interpretul este persoana chemata în procesul penal pentru a servi ca traducator când vreuna din parti sau alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba româna ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta nu are posibilitatea de a se întelege cu acesta.

Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; în acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat potrivit legii.

C.     Expertii

În activitatea de strângere a probelor, pentru stabilirea unor aspecte importante privind modul de savârsire a infractiunii se pot ivi uneori probleme, fapte sau împrejurari pentru a caror elucidare este necesara sa se apeleze la concursul unor specialisti din diverse domenii de activitate, care pe baza dispozitiilor organului judiciar sau la cererea unei parti efectueaza expertize.

Ca o definitie, expertul este considerata o persoana fizica care poseda cunostinte temeinice într-un anumit domeniu de activitate si care este solicitata de organele judiciare sau de parti pentru a lamuri aspecte sau situatii de specialitatea sa, ce intereseaza cauza penala.

Pentru documentarea sa, expertul poate lua cunostinta de actele existente la dosar, dar nu-si poate însusi atributiuni ale organului judiciar. Totodata pentru activitatea desfasurata, expertul este remunerat.

D.     Aparatorii

Aparatorul este persoana care datorita cunostintelor judiciare de specialitate, poate acorda asistenta juridica partilor care apeleaza la serviciile lui.

Asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si întocmiri de cereri sau alte acte cu continut juridic, pentru apararea si reprezentarea persoanelor în toate fazele procesului penal.

Alte persoane care participa în cadrul procesului penal sunt: mandatarii, reprezentantii, denuntatorii, grefierii etc..

1.3. Organele judiciare

1.3.1. Consideratii introductive

Organe judiciare sunt toate acele organe de stat însarcinate cu cercetarea, urmarirea si judecarea persoanelor implicate în savârsirea faptelor penale si anume: instantele judecatoresti, Ministerul Public si organele de urmarire penala.

1.3.2.Sectiunea I. Organele de urmarire penala

Organele de urmarire penala sunt acele organe de stat care îsi desfasoara activitatea în prima faza a procesului penal (urmarirea penala).

Referitor la activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea legala a cauzelor penale în competenta diferitelor organe de urmarire penala.

Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala care la rândul lor sunt:

- organele de cercetare ale politiei judiciare

- organele de cercetare speciale

1.3.3. Sectiunea a II-a. Instanta judecatoreasca

Puterea judecatoreasca se exercita de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

Aceasta este separata si în echilibru cu celelalte puteri ale statului, având atributii proprii, ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti, în conformitate cu principiile constitutionale ale independentei si inamovibilitatii judecatorilor, precum si cu celelalte dispozitii legale.

Instanta judecatoreasca îndeplineste functia de jurisdictie, care contine pe lânga puterea de a dispune asupra condamnarii inculpatului si puterea de constrângere, prin supunerea condamnatului la executarea pedepsei stabilite.

Instantele judecatoresti sunt organizate si functioneaza în baza prevederilor art. 126 din Constitutia României, a Legii nr. 92 din 04.08.1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, a Legii nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciara, republicata.

În cadrul activitatii de înfaptuire a justitiei în cauzele penale, instanta judecatoreasca îndeplineste urmatoarele atributii:

verifica întreaga activitate procesuala desfasurata de catre ceilalti participanti la procesul penal, prin intermediul judecatorului delegat pentru executarea pedepselor si a instantei de executare

judeca toate procesele privind raporturile penale, dupa regulile de competenta prevazute în Codul de procedura penala cu modificarile si completarile ulterioare, precum si în legi speciale

solutioneaza cauza penala, realizând prin hotarârea judecatoreasca pronuntata, tragerea la raspundere penala a persoanelor vinovate de comiterea infractiunilor prin aplicarea de pedepse si alte masuri penale celor în cauza, ori când este cazul de încetare a procesului penal sau achitarea inculpatului

În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 247/2005, "justitia se înfaptuieste în numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti".

Justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti:

Înalta Curte de Casatie si Justitie

Curti de Apel

Tribunale

Tribunale specializate:

tribunale pentru minori si familie

tribunale de munca si asigurari sociale

tribunale comerciale

tribunale administrativ-fiscale

Instante militare

Judecatorii

În România functioneaza o singura instanta suprema, denumita Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu personalitate juridica si cu sediul în capitala tarii, care asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.

La nivelul tarii noastre functioneaza un numar de 15 curti de apel, fiecare dintre

acestea, exercitându-si competenta într-o singura circumscriptie, care cuprinde mai multe tribunale.

În fiecare judet functioneaza un tribunal, cu sediul în localitatea de resedinta a judetului. În municipiul Bucuresti functioneaza de asemenea un tribunal. În circumscriptia unui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet, sau din municipiul Bucuresti.

Ca instante militare, pe teritoriul tarii noastre functioneaza patru tribunale militare (în municipiile Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara), un singur tribunal militar teritorial si o singura curte militara de apel (ambele cu sediul în Bucuresti)

Judecatoriile functioneaza în fiecare în fiecare judet si în municipiul Bucuresti.

Judecarea unei cauze penale parcurge doua etape:

judecata în prima instanta

judecata în caile de atac

Judecarea cauzei în prima instanta are ca obiect stabilirea faptului daca infractiunea s-a comis sau nu, de catre cine anume, gradul de vinovatie al inculpatului si în raport de acestea pronuntarea unei hotarâri.

Cauzele date, potrivit legii, în competenta primei instante a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca în complet format dintr-un judecator.

Judecata în caile de atac are ca obiect controlul asupra hotarârii judecatoresti pronuntate în prima instanta si se realizeaza de catre instanta imediat superioara celei care a solutionat cauza în fond si a carei hotarâre a fost atacata.

Caile de atac prevazute de lege sunt:

ordinare (apelul, recursul)

extraordinare (contestatia în anulare, revizuirea, recursul în anulare si recursul în interesul legii)