FACULTATEA DE DREPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
LA DREPT COMUNITAR EUROPEAN
CU TEMA
PARTICULARITĂŢI ALE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
CECA - Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
CEE - Comunitatea Economica Europeana
CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
Scurt istoric al Uniunii Europene
Delimitari conceptuale
Premise privind extinderea Uniunii Europene
Negocierile de aderare
Cartea Alba a aderarii
CAPITOLUL III - PARTICULARITĂŢI ALE PROCESULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Preliminariile aderarii
Strategia de preaderare
Programul National de Aderare a României la Uniunea Europeana si evaluarea modului de transpunere a acestuia de catre Comisia Europeana
Stadiul negocierilor
CAPITOLUL IV CONSIDERAŢII FINALE
"Uniunea
în diversitate este moto-ul meu fiindca Europa se construieste pe
democratie, pace, respectarea culturilor nationale, securitate,
apararea comuna si armonizarea sistemelor judiciare Romano Prodi, 4 februarie 2000
Comunitatile europene sunt organizatii care, pornind de la necesitatile integrarii economice, au pregatit conditiile pentru integrarea politica. Procesul evolutiv a dus la adâncirea structurilor democratice si consolidarea puterilor acestora.
Crearea Comunitatilor Europene are ca temei planul lui Robert Schuman care, la 9 mai 1950, a lansat în Germania (si în celelalte tari ale Europei care au acceptat) ideea de creare a unei Comunitati de interese pacifiste. Prin aceasta, a întins o mâna fostilor inamici si a eradicat dorinta de razboi si ororile trecutului. În plus a initiat un proces complet nou în relatiile internationale, propunând vechilor natiuni sa se revitalizeze in acelasi cadru, exercitându-si împreuna suveranitatea, asa cum nici una dintre ele nu ar fi fost capabila sa o exercite singura.[1]
De atunci, constructia Europei a avansat în fiecare zi. Ea reprezinta cea mai semnificativa sarcina a secolului al XX-lea si o speranta noua în zorii noului secol.
Astazi, europenii îsi rezolva diferendele prin mijloace pasnice, aplicând domnia legii si cautând concilierea. Spiritul de superioritate si de discriminare a fost alungat din relatiile dintre statele membre, acestea încredintând celor cinci institutii comunitare (Consiliul, Parlamentul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) responsabilitatea pentru medierea conflictelor, pentru definirea interesului general al europenilor si pentru promovarea politicilor comune.[2]
Standardul de viata al oamenilor s-a îmbunatatit semnificativ, mult mai mult decât ar fi fost posibil daca fiecare economie nu ar fi beneficiat de pe urma economiei programate si a obtinerii de câstiguri din piata comuna si intensificarea comertului. Int 10210v218k egrarea economica demonstreaza zilnic nevoia de realizare a uniunii politice si ne apropie tot mai mult de aceasta. La nivel international, Uniunea Europeana îsi mareste influenta o data cu importanta economica, standardul de viata al cetatenilor si locul sau în forumurile diplomatice, comerciale si monetare.
Comunitatea Europeana îsi obtine forta din valorile comune ale democratiei si drepturilor omului, care reunesc oamenii, mentinând, în acelasi timp, diversitatea culturilor, limbilor nationale, precum si a traditiilor.
Uniunea Europeana se fundamenteaza pe cele trei tratate institutive (Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, privind înfiintarea CECA si cele doua tratate de la Roma din 25 martie 1957, privind înfiintarea CEE si EURATOM), tratate care au fost permanent modificate, completate si adaptate noilor realitati.[3] În acest sens, Tratatul de la Maastricht a creat cetatenia europeana, introducând un set de drepturi si obligatii pentru cetatenii statelor membre. Acest tratat le-a amendat pe cele originare din anii '50, alaturând într-un singur text prevederile
tratatelor existente, introducând doua noi sectiuni majore care acopera coordonarea politicii externe si cooperarea în domeniile justitiei si afacerilor interne.
Sugestiv, activitatea Uniunii Europene este de obicei ilustrata prin "cei trei piloni". Astfel, primul se refera la cooperarea economica a statelor membre, bazându-se pe cele "patru libertati" (libera circulatie a bunurilor, persoanelor, capitalului si a serviciilor) si integrând activitati din agricultura, mediu, concurenta, comert, fiscalitate si uniune monetara. În aceste domenii, institutiile comunitare au putere legislativa, pentru ca statele membre le-au delegat anumite competente, ce reprezinta în multe cazuri însemne ale suveranitatii nationale. În domeniile circumscrise primului pilon, institutiile Uniunii Europene opereaza independent de statele membre, iar cooperarea se face la nivel supra-national, fapt ce demonstreaza ca Uniunea Europeana este diferita de celelalte organisme internationale.
În virtutea celui de-al doilea pilon, Uniunea Europeana, putere economica de anvergura globala, începe sa se afirme în marea diplomatie internationala, ceea ce o determina sa abordeze o "voce unica", având la baza cooperarea în domeniul politicii externe si de securitate.
Cel de-al treilea pilon consta în cooperarea institutiilor nationale din sfera justitiei si a afacerilor interne. Consiliul European, în acest sens, poate lua, deocamdata, numai decizii cadru cu privire la armonizarea legislativa. Datorita intensificarii procesului de circulatie libera a persoanelor pe teritoriul Uniunii si a afirmarii din ce în ce mai pregnante a idealului "cetateniei europene", cooperarea în acest domeniu va deveni, însa, deosebit de importanta.
Tratatul de la Amsterdam a retinut pe ansamblu aceeasi arhitectura. Acest izvor de drept se concentreaza pe trei mari dimensiuni:
Obligatia UE de a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale, în particular a celor înscrise în Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, adoptata de Consiliul Europei în 1950. Orice stat membru vinovat de serioase si sistematice
abateri va fi pasibil de penalizari, mergând pâna la suspendarea dreptului de vot în cadrul Consiliului. În acelasi timp, respectarea drepturilor fundamentale înscrise în mai sus-mentionata Conventie este o preconditie pentru ca tarile asociate sa adere la UE;
Dreptul UE de a actiona împotriva oricarei forme de discriminare bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie sau credinta, disabilitati, vârsta sau orientare sexuala;
Obligatia UE de a promova oportunitati egale pentru barbati si femei în toate politicile sale, în virtutea normelor existente în tratate, în sfera sociala si a fortei de munca. În acest ultim domeniu, noul tratat deschide drumul catre "discriminarea pozitiva" daca unul dintre sexe este clar dezavantajat.[5]
Rezultatul este o structura deschisa care va permite si încuraja extinderea ulterioara si protejarea drepturilor cetatenilor, reprezentând un raspuns primar la dorinta exprimata de unele state membre ca Uniunea Europeana sa aiba propriul sistem de drepturi fundamentale care sa completeze regulile deja stabilite de Curtea Europeana de Justitie.
Tratatul de Amsterdam[6] depaseste abordarea abstracta a drepturilor omului prin creionarea unor raspunsuri practice în situatia în care aceste prerogative sunt amenintate si este necesara o actiune corectiva. Pe de alta parte, acest document confirma si clarifica principiul subsidiaritatii, recunoaste dreptul oamenilor de a avea acces la documentele institutiilor europene, garanteaza actiuni concrete pentru combaterea fraudei împotriva bugetului UE.
Tratatul de la Amsterdam stabileste principiile calauzitoare, întarind politica externa si de securitate a UE:
în primul rând, sa apere valorile comune, interesele fundamentale, independenta, integritatea si securitatea Uniunii;
în al doilea rând, sa apere pacea si sa întareasca securitatea internationala si cooperarea, sa consolideze democratia, domnia legii si drepturile fundamentale.
În cadrul Conferintei Interguvernamentale de la Nisa Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre au semnat un Tratat la 26 februarie 2001, intrat în vigoare la 1 februarie 2003 si având ca tema prioritara a agendei sale reformarea cadrului institutional european în vederea pregatirii procesului de extindere a Uniunii Europene. Reanalizarea proiectului constructiei comunitare institutionale s-a dovedit a fi o sarcina destul de dificila, dat fiind faptul ca bilantul acestui summit este contrastant. Pe de o parte s-au înregistrat progrese referitoare la numirea presedintelui Comisiei Europene prin votul majoritatii calificate, întaririi puterii acestuia, revigorarii sistemului juridic si ameliorarii sistemului de cooperare întarita, gratie suprimarii dreptului de veto. Pe de alta parte, însa, problemele ramase neclarificate la Amsterdam au fost numai pe jumatate solutionate la Nisa. Printre aceste "left overs" se numara problemele din domeniile fiscal si social si, catalogata drept simbol al "esecului de la Nisa", asa-zisa "ruptura" dintre statele mari si cele mici ale UE, ca si cea dintre Franta si Germania.
În pofida restantelor la nivelul clarificarii institutionale, momentul Nisa a înregistrat un progres considerabil, chiar daca numai partial, în planul pregatirii largirii Uniunii, fiind receptat, atât în sânul institutiilor europene, cât si în mediul academic, ca un "prag minim" atins, un compromis care sa permita continuarea, în mod eficient, a negocierilor asupra extinderii.[7]
Reuniunea sefilor de stat si de guvern din UE de la Copenhaga din perioada 12-13 decembrie 2002 a consacrat cea mai robusta largire de pâna acum prin acceptarea afilierii în 2004 la marea familie europeana a 10 state asociate (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria).
În ciuda atmosferei tensionate determinate de chestiuni ramase controversate în urma negocierilor pregatitoare, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a reusit sa mobilizeze factorii de decizie europeni în vederea ajungerii la un compromis, insistând ca extinderea sa se realizeze "acum ori niciodata", estimând ca în cazul unui esec exista riscul "unor consecinte teribile asupra opiniei publice".[8]
SECŢIUNEA A II-A. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În elaborarea dosarelor de fundamentare si a documentelor de pozitie se va porni în primul rând de la dispozitiile acquis-ului comunitar din fiecare domeniu. Acquis-ul comunitar cuprinde:
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;
Tratatul instituind Uniunea Europeana, republicat dupa modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam;
Directivele, regulamentele si deciziile, ca acte normative comunitare cu valoare obligatorie si cele cu valoare de recomandare;
Acordurile internationale la care Uniunea Europeana este parte (inclusiv Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte);
Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene privind interpretarea si modul de aplicare a dispozitiilor pertinente ale tratatelor constitutive, ale acordurilor internationale si ale legislatiilor secundare (directive, regulamente, decizii etc.).
Derogarea este o exceptie cu caracter permanent de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu precis determinat. Ea poate lua sfârsit într-un singur caz, si anume atunci când normele comunitare de la care s-a solicitat exceptarea sunt abrogate sau modificate astfel încât ea sa devina lipsita de obiect.
Perioada de tranzitie este o exceptie cu caracter temporar de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu precis determinat, solicitata de un stat candidat, initial prin documentele sale de pozitie si ulterior înscrisa în tratatul sau de aderare. Ea intra în vigoare la data la care statul candidat devine membru al UE si se încheie la sfârsitul duratei sale, moment de la care normele comunitare cu privire la care a fost solicitata perioada de tranzitie devin opozabile statului respectiv..
Piata interna, ca notiune, a fost introdusa de Actul Unic European (intrat în vigoare în 1987), fiind reglementata în art. 3 alin. C art. 7A din Tratatul CE. Piata interna reprezinta un spatiu caracterizat prin înlaturarea între statele membre a obstacolelor privind libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, serviciilor si capitalurilor.
Documentelor de pozitie ale României li se raspunde de catre Consiliul Uniunii Europene prin pozitii comune, prin care pozitia României poate fi acceptata sau prin care se poate cere României sa îsi modifice pozitia în anumite privinte. În acest ultim caz, ramâne ca România sa adopte un nou document de pozitie privind acel capitol, modificat în functie de solicitarile primite si de interesele si de posibilitatile proprii.
Programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare) este unul dintre cele trei instrumente de finantare nerambursabila (împreuna cu PHARE si SAPARD) prin intermediul carora sunt sprijinite tarile candidate în pregatirea lor pentru aderarea la Uniunea Europeana. Acest program a demarat la 1 ianuarie 2000 si finanteaza proiecte în domeniul infrastructurii de transport si de mediu.
Programul PHARE (Fondul pentru Dezvoltarea Societatii Civile) a fost primul program al UE de cooperare tehnica si financiara cu tarile din Europa Centrala si de Est. A fost lansat în 1989, fiind un instrument de preaderare.
Programul SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) este menit sa sprijine eforturile facute de tarile din centrul si estul Europei în perioada de preaderare, prin care îsi pregatesc participarea la Politica Agricola Comuna si la Piata Unica. El urmareste doua obiective majore: de a contribui la aplicarea acquis-ului si de a rezolva probleme prioritare si specifice în domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale.
Road-map (foaia de parcurs) reprezinta un set de documente care puncteaza obiectivele si masurile prioritare concrete, pe termen scurt si mediu, pe care este important sa se concentreze statele asociate în procesul de adoptare si implementare a acquis-ului comunitar. El este elaborat în acord cu recomandarile si concluziile din Raportul de tara anual, prevederile Parteneriatului pentru Aderare si angajamentele asumate prin negocierile de aderare.
Strategia de preaderare este un ansamblu de masuri cu caracter politic, economic si legislativ, care acopera toate domeniile de activitate ce tin de competenta comunitara si vizeaza satisfacerea de catre statele care doresc sa devina membre ale UE a criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga (din iunie 1993) si Madrid (din decembrie 1995).
SECŢIUNEA A III-A. PREMISE PRIVIND EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE
Largirea UE va aduce beneficii de securitate sporita, stabilitate si prosperitate nu numai pentru UE, ci si pentru comunitatea internationala, inclusiv pentru partenerii comerciali de baza ai UE. Acest proces va mari dimensiunile pietei unice, va stimula dezvoltarea si va crea noi oportunitati de investitii si comert si va plasa UE într-o pozitie mai buna de a contribui la eforturile internationale de a stopa migratia, poluarea mediului, traficul ilegal si crima organizata.[9]
Consiliul European, întrunit la Copenhaga în iunie 1993, a conchis ca "tarile asociate din Europa Centrala si de Est, care doresc, pot deveni membre ale Uniunii Europene. Aderarea fiecarei tari va avea loc de îndata ce aceasta va fi capabila sa-si asume obligatiile ce-i revin prin satisfacerea conditiilor economice si politice pe care le implica aderarea.
Calitatea de membru implica îndeplinirea urmatoarelor criterii:
stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea drepturilor si protectia minoritatilor;
existenta unei economii de piata functionale, cât si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de piata din cadrul Uniunii;
capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice si monetare.
Capacitatea Uniunii de a asimila noi state membre constituie de asemenea un criteriu esential, ce corespunde atât interesului Uniunii, cât si al tarilor candidate".
Opinia Comisiei Europene asupra gradului de pregatire a unei tari pentru aderare este actualizata în fiecare an printr-un Raport anual
În acelasi spirit, Consiliul European reunit la Madrid în decembrie 1995 a subliniat necesitatea ca statele candidate sa-si adapteze structurile administrative pentru a asigura atât transpunerea legislatiei comunitare în legislatiile nationale, cât si aplicarea ei efectiva prin structuri administrative si juridice adecvate. Pentru aderarea la Uniunea Europeana este necesara, mai întâi, încrederea reciproca între statele membre si cele candidate.
În cadrul Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997 s-a sustinut ca: "extinderea Uniunii Europene necesita, în prealabil, o consolidare si o îmbunatatire a functionarii institutiilor, în conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Amsterdam referitoare la institutii", iar Consiliul European de la Nisa reunit in decembrie 2000 a solicitat statelor candidate sa accelereze ritmul reformelor începute, absolut necesare pentru pregatirea lor în vederea aderarii.
Pentru ca extinderea sa se deruleze firesc, Uniunea trebuie sa continue sa dezvolte relatii puternice cu vecinii sai imediati. Angajamentele de parteneriat si asociere dezvoltate cu acestia cauta sa creeze conditii pentru stabilitate politica si crestere economica, pentru ca viitoarele granite ale UE sa nu dea nastere unor linii despartitoare în Europa.
CAPITOLUL II ASPECTE GENERALE PRIVIND PROCESUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ
SECŢIUNEA I. NEGOCIERILE DE ADERARE
1.Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare
Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999[10] a hotarât ca singurul criteriu care trebuie îndeplinit înaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic (existenta unor institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea minoritatilor). Îndeplinirea celorlalte criterii stabilite în cadrul Conferintei de la Copenhaga (iunie 1993) se apreciaza pe parcursul procesului de aderare.
Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna la Presedintia Consiliului Uniunii o cerere de aderare (o scrisoare în care îsi exprima dorinta de a deveni membra a UE). Consiliul UE decide daca statului ce a depus cererea de aderare îi este sau nu conferit statutul de stat candidat la UE. Acesta nu este un proces automat2. Din momentul în care un stat este acceptat cu statut de candidat pentru aderare la UE, el va primi ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati în vederea aderarii si va fi permanent monitorizat pentru a se evalua stadiul îndeplinirii criteriilor de aderare.
2. Deschiderea negocierilor de aderare
Principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabil, de vreme ce el constituie esenta însasi a constructiei comunitare. Într-adevar, majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de catre statul candidat, numai aspectele concrete si dificile putând fi supuse negocierii.
Institutiile UE implicate în procesul de negociere sunt Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii de resort, reprezentând fiecare dintre statele membre) si Comisia Europeana (Directia Generala pentru Extindere). Astfel, pe baza rapoartelor anuale de tara întocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.
În vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale procesului de aderare care constau în adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, acesta a fost grupat în 31 de capitole:
Libera circulatie a bunurilor;
Libera circulatie a persoanelor;
Libera circulatie a serviciilor;
Libera circulatie a capitalului;
Dreptul societatilor comerciale;
Politica in domeniul concurentei;
Agricultura;
Pescuitul;
Politica în domeniul transporturilor;
Impozitarea;
Uniunea economica si monetara;
Statistica;
Politicile sociale si ocuparea fortei de munca;
Energie;
Politica industriala;
Întreprinderi mici si mijlocii;
stiinta si cercetare;
Educatie, formare profesionala si tineret;
Telecomunicatii si tehnologia informatiei;
Cultura si politica în domeniul audiovizualului;
Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale;
Protectia mediului înconjurator;
Protectia si sanatatea consumatorilor;
Cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne;
Uniunea vamala;
Relatiile economice internationale;
Politica externa si de securitate comuna;
Controlul financiar;
Prevederi financiare si bugetare;
Participarea la institutiile Uniunii Europene;
Altele.
O data ce Consiliul a luat decizia de începere a negocierilor cu un stat candidat mai trec câteva luni pâna în momentul în care cele doua parti se aseaza efectiv la masa negocierilor.
Din experienta negocierilor anterioare, s-a observat ca se începe cu analiza capitolelor mai usoare, pentru a permite realizarea unor progrese absolut necesare crearii unui climat de încredere între cele doua parti. Capitolele mai dificile sunt lasate pentru o etapa mai avansata a negocierilor, când partile au o viziune de ansamblu asupra pozitiilor de negociat.
Dupa ce un capitol a fost deschis pentru negociere, statul candidat trebuie sa-si pregateasca pozitia de negociere sub forma unui document de pozitie, la rândul sau Comisia adoptând documentul numit pozitia comuna.
Negocierile oficiale se desfasoara în cadrul unei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE. Cele doua parti îsi prezinta pozitiile de negociere pentru fiecare capitol în parte. Daca se pun de acord, capitolul respectiv se poate închide provizoriu, în caz contrar el ramânând in discutie pâna când se va gasi o solutie.
3.Închiderea negocierilor de aderare
Negocierile sunt considerate încheiate când partile s-au pus de acord în cadrul tuturor capitolelor de negociere. Principiul general este ca nimic nu este convenit pâna nu este stabilit totul. Aceasta înseamna ca un capitol asupra caruia s-a cazut în principiu de acord poate fi redeschis pe parcursul negocierilor daca între timp a survenit o schimbare în acquis sau pentru orice alt motiv care justifica negocieri suplimentare.
În situatia în care statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile în aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii într-un anumit domeniu, el poate sa solicite fie perioade de tranzitie, fie adaptari speciale ale acquis-ului.
Perioadele de tranzitie se pot acorda pentru urmatoarele considerente: în scopul adaptarii economiei noului stat membru la cea a UE; pentru a permite UE sa-si adapteze politicile tinând cont de prezenta unui nou stat membru; în vederea acordarii noului stat membru a unei perioade de timp necesare punerii în aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii.
Aceste întelegeri nu pot functiona decât pentru o perioada de timp limitata. Experienta ultimelor extinderi ale Uniunii Europene arata ca astfel de perioade de tranzitie au variat de la 1 la 10 ani.
Adaptarile speciale pot fi agreate numai în anumite cazuri, când statul candidat reuseste sa convinga Uniunea ca o anumita parte a acquis-ului comunitar nu este suficient de evoluata comparativ cu legislatia din statul respectiv si este nevoie de o modernizare a acquis-ului în domeniu (de exemplu, protectia mediului, în negocierile legate de ultima extindere) sau ca intra în contradictie cu realitati obiective ce tin de identitatea nationala a statului candidat (de exemplu, acordarea unor drepturi speciale populatiei sami, în cadrul negocierilor cu Finlanda si cu Suedia).
Daca sunt acceptate, aceste instrumente determina schimbari ale acquis-ului comunitar, cu toate consecintele juridice care decurg (modificari ale legislatiei secundare). Aceste schimbari sunt incluse în anexele Tratatului de Aderare semnat de statele membre ale UE si de statul candidat.
Încheierea cu succes a negocierilor nu conduce întotdeauna la aderarea propriu-zisa la Uniunea Europeana. Un caz clasic este cel al Norvegiei, stat care a negociat de doua ori aderarea si de fiecare data aceasta a fost respinsa de populatie în referendumurile nationale cerute de Constitutia tarii pentru ratificarea Tratatului de Aderare la UE.
Între încheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt câteva etape importante de parcurs:
redactarea si convenirea Tratatului de Aderare de catre UE si statul candidat, tratat international ce prevede drepturile si obligatiile partilor în vederea dobândirii calitatii de membru al UE;
exprimarea consimtamântului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de Aderare;
semnarea Tratatului de Aderare de catre toate statele membre ale UE si de catre viitorul stat membru;
ratificarea tratatului de catre toate parlamentele nationale ale statelor membre si de catre Parlamentul viitorului stat membru, precum si prin organizarea unui referendum (acolo unde constitutia sau considerentele politice o cer).
Numai în situatia în care toate aceste etape au fost parcurse cu succes respectivul stat poate deveni membru al Uniunii Europene.
SECŢIUNEA AII-A CARTEA ALBĂ A ADERĂRII
1.Notiuni introductive
Un criteriu fundamental pentru aderarea la Uniunea Europeana, formulat de Consiliul European de la Copenhaga în iunie 1993, îl reprezinta capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al Uniunii Europene, care implica raspunderea de a transpune integral acquis-ul comunitar în legislatia nationala pâna cel mai târziu la data oficiala a aderarii. Acest angajament a fost asumat de statele candidate la Uniunea Europeana în cadrul Acordurilor de Asociere, fiind un obiectiv major care ar trebui sa se regaseasca în strategia de aderare a acestora.
Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este un proces cotinuu care evolueaza în contextul integrarii europene propriu-zise si presupune cunoasterea în detaliu a acestuia din urma, adaptarea sa la realitatile nationale si asigurarea coerentei noii legislatii armonizate.[11]
Având în vedere dimensiunea si complexitatea acestei sarcini, Comisia Europeana a elaborat (în urma consultarilor cu tarile partenere), iar Consiliul European reunit la Cannes în iunie 1995 a aprobat Cartea Alba, un document de ordin general, reprezentând o sursa de informare pentru tarile partenere în vederea relevarii spiritului legilor, structurilor si conditiilor economice generale esentiale pentru functionarea pietei interne.
2. Scurta prezentare a continutului Cartii Albe a aderarii
Cartea Alba cuprinde o prezentare completa si detaliata a legislatiei comunitare actuale referitoare la piata interna, structurata pe 23 de domenii. Principiile care stau la baza acestui document sunt:
Cartea Alba trebuie sa se concentreze numai asupra pietei interne si sa nu încerce sa acopere întreg acquis-ul comunitar;
În cadrul domeniilor selectate, legislatia nu trebuie prezentata în bloc sau sub forma de lista; din contra, este bine sa fie reliefate masurile cele mai importante si cele care ar trebui în mod logic sa fie aplicate mai întâi;
Cartea Alba va trebui sa serveasca drept document de referinta pentru actualele tari asociate si pentru cele care urmeaza sa devina asociate; recomandarile pe care le formuleaza nu sunt adaptate la nevoile specifice nici uneia dintre aceste tari;
Legislatia trebuie prezentata tarilor din Europa Centrala si de Est într-un mod din care sa reiasa clar masurile si structurile necesare pentru ca aceste dispozitii sa fie aplicate în mod efectiv.
Masurile fundamentale privind procesul de aproximare legislativa în domeniul pietei interne (libera circulatie a capitalului, la libera circulatie si siguranta produselor industriale, concurenta, politici sociale, agricultura, transporturi, audiovizual, mediul înconjurator, telecomunicatii, impozite directe, libera circulatie a persoanelor, servicii financiare, date personale, dreptul societatilor comerciale, contabilitate, drept civil, recunoasterea reciproca a calificarii profesionale, proprietate intelectuala, energie, probleme vamale si accize, impozite indirecte si protectia consumatorului) sunt grupate în doua etape.
Etapa I vizeaza:
asigurarea unui cadru general pentru legile de detaliu;
abordarea principiilor fundamentale sau asigurarea procedurii de baza care reglementeaza sectorul în cauza;
masurile respective constituie o conditie esentiala pentru functionarea eficienta a pietei interne în acel sector.
În unele domenii, masurile din prima etapa pot cuprinde si masuri a caror punere în practica presupune o perioada îndelungata.
Fiind un document de informare generala, Cartea Alba nu încearca sa impuna o ordine globala a prioritatilor între sectoare. Ţara partenera îsi poate stabili singura prioritatile în functie de situatia politica si economica si de progresele facute pâna în momentul respectiv în domeniul reformei economice.
Nu este, însa, suficienta adaptarea legislatiei în ideea aderarii la piata interna comunitara ,aceasta trebuie pusa în practica.
În etapa a II-a Cartea Alba propune aplicarea legislatiei privind piata interna prin intermediul structurilor înfiintate de Uniunea Europeana si de statele membre. Printre aceste structuri se regasesc:
organisme care desfasoara activitati de control, verificare si reglementare în numele institutiilor publice, cum ar fi cele care verifica solvabilitatea societatilor de asigurare sau operatiunile zilnice ale institutiilor de creditare;
organisme care controleaza conformitatea produselor cu standardele tehnice, cum ar fi laboratoarele de analiza sau organismele de certificare;
organismele care supravegheaza libera circulatie a bunurilor, precum inspectorii veterinari sau responsabilii cu standardele comerciale;
organizatii tehnice si profesionale care raspund de definirea standardelor;
organizatii ale consumatorilor, lucratorilor, profesionale si comerciale, care monitorizeaza respectarea legislatiei;
organisme juridice si cvasijuridice cu putere de a impune legea, cum ar fi tribunalele specializate sau avocatul poporului.
Problema pe care o au de rezolvat tarile asociate este crearea acestor structuri administrative, juridice si tehnice, ca un obiectiv de baza în procesul global de dezvoltare institutionala care determina schimbari fundamentale în responsabilitatile administratiei din fiecare tara, ale sistemului juridic si ale sectorului privat aflat în plina formare. Pentru ca acest proces sa fie încununat de succes, institutiile în cauza trebuie sa functioneze, oamenii sa aiba încredere în ele si sa li se adreseze la nevoie.
Piata interna a Uniunii Europene nu reprezinta un obiectiv în sine, ci unul dintre principalele instrumente de care aceasta dispune pentru a atinge urmatoarele deziderate: o crestere durabila, echilibrata si care sa respecte mediul înconjurator, un nivel ridicat al locurilor de munca si al protectiei sociale, un nivel si o calitate superioara a vietii, o mai mare coeziune economica si sociala.
3. Concluzii
Cartea Alba marcheaza începutul unui proces în care tarile partenere joaca un rol principal. Sarcina de a elabora, implementa si impune spre aplicare aceste legi nu poate fi realizata decât de tarile partenere. Comisia Europeana le va asigura tot sprijinul necesar programelor nationale existente de aproximare legislativa. Aceste programe sunt în concordanta cu situatia specifica fiecarei tari si cu recomandarile cuprinse în Cartea Alba.
Cartea Alba nu are putere de lege, si nici nu face parte din ansamblul documentelor pentru negocierile de aderare. Scopul sau este de a sustine tarile partenere în pregatirile lor pentru piata interna. Exercitiul de aproximare legislativa vine si el în sprijinul procesului de reforma economica si, prin urmare, al integrarii cu succes a tarilor partenere în Uniunea Europeana.
CAPITOLUL III - PARTICULARITĂŢI ALE PROCESULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
SECŢIUNEA I. PRELIMINARIILE ADERĂRII
Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre, pe de alta parte
Baza legala a relatiilor dintre România si Uniunea Europeana o reprezinta Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre, pe de alta parte, semnat la 1 februarie 1993, Acord ce a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.[12]
Obiectivele asocierii prevazute în art.1 sunt:
asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic dintre parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice strânse;
promovarea dezvoltarii comertului, precum si a relatiilor economice între parti, sprijinind astfel dezvoltarea economica în România;
asigurarea unei baze pentru cooperarea economica, sociala, financiara si culturala;
sprijinirea eforturilor României de dezvoltare a economiei, de desavârsire a tranzitiei într-o economie de piata si de consolidare a democratiei;
stabilirea unor institutii adecvate pentru a face asocierea efectiva;
asigurarea unui cadru pentru integrarea graduala a României în Comunitate.
A. În ceea ce priveste crearea cadrului institutional, se apreciaza ca un dialog politic regulat va consolida apropierea dintre România si Comunitate, va sprijini schimbarile politice si economice în curs de desfasurare în aceasta tara si va contribui la stabilirea de forme noi de cooperare.
La nivel ministerial, dialogul politic va avea loc în cadrul Consiliului de Asociere (constituit din reprezentanti ai Guvernului României, pe de o parte, si membri ai Consiliului si ai Comisiei Europene, pe de alta parte) care are responsabilitatea generala pentru respectarea acestui Acord. La nivel parlamentar, dialogul politic se va realiza în cadrul Comitetului Parlamentar de Asociere care cuprinde membri ai Parlamentului României si membri ai Parlamentului European.
B. Un alt punct important prevazut în Acord (art.6) îl reprezinta respectarea principiilor democratice si a drepturilor omului stabilite în Actul Final de la Helsinki si Carta de la Paris pentru o Noua Europa, precum si a principiilor economiei de piata.
C. În privinta liberalizarii circulatiei marfurilor, serviciilor, România si Comunitatea au stabilit gradual o zona de liber schimb bazata pe obligatii reciproce si echilibrate, în concordanta cu prevederile Acordului de Asociere si cele ale Acordului General pentru tarife vamale si comert (GATT). O atentie deosebita este acordata regimului taxelor vamale, în acest sens stabilindu-se un calendar al reducerilor taxelor la import si export între Comunitate si România, defalcat pe 10 ani (art.10-11).
Acordul nu exclude prohibitiile sau restrictiile la import, export sau tranzit, justificate pe temeiurile moralitatii publice, politicii sau securitatii publice, protectiei sanatatii si vietii, protectiei resurselor naturale, a tezaurelor, a proprietatii intelectuale, industriale sau comerciale sau a reglementarilor referitoare la aur si argint (art.3).
Cele doua parti se vor abtine de la orice masuri sau practici de natura fiscala interne care ar introduce, direct sau indirect, o discriminare între produsele unei parti si produsele similare originare din teritoriul celeilalte parti (art. 27alin.1).
Sunt stabilite masuri de protectie pentru situatiile neprevazute ce pot aparea în timpul derularii Acordului, în acest sens fiind instituit un Consiliu de Asociere cu rol în supravegherea respectarii prevederilor Acordului.
D. De asemenea s-au pus bazele liberalizarii circulatiei persoanelor. În acest sens, în scopul facilitarii restructurarii resurselor de forta de munca, urmare a restructurarii economice din România, Comunitatea va furniza asistenta tehnica pentru crearea unui sistem adecvat de asigurari sociale, conform art. 89 (art.44). Pentru a facilita cetatenilor din Comunitate si celor din România initierea si desfasurarea în mod regulat de activitati profesionale în România si, respectiv, în Comunitate, Consiliul de Asociere va examina masurile necesare ce trebuie luate pentru a asigura recunoasterea reciproca a calificarilor (art.47).
E. România si statele membre ale Uniunii s-au angajat sa asigure circulatia libera a capitalului privind investitiile directe facute în companii înfiintate conform legilor în vigoare în tara gazda si investitiile facute conform prevederilor Acordului, lichidarea sau repatrierea acestor investitii si a oricarui profit rezultat din acestea. Nu se vor introduce noi restrictii valutare la circulatia de capital si la platile curente aferente. În plus, sunt stabilite incompatibilitatile cu buna functionare a relatiilor comerciale între parti (art.64 alin1).
F. Pentru o mai eficienta protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, industriala si comerciala, România se obliga ca, pâna la sfârsitul celui de-al cincilea an de la intrarea în vigoare a Acordului, sa solicite aderarea la Conventia de la Munchen privind acordarea patentelor europene (din 5 octombrie 1973), precum si la celelalte conventii multilaterale referitoare la aceste drepturi la care statele membre sunt parti sau pe care le aplica de facto. Scopul este acela de a se asigura un nivel de protectie similar cu cel din Comunitate (art.67).
G. România se angajeaza sa depuna eforturi pentru ca legislatia interna sa devina, gradual, compatibila cu cea a Comunitatii. Astfel, armonizarea legislatiei se va extinde în special in urmatoarele domenii: vamal, al societatilor comerciale, bancar, al proprietatii intelectuale, al protectiei fortei si locurilor de munca, al securitatii sociale, al securitatii financiare, al concurentei, al protectiei sanatatii si vietii oamenilor, animalelor si plantelor, al protectiei consumatorilor, impozitarii indirecte, în domeniul nuclear, al transporturilor si în cel legat de mediu (art.69-70). Pentru aplicarea acestor masuri, Comunitatea va furniza României asistenta tehnica sub forma de schimb de experti, furnizare de informatii, organizare de seminarii, activitati de formare, ajutor pentru traducerea legislatiei din Comunitate (art.71).
H. Toate aceste deziderate pot fi realizate în conditiile unui schimb reciproc si efectiv de informatii. Se va acorda prioritate programelor menite sa puna la dispozitia publicului larg informatiile de baza privind Comunitatea si cercurilor de specialisti din România, inclusiv accesul la bazele de date comunitare (art. 92).
În vederea realizarii tuturor obiectivelor Acordului, România beneficiaza de asistenta financiara temporara din partea Comunitatii, sub forma de donatii si împrumuturi PHARE, inclusiv de la Banca Europeana de Investitii (art.100-105).
2. Cererea de aderare a României la Uniunea Europeana
România a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeana pe 22 iunie 1995.
În conformitate cu prevederile art. O al Tratatului de la Maastricht, la cererea Consiliului, Comisia a adoptat Opinia asupra cererii de aderare a României la UE, aplicând criteriile stabilite la Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, Opinie publicata pe 16 iunie 1997.
În ceea ce priveste criteriul politic - stabilitatea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, drepturilor omului, respectului minoritatilor si protectiei lor, s-a apreciat la acea vreme ca România are institutii care tind spre stabilitate, dar ele trebuie consolidate prin acordarea unui respect mai mare, în practica, statului de drept, la toate nivelurile structurilor guvernamentale. Eforturi considerabile urmau a fi depuse pentru respectarea drepturilor minoritatilor nationale, a copiilor din orfelinate, pentru îmbunatatirea sistemului judiciar.
S-au subliniat si progresele înregistrate de România referitoare la criteriul economic - existenta unei economii de piata functionale, ca si capacitatea de a face fata presiunilor concurentei si fortelor pietei existente în Uniune. Primii pasi în vederea crearii unei economii de piata fusesera facuti, preturile fiind în mare masura liberalizate, dar dreptul de proprietate asupra pamântului nu era pe deplin garantat. S-a apreciat ca s-a îmbunatatit capacitatea de competitivitate a economiei românesti, mai ales prin abordarea problemelor legate de distorsiuni majore, cum ar fi preturile scazute la energie, accelerarea privatizarii si începerea lichidarii întreprinderilor de stat, mari generatoare de pierderi. Totusi o mare parte a industriei era considerata învechita, iar agricultura trebuia modernizata.
Capacitatea României de a-si asuma acquis-ul (capacitatea de a-si asuma obligatiile impuse de calitatea de membru, printre care se afla si aderarea la uniunea politica, economica si monetara) a fost apreciata ca având un ritm destul de lent. Astfel, legislatia româneasca a preluat numai o mica parte din acquis-ul ce se refera la elementele esentiale ale pietei unice, inclusiv concurenta, cu exceptia celei referitoare la proprietatea intelectuala. Era necesar un proces major si sustinut de reforma în cadrul structurilor administrative.
Având în vedere aceste considerente, Comisia a subliniat ca negocierile pentru aderarea României la UE vor fi deschise de îndata ce se va înregistra un progres semnificativ în satisfacerea de catre România a conditiilor statutului de membru, definite de Consiliul European de la Copenhaga.[13] Strategia consolidata de preaderare va ajuta România sa se pregateasca mai bine pentru a-si îndeplini obligatiile ce deriva din statutul de membru si sa actioneze pentru ameliorarea deficientelor identificate în Opinii.
SECŢIUNEA A II-A. STRATEGIA DE PREADERARE
Notiuni introductive
Dupa recunoasterea tarilor din Europa Centrala ca posibile viitoare membre, UE a trebuit sa decida modul în care urma sa sprijine procesul de integrare. Prin urmare, la Reuniunea de vârf de la Essen din decembrie 1994, s-au pus bazele strategiei de pregatire a tarilor asociate din Europa Centrala pentru aderare, cunoscuta în general sub numele de strategie de preaderare, care presupune trei elemente principale:
Aplicarea Acordurilor Europene;
Programele PHARE de asistenta financiara;
Un dialog structurat care sa reuneasca statele membre si tarile candidate in vederea examinarii unor chestiuni de interes general.[14]
Strategia de preaderare este un ansamblu de masuri cu caracter politic, economic si legislativ, care acopera toate domeniile de activitate ce tin de competenta comunitara si vizeaza satisfacerea de catre statele care doresc sa devina membre ale UE a criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga (din iunie 1993) si Madrid (din decembrie 1995).
Plecând de la propunerile formulate de catre Comisia Europeana în Agenda 2000, Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997 a lansat Strategia consolidata de preaderare pentru candidatii din Europa Centrala si de Est, ale carei principale elemente sunt: Acordurile Europene, Parteneriatele pentru Aderare împreuna cu Programele Nationale de Adoptare a Acquis-ului Comunitar, asistenta financiara de preaderare (programele PHARE, ISPA si SAPARD) si deschiderea accesului tarilor candidate la programele si agentiile comunitare.
România a adoptat prima strategie proprie având ca obiectiv pregatirea pentru admiterea în UE în iunie 1995 o data cu depunerea cererii de aderare la UE (asa-numita Strategie de la Snagov, dupa numele localitatii unde a avut loc elaborarea acestui document si semnarea acestei declaratii de acceptare a obiectivului integrarii europene de catre toate fortele politice parlamentare ale momentului).[15]
Instrumentele strategiei de preaderare
Uniunea Europeana acorda finantare prin intermediul Programului PHARE, alaturi de împrumuturile asigurate de Banca Europeana de Investitii, în cooperare cu Fondul Monetar International. Capitalul de investitii pentru tarile partenere este canalizat prin Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
A. Programul PHARE
A fost elaborat initial ca reactie imediata la problemele structurale cu care se confruntau tarile Europei Centrale, actualmente fiind una dintre pietrele de temelie ale strategiei de preaderare.[16]
Programul este primul instrument financiar nerambursabil al strategiei de preaderare, promovând dezvoltarea infrastructurii si cooperarea intraregionala, precum si consolidarea democratiei. A fost înfiintat la începutul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria (primele doua tari în care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democratie, de unde acronimul), programul extinzându-se treptat în celelalte tari partenere din regiune.
Programul se concentreaza asupra a doua aspecte:
Dezvoltarea institutionala, sprijinirea guvernelor tarilor candidate în implementarea acquis-ului comunitar;
Investitiile, sprijinirea tarilor candidate în efortul de a-si alinia activitatile industriale si infrastructura pe baza standardelor UE, prin mobilizarea investitiilor solicitate.
Între 1990-2000, România a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE. În prezent, PHARE se concentreaza în România asupra a trei mari sectoare: dezvoltare regionala, dezvoltare institutionala si sprijinirea investitiilor în vederea implementarii acquis-ului.
Comisia Europeana, dupa negocieri cu tarile candidate, elaboreaza un program national PHARE pentru fiecare tara, precum si programe multi-anuale si orizontale care includ proiectele ce vor fi realizate, supuse în prealabil aprobarii comitetului de gestiune a programului, compus din reprezentanti ai Statelor Membre.
B. Programul ISPA
Instrument for Structural Policies for pre-Accession este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea tarilor candidate în procesul de aderare la UE. ISPA ofera sprijin financiar pentru investitii în domeniul protectiei mediului si al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu normele europene în aceste doua sectoare.
România va beneficia de sume cuprinse între 240-270 milioane Euro pe an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dupa Polonia.
În sectorul transporturilor, se acorda prioritate investitiilor destinate integrarii sistemului românesc de transport în cel al UE, precum si viitoarei Retele Trans Europene (Trans European Network - TEN). De asemenea, se acorda o importanta deosebita îmbunatatirii legaturilor cu alte state candidate în domeniul transporturilor, precum si îmbunatatirii sistemului national de transport prin completarea anumitor portiuni de drum.
Principala prioritate a programului ISPA în domeniul protectiei mediului este sprijinirea României în procesul de adoptare a legislatiei europene în ceea ce priveste protectia mediului. O atentie speciala este acordata apei potabile, tratarii apelor uzate si evacuarii gunoiului menajer.
C. Programul SAPARD
Special pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a sprijini tarile candidate în abordarea reformei structurale în sectorul agricol si în alte domenii legate de dezvoltarea rurala, precum si în implementarea acquis-ului comunitar referitor la CAP (Common Agricultural Policy - Politica Agricola Comuna) si la legislatia aferenta.
S-a stabilit ca în perioada 2000-2006 România sa primeasca 150 milioane Euro/an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. În plus, Guvernul României va contribui cu suma de 50 milioane Euro.
SAPARD finanteaza proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale. România a identificat patru masuri prioritare care urmeaza sa fie finantate în cadrul acestui program:
Îmbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si pescaresti;
Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale;
Dezvoltarea economiei rurale (investitii în companiile cu profil agricol; diversificare economica; silvicultura);
Dezvoltarea resurselor umane (îmbunatatirea activitatii de instruire profesionale; asistenta tehnica, inclusiv studii menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate).
Aspecte teoretice cu privire la Programul National de Aderare
Continuarea eforturilor pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin Acordul instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile europene si statele membre, pe de alta parte, a determinat România sa elaboreze, în decembrie 2001 "Programul de masuri pentru intensificarea si accelerarea pregatirilor în vederea aderarii României la UE, pentru perioada 2002-2004". Acesta a avut la baza angajamentele asumate de România în documentele de pozitie prezentate conferintelor de aderare, recomandarile Comisiei Europene din Raportul de tara pe 2001, precum si prioritatile specificate în Parteneriatul de Aderare între România si Uniunea Europeana pe anii 2002 si 2003.
Programul cuprinde masurile care se impun pentru realizarea unor progrese semnificative pe linia îndeplinirii criteriilor economice de aderare, a criteriului privind capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, accelerarea procesului de transpunere în legislatia nationala a reglementarilor comunitare, accelerarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeana.
Un document de o deosebita importanta, reprezentând instrumentul pentru aplicarea strategiei întarite de preaderare pe plan intern este Programul National de Aderare a României la Uniunea Europeana (PNAR). Orizontul de timp acoperit de PNAR 2002 este 2002-2005, defalcat pe termen scurt (2003 si 2003) si termen mediu (2004 si 2005). La actualizarea lui au fost avute în vedere prevederile Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 si ale Planului de Actiune pe anii 2002 si 2003 pentru aplicarea acestui program, prevederile Programului Economic de Preaderare al României, observatiile din ultimul Raport periodic privind România al Comisiei Europene (noiembrie 2001), comentariile Comisiei Europene asupra unor capitole din PNAR 2001.
În acelasi timp s-a acordat o atentie maxima asigurarii continuitatii si consecventei în raport cu versiunile anterioare ale PNAR.
Prezentarea Programului National de Aderare a României la Uniunea Europeana (2002-2005)
A. CRITERIILE POLITICE
a.) DEMOCRAŢIA sI STATUL DE DREPT
PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ
Situatia actuala
Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat în anul 2001 "Codul deontologic al magistratilor", devansând termenul stabilit initial. Acesta formuleaza standarde ale conduitei magistratului, solicitând ca acesta sa apere independenta justitiei si sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate.
Pentru consolidarea independentei sistemului judiciar si eliminarea imixtiunilor în activitatea judecatorilor si procurorilor au fost modificate si completate prevederile Legii nr.92 / 1992 pentru organizarea judecatoreasca, în temeiul urmatoarelor principii:
întarirea rolului CSM pentru a asigura independenta judecatorilor si a instantelor judecatoresti si organizarea lui ca institutie publica autonoma, având un aparat propriu, care sa constituie o autoritate reprezentativa a justitiei;
consolidarea statutului magistratilor;
reintroducerea principiului colegialitatii pentru judecarea cauzelor în prima instanta;
crearea cadrului legal pentru înfiintarea instantelor specializate pentru solutionarea proceselor cu minori, a litigiilor si conflictelor de munca, a litigiilor comerciale, fiscale sau administrative;
reanalizarea, din punct de vedere geografic, a instantelor judecatoresti: înfiintarea de noi instante si transformarea instantelor cu numar redus de cauze în sedii secundare.
Consolidarea rolului Institutului National de Magistratura reprezinta o prioritate si în perioada urmatoare. Prin adoptarea unui nou Regulament de admitere în INM a fost schimbata procedura de recrutare a viitorilor auditori de justitie, activitatea Institutului cuprinzând atât pregatirea initiala a magistratilor, cât si pregatirea continua, ca etapa distincta de instruire.
Prioritati pe termen scurt si mediu
Demararea procesului de informatizare a instantelor, stabilirea unui sistem legislativ de documentare accesibil instantelor si parchetelor, stabilirea unui sistem performant de gestionare a dosarelor;
Pregatirea magistratilor si grefierilor în noile materii ale dreptului national si în drept comunitar, deontologie, administrarea instantelor;
Crearea si pregatirea unei retele de formatori în materie de drept comunitar, corespondenti judiciari, CEDO, civil, penal.
MĂSURI ANTICORUPŢIE
Situatia actuala
Combaterea coruptiei s-a aflat permanent în atentia autoritatilor române, iar eforturile întreprinse în ultima perioada demonstreaza vointa pentru întarirea capacitatii institutionale în scopul eficientizarii luptei împotriva coruptiei. În urma adoptarii de catre Guvern a Programului National de Prevenire a Coruptiei si a Planului National de Actiune împotriva Coruptiei s-au luat urmatoarele masuri: largirea sferei persoanelor care intra sub incidenta Legii pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere; accesul procurorului la toate informatiile necesare anchetei privind savârsirea faptelor de coruptie; crearea unei retele de corespondenti nationali pentru cooperare juridica si judiciara internationala si a unei retele internationale de experti si magistrati cu atributii în domeniul prevenirii si combaterii coruptiei si criminalitatii organizate din tarile din SE Europei.
Înfiintarea Parchetului National Anticoruptie reprezinta un pas înainte în acest domeniu, acesta fiind conceput ca un parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie pe întreg teritoriul tarii, având autonomie în cadrul Ministerului Public, fiind independent în raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe lânga acestea, precum si în relatiile cu celelalte autoritati publice.[18]
Prioritati pe termen scurt si mediu
Consolidarea cadrului institutional în lupta împotriva coruptiei;
Îmbunatatirea structurilor existente în vederea întaririi legaturilor dintre acestea;
Dezvoltarea unei infrastructuri care sa sustina activitatile de combatere a coruptiei si crimei organizate;
Elaborarea cadrului legislativ anticoruptie îmbunatatit conform standardelor europene si adoptarea de masuri de prevenire a coruptiei: adoptarea legii lobby-ului, reforma institutionala, a administratiei publice, accelerarea procedurilor pentru ca România sa devina parte la
Conventia OECD privind combaterea coruptiei în rândul functionarilor, consolidarea relatiei cu societatea civila, constientizarea de catre societate a cauzelor, consecintelor si costurilor coruptiei, cooperarea cu ONG-uri si mass media.
b.) DREPTURILE OMULUI sI PROTECŢIA MINORITĂŢILOR
PROTECŢIA COPILULUI
Situatia actuala
Evolutia înregistrata în perioada iunie 2001-mai 2002 pe fiecare dintre domeniile prioritare se poate sintetiza astfel: dezinstitutionalizarea copiilor aflati în sistemul rezidential de îngrijire si prevenire a institutionalizarii[19]; integrarea copiilor / elevilor cu deficiente din învatamântul special în învatamântul de masa; reintegrarea sociala a copiilor strazii; îmbunatatirea si armonizarea legislatiei în domeniu.
Prioritati pe termen scurt si mediu
Continuarea dezvoltarii si diversificarii serviciilor comunitare pentru protectia copilului;
Restructurarea sau închiderea institutiilor rezidentiale de tip vechi, inclusiv a celor care protejeaza copii cu handicap;
Dezvoltarea retelei de asistenti maternali profesionisti si diversificarea acesteia astfel încât sa poata fi integrat un numar cât mai mare de copii, precum si sa asigure protectia unor categorii speciale de copii;
Promovarea unor programe privind interventii eficiente în favoarea celor care sunt aproape de iesirea din sistem;
Elaborarea standardelor de calitate pentru toate tipurile de servicii de protectie a copilului, inclusiv reevaluarea normelor sanitar-veterinare necesare pentru functionarea adecvata a serviciilor si institutiilor din sistem;
Dezvoltarea unui sistem legislativ unitar si armonizat cu legislatia internationala / comunitara în domeniul protectiei copilului.
DREPTURILE sI PROTECŢIA MINORITĂŢILOR
Situatia actuala
Ratificarea "Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale a Consiliului Europei" a marcat orientarea clara a României spre promovarea stabilitatii institutionale prin garantarea democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului si protectia drepturilor minoritatilor. Prima monitorizare a modului în care România respecta aceasta conventie s-a încheiat cu rezultate pozitive, în martie 2002 fiind adoptate si date publicitatii comentariile si recomandarile Consiliului Europei.
Prin aprobarea Legii privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare s-au transpus în legislatia româneasca doua componente ale acquis-ului comunitar referitor la politicile sociale: principiul tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor sociala, rasiala sau etnica si principiul privind aplicarea unui tratament egal în privinta ocuparii fortei de munca.[20]
Prioritati pe termen scurt si mediu
Lupta împotriva discriminarii;
Îmbunatatirea situatiei rromilor: promovarea egalitatii de sanse în comunitatile de rromi, informarea si formarea liderilor / formatorilor de opinie rromi, facilitarea participarii active a comunitatilor de rromi la viata economica, sociala, culturala si politica româneasca si îmbunatatirea accesului acestora la serviciile de sanatate.
DREPTURILE CIVILE sI POLITICE
Situatia actuala
Dispozitiile din Codul penal si din Codul de procedura penala referitoare la infractiuni contra demnitatii si infractiuni contra autoritatii au fost modificate si completate astfel: infractiunea de insulta este sanctionata numai cu amenda, eliminându-se pedeapsa închisorii, în prezent prevazuta alternativ cu amenda; la infractiunea de calomnie pedeapsa închisorii este prevazuta de la 2 luni la 2 ani, iar în prezent are ca minim 3 luni, iar ca maxim 3 ani; savârsirea infractiunii de ultraj se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, în reglementarea actuala aceasta situându-se între 3 luni si 4 ani; infractiunea de ofensa contra autoritatii a fost abrogata.
În domeniul protectiei persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, România a adoptat legi în conformitate cu directivele UE: protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, protectia vietii private în domeniul telecomunicatiilor. În conformitate cu Legea nr. 677 / 2001, ca autoritate de supraveghere a prelucrarii circulatiei datelor cu caracter personal a fost desemnata institutia Avocatului Poporului.
Prin adoptarea Legii privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane au fost incriminate diversele forme pe care le poate îmbraca traficul de fiinte umane, precum si exploatarea unor persoane, stabilindu-se sanctiuni severe, mult mai aspre daca persoanele traficate au fost minore sau actiunile de trafic au avut drept urmare sinuciderea sau moartea victimei; au fost introduse dispozitii speciale privind protectia fizica si psihica, recuperarea si reintegrarea sociala a persoanelor traficate.
În cadrul sistemului penitenciar au fost demarate actiuni care vizeaza solutionarea unor aspecte prioritare ale acestui sistem, în vederea asigurarii unor conditii de mediu si viata normale persoanelor private de libertate.
Prioritati pe termen scurt si mediu
Modificarea legii de executare a pedepselor în conformitate cu standardele europene si elaborarea statutului personalului din penitenciare (demilitarizare);
Înfiintarea de noi centre de reintegrare sociala si supraveghere si informatizarea acestor servicii;
Completarea cadrului legislativ în domeniul combaterii crimei organizate, în special a traficului de fiinte umane, precum si îmbunatatirea asistentei pentru victimele traficului de fiinte umane.
B. CRITERIILE ECONOMICE
Relansarea cresterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice[21], pornindu-se de la importanta sa atât pentru asigurarea conditiilor de realizare a criteriilor de aderare la UE, cât si pentru cresterea nivelului de trai .
Implementarea Planului de actiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004 va asigura atingerea obiectivului major de realizare a unei
cresteri economice durabile, în ritmuri care sa permita reducerea decalajelor fata de tarile europene si în conditii de eficienta sporita.
Având în vedere ca dinamica stocului intern de capital este un factor decisiv în mentinerea cresterii economice rapide si permanente, se va acorda o atentie deosebita punerii în stare de normalitate a corelatiei consum-economie-investitii. Punerea în aplicare a masurilor de îmbunatatire reala a mediului de afaceri va face ca perioada 2002-2005 sa se caracterizeze printr-o relansare semnificativa a procesului investitional. Stimularea investitiilor a devenit deja o realitate, accentul fiind pus pe sectorul întreprinderilor mici si mijlocii. Totodata se are în vedere redresarea investitiilor publice pentru care vor fi alocate resurse bugetare anuale din ce în ce mai mari.
Relansarea economica va face posibila o crestere reala a veniturilor si, în consecinta, a consumului individual efectiv al unei familii, fara a afecta indicatorii de performanta ai economiei. Pe ansamblu, cresterea ratei de economisire si cea a ratei de autofinantare, împreuna cu transferurile de capital, vor asigura suportul financiar pentru cresterea de durata si la niveluri ridicate a investitiilor.
Satisfacerea cererii interne se va realiza fara a se neglija rolul cererii externe. Exportul net de bunuri si servicii estimat îsi va diminua treptat contributia negativa la cresterea reala a produsului intern brut datorita dinamicii mai pronuntate a exporturilor de bunuri si servicii fata de importuri, dar si datorita unei îmbunatatiri sensibile a structurii schimburilor externe, cu efecte asupra indicatorilor de competitivitate.
O prioritate a Guvernului pentru perioada 2003-2005 o reprezinta reducerea inflatiei, preconizându-se o reducere graduala a acesteia astfel încât în anul 2005 rata medie anuala sa se exprime printr-o singura cifra, în principal datorita: accelerarii reformelor, în special în ceea ce priveste ajustarile structurale; mentinerii unei politici monetare prudente; diminuarii presiunii asupra leului si a deprecierii cursului de schimb.
Pe piata muncii, un obiectiv important va fi cresterea gradului de ocupare a populatiei active, dezvoltarea spiritului întreprinzator al angajatorilor si al persoanelor aflate în cautarea unui loc de munca, cresterea mobilitatii, adaptabilitatii fortei de munca prin promovarea conceptului de pregatire continua, garantarea sanselor egale între femei si barbati.
Agricultura, ramura de baza a economiei, având implicatii multiple asupra complexului economic national, dar si asupra asigurarii consumului populatiei, se estimeaza sa se dezvolte în perioada 2003-2005 într-un ritm mediu anual de 4,5 %, rezultat dintr-un ritm de crestere de 3,7 % pentru sectorul vegetal si de 6,1 % pentru sectorul cresterii animalelor.
În concluzie, dezvoltarea economica se bazeaza pe un echilibru adecvat al corelatiei consum-economisire-investitii, în conditii de eficienta a activitatii economice si de utilizare mai buna a resurselor umane. Se vor crea premisele pentru accelerarea procesului de apropiere si complementaritate a economiei românesti cu economiile dezvoltate, astfel încât obiectivul integrarii României în Uniunea Europeana sa poata fi realizat într-un orizont scurt de timp.
C. CAPACITATEA DE ASUMARE A OBLIGAŢIILOR DE STAT MEMBRU AL UE
q LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR
În luna martie 2002 au fost deschise negocierile aferente Capitolului 1 - Libera circulatie a marfurilor.
Masurile principale pe termen scurt se refera la întarirea controlului calitatii produselor alimentare si echiparea laboratoarelor autoritatii de control al calitatii., dezvoltarea infrastructurii pentru evaluarea si certificarea calitatii si a conformitatii calitatii produselor alimentare cu prevederile legale în domeniu.
Cu privire la sistemul achizitiilor publice, se doreste adoptarea legislatiei privind situatiile si modul în care contestatarii au dreptul de a apela la procedura de conciliere, aceasta asigurând conditiile pentru o rezolvare operativa a litigiilor, dezvoltarea sistemului de monitorizare a achizitiilor publice, îmbunatatirea competitivitatii si transparentei procedurilor de lucru pentru acordarea contractelor de achizitie publica.
q LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
Negocierile pentru acest capitol au fost deschise în cadrul Conferintei de Aderare din 21-22 martie 2002.
O prioritate pe termen scurt în acest domeniu o reprezinta alinierea legislatiei privind recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale (în special, a profesiilor de medic, farmacist, medic veterinar, avocat, arhitect) si consolidarea structurilor administrative necesare recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale.
De asemenea, se urmareste punerea în circulatie a noilor documente de calatorie / identitate pentru cetatenii straini, în conformitate cu normele comunitare în materie, încheierea de noi acorduri referitoare la angajarea lucratorilor români în strainatate, pregatirea personalului din institutiile responsabile pentru implementarea acquis-ului comunitar în materie si a regulilor referitoare la coordonarea sistemelor de securitate sociala, înfiintarea Centrului de informare si documentare privind lucratorii migranti, dezvoltarea schimbului de informatii între institutiile competente române si cele corespondente din statele membre si cele asociate în domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala.
q LIBERA CIRCULAŢIE A SERVICIILOR
În domeniul asigurarilor este necesara actualizarea cadrului legislativ si institutional referitor la informatiile si documentele cerute pentru autorizarea asiguratorilor, informatiile care trebuie prezentate asiguratilor înainte de încheierea contractului de asigurare, protejarea intereselor asiguratilor prin crearea unui suport tehnic de informare prompta si exacta asupra potentialului societatilor de asigurare, precum si a produselor principale si de larg interes public promovate de societatile de asigurare.
În scopul consolidarii sistemului bancar si îmbunatatirii eficientei sale, se au în vedere privatizarea Bancii Comerciale Române, implementarea restructurarii Casei de Economii si Consemnatiuni, în sensul pregatirii pentru privatizare, eficientizarea activitatii de supraveghere bancara, inclusiv prin cooperare cu alte autoritati de supraveghere.
Cât despre piata de capital si a valorilor mobiliare, se au în vedere întarirea capacitatii administrative a CNVM, elaborarea reglementarilor contabile pentru institutiile care opereaza pe piata de capital si a unor regulamente noi privind bursele de marfuri, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, precum si organismele de plasament colectiv în valori mobiliare.
q LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR
Prioritatile pe termen scurt se concentreaza asupra continuarii armonizarii legislative si transpunerii acquis-ului comunitar în reglementarile BNR privind tranzactiile prin intermediul instrumentelor de plata electronica si, în special, relatia dintre emitent si detinatar, finalizarea implementarii sistemului electronic de plati, promovarea unei legi speciale care sa acorde BNR calitatea de institutie competenta în rezolvarea plângerilor legate de transferurile de credit transfrontaliere, continuarea procesului de liberalizare a miscarilor de capital legate de alte fluxuri de capital cu influenta semnificativa asupra economiei reale.
Un alt obiectiv îl reprezinta întarirea capacitatii institutiilor românesti implicate în lupta împotriva spalarii banilor si a crimei organizate prin proiectarea si implementarea unui program de cooperare interinstitutionala, instruirea personalului entitatilor cu obligatii de raportare în conformitate cu evolutia standardelor legale internationale.
q DREPTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
Printre prioritatile în aceasta materie se numara: îmbunatatirea cadrului legal si institutional în materia falimentului, elaborare unei aplicatii informatice pentru instante si practicieni, crearea unei jurisprudente uniforme prin pregatirea judecatorilor si a celorlalti practicieni în materia falimentului, actualizarea permanenta a legislatiei contabile în vigoare în conformitate cu evolutiile directivelor europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.
DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
În vederea asigurarii conformitatii legislatiei nationale cu cele doua noi tratate OMPI, autoritatile competente românesti îsi propun revizuirea Regulamentului de organizare si functionare a ORDA, derularea unor programe de perfectionare a personalului ORDA, desfasurarea unor actiuni în scopul reducerii pirateriei în domeniul dreptului de autor, implementarea sistemului brevetului european prin continuarea procesului de pregatire atât pentru specialistii OSIM, cât si pentru consilierii în proprietate industriala, magistrati, procurori, politie.
Procesul de prevenire si combatere a contrafacerii va presupune si achizitionarea de echipament informatic necesar furnizarii de catre OSIM a unor servicii calificate, organelor de politie, parchetului si vamii. În acelasi timp, România s-a obligat sa înfiinteze un tribunal de marci comunitare la data aderarii sale la Uniunea Europeana si sa implementeze sistemul marcii si desenului comunitar.
q POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
Pentru perioada care urmeaza România îsi propune urmatoarele obiective: întarirea si îmbunatatirea capacitatii autoritatilor administrative din domeniul concurentei si al controlului ajutorului de stat pentru asigurarea unui mediu concurential capabil sa faca fata fortelor pietei interne a Uniunii Europene; completarea cadrului legislativ, în special în domeniul transporturilor si telecomunicatiilor, si aplicarea corecta si efectiva a politicilor în domeniul concurentei si ajutorului de stat.
q AGRICULTURA
Pe termen scurt, prioritatea esentiala o reprezinta implementarea politicii agricole comune care are în vedere urmatoarele aspecte: stabilirea unui registru cadastral agricol realizat pe baza Recensamântului General Agricol si asigurarea functionarii efective a pietei funciare; promovarea permanenta a conceptului de agricultura ecologica prin institutii specializate, înfiintarea de ferme pilot cu suprafata optima specializate în agricultura ecologica; sprijinirea producatorilor care trec de la agricultura traditionala (conventionala) la cea ecologica, eliminarea deseurilor de pesticide.
De asemenea se urmareste elaborarea unui Program national pentru evaluarea si restructurarea unitatilor de taiere a animalelor si a celor de procesare a carnii si laptelui în vederea atingerii standardelor de igiena prevazute în legislatia UE.
q PESCUITUL
În vederea armonizarii legislatiei românesti si transpunerii cerintelor comunitare în acest domeniu, se impune luarea urmatoarelor masuri:
implementarea sistemului de raportare a capturilor si debarcarilor, a sistemului de comercializare si etichetarea pestelui si produselor din peste, a statisticii pescuitului;
elaborarea actului normativ privind conditiile de acces ale navelor straine de pescuit în apele teritoriale ale României, pe baza de reciprocitate, similare conditiilor aplicate în statele membre ale UE.
q IMPOZITAREA
Negocierile pentru acest capitol au fost deschise în toamna anului 2001, România elaborând documentul de pozitie complementar, în temeiul indicatiilor prevazute în Pozitia Comuna a UE.
Printre obiectivele pe termen scurt si mediu pe care tara noastra trebuie sa le realizeze se afla:
introducerea unui regim special al TVA-ului pentru producatorii agricoli, micii întreprinzatori, pentru obiectele de arta, de colectie sau antichitati;
eliminarea unor scutiri de la plata TVA-ului incompatibile cu directivele comunitare;
majorarea treptata a cotelor de accize pentru apropierea de nivelul minim legiferat în UE;
cresterea graduala a cotei de impozit pe profit aferenta activitatilor de export;
îmbunatatirea unor prevederi în scopul diminuarii riscului de evaziune fiscala;
semnarea unor conventii de evitare a dublei impuneri cu unele dintre statele candidate;
finalizarea Codului de Procedura Fiscala;
îmbunatatirea activitatii de colectare a veniturilor.
q UNIUNEA ECONOMICĂ sI MONETARĂ
Strategia politicii monetare se va baza în continuare pe atingerea agregatelor monetare. Cursul de schimb al leului va continua sa reprezinte o variabila cheie în conceperea si implementarea politicii monetare, politica de curs urmând sa sprijine cu prioritate obiectivul dezinflatiei. Acest domeniu va fi guvernat de un nou statut al Bancii Centrale care îi va întari, sub toate aspectele, independenta. Obiectivul fundamental al acesteia - asigurarea stabilitatii preturilor - va fi formulat fara ambiguitate si politica monetara va fi degrevata de urmarirea altor tinte macroeconomice care ar putea prejudicia atingerea acestui obiectiv.
În vederea armonizarii normelor nationale cu cele ale UE se vor întreprinde urmatoarele masuri:
îmbunatatirea organizarii si performantei sistemului de contabilitate publica în concordanta cu standardele europene în vigoare;
perfectionarea finantarii bugetare pe baza de programe;
îmbunatatirea sistemului de management al trezoreriei prin înfiintarea Unitatii de management a trezoreriei statului.
q POLITICILE SOCIALE sI OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
În realizarea obiectivului prioritar asumat în PNAR 2001, a fost elaborat noul Cod al Muncii, tinând cont de conditiile sociale si economice actuale. Acesta asigura protectia salariatilor care îsi desfasoara activitatea pe teritoriul României, indiferent de cetatenie, precum si cetatenilor români care lucreaza în strainatate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român.
România s-a angajat sa adopte urmatoarele masuri:
punerea în aplicare a noului Cod al Muncii si a legislatiei conexe;
constituirea fondului de garantie a salariilor;
pregatirea patronatelor si sindicatelor pentru a putea contribui la derularea programelor cu finantare externa;
stimularea asumarii de responsabilitati de catre partenerii sociali în vederea solutionarii prin dialog social bipartid a problemelor sectoriale;
initierea unei campanii de informare a opiniei publice despre legislatia europeana si nationala antidiscriminare;
mutarea accentului politicilor de protectie a somerilor de la masurile pasive catre cele active;
asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii prin cresterea veniturilor si rationalizarea cheltuielilor si acoperirea integrala a influentei inflatiei si a ratei de crestere a preturilor asupra pensiilor;
crearea unui sistem integrat si unitar de acordare a prestatiilor sociale care sa raspunda nevoilor tot mai diversificate ale familiilor în dificultate;
elaborarea unor proiecte privind organizarea si functionarea de centre si servicii de tip privat adresate persoanelor cu handicap si reabilitarea vocationala a acestor persoane, precum si dezvoltarea sistemului de monitorizare a promovarii si respectarii drepturilor persoanelor cu handicap.
q ENERGIA
Ca urmare a progreselor realizate în restructurarea sectorului si în preluarea acquis-ului comunitar din domeniul energetic, în luna martie 2002 România a deschis negocierile la capitolul 14 - "Energie".
În sectorul gazelor naturale în anul 2002 s-a initiat procesul de privatizare a S.C. DISTRIGAZ NORD S.A. si S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. în scopul privatizarii sectorului de distributie a gazelor naturale, proces care se va finaliza în cursul anului 2003. Au fost elaborati termenii de referinta pentru angajarea unui consultant international de privatizare prin asistenta PHARE.
Printre prioritatile pe termen scurt si mediu se regasesc :
Elaborarea si aplicarea Codului comercial pentru gaze naturale;
Reabilitarea Sistemului National de Transport al Gazelor Naturale si a sistemelor de distributie;
Interconectarea Sistemului National de Transport al Gazelor Naturale la sistemul european de transport.
În documentul de pozitie pentru capitolul Energie, România solicita o perioada de tranzitie de 5 ani, de la momentul aderarii, respectiv pâna la 31 decembrie 2011, din cauza costurilor mari necesare pentru crearea stocurilor minime.
Continuarea formarii stocurilor de titei si produse petroliere necesare acoperirii consumului, conform angajamentului din documentul de pozitie si în baza unui calendar cu termene precise constituie prioritati pe termen scurt si mediu.
Printre principalele obiective aprobate prin Strategia Nationala de Dezvoltare Energetica pe termen mediu 2001-2004, restructurarea agentilor economici participanti la aceasta piata au reprezentat o prioritate actiunile de reforma / restructurare / reabilitare / dezvoltare si pregatire pentru privatizarea agentilor economici participanti la piata de energie vizând practic toate companiile din domeniul energetic. Acestora li se adauga finalizarea procesului de privatizare a celor doua filiale de distributie a energiei electrice; continuarea lucrarilor de reabilitare, retehnologizare si investitii în domeniul termo si hidroenergetic; elaborarea unei strategii de privatizare pentru sectorul de productie si începerea privatizarii în acest domeniu.
În sectorul nuclear, obiectivele care trebuie atinse sunt urmatoarele; implementarea de catre Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare a recomandarilor Atomic Question Group incluse în "Raportul UE în domeniul securitatii nucleare în contextul procesului de extindere"; completarea Legii nr. 111 / 1996 cu prevederile Normelor Republicane de Control de Garantii Nucleare (conform standardelor de siguranta nucleara ale UE) si la Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda.
Modernizarea si retehnologizarea capacitatilor de extractie si prelucrare, continuarea închiderii si conservarii minelor neviabile si atenuarea impactului social ca urmare a închiderii acestora, precum si privatizarea obiectivelor viabile ce prezinta interes, inclusiv prin participarea investitorilor straini reprezinta prioritati în sectorul combustibililor solizi.
q POLITICA INDUSTRIALĂ
Politica industriala a României ia în considerare prevederile conceptului de dezvoltare durabila, adoptat în ultimii ani de majoritatea statelor lumii, ca baza a dezvoltarii economice în perspectiva urmatorilor ani. Acest lucru se realizeaza, pe de o parte, prin utilizarea în procesul de dezvoltare industriala a acelor cai prin care activitatile economice, în context durabil, pot proteja mediul, iar, pe de alta parte, prin utilizarea rationala a resurselor naturale, în special a celor cu valoare economica si potential limitat în timp.
România si-a propus pentru anul 2003:
Modernizarea tehnologiilor si instalatiilor existente în vederea reducerii consumurilor materiale si electrice, îmbunatatirea calitatii produselor si reducerea poluarii;
Stimularea externalizarii unor activitati din întreprinderi siderurgice;
Definitivarea procesului de restructurare si încadrarea autoturismelor în normele EURO 3 începând cu anul 2004;
Privatizarea SNP PETROM;
Atragerea de fonduri private de investitii pentru dezvoltarea productiei si transferul de know-how si tehnologie din tarile UE;
Retehnologizarea capacitatilor de productie pentru aparare, în scopul realizarii de produse care sa corespunda cerintelor de interoperabilitate si compatibilitate, precum si standardelor de calitate.
q INTREPRINDERILE MICI sI MIJLOCII
În data de 6 decembrie 2001, Guvernul României a aprobat documentul "Informatii suplimentare referitoare la acquis-ul comunitar 2000 pentru Capitolul 16 - Întreprinderile mici si mijlocii", prin care România accepta acquis-ul comunitar în vigoare la 31 decembrie 2000.
Prioritatile pe care România si le-a stabilit sunt:
Îmbunatatirea mediului de afaceri care se va realiza prin: simplificarea si îmbunatatirea cadrului legislativ si administrativ pentru IMM -uri si îmbunatatirea capacitatii administrative a Ministerului pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie.
Cresterea competitivitatii IMM-urilor pe pietele locale si internationale prin: îmbunatatirea accesului IMM-urilor la finantare, a ofertei de servicii pentru IMM-uri si a accesului la achizitiile publice;
Promovarea culturii antreprenoriale prin derularea programului de pregatire antreprenoriala.
q sTIINŢĂ sI CERCETARE
Capitolul 17 "stiinta si Cercetare" a fost închis provizoriu la data de 14 iunie 2000 si în februarie 2002 au fost transmise informatii suplimentare la documentul de pozitie pentru acest capitol.
Politicile de cercetare-dezvoltare si inovare ale României au ca prioritate clar definita integrarea în Spatiul European de Cercetare si armonizarea cu politicile, sistemul de cercetare-dezvoltare si inovare si procedurile din cadrul UE.
Dintre prioritatile pe termen scurt si mediu amintim:
Modernizarea echipamentelor si facilitatilor de cercetare si dezvoltare tehnologica si tehnologia informatiei din unitatile de cercetare;
Dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer tehnologic la nivel european.
q EDUCAŢIE, FORMARE PROFESIONALĂ sI TINERET
În cadrul Conferintei de Aderare din mai 2000, au fost închise provizoriu negocierile de aderare cu România pentru Capitolul 18 - "Educatie, formare profesionala si tineret". Au fost stabilite urmatoarele prioritati:
Consolidarea procesului de reforma în învatamântul preuniversitar prin: continuarea programului de îmbunatatire a transportului scolar în zonele rurale, de acordare a rechizitelor scolare elevilor care provin din familii cu venituri reduse, derularea programului special pentru sprijinirea scolarizarii copiilor rromi în scopul stimularii participarii copiilor din grupurile dezavantajate în procesul educational;
Consolidarea procesului de reforma în învatamântul superior prin: revigorarea cercetarii stiintifice universitare prin diversificarea grant-urilor acordate tinerilor cercetatori si studenti;
Dezvoltarea politicilor educationale de tip e-Learning;
Participarea la noua generatie de programe comunitare Socrates II, Leonardo da Vinci si Youth;
Dezvoltarea unei retele nationale de centre autorizate de evaluare a competentelor profesionale;
Promovarea mobilitatii tineretului în Spatiul European prin schimburi bilaterale, participarea la stagiile de formare organizate de Consiliul Europei - Directia Tineret;
Organizarea unor campanii pentru promovarea cadrului favorabil participarii tinerilor la viata publica si la procesul decizional.
q TELECOMUNICAŢII sI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
Dintre prioritatile pe termen scurt si mediu amintim:
Finalizarea cadrului legislativ si institutional pentru reglementarea coerenta a pietei liberalizate a comunicatiilor electronice. Momentul 1 ianuarie 2003 marcheaza liberalizarea completa a pietelor de servicii si retele de comunicatii electronice, la aceasta data preconizându-se ridicarea ultimelor restrictii referitoare la telefonia vocala fixa si la furnizarea de circuite închiriate.
Trecerea la Societatea Informationala prin: modernizarea administratiei publice si a serviciilor publice, îmbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea tehnologiei informatiei în domenii ca sanatatea, protectia mediului si transporturile, dezvoltarea sectorului de tehnologia informatiei, dezvoltarea fortei de munca în perspectiva Societatii Informationale, adaptarea sistemului educational si dezvoltarea de continut digital;
Trecerea la e-Government prin participarea României la programul comunitar "Interchange of data between administations"(IDA) si prin continuarea procesului de informatizare a administratiei publice si coordonarea acestuia prin intermediul Grupului pentru promovarea Tehnologiei Informatiei;
Crearea cadrului legislativ si institutional pentru asigurarea securitatii retelelor informationale si a aplicatiilor software prin elaborarea unui plan de actiune pentru promovarea accesului mai sigur la Internet prin combaterea continutului ilegal si vatamator în retelele globale, prin crearea cadrului legislativ pentru combaterea fraudei în retea si prin dezvoltarea cadrului de reglementari în domeniul tehnologiei informatiei, prin initierea, elaborarea si adoptarea de standarde si norme tehnice privind semnatura electronica, protectia datelor cu caracter personal si securitatea retelelor si aplicatiilor software, comertul electronic.
q CULTURA sI POLITICA ÎN DOMENIUL AUDIOVIZUALULUI
Negocierile de aderare pentru Capitolul 20 "Cultura si politica în domeniul audiovizualului" sunt în curs de derulare.
Proiectele de lege au preluat din acquis-ul comunitar prevederi legate de: jurisdictie, protectia demnitatii umane si a minorilor, evenimentele de importanta majora, publicitate, sponsorizare si tele-shopping, fiind avute în vedere si prevederile referitoare la obligatiile culturale (cotele europene si producatorii independenti). În acest sens au fost stabilite urmatoarele prioritati:
Conservarea, restaurarea si promovarea patrimoniului cultural national;
Dezvoltarea activitatilor culturale si a societatii civile;
Dezvoltarea capacitatii administrative a Punctului de Contact Cultural;
Consolidarea strategiei de dezvoltare a pietei audiovizualului;
Acordarea licentelor si autorizarilor vizând formarea echilibrata a pietei din domeniu, conform strategiei de dezvoltare;
q POLITICA REGIONALĂ sI COORDONAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE
În cadrul Conferintei Interguvernamentale de Aderare România - UE din 21 martie 2002 au fost deschise negocierile pentru acest capitol. Pentru programarea dezvoltarii regionale în perioada 2002-2005, au fost identificate doua obiective cu caracter permanent:
a.) Pregatirea cadrului institutional si legal pentru coordonarea si implementarea instrumentelor structurale ce urmeaza a fi realizata prin urmatoarele masuri:
înfiintarea si organizarea institutiilor specifice managementului instrumentelor structurale si initiativelor comunitare pentru realizarea functiilor specifice prevazute în Regulamentele comunitare;
consolidarea capacitatii institutionale a autoritatilor de implementare a instrumentelor structurale, la nivel central si regional prin: consolidarea gestionarii eficiente a fondurilor nerambursabile acordate de UE prin programele PHARE, ISPA si SAPARD; pregatirea resurselor umane prin conceperea si implementarea unor programe de pregatire;
întarirea parteneriatului prin activitati care vizeaza constientizarea potentialilor parteneri asupra rolului si beneficiilor pe care le au prin participarea la elaborarea si implementarea politicii de dezvoltare regionala si prin participarea la îmbunatatirea exercitiului de programare si monitorizare;
b.) Implementarea politicii nationale de dezvoltare regionala pentru realizarea careia au fost stabilite urmatoarele masuri:
îmbunatatirea competitivitatii regiunilor de dezvoltare, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile prin proiecte de investitii prin: dezvoltarea sectorului privat, în special prin sprijinirea sectorului IMM-urilor, a serviciilor sociale în zonele de restructurare industriale si a sectorului turistic prin masuri integrate, orientate catre ameliorarea calitatii ofertei turistice;
promovarea cooperarii transfrontaliere (în regiunile de la granitele cu Ungaria si Bulgaria) prin: îmbunatatirea infrastructurii existente în domeniul retelelor europene de transport si ameliorarea conditiilor de trafic de-a lungul coridoarelor pan-europene IV si IX, protectia mediului si gospodarirea apelor si armonizarea procedurilor de control vamal prin îmbunatatirea schimbului de informatii.
q PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Negocierile pentru acest capitol s-au deschis în cadrul Conferintei Interguvernamentale de Aderare România-UE, care a avut loc la Bruxelles la 21.03.2002. În prezent sunt în curs de actualizare strategiile sectoriale în domeniile: legislatie orizontala, calitatea aerului, calitatea apei, controlul poluarii industriale si zgomot si sunt în curs de finalizare strategiile din sectoarele managementului deseurilor, substante chimice si siguranta nucleara.
Prioritatile pe termen scurt si mediu pentru acest sector se refera la:
Adoptarea unor acte normative privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului;
Armonizarea legislatiei nationale cu privire la descrierea si clasificarea chimicalelor periculoase în Tariful Vamal al României si import-exportul produselor chimice periculoase, evaluarea si controlul riscului substantelor chimice periculoase pentru sanatatea umana si mediu;
Transpunerea legislatiei comunitare privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri radioactive între statele membre, din si spre Comunitate;
Identificarea si desemnarea Ariilor Speciale de Conservare, a celor mai reprezentative situri ca numar si marime pentru speciile de pasari salbatice, termen 2005;
Transpunerea deciziilor comunitare privind criteriile pentru etichetarea ecologica a aparatelor frigorifice, a masinilor de spalat vase, a textilelor si încaltamintei.
q PROTECŢIA sI SĂNĂTATEA CONSUMATORILOR
În cadrul Conferintei de Aderare din data de 27.07.2001 s-a decis deschiderea si simultan închiderea provizorie a capitolului 23 "Protectia consumatorilor si a sanatatii".
Preluarea acquis-ului comunitar în acest domeniu se va realiza prin elaborarea actelor normative privind produsele prezentate ca fiind benefice pentru sanatatea consumatorilor, vânzarea produselor catre consumatori si garantiile asociate, îmbunatatirea accesului consumatorilor la justitie prin crearea unui sistem prejudecatoresc de rezolvare a plângerilor consumatorilor, precum si referitoare la creditul pentru consum.
În vederea întaririi sistemului national de supraveghere a pietei se va adopta Codul Consumului. Cresterea gradului de educare si informare a consumatorilor se va realiza prin: organizarea de campanii nationale în acest scop, realizarea unor emisiuni saptamânale la radio si TV pe probleme de protectia consumatorului, cresterea gradului de reprezentare a societatii civile în procesul de luare a deciziilor.
q COOPERAREA ÎN DOMENIUL JUSTIŢIEI sI AFACERILOR INTERNE
19.04.2002 reprezinta data la care au fost deschise negocierile pentru capitolul "Justitie si Afaceri Interne" cu ocazia Conferintei de Aderare România-UE.
Principalele aspecte care se vor urmari se refera la: consolidarea independentei si credibilitatii justitiei, reducerea rolului instantelor militare, întarirea organismelor implicate în combaterea coruptiei, atingerea unui nivel ridicat al controlului la frontiere pâna la data aderarii României la UE, perfectionarea personalului, dotarea tehnica performanta si o mai buna colaborare între institutiile cu atributii în acest domeniu. De asemenea se vor clarifica si detalia prevederile Planului de Actiune Schengen privind controlul frontierei si cooperarea cu institutiile similare din Uniunea Europeana si statele vecine.
q UNIUNEA VAMALĂ
Deschiderea negocierilor aferente capitolului 25 "Uniunea Vamala" a fost realizata cu ocazia Conferintei de Aderare (17.03.2001).
Aderarea României la Uniunea Europeana impune îndeplinirea urmatoarelor obiective:
Revizuirea pâna la sfârsitul anului 2005 a legislatiei vamale române de baza si secundara, iar instrumentele vamale care opereaza în UE vor fi adaptate si utilizate în România, ca solutie intermediara pâna la aderare. Se vor crea totodata conditiile pentru aderarea la conventiile vamale internationale care prezinta interes;
Asigurarea functionarii optime a sistemului informatic si a compatibilitatii cu sistemele UE în vederea interconectarii cu sistemul vamal comunitar computerizat;
Conectarea la sistemul de Tranzit Comun;
Extinderea cooperarii cu alte institutii care actioneaza la frontiere si initierea programelor comune de actiune si de pregatire a lucratorilor acestor institutii.
q RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Negocierile de aderare au fost deschise în cadrul Conferintei de Aderare (14.06.2000), capitolul fiind închis provizoriu la aceeasi data.
Obiectivele politicii comerciale a României se subscriu necesitatii adaptarii economiei românesti la tendintele înregistrate în economia mondiala sub impactul fenomenului de globalizare, dezvoltarii economice si schimbarilor care se produc între sectoarele productive, rezultatului procesului de negociere a aderarii la UE si ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, precum si cresterii competitivitatii si ameliorarii accesului produselor românesti pe pietele externe în scopul realizarii unui echilibru dinamic al balantei comerciale.
Pe termen scurt, prioritatile României în domeniul politicii comerciale internationale se refera, printre altele, la:
Finalizarea si implementarea rezultatelor negocierilor bilaterale în domeniul comertului cu produse agricole derulate în anul 2002;
Participarea la negocierile comerciale multilaterale din cadrul OMC;
Amendarea listelor de denumiri de origine din cadrul acordurilor privind protectia denumirilor de origine pentru vinuri si bauturi alcoolice.
q POLITICA EXTERNĂ sI DE SECURITATE COMUNĂ
Negocierile de aderare la UE pentru capitolul 27 au fost închise provizoriu în cadrul Conferintei de Aderare din 14.06.2000.
În ceea ce priveste obiectivele prioritare ale tarii noastre în acest domeniu amintim:
Dezvoltarea de relatii contractuale cu toate statele din zona Balcanilor Occidentali, plecând de la acordurile pe care acestea le vor încheia cu UE;
Sprijinirea orientarii europene a Republicii Moldova;
Orientarea într-o mai mare masura a politicii externe catre impulsionarea relatiilor cu statele euromediteraneene partenere (Africa de Nord si Orientul Mijlociu);
Adoptarea masurilor necesare pentru ca fortele din oferta României la Forta Europeana de Reactie Rapida sa fie disponibile conform angajamentelor prezentate;
Participarea României, în calitatea sa de "furnizor de securitate" în zona, la o serie de initiative de cooperare militara regionala a caror activitate este focalizata asupra întaririi securitatii si stabilitatii în spatiul sud-est european;
Adoptarea unui act normativ care sa reglementeze regimul de control al exporturilor si importurilor de arme conventionale în mod distinct fata de cel al produselor cu dubla utilizare, prin preluarea "celor mai bune practici" în domeniu ale statelor membre ale UE.
q CONTROL FINANCIAR
Implementarea politicilor comunitare, mai ales a politicilor agricole si a celor privind managementul fondurilor structurale impune si implementarea unui management si a unui sistem de control financiar eficiente pentru cheltuielile sectorului public, care sa cuprinda si prevederi privind modalitatile de prevenire a încalcarii legalitatii si a fraudelor.
Întarirea bunei administrari si a responsabilitatilor sectorului public din România, prin dezvoltarea institutionala a functiilor de control intern si audit intern în concordanta cu cele mai bune practici internationale va avea în vedere urmatoarele aspecte: dezvoltarea auditului de performanta si auditului de sistem în cadrul institutiilor publice, pregatirea profesionala a auditorilor si controlorilor financiari.
Protejarea intereselor financiare ale UE se va realiza prin: optimizarea strategiei Garzii Financiare de tinere sub control a fenomenului de evaziune fiscala, întarirea functiei de control fiscal.
q PREVEDERI FINANCIARE sI BUGETARE
Pentru o buna aliniere a legislatiei românesti în acest domeniu cu acquis-ul comunitar se impune cu necesitate continuarea restructurarii finantelor publice în scopul realizarii unui management sanatos al fondurilor publice prin luarea urmatoarelor masuri:
Dezvoltarea capacitatii de evaluare a eficientei de cost a propunerilor de cheltuieli bugetare destinate îndeplinirii obiectivelor de politica nationala si sectoriala;
Cresterea eficientei de alocare a cheltuielilor bugetare;
Perfectionarea sistemului de monitorizare a achizitiilor publice;
Continuarea asigurarii transparentei utilizarii fondurilor publice;
Perfectionarea finantarii pe baza de programe prin extinderea numarului de programe si obligatia ordonatorilor principali de credite de a prezenta anual rapoarte de performanta pe fiecare program punând în evidenta diferentele fata de previziunile bugetare.
Participarea României la capitalul Bancii Europene de Investitii si Bancii Centrale Europene presupune negocierea, în concordanta cu statutul Bancii Europene de Investitii, a nivelului si modalitatilor de plata a contributiei la capitalul social, la fondul de rezerva si la rezervele suplimentare. Bugetul de stat va prevedea sumele necesare platii contributiei respective începând cu data aderarii.
D. REFORMA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
În perioada ce a urmat amplului proces de reorganizare si restructurare a ministerelor si organelor de specialitate din subordinea Guvernului, s-a acordat o atentie deosebita realizarii obiectivelor prioritare cuprinse în editia 2001 a Programului National de Aderare. Astfel, prin descentralizare, Guvernul a urmarit permanent constientizarea si implicarea sporita a colectivitatilor locale în gestiunea problematicii regionale si locale. Continuarea reformei în domeniul administratiei publice locale a vizat în egala masura deconcentrarea deciziei si a actiunii administrative de la nivelul administratiei centrale la nivelul directiilor specializate ale ministerelor în cadrul unitatilor administrativ-teritoriale.
Prioritati pe termen scurt
Profesionalizarea functiei publice;
Dezvoltarea unui corp al functionarilor publici unitar, compatibil cu structurile similare din tarile membre ale Uniunii Europene, constituie o conditie esentiala pentru întarirea capacitatii administratiei publice de a elabora si implementa masurile de reforme.
Finalizarea procesului de demilitarizare a unor servicii militare;
În concordanta cu normele din statele europene avansate s-a reglementat transferul unor servicii comunitare catre autoritatile administratiei publice locale. Atât personalul, cât si resursele financiare aferente se vor transfera o data cu încheierea protocolului între Ministerul de Interne si Ministerul Administratiei Publice. Aceasta masura vizeaza organizarea urmatoarelor servicii publice comunitare: de evidenta a persoanelor, de eliberare si evidenta a pasapoartelor si un serviciu pentru situatii de urgenta.
Întarirea cadrului institutional pentru cadastru general care presupune parcurgerea
urmatoarelor etape: identificarea si aplicarea în continuare a masurilor de accelerare a implementarii Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 1/2000, precum si a modalitatilor de preluare directa a acestor date în cadastrul general si al publicitatii imobiliare; armonizarea metodologiilor cadastrelor de specialitate pentru integrarea acestora în sistemul cadastrului general, în primul rând a cadastrului agricol si a cadastrului imobiliar-edilitar; dezvoltarea sistemului informatic pentru cadastrul general si publicitate imobiliara; modernizarea sistemului national geodezic.
Una dintre prioritatile pe termen mediu o reprezinta apropierea administratiei publice de cetatean, introducând în practica termenul de "e-Administratie" care presupune urmatoarele mutatii esentiale: cetatenii vor beneficia de toate serviciile publice la care au dreptul, printr-o simpla cerere adresata oricarui birou autorizat al administratiei, indiferent de domiciliu sau de competenta juridica teritoriala; la solicitarea unui serviciu, cetateanul va trebui sa furnizeze doar datele sale de indentificare, toate celelalte informatii fiind accesibile prin intermediul sistemului informational al ghiseului unic.
3. Raportul periodic privind progresele înregistrate de România în procesul de aderare la UE
Prezentul Raport ia în considerare progresul înregistrat în perioada care s-a scurs de la Raportul periodic pentru 2001. El acopera perioada pâna la 15 septembrie 2002. Însa în anumite cazuri specifice sunt mentionate masurile adoptate si dupa aceasta data. Documentul verifica daca reformele planificate la care se face referire în Raportul periodic pe 2001au fost realizate si examineaza noile initiative. În plus, prezentul raport ofera o evaluare globala a situatiei generale pentru fiecare din aspectele aflate în discutie, prevazând pentru fiecare dintre ele principalele demersuri pe care mai trebuie sa le întreprinda România în cadrul pregatirilor pentru aderare.
Ca si în cazul Rapoartelor precedente, "progresul" a fost masurat pe baza deciziilor luate efectiv, a legislatiei adoptate efectiv, a conventiilor internationale ratificate efectiv (acordându-se atentia cuvenita implementarii) si masurilor implementate efectiv. Ca o chestiune de principiu, legislatia sau masurile care se afla în diverse stadii, fie de elaborare fie de aprobare în Parlament, nu au fost luate în considerare. Aceasta abordare asigura un tratament egal fata de toate tarile candidate si permite o evaluare obiectiva a fiecarei tari în functie de progresul concret realizat de ele în pregatirea pentru aderare.
Se apreciaza ca România îndeplineste în continuare criteriile politice. România a realizat un progres semnificativ în privinta protectiei copiilor, reducerea numarului de copii institutionalizati si îmbunatatirea conditiilor efective de viata. S-a înregistrat progres si în ceea ce priveste promovarea sanselor egale între barbati si femei, dezvoltându-se structuri pentru reducerea traficului de fiinte umane si creându-se cadrul institutional pentru combaterea discriminarii. A continuat dezvoltarea unui sistem de libertate sub supraveghere, dar conditiile din închisori ramân extrem de proaste. Trebuie luate masuri suplimentare pentru întarirea garantiilor pentru libertatea de expresie.
Evolutii pozitive au avut loc în privinta tratamentului acordat minoritatilor. Legislatia de extindere a folosirii oficiale a limbilor minoritatilor a fost aplicata relativ fara probleme. S-au facut pasi importanti pentru aplicarea Strategiei Nationale de îmbunatatire a situatiei romilor, cu scopul de a combate efectiv discriminarea si de a le îmbunatati conditiile de viata.
Lansarea unui program major de reforma administrativa a înregistrat un progres semnificativ prin adoptarea deciziei de demilitarizare a politiei. Acest lucru va spori responsabilitatea publica a ofiterilor de politie, desi sunt necesare actiuni în continuare care sa asigure proportionalitatea actiunilor lor. Au fost create noi structuri institutionale pentru combaterea coruptiei, care ramâne un motiv de îngrijorare foarte serioasa.
România mai trebuie sa-si îmbunatateasca procesul de adoptare a deciziilor, precum si pe cel legislativ. În special, Guvernul ar trebui sa se bazeze mai putin pe ordonante de urgenta si ar trebui sa sporeasca capacitatea Parlamentului de a examina foarte atent legislatia. Reforma magistraturii a fost limitata. Lipsa resurselor face ca sistemul judiciar sa fie sub presiune serioasa, iar implicarea puterii executive în treburile judiciare nu a fost diminuata în practica.
România a continuat sa avanseze spre realizarea unei economii de piata functionale, existând perspective mai bune pentru atingerea acestui obiectiv. Aplicarea sustinuta si completa a masurilor planificate împreuna cu finalizarea agendei de reforma ar trebui sa permita României sa fie în masura pe termen mediu sa faca fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din cadrul Uniunii.
În ultimii ani s-au obtinut câteva succese semnificative în privinta stabilizarii macroeconomice, prin diminuarea inflatiei. Transformarea prin care trece sectorul bancar în prezent, îmbunatatirile succesive ale cadrului de supraveghere si de reglementare al pietelor financiare si pasii înainte facuti în privatizare au contribuit treptat la o mai stricta disciplina financiara a întreprinderilor. Liberalizarea preturilor si a comertului însotita în ultimul an de o ajustare semnificativa a tarifelor la energie si de importante reforme ale sistemului fiscal au pus bazele unei alocari mai eficiente a resurselor.
Angajamentele de limitare a facturii totale a salariilor în sectorul public trebuie respectate. Este necesara o aplicare constanta si transparenta a celor mai recente masuri pentru reducerea arieratelor consumatorilor de energie, o aplicare hotarâta si transparenta a prevederilor legale recent adoptate pentru accelerarea privatizarii si vointa de a lichida întreprinderile care înregistreaza pierderi. Finalizarea privatizarii în sectorul bancar, continuarea reformei cheltuielilor publice si a procedurilor bugetare si asigurarea aplicarii unui cadru de reglementare si juridic îmbunatatit ar contribui de asemenea la dezvoltarea unei economii de piata functionale si la dezvoltarea capacitatii României de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din cadrul Uniunii.
De la emiterea Opiniei în 1997, România a înregistrat un progres constant în adoptarea acquis-ului. Însa în multe domenii se constata o discrepanta tot mai mare între progresul realizat în domeniul transpunerii juridice si capacitatea limitata a administratiei românesti de a aplica si asigura conformarea la legislatia nou adoptata.
În ultimul an România a accelerat procesul de transpunere legislativa si a continuat actiunea, desi într-un ritm mai lent, de dezvoltare a structurilor administrative cerute de acquis.
În ansamblu, si având în vedere data tinta pe care si-a fixat-o România pentru aderare, progresul ei a fost rezonabil, iar legislatia nationala a fost aliniata la acquis în multe domenii. Edificarea capacitatii administrative va necesita o reforma structurala extinsa atât a administratiei publice, cât si a sistemului judiciar.
În domeniul pietei interne, legislatia cadru privind Abordarea Noua si Globala a permis o aliniere accelerata la sectorul specific din acquis referitor la circulatia libera a bunurilor. Un progres considerabil a fost de asemenea înregistrat în privinta constituirii organismelor care sa administreze acquis-ul. Urmatoarele eforturi trebuie sa se concentreze pe îmbunatatirea standardizarii si omologarii, consolidarea sistemelor de supraveghere a pietei, restructurarea sistemului de control al alimentelor si aplicarea efectiva a legislatiei privind achizitiile publice.
Au fost puse bazele pentru realizarea de progrese în viitor în ceea ce priveste libera circulatie a persoanelor, desi este necesara continuarea actiunii de transpunere pentru remedierea deficientelor în domeniul recunoasterii reciproce.
S-au depus eforturi considerabile pentru a facilita libera circulatie a serviciilor, desi cadrul institutional nou elaborat pentru supravegherea serviciilor financiare trebuie înca întarit.
Liberalizarea a continuat în domeniul liberei circulatii a capitalurilor si România este hotarâta sa respecte un calendar de suprimare a controlului devizelor si a altor restrictii care afecteaza circulatia capitalurilor. Trebuie depuse eforturi în continuare în special pentru revizuirea cadrului juridic în domeniul spalarii banilor.
România a realizat alinierea la cea mai mare parte a acquis-ului referitor la dreptul companiilor, desi nivelul de piraterie si contrafacere ramâne o serioasa problema iar aplicarea trebuie îmbunatatita. În domeniul politicii concurentei s-a realizat un oarecare progres în transpunerea acquis-ului, în special în domeniul antitrust. Restructurarea sectorului siderurgic va trebui sa fie supravegheat îndeaproape.
România a realizat un progres constant în domeniile vamal si fiscal, dar este necesar sa se continue alinierea legislativa precum si eforturile de reducere a nivelului coruptiei în cadrul administratiei vamale. Trebuie continuata actiunea de dezvoltare a sistemelor informatice pentru a permite schimbul de date computerizate între România si CE. Pentru dezvoltarea cu succes a unei politici industriale si pentru promovarea IMM-urilor sunt necesare eforturi în continuare care sa simplifice si sa stabilizeze mediul de afaceri.
Alinierea la acquis-ul referitor la politica agricola s-a accelerat, desi evolutiile legislative nu au fost înca însotite de o dezvoltare pe masura a structurilor administrative capabile sa implementeze efectiv acquis-ul. Reformele structurale sunt introduse într-un ritm lent. Modalitatile de inspectare trebuie sa fie îmbunatatite în sectorul fitosanitar si, chiar mai urgent, în sectorul veterinar. În domeniul pisciculturii România a adoptat legislatia cadru necesara, desi exista întârzieri în constituirea structurilor administrative necesare.
Cu privire la politica sociala si ocuparea fortei de munca s-a realizat un oarecare progres, dar transpunerea juridica trebuie continuata cu privire la legislatia muncii, sanse egale si sanatatea si siguranta la locul de munca.
Progresul în privinta politicii regionale a fost mai lent si România nu are înca o politica de coeziune clara si consolidata. A început actiunea de dezvoltare a capacitatii administrative, dar este necesara continuarea eforturilor pentru elaborarea de sisteme de gestionare si implementare.
Progresul României în sectorul transporturilor este mixt: bun în ce priveste transportul rutier si feroviar, rezonabil în domeniul aviatiei, dar numai limitat în cazul sigurantei maritime.
În ciuda progresului în domeniul alinierii legislative, ramân multe probleme structurale de abordat în sectorul energetic, iar noile structuri de exploatare trebuie consolidate. Cu toate ca a transpus un volum considerabil de legislatie de mediu, România nu are resursele nici administrative si nici financiare de aplicare a acesteia. Eforturile în continuare trebuie sa se concentreze mai mult asupra dezvoltarii capacitatilor de implementare si asigurarii resurselor pentru investitii în domeniul mediului.
Alinierea la acquis-ul în domeniul protectiei consumatorilor a continuat si s-au constituit structurile de implementare, desi cooperarea inter-institutionala trebuie îmbunatatita.
S-a înregistrat un progres constant în alinierea la acquis-ul în domeniul telecomunicatiilor în privinta pregatirilor pentru liberalizarea pietelor comunicatiilor si postale. Eforturile viitoare trebuie sa se concentreze asupra transformarii administratiei reglementatoare nou create intr-un organism independent si eficient, cât si asupra evaluarii implicatiilor economice ale implementarii depline a acquis-ului în domeniul serviciilor universale.
România a început sa realizeze reforme structurale în domeniul justitiei si afacerilor interne, desi ramâne de efectuat un mare volum de munca pentru apropierea juridica si, în special, pentru întarirea capacitatii administrative si juridice. Cu toate reformele recente, inclusiv adoptarea unui Plan de Actiune Schengen, eficienta fortelor de politie în ansamblu este limitata, iar infrastructura si gestionarea frontierelor trebuie îmbunatatite. Sunt necesare eforturi importante pentru sporirea eficacitatii magistraturii.
În domeniul relatiilor externe, barierele comerciale au fost eliminate treptat si România a realizat un nivel în general ridicat de aliniere la acquis.
S-a realizat progres cu privire la controlul financiar si sunt în curs de introducere sisteme moderne de management si control financiar. Sunt necesare actiuni pentru protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor, capacitatea administrativa urmând a fi consolidata în ceea ce priveste controlul financiar intern public, iar independenta Curtii de Conturi trebuie garantata.
În ansamblu, capacitatea administratiei publice de a implementa acquis-ul se mentine limitata si reprezinta o frâna considerabila în calea pregatirilor de aderare ale României. Daca anumite sectoare ale administratiei sunt în masura sa functioneze eficient, ramân multe sectoare importante în care starea deficitara a administratiei reprezinta un motiv serios de îngrijorare. Aceasta îngrijorare se extinde dincolo de adoptarea acquis-ului, referindu-se si la gestionarea asistentei financiare CE. Aceasta problema începe sa fie un obiect de preocupare pentru Guvern care a anuntat un program de reforma major.
În cadrul negocierilor de aderare 13 capitole au fost închise temporar. În timpul negocierilor s-au asumat angajamente în perspectiva aderarii în anul 2007 care, în general, sunt respectate.
SECŢIUNEA A IV A. ASPECTE PRIVIND ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI ROMÂNE CU ACQUIS-UL COMUNITAR
Procesul de armonizare a legislatiei românesti cu reglementarile comunitare reprezinta un obiectiv esential, care se regaseste în strategia de aderare a tuturor statelor candidate la calitatea de membru al Uniunii Europene
Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este totodata una din conditiile care determina progresul în procesul de negocieri pentru aderare, angajamentele asumate de România în documentele de pozitie referindu-se în mare masura la adoptarea de acte normative de baza pentru domeniul respectiv.
În vederea derularii procesului de compatibilizare a legislatiei românesti cu normele comunitare, a fost elaborat Programul National de Aderare a României la Uniunea Europeana, care include un program de armonizare legislativa pentru perioada 2002 - 2005. Acest program contine responsabilitati clare, este împartit pe capitole de acquis comunitar si se actualizeaza anual.
Ministerul Integrarii Europene avizeaza obligatoriu toate proiectele de acte normative care transpun prevederi comunitare în legislatia româneasca. Avizul este dat anterior aprobarii de catre Guvern a respectivelor proiecte de acte normative. Este de mentionat ca, în acest sens, au fost înfiintate în cadrul ministerului doua directii de armonizare legislativa. Bilunar, Ministerul Integrarii Europene prezinta Guvernului un raport privind stadiul îndeplinirii, de catre ministere si alte institutii responsabile, a masurilor care figureaza în acest program.
În anul 2002, procesul de armonizare legislativa s-a desfasurat într-un ritm semnificativ mai rapid, fiind adoptate un numar de circa 480 de acte normative cu relevanta comunitara, din care peste 300 realizeaza transpunerea directa a normelor europene în legislatia nationala.
Progresele înregistrate anul trecut în directia transpunerii legislatiei comunitare privesc îndeosebi urmatoarele domenii: criteriile politice si cele economice, libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a serviciilor, agricultura, politica sociala si ocuparea fortei de munca, telecomunicatii si tehnologia informatiei, protectia mediului, justitie si afaceri interne.
Autoritatile române trebuie sa traduca, pâna la data aderarii, întregul acquis comunitar în vigoare. Responsabilitatea pentru aceasta actiune revine în întregime Institutului European din România, aflat în coordonarea Ministerului Integrarii Europene, care are si sarcina de a asigura revizuirea, din punct de vedere juridic, tehnic si lingvistic, a textelor traduse. Anul 2001 a marcat, în aceasta directie, progrese importante.
Pâna în luna decembrie 2001, România a finalizat traducerea a 58000 de pagini standard de Jurnal Oficial al Comunitatilor Europene si a revizuit 8000 de pagini standard, care au fost transmise autoritatilor comunitare competente la începutul anului 2002.
Aceasta actiune a continuat si în anul 2002 prin traducerea a circa 10 000 pagini de Jurnal Oficial si revizuirea unui numar de aproximativ 30 000 de pagini. Numarul total al paginilor revizuite s-a ridicat, la sfârsitul anului 2002 la peste 45 000 de pagini.
La sfârsitul anului 2003, România va avea tradus întregul acquis comunitar, iar un numar de peste 60 000 pagini de Jurnal Oficial vor fi revizuite.
SECŢIUNEA A V A. STADIUL NEGOCIERILOR
România a deschis toate capitolele de negociere (30, capitolul 31 - "Diverse" negociindu-se în faza finala, în cazul în care mai ramân probleme în discutie). Pâna în prezent, dintre capitolele deschise, au fost închise provizoriu 17 capitole.
Capitolele pentru care negocierile au fost închise provizoriu în cursul presedintiei portugheze a Consiliului U.E. (semestrul I/2000) sunt: Întreprinderi mici si mijlocii (16); stiinta si cercetare (17); Educatie, formare profesionala si tineret (18); Relatii externe (26); Politica externa si de securitate comuna (27).
În cursul presedintiei franceze a Consiliului U.E. (semestrul II/2000) negocierile pentru capitolul Statistica (12) au fost închise provizoriu.
Capitolele deschise în cursul presedintiei franceze a Consiliului U.E sunt: Politica în domeniul concurentei (6); Telecomunicatiile si tehnologia informatiilor (19); Cultura si politica în domeniul audiovizualului (20).
În cursul presedintiei suedeze a Consiliului UE (semestrul I/2001) negocierile privind capitolul Pescuitul (8) au fost închise provizoriu.
Capitolele deschise în cursul presedintiei suedeze a Consiliului UE (semestrul I/2001) sunt urmatoarele: Libera circulatie a capitalului (4); Dreptul societatilor comerciale (5); Politica în domeniul transporturilor (9); Uniunea vamala (25).
Pentru capitolele Dreptul societatilor comerciale (5);Protectia consumatorilor si a sanatatii (23) negocierile au fost închise provizoriu în cursul presedintiei belgiene a Consiliului UE (semestrul II/2001).
Capitolele pentru care negocierile au fost deschise în cursul presedintiei belgiene a Consiliului UE (semestrul II/2001)sunt: Impozitarea (10); Politicile sociale (13); Protectia consumatorilor si a sanatatii (23).
Capitole pentru care negocierile au fost deschise în cursul presedintiei spaniole a Consiliului UE (semestrul I / 2002): Libera circulatie a marfurilor (1); Libera circulatie a persoanelor (2); Uniunea Economica si Monetara (11); Energia (14); Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale (21); Mediul înconjurator (22); Justitia si afacerile interne (24); Control Financiar (28); Institutii (30).
Negocierile pentru capitolele Uniunea Economica si Monetara (11); Politica sociala (13); Institutii (30) au fost închise provizoriu în cursul presedintiei spaniole a Consiliului U.E.
În cursul presedintiei daneze a Consiliului UE (semestrul II/2002) au fost deschise negocierile pentru capitolele urmatoare: Libera circulatie a serviciilor (3); Agricultura (7); Politica industriala (15); Prevederi financiare si bugetare (29).
Capitolele pentru care negocierile au fost închise provizoriu în cursul presedintiei daneze a Consiliului UE: Politica industriala (15); Telecomunicatii si tehnologia informatiei (19); Cultura si politica în domeniul audiovizualului (20); Uniunea vamala (25).
România a închis provizoriu capitolul de negociere "Libera circulatie a capitalurilor" în cadrul conferintei de aderare România-UE care a avut loc la Bruxelles în 7 aprilie 2003.
Pentru acest capitol, România se angajeaza sa aplice acquis-ul comunitar privind miscarile de capital si sistemele de plati, transferurile de credit transfrontaliere si prevenirea spalarii banilor, platile electronice, investitiile straine etc. pâna în 2007, data aderarii la Uniunea Europeana.
CAPITOLUL IV - CONSIDERAŢII FINALE
Extinderea Uniunii Europene este cea mai mare provocare a Europei la începutul secolului al XXI-lea, fiind sansa de a uni un continent care se va consolida atât din punct de vedere politic, cât si din punct de vedere economic.
Iata ca dupa mai bine de o jumatate de secol în care Europa s-a aflat divizata, visul francezului Jean Monet este pe cale sa se desavârseasca. Reunificarea continentului european având ca fundament respectarea principiilor prevazute în art. 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene (respectarea principiului libertatii, a democratiei, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si domnia legii) se afla în etapa confirmarii primirii în Uniune a înca zece state în anul 2004.[24] Desi aceste state nu îndeplinesc în mod riguros criteriile respectate în statele membre, o amânare îndelungata a extinderii ar fi presupus din punct de vedere economic, si nu numai, riscuri si mai mari pentru membrii UE (imigratie clandestina, trafic de carne vie, criminalitate financiara).
Pentru România, aderarea la Uniunea Europeana reprezinta singura optiune viabila care îi poate asigura reintegrarea completa si definitiva în sistemul de valori promovat de democratiile vest-europene, sistem din care face parte de drept prin istorie, cultura, traditie si asezare geografica. Apartenenta României la UE constituie o garantie a stabilitatii, a cresterii economice si a prosperitatii. România s-a înscris în acest proces ireversibil si participa la modernizarea impusa de integrarea în Uniunea Europeana, care implica evolutia generala a întregii societati românesti.
Implicându-se activ în acest proces, România va trebui sa-si mentina identitatea, la fel ca toate celelalte state care au aderat sau vor adera la Uniune. Europa unita trebuie sa fie o societate caracterizata prin coeziune si diversitate, care sa puna în valoare bogatia si pluralitatea culturilor, precum si avantajele consacrarii unui nou model european care sa asigure siguranta si prosperitate cetatenilor Uniunii Europene.
Momentul Copenhaga 2002 a însemnat pentru România un punct important pe calea integrarii europene, am spune mai degraba decât a unificarii, întrucât cel dintâi proces presupune o Europa bogata, vie, diversa, multicolora, în masura sa adopte strict functional mecanisme administrative si financiare care sa ne faca viata mai usoara. Pentru aceasta este necesara implementarea unui set de valori minimale în care toata lumea sa creada.
Concluziile presedintiei daneze de la Copenhaga (12-13 decembrie 2002) au aratat faptul ca România a facut progrese în îndeplinirea angajamentelor asumate în urma negocierilor de aderare la UE, aceasta din urma intentionând sa contribuie la consolidarea acestor rezultate pozitive, prin acordarea de asistenta financiara care sa fie utilizata într-un mod flexibil în vederea îndeplinirii prioritatilor stabilite, printre care se numara domeniul Justitiei si Afacerilor Interne. Scopul Comunitatii este de a acorda tarii noastre calitatea de stat membru în 2007 în functie de modul de îndeplinire a criteriilor pentru dobândirea acestui statut.
Foaia de parcurs (roadmap) redactata în favoarea României stabileste pentru aceasta obiective concrete si mijloacele prin care acestea pot fi atinse. Se subliniaza importanta definitivarii reformei administrative si judecatoresti în scopul asigurarii stabilitatii si amplificarii efectelor pozitive obtinute pâna în prezent.
De asemenea, România este asigurata ca negocierile privind inchiderea tuturor capitolelor vor continua, în special referitoare la dispozitiile financiare. Ajutorul pe care UE se obliga sa îl ofere României implica revizuirea Parteneriatului de Aderare care va fi realizata în 2003.
Concluziile presedintiei daneze a Comisiei Europene se încheie cu mentiunea ca România va participa la urmatoarea Conferinta Interguvernamentala în calitate de observator.
BIBLIOGRAFIE
I. Cursuri, tratate, comentarii, monografii
Adrian Nastase, "România si noua arhitectura mondiala", Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1996;
Hildegard Carola Puwak, Andrei Popescu, "România si viitorul Europei", Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2001;
Ion Jinga, Andrei Popescu, "Integrarea Europeana - Dictionar de termeni comunitari", Editura Lumina Lex;
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, "Drept Institutional Comunitar European", Editura Actami, Bucuresti, 2000;
Pascal Fontaine, "A new idea of Europe-The Schuman Declaration 1950-2000", Editura Biroului pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatii Europene, Luxemburg, 2000;
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, "Drept Comunitar General", Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002;
II Reviste de specialitate
România libera -"Integrarea Europeana", nr.11, 29.11.2000;
The European Union - Still Enlarging", European Commision, 2001;
Politicile UE în România -"procesul de extindere a UE în domeniul agriculturii", Centrul de Informare al Comisiei Europene în România, februarie, 2001;
Programul national de Aderare la UE, vol. I, iunie 2002;
Teme Europene-"Tratatul de la Nisa", "Extinderea spre Est pe agenda Consiliului European", Centrul de informare al Comisiei Europene în România, nr.10, august, respectiv nr.15, septembrie 2002;
"Integrarea Europeana", Rompres, Redactia Informatii Externe, nr.42, 23.10.2002;
"Unde suntem pe drumul aderarii: raportul periodic de tara", InfoEuropa Buletin, nr.6, noiembrie, 2002;
Foaia de parcurs catre Europa, InfoEuropa Buletin, nr.6, noiembrie 2002;
Programele Uniunii Europene -"ISPA în România", 9.12.2002, Delegatia Comisiei Europene în România.
III. Legislatie
Tratatul de la Paris, instituind CECA,-1951(intrat în vigoare în 1952);
Tratatele de la Roma, instituind CEE si EURATOM-1957 (intrate în vigoare în 1958);
Tratatul de la Maastricht, privind UE-1992 (intrat în vigoare în 1993);
Acordul European instituind o asociere între Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte-1993 (intrat în vigoare în 1995);
Tratatul de la Amsterdam, privind UE-1997 (intrat în vigoare în 1999);
Tratatul de la Nisa, privind perfectionarea institutionala a UE-2001 (intrat în vigoare în 2003).
IV Site-uri
https://www.infoeuropa.ro - Delegatia Comisiei Europene în România;
https://www.mie.ro - Ministerul Integrarii Europene;
https://www.mae.ro - Ministerul Afacerilor Externe;
https://www.mdp.ro - Ministerul Dezvoltarii si Prognozei;
https://www.eu.com - Uniunea Europeana;
https://www.europa.eu.int/comm/ - Comisia Europeana.
CUPRINS
CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE pag.4
I. Scurt istoric al Uniunii Europene pag.4
II. Delimitari conceptuale pag.9
III. Premise privind extinderea Uniunii Europene pag.11
I. Negocierile de aderare pag.14
1. Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare pag.14
2. Deschiderea negocierilor de aderare pag.14
3. Închiderea negocierilor de aderare pag.17
II. Cartea Alba a aderarii pag.18
1. Notiuni introductive pag.18
2. Scurta prezentare a continutului Cartii Albe a aderarii pag.19
3. Concluzii pag.21
CAPITOLUL III - PARTICULARITĂŢI ALE PROCESULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ pag.23
I. Preliminariile aderarii pag.23
1. Acordul instituind o asociere între România, pe de o parte, si Uniunea Europeana si statele membre, pe de alta parte pag.23
2. Cererea de aderare a României la Uniunea Europeana pag.26
II. Strategia de preaderare pag.27
1. Notiuni introductive pag.27
2. Instrumentele strategiei de preaderare pag.29
A. Programul PHARE pag.29
B. Programul ISPA pag.30
C. Programul SAPARD pag.30
III. Programul National de Aderare a României la Uniunea Europeana si evaluarea modului de transpunere a acestuia de catre Comisia Europeana pag.31
1. Aspecte teoretice cu privire la Programul National de Aderare pag.31
2. Prezentarea Programului National de Aderare(2002-2005) pag.32
A. Criteriile politice pag32
a) Democratia si statul de drept pag.32
Puterea judecatoreasca pag.32
Masuri anticoruptie pag.34
b) Drepturile omului si protectia minoritatilor pag.35
Protectia copilului pag.35
Drepturile si protectia minoritatilor pag.36
Drepturile civile si politice pag.37
B. Criteriile economice pag.39
C. Capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru al UE pag.41
Libera circulatie a marfurilor pag.41
Libera circulatie a persoanelor pag.41
Libera circulatie a serviciilor pag.42
Libera circulatie a capitalurilor pag.43
Dreptul societatilor comerciale pag.43
Dreptul de proprietate intelectuala pag.43
Politica în domeniul concurentei pag.44
Agricultura pag.44
Pescuitul pag.45
Impozitarea pag.45
Uniunea economica si monetara pag.46
Politicile sociale si ocuparea fortei de munca pag.46
Energia pag.48
Politica industriala pag.50
Intreprinderile mici si mijlocii pag.50
stiinta si cercetare pag.51
Educatie, formare profesionala si tineret pag.51
Telecomunicatii si tehnologia informatiei pag.52
Cultura si politica în domeniul audiovizualului pag.53
Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale pag.54
Protectia mediului înconjurator pag.55
Protectia si sanatatea consumatorilor pag.56
Cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne pag.56
Uniunea vamala pag.57
Relatii economice internationale pag.57
Politica externa si de securitate comuna pag.58
Control financiar pag.59
Prevederi financiare si bugetare pag.59
D. Reforma administratiei publice pag.60
3. Raportul periodic privind progresele realizate de România în procesul de aderare la UE (2002) pag.62
IV. Stadiul negocierilor pag.68
V. Aspecte privind armonizarea legislatiei românesti cu acquis-ul comunitar pag.69
CAPITOLUL IV CONSIDERAŢII FINALE pag.72
Bibliografie pag.74
Cuprins pag.76
Pascal Fontaine, A new idea for Europe - " The Schuman declaration 1950-2000", second edition, Editura Biroului pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene, Luxemburg 2000, pag. 5.
Uniunea Europeana s-a nascut din Comunitatea Economica Europeana, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Trasatura care este complet noua în UE si o distinge de tipul obisnuit de asociatii internationale de state este aceea ca statele membre au cedat o parte din suveranitatea lor Comunitatii Europene si i-au conferit puterea de a actiona independent. În exercitarea acestor drepturi, CE poate sa insituie acte de suveranitate care au aceeasi forta juridica precum legile în interiorul unui stat.
Tratatul asupra Uniunii Europene a fost semnat de catre cei 12 membri de atunci ai Comunitatilor Europene la data de 7 februarie 1992.
Biroul pentru
Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europene, Treaty of
Amsterdam: What has changed in
Semnat la 2 octombrie 1997, urmare a Conferintei interguvernamentale de revuizuire a Tratatului de la Maastricht, începuta la 29 martie 1996 la Torino.
Hildegard Carola Puwak, România si Proiectul European, "România si viitorul Europei", Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2001, pag. 25-28.
R. R stefan, "Copenhaga- Summit-ul celei mai mari extinderi europene a început", România libera,nr. 3875, 13.12.2002, pag.1
Potrivit art. 2 din Tratatul CE, "Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piete comune si a unei uniuni economice si monetare si prin punerea în aplicare a politicilor sau actiunilor comune avute în vedere la art. 3 si 3A, sa promoveze o dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii, o crestere durabila si neinflationista respectând mediul, un grad înalt de convergenta a performantelor economice, un nivel ridicat al folosirii fortei de munca si de protectie sociala, cresterea nivelului si calitatii vietii, coeziune economica si sociala, solidaritatea între statele membre".
Istoricii constructiei europene vor trebui, fara îndoiala, sa considere Consiliul European din 10-11 decembrie 1999 de la Helsinki ca fiind un punct de cotitura pentru Uniunea Europeana. Aceasta este data la care sefii de stat si de guvern au decis sa mareasca la 12 numarul tarilor admise la negocierile pentru aderarea la Uniune. S-a stabilit ca 1 ianuarie 2003 este data la care Uniunea Europeana, în proximitatea conferintei interguvernamentale pentru revizuirea tratatelor, trebuie sa fie pregatita sa primeasca primul val de noi candidati.
Turcia nu a fost acceptata ca stat candidat decât dupa multi ani de la depunerea cererii de aderare.
Andrei Popescu, "Armonizarea legislatiei nationale cu reglementarile comunitare", România si viitorul Europei, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2001
A fost promulgat de Presedintele României la 5 aprilie 1993 si a fost ratificat prin Legea nr.20/12 aprilie 1993, publicat în Monitorul Oficial nr.73/1993.
Prima runda de negocieri cu România a început la 14 iunie 2000, la care au participat si Malta, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria.
România primeste anual o suma de 250 de milioane de EURO, fiind a doua tara candidata, dupa Polonia, în privinta volumului fondurilor alocate.
În ceea ce priveste armonizarea legislativa, acest proces se afla într-un stadiu avansat în domeniul asistentei judiciare internationale în materie penala, fiind adoptata si o lege privind transferul persoanelor condamnate în strainatate.
În acelasi timp, Ministerul Justitiei a întreprins actiuni care contribuie la realizarea si publicarea anuala a unui raport privind evolutia fenomenului coruptiei în România si eficienta masurilor adoptate pentru controlul acestuia.
Numarul de copii institutionalizati a scazut de la 57 181 la începutul anului 2001 la 49 965 la sfârsitul aceluiasi an.
Din anul 2002, România participa la Programul Comunitar de Actiune pentru Combaterea Discriminarii (2001-2002), Departamentul pentru Relatii Interetnice implicându-se în derularea unor proiecte si actiuni menite sa promoveze cooperarea transnationala în domeniul luptei împotriva discriminarii.
În conditiile dinamicii mai accentuate a exporturilor, deficitul comercial pe primele patru luni ale anului 2002 a fost de 1,1 de mld. De USD, diminuându-se cu aproximativ 175 de mil. de USD, comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent.
Pentru aceeasi perioada, procesul de dezinflatie a continuat. Astfel rata medie a inflatiei a fost în perioada ianuarie-aprilie 2002 de 1,5%, comparativ cu 2,7% cât s-a realizat în perioada corespunzatoare a anului anterior.
|
