PATRIMONIUL. CLASIFICAREA DREPTURILOR PATRIMONIALE
I. Scurte precizari teoretice
1. Terminologie. Termenul de "patrimoniu" are mai multe întelesuri si este utilizat atât în limbajul juridic, cât si în cel obisnuit cu sensul de ansamblu de bunuri, fie ele materiale sau imateriale: patrimoniul comun al umanitatii, patrimoniul cultural national etc.
De asemenea, legiuitorul foloseste si alte notiuni pentru a desemna un ansamblu de bunuri "fond" (terenurile alcatuiesc fondul funciar padurile fondul forestier sau "domeniu" (domeniul public si domeniul privat al statului si al unitatilor administrative-teritoriale).
2. Reglementare. Codul civil nu contine decât referiri incidentale la notiunea de patrimoniu (art. 781, 784, 1743 C. civ.), cea mai generala fiind cea cuprinsa în art.1718: "Oricine este obligat personal,este tinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare
Notiunea de patrimoniu se mai regaseste, printre altele, în urmatoarele texte legale: art. 26 lit. e, art. 41, 42, 47 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice; art. 5 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în regii autonome si societati comerciale; art. 143, 158 alin. 1, 205 alin. 3, 230, 233, 235 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale; art. 121 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.
3. Definitie. Singurul text legal care defineste patrimoniul este 121 din Legea nr. 215/2001: "Constituie patrimoniul unitatii administrativ teritoriale bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public al acesteia, domeniului ei privat, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial." (subl. ns.) Aceasta nu este însa, o definitie generala a patrimoniului, indiferent de titularul sau.
În lipsa unei definitii legale generale, doctrina a definit patrimoniul într-un înteles tehnic ca fiind un ansamblu de drepturi si obligatii cu valoare economica ce apartin unui subiect de drept.
4. Continut.
- În cuprinsul patrimoniului intra numai drepturile cu continut economic, evaluabile în bani, adica drepturile patrimoniale, nu si cele personal-nepatrimoniale.
- Bunurile, în materialiatea lor, intra în patrimoniul unei persoane numai prin intermediul dreptului care poarta asupra lor, ca obiect al acestui drept; în absenta dreptului, simpla stapânire în fapt a bunului nu determina apartenenta acestuia la patrimoniul celui care îl stapâneste.
Patrimoniul este alcatuit din drepturi si obligatii. Drepturile alcatuiesc activul patrimonial, iar obligatiile - pasivul patrimonial. De aceea, patrimoniul poate fi privit si din punct de vedere contabil, ca având un activ (+) si un pasiv (-). Când activul patrimonial depaseste pasivul, titularul patrimoniului este solvabil; dimpotriva, când pasivul este mai mare ca activul, titularul patrimoniului este insolvabil.
5. Teorii cu privire la patrimoniu.
5.1. Teoria personalista a patrimoniului (TPP) - teoria clasica -, ai carei promotori au fost Aubry si Rau. Ideile de baza ale teorei clasice sunt urmatoarele:
- numai persoanele pot avea un patrimoniu;
- orice persoana are un patrimoniu ;
- o persoana nu poate avea decât un singur patrimoniu care este unitar si indivizibil;
- patrimoniul nu poate fi separat de persoana care îl detine.
5.2. Teoria patrimoniului de afectatiune (TPA):
- patrimoniul nu mai este legat de personalitatea subiectului de drept;
- unitatea elemntelor patrimoniului este data de ideea de scop, de afectatiune;
- o persoana poate fi titulara mai multor patrimonii, în functie de scopul, de afectatiunea pe care a dat-o unei anumite mase din bunurile sale.
5.3. Teoria moderna a patrimoniului - o sinteza a celor doua teorii: cea personalista si ce a afectatiunii. Ideile care contureaza într-un mod foarte general conceptia contemporana asupra patrimoniului sunt cele care ilustreaza caracterele patrinomiului, fiind preluate din ambele teorii "clasice".
6. Caracterele patrimoniului.
A. Patrimoniul este o universalitate juridica (de drept), cu urmatoarele particularitati (TPP + TPA):
- drepturile si obligatiile, ca si componente ale patrimoniului, sunt legate între ele prin apartenenta la acelasi subiect de drept, formând un ansamblu, un tot;
- în acelasi timp, drepturile si obligatiile sunt distincte si relativ independente de universalitate, în sensul ca existenta sau inexistenta lor nu pune în discutie însasi universalitatea (patrimoniul exista, indiferent ca titularul sau este bogat sau sarac lipit pamântului).
Patrimoniul, înteles ca universalitate de drept, se deosebeste de universalitatea de fapt (înteleasa ca masa de bunuri, alcatuita prin vointa omului: cartile din biblioteca, oile din turma, piesele unei colectii etc.). Deosebirile sunt urmatoarele:
a. universalitatea de drept exista indiferent de vointa titularului, este alcatuita din drepturi si obligatii, este inalienabila si independenta de elementele care o compun;
b. universalitatea de fapt se formeaza ca urmare a manifestarii de vointa a subiectului de drept, este alcatuita numai din drepturi (care poarta asupra unor bunuri) , este alienabila si nu exista în mod separat de elementele sale (disparitia bunurilor duce la disparitia "universalitatii", cum se întâmpla când cartile dintr-o biblioteca sunt vândute, toate, cu bucata).
B. Orice persoana are un patrimoniu. Patrimoniul însoteste subiectul de drept pe întreaga sa existenta, de la nastere/înfiintare, pâna la moarte/desfiintare (TPP + TPA).
C. Patrimoniul este inalienabil, nu poate fi înstrainat în timpul vietii persoanei fizice sau al existentei persoanei juridice (TPP + TPA). În primul caz, el nu se poate transmite prin acte inter vivos, ci numai mortis causa (prin succesiune legala sau testamentara). În cel de-al doilea caz, exista o singura situatie în care o parte din patrimoniu se transmite de la o persoana juridica la alta, fara ca prima sa îsi înceteze existenta; este vorba despre divizarea partiala.
D. Orice persoana are un singur patrimoniu (TPP).
E. Patrimoniul este divizibil in mai multe mase de bunuri(TPA), fiecare având un regim juridic distinct (sotii au bunuri comune si bunuri proprii - art. 30 si 31 C. fam).
7. Functiile patrimoniului sunt urmatoarele:
A. -de a permite si explica gajul general al creditorilor chirografari; art.1718 C.civ sugereaza:
- ca bunurile unei persoane formeaza un tot, o universalitate;
- ca, obligându-se, persoana raspunde pentru executarea obligatiilor sale cu acest tot;
- ca aceasta universalitate cuprinde nu numai bunurile prezente, ci si pe cele viitoare.
B. de a permite si explica subrogatia reala cu titlu universal (aceasta functie este în strânsa legatura cu caracterul patrimoniului de a fi divizibil în mai multe mase de bunuri)
Subrogatia reala cu titlu universal (subrogatie înseamna înlocuire) este mecanismul juridic prin care locul oricarui bun instrainat din patrimoniu (sau dintr-o masa de bunuri din cadrul patrimoniului) este luat de pretul încasat sau de bunul primit în schimb; aceasta înlocuire se produce "automat", iar bunul care intra în patrimoniu dobândeste regimul juridic al patrimoniului sau al masei de bunuri, în ansamblul sau.
Subrogatia reala cu titlu particular este tot o înlocuire a unui bun cu altul în cadrul unui patrimoniu sau al unei mase patrimoniale, numai ca - în acest caz - bunul care intra în patrimoniul dobândeste nu numai regimul juridic al patrimoniului sau al masei de bunuri, în ansamblul sau, ci si regimul juridic specific numai bunului care a iesit din patrimoniu (de aceea se spune ca ea are loc numai in legatura cu bunuri privite ut singuli). Subrogatia reala cu titlu particular se produce numai cand legea o prevede in mod expres (art. 1721 C. civ.; art. 28 din Legea nr. 33/1994 a exproprierii; art. 12 alin. 4 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor; art. 55 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic); art. 12 alin. 1 si art. 24 alin. 1 si 2 din Titlul VI ("Garantiile reale mobiliare") al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.
C. de a permite si explica transmisiunea universala sau cu titlu universal în situatia decesului unei persoane fizice sau a reorganizarii unei persoane juridice.
7. Clasificarea drepturilor patrimoniale
A. Drepturile reale sunt acele drepturi subiective în temeiul carora titularul exercita prerogativele pe care i le confera legea asupra unui bun în mod direct, fara mijlocirea altei persoane;
a) drepturile reale principale sunt acele drepturi reale care au o existenta de sine statatoare: dreptul de proprietate; dezmembramintele deptului de proprietate (dreptul de uz, de uzufruct, de abitatie, de servitute, de superficie); dreptul de administrare; dreptul de concesiune; dreptul de folosinta;
b) drepturile reale accesorii, care nu exista decât ca accesoriu al unui alt drept (dreptul de ipoteca, gajul si privilegiile); ele sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta.
B. Drepturile de creanta sunt acele drepturi subiective patrimoniale în virtutea carora un subiect activ - creditor -- poate pretinde subiectului activ - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva ce ar fi putut face daca nu si-ar fi asumat aceasta abstentiune. Mai sunt denumite si drepturi personale, dar astfel exista riscul confundarii lor cu drepturile personale nepatrimoniale.
C. Categorii intermediare (sau drepturi atipice): obligatiile scriptae in rem (opozabile tertilor) si obligatiile propter rem.Aceste doua categorii intra în continutul unui raport juridic obligational, drepturile corelative obligatiilor respective putând fiind exercitate numai prin intermediul unei anumite persoane; atributul lor de a fi intermediare între drepturile reale si cele de creanta rezulta dintr-o opozabilitate mai larga decât a drepturilor de creanta, fara a fi însa, vorba despre o opozabilitate erga omnes:
obligatiile scriptae in rem sunt atât de strâns legate de stapânirea unui bun, încât creditorul, actual nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decât daca dobânditorul actual al lucrului va respecta acest drept, desi acesta din urma nu a participat la încheierea contractului initial din care s-a nascut dreptul creditorului.Ex.: art.1441 C.civ.
obligatiile propter rem , numite si obligatii reale de a face,reprezinta îndatoriri care incumba detinatorului unui bun determinat(mobil sau imobil), se transmit odata cu acesta si pot rezulta din lege sau din conventia partilor.
D. Categorii speciale(sau drepturi atipice): drepturile de creatie sau proprietate intelectuala.
În primul rând, drepturile de proprietate intelectuala sunt considerate ca o categorie juridica intermediara între drepturile patrimoniale si cele personal nepatrimoniale.În ceea ce priveste aceasta din ultima categorie, autorul unei opere are o serie de drepturi nepatrimoniale: de a fi recunoscut ca autor, de a decide publicarea ei, etc.
Trebuie facuta apoi distinctia dintre dreptul real de proprietate pe care îl are autorul unei opere (literare, stiintifice etc) asupra obiectul material în care se încorporeaza opera( ex.: manuscrisul) si dreptul sau drepturile de proprietate intelectuala care rezulta din aceasta.
Drepturile de creatie sau de proprietate intelectuala se prezinta ca fiind niste drepturi complexe, în cadrul carora se întâlnesc atât drepturi personale nepatrimoniale, cât si drepturi patrimoniale- care rezulta din valorificarea operei.
Legea actuala în domeniu -Legea nr.8/1996 a drepturilor de autor si a drepturilor conexe (M.of. nr.60/26.03.1996)- nu pare a fi intentionat sa precizeze în ce categorie juridica sa le încadreze , ea analizând drepturile de autor în mod analitic, facând vorbire despre drepturi morale si drepturi patrimoniale ale titularului unei opere literare ori stiintifice.
Prin modul lor de valorificare de catre autor sau mostenitorii acestuia, se apropie de drepturile reale ca drepturi exclusive de exploatare, întrucât prezinta atributele de jus possidendi, jus utendi, jus fruendi si jus abutedi.Din aceasta perspectiva, ele pot fi încadrate în categoria drepturilor reale având ca obiect bunuri incorporale.
Pe de alta parte, în mod concret, valorificarea lor se efectuaza prin intermediul încheierii unor contracte speciale( de editare, de distributie, etc.), din care rezulta raporturi juridice de natura obligationale.
Toate aceste aspecte converg spre solutia caracterului complex si intermediar al drepturilor de creatie sau de proprietate intelectuala.
E.Drepturile potestative au aparut si s-au dezvoltat în strânsa legatura cu teoria actului juridic unilateral si constau, în esenta, în puterea recunoscuta ununi subiect de drept de a modifica sau de a stige o situatie juridica preexistenta ori de a recrea o situatie juridica.Ex.: dreptul de optiune succesorala, dreptul de optiune nascut din promisiunea unilaterala de vânzare sau de cumparare, dreptul de preemtiune, dreptul de a alege în cazul unei obligatii alternative, dreptul de a revoca o oferta etc..
Caracteristica drepturilor potestative consta în influenta pe care o exercita asupra intereselor si drepturilor altor persoane, altele decât titularii acestor drepturi.Drepturile potestative pot fi - în functie de natura juridica a situatiei juridice preexistente-nepatrimoniale sau patrimoniale.În acest din ultim caz, ele nu nici drepturi reale, nici de creanta, fara a fi considerate o categorie intermediara.
8. Comparatie între drepturile reale si cele de creanta .
a)Din punctul de vedere al subiectelor active:subiectul activ este cunoscut în ambele situatii, fiind vorba despre titularul dreptului real, respectiv, de creanta.
b)Din punctul de vedere al subiectelor pasive:este determinat doar subiectul pasiv al dreptului de creanta-în persoana debitorului-, în timp ce subiectul pasiv al dreptului real este nedeterminat, fiind reprezentat de toatlitatea subiectelor de drept-altele decât titularul dreptului.
c)Din punctul de vedere al continutului:dreptul real confera titularului sau toate prerogativele asupra unui bun, în timp ce dreptul de creanta confera creditorului dreptul de a cere subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
d)Din punctul de vedere al numarului drepturilor:drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, în timp ce drepturile reale sunt limitate prin lege.
e)Din punctul de vedere al opozabilitatii :drepturile reale sunt opozabile erga omnes, sunt absolute, în timp ce drepturile de creanta sunt opozabile numai debitorului, subiect pasiv.
f)Din punctul de vedere al altor prerogative:- numai drepturile reale confera titularului prerogativa preferintei si urmaririi bunului în mâinile oricarei persoane.
II.Rezolvati urmatoarele spete:
1. Cu ocazia dezbaterii procesului de divort, reclamanta B.C. solicita partajarea în cote egale a urmatoarelor bunuri: a) un teren în suprafata de 2 ha situat în comuna T. b)actiunile detinute de sotul ei, B.M. la societatea comerciala "X" S.A. precum si beneficiile cuvenite acestuia în calitate de actionar.
In fapt, reclamanta arata ca sotul sau a fondat în 1996 împreuna cu patru parteneri de afaceri societatea comerciala "X" S.A., aportul lui constituindu-l suma de 10 milioane lei, reprezentand economiile familiei;pe cale de consecinta, rezulta ca si actiunile si beneficiile sunt tot bunuri comune ale sotilor, ce urmeaza a fi împartite în mod egal.Cu privire la teren, este adevarat ca dreptul de proprietate i-a fost reconstituit paratului in urma aplicarii Legii 18/1991 , prin emiterea titlului de proprietate nr.y/1993, dar acest lucru s-a întâmplat în timpul casatoriei.
În replica , pârâtul sustine urmatoarele: este adevarat ca a devenit actionar fondator ca urmare a aportarii unui bun comun, însî în aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile legii comerciale, Legea 31/1990; aceasta prevede ca în actul constitutiv al unei societati comerciale este specificat aportul fiecarui fondator si actiunile care i se cuvin în schimbul acestui aport, ceea ce constituie titlul sau de proprietate, actiunile fiind bun propriu. Cu referire la profit, pârâtul solicita ca reclamanta sa argumenteze contributia sa la dobândirea acestuia, de natura sa justifice o împartire în cote egale.
Rezolvati cererea de partaj, cu aratarea problemelor de drept.
2. A, necasatorit, înfiinteaza în 2000 împreuna cu cinci parteneri de afaceri societatea comerciala "Z" S.A. ; în actul constitutiv este specificata contributia lui A la formarea noii entitati juridice ( 500 milioane lei plus folosinta autoturismului personal), precum si actiunile detinute ( 500 actiuni nominale a 100.000 lei unitatea).
În octombrie 2001, B, partenerul strain al lui A, se hotaraste sa cumpere actiuni ale S.C."Z" S.A.
S. c. "Z" S.A. devine profitabila la doi ani de la înfiintare, astfel încât, dupa adoptarea bilantului de catre adunarea generala, urmeaza împartirea beneficiului sub forma de dividende.
Cerinte: a) Prezentati natura drepturilor patrimoniale si titularul lor din momentul înfiintarii societatii comerciale si pâna la distribuirea dividendelor.
b) Precizati cu cine trebuie sa trateze B pentru a dobândi actiuni.
A., casatorit, primeste de la parintii sai, o donatie în valoare de 20 000 de lei. Cu acesti bani, el îsi cumpara o casa care, însa, necesita o serie de reparatii urgente. Pentru efectuarea acestora, el contracteaza de la Banca X. un împrumut în valoare de 17 500 de lei, pe care îl garanteaza cu o ipoteca constituita asupra casei respective. Totodata, el încheie un contract de asigurare a casei cu Societatea Y., o societate de profil, care se obliga sa îi plateasca o indemnizatie de asigurare de 15 000 de lei în cazul pieirii fortuite a casei.
Cu doua saptamâni înainte de scadenta împrumutului, casa este distrusa în totalitate ca urmare a unui cutremur, iar A. nu are resurse de a achita nici datoria fata de banca, nici un alt împrumut, în valoare de 3 000 de lei, contractat de la B. pentru a achita o alta datorie contractata înainte de casatorie, nici împrumutul în valoare de 2 500 de lei contractat de la C. pentru a pleca în concediu împreuna cu sotia.
Ţinând seama de împrejurarea ca ultimele doua datorii au devenit scadente la trei saptamâni dupa cutremur, sa se arate daca vor fi satisfacute creantele mentionate.
4.În 1915 este publicat la Editura Globus din Bucuresti si difuzat prin grija acesteia un roman politist al autorului A, în baza unor contracte, încheiate între A. si editura. Aceste contracte aveau ca obiect publicarea si difuzarea romanului pentru editia 1915. La 23.11.1996, Editura Globus publica si difuzeaza în Ardeal si Banat, o a doua editie a romanului mentionat. La 25.06.2005, B. introduce o actiune împotriva Editurii Globus solicitând despagubiri în valoare de 20 000 de lei, reprezentând valoarea tirajului celei de-a doua editii.
La cererea de chemare în judecata sunt anexate certificate de mostenitor din care rezulta ca B. este unicul succesor al lui X., decedat în 1958, iar acesta din urma era singurul succesor al lui A, decedat în 1928.
Ce solutie va pronunta instanta cu privire la exceptia prescrierii actiunii invocata de pârâta la primul termen de judecata ? (a se vedea si Legea nr.8/1996)
.A,filosof , finalizeaza în septembrie 2000 lucrarile la un manuscris de eseuri, în luna decembrie fiind contactat de B, patronul unei case de editura, în vederea unei colaborari , partile întelegându-se ca viitoarea carte sa apara în librarii cel mai târziu în luna martie 2001.
La scurt timp dupa publicare, A are neplacuta surpriza de a constata ca o parte din ideile sale se regasesc- uneori în cadrul unor paragrafe întregi - într-o lucrare apartinând lui X, de profesie analist sociologic, faraaa se face trimiterea corespunzatoare la opera sa .
Cerinte :
a) Precizati natura drepturilor care rezulta din faptul scrierii si al publicarii cartii lui A.
b)Care este mijlocul juridic prin care A îl poate actiona in justitie pe X si pe ce temei ?
II.Literatura juridica
Comentati urmatoarele citate:
a)" Exista un drept real atunci când un lucru se afla - partial sau total- în puterea unei persoane, în virtutea unui raport imediat opozabil unei alte persoane"( Aubry si Rau)
b)"Dreptul real este un raport juridic stabilit între o persoana ca subiect activ si toate celelalte persoane ca subiecte pasive.Acest raport este obligatoriu,însemnând ca are aceeasi natura juridica ca si obligatiile propriu-zise.Obligasia impusa celorlalte persoane-altele decat titularul-este o obligatie pur negativa si consta în abtinerea de la tot ceea ce ar putea tulbura posesia pe care legea o asigura titularului".( Demogue,)
c)Dreptul personal( dreptul de creanta-n.n.) nu mai este un drept relativ la o persoana, ci un drept relativ la un lucru : jus ad rem,singura sa diferenta fata de dreptul real este ca el nu priveste în mod privativ un lucru determinat, ci în mod colectiv, un patrimoniu întreg"(Gaudement)
d)"Patrimoniul este obiectul unui drept .Dreptul asupra patrimoniului , prin esenta lui este un drept de proprietate, întrucât îi exclude pe ceilalti de la beneficiul lui.Este însasi esenta dreptului de proprietate..., caci este vorba în general de dreptul de a avea drepturi apreciabile în bani.Acest drept de proprietate este în acest sens înnascut.Indata ce se naste un copil, chiar daca nu are nimic, el are un drept în patrimoniu." (M.Djuvara)
e)"Patrimoniul este emanatiunea personalitatii si expresia puterii juridice cu care o persoana este investita ca atare." (Aubry si Rau )
f) "...întrucât patrimoniul unei persoane nu poate fi divizat , se vor crea atâtea persoane câte mase de bunuri distincte se doreste a se avea.Aceste persoane nu se vor naste si nu vor trai decât in scopul de a sustine un patrimoniu.Daca un comerciant vrea sa exercite doua activitati comerciale si sa nu afecteze fiecareia dintre ele decât o parte din averea sa, va crea doua persoane juridice: doua societati anonime sau doua societati cu raspundere limitata constituind ca aport , pentru fiecare dintre aceste societati, bunurile pe care vrea sa le afecteze fiecareia dintre activitatile lor...Prin acest mijloc...acest comerciant a atins rezultatul dorit: alaturi de patrimoniul sau civil, el va avea, în fapt, unul sau mai multe patrimonii comerciale." ( Henry si Leon Mazeaud, Jean Mazeaud)
g)"În temenii luptei de clasa, un marxist si-ar fi imaginat teoria lui Aubry si Rau ca facând alianta cu creditorii chirografari si cu bancherii, iar teoria obiectiva ca reflectând puternica presiune exercitata de clasa micilor comercianti aflata în progres.Totusi, sistemul lui Aubry si Rau continua sa aiba un loc important în gândirea contemporana.El are cel putin o valoare didactica: explica destul de bine ,în special drepturile creditorilor chirografari si mecanismul succesiunii in universum jus. Ca acest sistem este abstract, nu este de negat.Însa, din punct de vedere politic, i se poate reprosa un anume egocentrism." ( J.Carbonnier )
h) "Multa vreme ...a fost comparat scriitorul care-si vinde cartea cu fermierul care-si vinde recolta.Lamartine a afirmat ca proprietatea literara este < cea mai sfânta dintre proprietati>.Dezvoltându-se aceasta idee, s-a spus ca proprietatea literara este cea mai personala, cea mai intima , caci proprietatea obisnuita poarta asupra unori lucruri exterioare..., în timp ce gândirea este însusi omul. ...
Aceasta conceptie a sfârsit prin a fi respinsa. ... Eroarea grosiera consta în a confunda producatorul cu proprietarul produsului . Productia este o munca ce merita un salariu : dar posibilitatea de apropriere nu depinde de dorinta omului, ci de natura lucrului.O data publicarea realizata, se produce un fenomen pe care autorul nu-l mai poate stapâni : ideea nu-i mai apartine, publicul o poseda acum si nu o mai poate pierde.Ideea se detaseaza prin natura sa de dreptul de proprietate, caci acesta presupune posibilitatea unei posesii exclusive.
...Dreptul de autor se reduce la a fi un drept privativ de exploatare, care-l claseazs printre drepturile intelectuale.( M.Planiol si G.Ripert "Les Biens")
i)"În legatura cu natura juridica a drepturilor intelectuale si în mod particular a celui mai complet dintre ele, dreptul de autor, mai multe teorii au fost propuse : 1) teoria personalisa , care, punând accesntul pe dreptul moral-nepatrimonial, face din dreptul de autor un drept al personalitatii( ea predomina in Germania); 2)teoria dualista care face din dreptul de autor un drept în acelasi timp extra-patrimonial cât si patrimonial( a primit consacrarea în Franta prin legea din 11 martei 1957); 3)teoria dreptului de proprietate , care considera ca esential în dreptul de autor este monopolul exploatarii lucrative.Asupra acestei a treia teorii, un jurist belgian-M.Recht- a realizat o reconstructie remarcabila.Afirmând dintru-început ca dreptul de autor este un drept real de proprietate, ca opera este un bun patrimonial din momentul crearii si în mod independent de divulgarea sa, el elaboreaza notiunea de <proprietate creatie stratificata> . Autorul devine proprietar din momentul crearii, însa prin publicare, îsi face opera cadou catre societate, care pastreaza domenium eminens în timp ce lui îi retrocedeaza domenium utile ( în sensul distinctiei feudale )- domenium util care nu este decât o concesiune pe care Statul o protejeaza în contrapartida." ( Jean Carbonnier)
Bibliografie minimala:
1. C. Bîrsan, "Drept civil. Drepturile reale principale", Ed. ALL Beck, Bucuresti, 2001, p. 1-28;
2. V. Stoica, "Notiunea juridica de patrimoniu", în "Pandectele Române", Supliment 2003 - 140 de ani de la nasterea lui Constantin Hamangiu, p. 177-220;
3. G. Lutescu, "Teoria generala a drepturilor reale", Bucuresti, 1947, p. 9-80.
|
