PEDEPSELE - MINORI

4.1. Pedepse aplicabile minorilor

Pedepsele care pot fi aplicate minorului, cand raspund penal, sunt prevazute in art.109 Cod penal.

'Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt inchisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. Limitele acestor pedepse se reduc la jumatate. In urma reducerii, in nici un caz, minimul pedepsei nu va depasi 5 ani. 

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita, pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului inchisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedepsele complementare nu se aplica minorului.

Condamnarile pronuntate pentru faptele savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.'

Pedeapsa inchisorii si amenda au acelasi caracter si acelasi continut ca si pedepsele inchisorii si amenzii aplicabile infractorilor majori. Ceea ce le diferentiaza sunt limitele speciale in care ele pot fi aplicate, limite care se reduc la jumatate, limita minima neputand fi, in nici un caz, mai mare de 5 ani.

De exemplu, omorul calificat (art.175 Cod penal) si omorul deosebit de grav (art.176 Cod penal) se sanctioneaza cu inchis 353c22d oarea de la 15 pana la 25 ani, pentru faptele comise de un minor, pedeapsa inchisorii va fi intre 5 si 10 ani, in nici un caz, intre 7 si jumatate si 12 si jumatate. Pentru faptele comise de un minor, pedeapsa inchisorii va fi intre 5 si 10 ani. Cadrul de pedepse prevazut de lege, special pentru minorii infractori, nu constituie un tratament sanctionator atenuant fata de tratamentul prevazut pentru infractorii majori, fiindca minoritatea nu constituie, asa cum ar parea la prima vedere, o cauza de atenuare a pedepsei, adica o imprejurare care diminueaza in concret gradul de pericol social al faptei savarsite de minor, ci o cauza speciala de diferentiere a regimului sanctionator penal al infractorilor minori. Faptul ca s-a creat pentru infractorul minor un sistem special de pedepse, din care sunt eliminate detentia pe viata si pedepsele complementare constituie o aplicare a principiului umanismului dominant in reglementarile privitoare la raspunderea penala a minorilor.

Pedepsele complementare nu se aplica minorilor pentru ca scopul lor, fiind acela de a spori intensitatea constrangerii pe care o realizeaza pedeapsa principala, ar fi ilogic ca ele sa fie aplicate unor categorii de infractori pentru care legiuitorul a instituit un regim de sanctionare diferentiat, mai usor, iar, pe de alta parte, aceste pedepse executandu-se dupa executarea pedepsei principale ar constitui o piedica in calea redresarii morale si materiale a minorului ajuns in preajma majoratului, cand se impune deschiderea perspectivelor unei vieti noi, degrevata de greselile trecutului

In ceea ce priveste pedepsele accesorii, cand se aplica pedeapsa inchisorii, trebuie sa se pronunte si pedepsele accesorii, pentru ca acestea decurg chiar din condamnarea definitiva la aceasta pedeapsa, neputand fi inlaturate dispozitiile art.71 Cod penal, fara a exista o dispozitie expresa ca in cazul pedepselor complementare, conform art.109 alin.3 Cod penal

Condamnarile care s-au pronuntat in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi, deci nu decurg din aplicarea pedepselor accesorii, ci ele sunt constante si aplicate de catre alte organe, dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva, iar pedeapsa s-a executat. De exemplu, fostul condamnat minor va putea fi judecator, avocat, nu va fi exclus de la tutela, asa cum se intampla cu fostii condamnati majori.

Sanctiunile prevazute pentru minorii care raspund penal, ca oricare sanctiune de drept penal, sunt supuse principiului general al individualizarii, prevazut de art.72 alin.1 Cod penal, conform caruia 'la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala'

Cand, pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent, atat pentru alegerea unei pedepse alternative, cat si pentru proportionalizarea acesteia.

In ipoteza sanctiunilor prevazute pentru infractorii minori, aceasta operatie de individualizare se desfasoara in doua faze

In prima faza, dupa anumite criterii si in masura in care este posibil, trebuie sa se aleaga categoria sanctiunii de aplicat, adica o masura educativa sau pedeapsa.

Dupa aceasta alegere si in raport cu ea, trebuie ales felul sanctiunii: care dintre masurile educative sau care dintre pedepse va fi aplicata. Dupa alegerea sanctiunii in acest mod, se va trece la stabilirea duratei sau cuantumului sanctiunii alese.

La alegerea privitoare la categoria sanctiunii, masura educativa sau pedeapsa care urmeaza sa fie aplicata minorului infractor, trebuie sa se tina seama, potrivit art.100 alin.1 Cod penal, de doua criterii principale:

a) pericolul social pe care il prezinta fapta savarsita;

b) caracteristicile pe care le prezinta persoana faptuitorului

a) In privinta primului criteriu, este de mentionat ca art.100 alin.1 Cod penal reproduce expresia 'gradul de pericol social al faptei savarsite' care este folosita si in art.72 alin.1 Cod penal, care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei. Desigur, ambele articole se refera nu la gradul de pericol social abstract al infractiunii, reflectat in limitele speciale ale pedepsei, prevazute in textul de incriminare, ci la gradul de pericol social concret al infractiunii, adica la cel determinat de conditiile concrete in care infractiunea a fost savarsita.

De gradul concret al pericolului social al faptei savarsite trebuie sa se tina seama, in primul rand, fiindca, chiar in cazul faptelor savarsite de minori, nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca sanctiunea penala trebuie sa constituie o justa masura de constrangere, corespunzatoare faptei savarsite. Nu este, in principiu, admisibil ca o fapta deosebit de grava ca omorul, spionajul, talharia, sa fie sanctionata cu o simpla masura educativa, pe considerentul ca infractorul este minor.

Cunoasterea continutului concret rezulta din cercetarea modului de realizare a elementelor constitutive ale infractiunii si ale particularitatilor pe care le reprezinta aceasta realizare. Cunoasterea trasaturilor de fapt extrinseci continutului legal, dar care pot concura la determinarea gradului de pericol social al faptei concrete, rezulta din examinarea intregului complex de date, stari, situatii, imprejurari care inconjoara comiterea infractiunii

b) Cu privire la al doilea criteriu, pentru alegerea sanctiunii, caracteristicile personale, art.100 alin.1 Cod penal are in vedere efectuarea unei anchete sociale care sa stabileasca:

-starea fizica a minorului, dezvoltarea intelectuala si morala, comportarea, conditiile in care a crescut sau a trait, orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana infractorului.

Din punct de vedere procedural, culegerea datelor privind persoana minorului se face, in mod obligatoriu, prin persoane desemnate de Autoritatea Tutelara a Consiliului Local in a carei raza teritoriala domiciliaza minorul care, in cazul unei anchete sociale, culeg date cu privire la purtarea ce o are minorul in mod obisnuit, la starea fizica si mentala a acestuia, la antecedentele sale, la conditiile in care a fost crescut si a trait, la modul in care parintii, tutorele sau persoana in grija careia se afla minorul isi indeplinesc indatoririle fata de acesta si in general, la orice elemente ce pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei sanctiuni (art.482 Cod pr.pen.).

Ancheta sociala este un act esential pentru realizarea unei adevarate judecati si a unei juste sanctionari a infractorului minor.

Deosebita importanta a investigarii mediului in care traieste minorul a determinat legiuitorul sa prevada ancheta sociala ca obligatorie, sub sanctiunea nulitatii exprese, in caz de neefectuare. (art.197 alin.2 Cod pr.pen).

Nerespectarea de catre organele de urmarire penala a acestei obligatii duce la anularea tuturor actelor procedurale anterioare, inclusiv a actului de sesizare si a hotararii pronuntate, neregularitatea neputand fi acoperita in instanta. Pentru asemenea situatii, se restituie procurorului, in vederea completarii actelor de urmarire.

Obligativitatea efectuarii anchetei sociale se mentine, chiar daca, intre timp, inculpatul a devenit major, intrucat este o cerinta impusa de legea penala substantiala. (art.100 alin.1 Cod penal combinat cu art.483 alin.2 Cod pr.pen.)

In practica judiciara, s-a stabilit ca depunerea la dosarul cauzei in copie a unui referat de ancheta sociala, intocmit anterior, fie in alta cauza penala privitoare la acelasi minor, fie in cadrul altei proceduri, cum ar fi cea pentru internarea minorului intr-o institutie de ocrotire, nu echivaleaza cu efectuarea unei anchete sociale si nu acopera nulitatea ce decurge din nerespectarea art.482 Cod pr.pen.

4.1.1.Starea fizica a minorului.

Starea fizica a minorului este nu numai o realitate ce se pune singura in evidenta, dar constituie si o baza cu privire la indiciul unei serioase prezumtii ca exista grave deficiente si o puternica tendinta inteleasa in mod gresit ca emancipare.

A avea in vedere starea fizica a minorului mai inseamna posibilitatea fizica de a suporta regimul inchisorii sau, dimpotriva, debilitatea organica a minorului ori starea de boala cronica a somnului sau infirmitate ce ar putea conduce la solutia aplicarii cu preferinta a unei masuri educative in locul unei pedepse privative de libertate.

De aceea, inainte ca instanta sa se pronunte asupra sanctiunii ce urmeaza sa-i fie aplicata minorului, este bine ca acestuia sa i se faca un examen medical si psihologic, sa se poarte convorbiri cu el, cu parintii sau cu persoana in ingrijirea careia se afla, cu educatorii lui, cu colegii de clasa ori de munca, deoarece, numai astfel se pot afla si intelege imprejurarile care au dus la aparitia manifestarilor antisociale ale minorului.

Actiunea de cunoastere a minorului trebuie sa inceapa chiar din faza urmaririi penale, continuandu-se tot timpul, pana la faza de dupa eliberare, pentru a se sti in ce stare de sanatate se afla minorul si ce masuri trebuiesc luate.

4.1.2. Dezvoltarea intelectuala si morala a minorului

Dezvoltarea intelectuala si morala a minorului constituie un element foarte util de apreciere, un indiciu precis asupra necesitatii de a aplica sau nu masuri educative.

Minorul care, desi are un ridicat nivel moral si intelectual si totusi a savarsit o infractiune, dovedeste ca a actionat cu discernamant si deci, in privinta lui, de cele mai multe ori, remediul cel mai potrivit este aplicarea pedepsei cu inchisoarea, daca se vor avea in vedere si celelalte aspecte ale individualizarii si ca sopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea acesteia.

In acest caz, desi minorul a avut posibilitatea sa-si dea seama mai bine de urmarile negative ale faptelor lui, totusi a staruit in executarea lor. Pentru probarea discernamantului minorului, instanta va dispune efectuarea unei expertize psihiatrice.

4.1.3. Comportarea minorului

Comportarea minorului, adica conduita lui de zi cu zi in mediul ambiant, poate, de asemenea, furniza un serios criteriu in alegerea intre aplicarea fie a unei masuri educative, fie a unei pedepse.

A aprecia conduita minorului inseamna a examina cu atentie conduita sa obisnuita si nu intamplatorare, in familie, extrascolar, scolar, in grupul de prieteni si, numai cand aceasta conduita dovedeste o atitudine necorespunzatoare, de sfidare a regulilor de convietuire sociala, o optiune constienta a minorului pentru incalcarea legii penale, trebuie sa se ajunga la aplicarea unei pedepse.

Dimpotriva, daca se constata ca manifestarea infractionala a minorului s-a datorat intamplarii, influentei nefaste, dar temporare a mediului ambiant, a unui moment de ratacire, care nu a lezat fondul psihic corect al minorului, urmeaza ca instanta sa ia o masura educativa.

Comportarea minorului implica in continutul ei si unele circumstante atenuante sau agravante. De exemplu, conduita buna a minorului inainte de savarsirea infractiunii, cat si atitudinea lui dupa savarsirea infractiunii, concretizata in staruinta depusa pentru inlaturarea urmarilor infractiunii sau a repararii pagubei pricinuite, ori prezentarea in fata autoritatii si comportarea sincera in cursul procesului, pot constitui circumstante atenuante, dupa cum, o atitudine contrara, ar putea constitui o circumstanta agravanta.

Obligatia impusa instantei de a nu aplica minorului inchisoarea decat pe baza aprecierii ca alte masuri nu ar fi indicate, daca se are in vedere comportamentul minorului, implica si obligatia instantei de a motiva de ce luarea altor masuri a fost socotita insuficienta.

4.1.4. Conditiile in care minorul a crescut si traieste

Conditiile in care minorul a crescut si traieste constituie, in general, un indiciu foarte pretios asupra cauzelor care l-au adus pe minor in situatia de a savarsi fapte prevazute de legea penala.

In cazul minorilor care au crescut si au trait in conditii vitrege si cu totul improprii pentru a primi educatie corespunzatoare si de a se dezvolta normal, asa incat comportarea lor tradeaza inraurirea acestor lipsuri, sunt mai indicate masurile educative.

Punctul de vedere potrivit caruia, familiile dezorganizate sunt o cauza directa a comportamentului delincvent, nu mai este sustinut cu aceeasi tarie, considerandu-se, in schimb, ca destructurarea familiei mareste in anumite conditii riscul aparitiei unei conduite antisociale, datorita lipsurilor pe care le antreneaza.

Atmosfera materiala, morala sau afectiva a caminului familial este decisiva in stabilirea unei conduite acceptabila social. Devianta copiilor ori atitudinea lor antisociala de negare a normelor si valorilor mediului social global tradeaza, in primul rand o preocupare insuficienta sau inexistenta din partea parintilor, dar si din vina de a le fi oferit exemplul necinstei, viciului si violentei.

4.1.5. Alte elemente de natura a-l caracteriza pe minor

In art.100 alin.1 Cod penal se prevede ca se va tine seama si de alte elemente de natura a-l caracteriza pe minor:

- imprejurarea ca minorul se afla mai aproape de limita inferioara a varstei privitoare la raspunderea penala a minorului, caz in care, sunt mai indicate masurile educative sau imprejurarea ca minorul se afla in vecinatatea limitei superioare a varstei privitoare la raspunderea penala a minorului cand aplicarea de masuri educative, de cele mai multe ori, nu este posibila;

- imprejurarea ca minorul a mai savarsit anterior o fapta prevazuta de legea penala, fie in timpul cand nu avea varsta ceruta pentru raspunderea penala, fie dupa ce a devenit minor cu raspundere penala si a mai fost supus unei masuri educative. In cazul acestor minori, se impune, de cele mai multe ori, recurgerea la pedepse. In cazul ca a savarsit fapta si cu alte persoane, se va examina rolul pe care l-a avut, gradul de participatie, forma de vinovatie etc.

In cazul in care a fost aleasa ca sanctiune categoria masurilor educative, din punct de vedere al determinarii masurii, hotaratoare vor fi criteriile speciale prevazute in art.100 alin.1 Cod penal, deoarece, alegerea felului masurii depinde de justa folosire a acestor criterii.

Cu ocazia stabilirii sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata infractorului minor, se va tine seama si de dispozitiile din partea generala a Codului penal ce stabilesc reguli speciale privind pe minori, cum ar fi: excluderea starii de recidiva (art.38 lit.a), considerarea ca infractor primar la acordarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei (art.80 Cod penal). Consideram ca, tot in scopul aratat, in cazul unor categorii de minori care sunt incadrati in campul muncii si urmeaza si diferite cursuri de calificare, care au implinit varsta de 15 ani, daca instanta apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins, fara privatiune de libertate, se dispune executarea pedepsei la locul de munca.

4.2. Sanctionarea minorului in cazul concursului de infractiuni

In ceea ce priveste situatia in care minorul a savarsit mai multe infractiuni inainte de a fi judecat definitiv pentru una dintre ele, se pot ivi mai multe cazuri:

1. instanta considera ca, pentru fiecare dintre infractiuni, s-ar impune luarea unei masuri educative.

In acest caz, prevederile art.34 si 36 Cod penal sunt aplicabile numai pedepselor, ceea ce inseamna ca masurile educative nu pot fi nici contopite juridic, nici cumulate aritmetic, deci se va lua o singura masura pentru pluralitatea de infractiuni. In cazul in care infractiunile concurente au fost judecate separat, luandu-se prin hotarari deosebite numai masuri educative, inculpatul minor va executa numai una din ele, pe cea mai grea

2. instanta considera ca, pentru fiecare infractiune concurenta, se aplica o pedeapsa.

Regulile privitoare la concursul de infractiuni prevazute de Codul penal sunt aplicabile minorului cand, in raport cu gradul de pericol social al faptei savarsite si cu persoana minorului, luarea unei masuri educative nu este suficienta. Deci, se va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune concurenta, dupa care, se va dispune aplicarea celei mai grele, la care se poate adauga un spor, conform art.34 Cod penal.

3. instanta considera ca, pentru una sau pentru unele din infractiunile concurente, ar trebui luate masuri educative, iar pentru alta sau pentru altele dintre acestea, ar trebui stabilite pedepse.

In ipoteza in care, una sau unele din infractiunile concurente prezinta gradul de pericol social care atrage aplicarea unei pedepse, instanta va stabili tot pedepse si pentru infractiunile mai putin grave, dupa care se va aplica art.34 Cod penal.

De asemenea, in ipoteza in care unele dintre infractiunile concurente savarsite de minori prezinta un pericol social redus, care ar fi atras, daca minorul nu ar fi comis si fapte mai grave, luarea de masuri educative, trebuie sa se tina seama de principiul general inscris in art.100 Cod penal, conform caruia, alegerea sanctiunii este in functie de comportarea minorului, pedeapsa aplicandu-se ori de cate ori luarea unei masuri educative in raport cu acel comportament nu apare ca fiind suficienta.

Or, daca minorul a savarsit mai multe infractiuni, dintre care, pentru unele se constata ca trebuie aplicate pedepse, inseamna ca pericolul social pe care il prezinta persoana acestuia este mai mare, iar indreptarea sa nu s-ar putea face prin masuri educative, ci numai prin aplicarea si executarea unei pedepse. 

Deci instanta va trebui sa stabileasca pedeapsa pentru toate infractiunile si sa faca aplicarea art.34 Cod penal.

Daca, dupa luarea unei masuri educative, se descopera ca minorul a mai comis infractiuni pentru care se considera ca ar fi cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii, masura educativa se va revoca, deoarece minorul nu poate fi supus executarii, in acelasi timp, atat a unei pedepse, cat si a unei masuri educative.

4.3. Amenda

Aplicarea pedepsei amenzii fata de minorii care raspund penal se impune instantei, mai ales cand acestia sunt in preajma ajungerii la majorat. De asemenea, in ipoteza alineatului 3 al aceluiasi articol, cand legea prevede pedeapsa amenzii, fara a-i arata limitele, dar alternativ cu pedeapsa inchisorii si instanta se opreste la aplicarea amenzii, reducerea prevazuta pentru a i se face la 250 lei - minimul special si 15.000.000 maximul special, in cazul pedepsei alternative a inchisorii de cel mult un an, si la 350.000 lei minimul special si 30.000.000 maximul special cand pedeapsa alternativa este mai mare de un an.

In cazul cand in sarcina infractorului minor sunt retinute circumstante agravante, sau in favoarea sa - circumstante atenuante, sporurile sau reducerile de pedepse se vor stabili in raport cu limitele pedepsei amenzii, astfel cum ele au fost reduse potrivit art.109 Cod penal.

In cazul de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii, daca s-au stabilit sau aplicat mai multe pedepse cu ani in urma, se va face contopirea lor potrivit art.34 Cod penal.

In ipoteza in care, instanta, judecand cauza, apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.81 Cod penal si dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei amenzii, conform art.110 Cod penal, termenul de incercare va fi de 6 luni si nu de un an ca in cazul infractorilor majori (art.82 alin.2 Cod penal).

Pentru cazul in care condamnatul se sustrage, cu rea-credinta, de la executarea amenzii s-a prevazut pentru instanta posibilitatea inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

Dispozitiile privind inlocuirea pedepsei cu cea a inchisorii, conform art.63 Cod penal, se aplica numai in cazurile in care legea prevede amenda alternativ cu inchisoarea, iar instanta s-a oprit asupra amenzii. Inlocuirea nu va putea avea loc cand amenda a rezultat, ca efect al aplicarii circumstantelor atenuante (art.76 lit.e Cod penal) pentru ca ar insemna ca se anuleaza efectul acestor circumstante, ceea ce nu este posibil.

Aceasta posibilitate legala este fundamentata pe ideea ca sustragerea cu rea-credinta de la executarea amenzii inseamna ca instanta, alegand pedeapsa amenzii, dintre pedepsele alternative prevazute de legea penala, nu a facut o justa individualizare a sanctiunii penale si se impune reexaminarea acesteia.

Potrivit art.449¹ Cod pr.pen., inlocuirea pedepsei amenzii in cazul neachitarii acesteia, cu rea-credinta, se dispune de instanta de executare, sesizarea instantei facandu-se din oficiu, sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda.

Inchisoarea

Pedeapsa privativa de libertate a inchisorii poate fi aplicata minorilor care raspund penal, daca, in urma operatiei de individualizare, prevazuta de art.100 Cod penal, se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorilor. Este deci o masura extrema, luata in cazul unui infractor minor.

4.4.1.Limite

In cazul in care s-a apreciat ca minorul trebuie supus, pentru indreptarea sa si pentru realizarea preventiei generale, pedepsei inchisorii, instanta va trebui sa individualizeze acesta sanctiune.

Individualizarea pedepsei inchisorii se face potrivit criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, intre limitele prevazute pentru minori.

Potrivit art.109 alin.1 Cod penal, limitele pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita se reduc la jumatate, dar fara ca in urma reducerii, minimul pedepsei inchisorii sa poata depasi 5 ani.

Cand infractorul este minor, atat minimul cat si maximul pedepsei legale a infractiunii savarsite se reduc la jumatate, iar in urma acestei operatiuni daca ar rezulta un minim mai mare de 5 ani, acesta va fi redus la 5 ani.

Limitele pedepsei inchisorii aplicata minorului se determina prin derivatie, in sensul ca, limitele pedepsei inchisorii prevazute in partea speciala a Codului penal, pentru fiecare infractiune, se reduc la jumatate.

In cazul savarsirii tentativei la o infractiune, limitele pedepsei ce se vor aplica minorului, nu sunt cele prevazute in partea speciala pentru acea infractiune, reduse la jumatate, ci limitele prevazute pentrui tentativa acelei infractiuni, reduse la jumatate. Practic, cand fapta a ramas in forma tentativei, instanta va opera mai intii reducerea pedepsei prevazuta pentru tentativa, dupa care, la pedeapsa astfel redusa, va opera si reducerea pedepsei prevazuta pentru minori.

In cazul in care, majorul determina sau ajuta cu intentie un minor care nu raspunde penal, sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, acesta, neputand sa fie subiect de drept penal, nu va fi sanctionat; in schimb, pentru major, se retine fapta ca infractiune si va raspunde penal, tinand seama de actele sale de participatie, retinandu-se participatia improprie, forma intentie si lipsa de vinovatie (art.31 alin.2 Cod penal)

In ce priveste ipoteza cand, in sarcina infractorului minor, sunt retinute circumstante agravante, sau in favoarea sa - circumstante atenuante, sporurile, respectiv reducerile de pedeapsa se vor stabili in raport cu limitele pedepsei inchisorii, astfel cum ele au fost in prealabil reduse potrivit art.109 Cod penal.

Avandu-se in vedere ca, in partea speciala a Codului penal, se prevad limite de pedeapsa de la o luna (exemplu: art.180 alin.1, art.193 alin.1 Cod penal etc), inseamna ca, daca asemenea fapte sunt comise de minori, in urma reducerii pedepsei pentru ei, limita speciala minima va fi de 15 zile, deci egala cu limita generala. Daca fapta a ramas in forma de tentativa pedepsibila, aceasta ar urma sa fie santionata in limitele reduse la jumatate pentru infractiunea comisa de un major.

In ceea ce priveste efectul circumstantelor agravante (art.75 Cod penal), se aplica minorilor la pedeapsa in limitele reduse la jumatate. Pedeapsa se poate aplica pana la maximul special redus la jumatate. Daca acesta nu ar fi indestulator, in cazul inchisorii, la acest maxim redus, se adauga sporul de pana la 5 ani, iar in cazul amenzii, un spor de pana la jumatate din maximul special. De vreme ce pedeapsa se reduce la jumatate, poate s-ar impune ca si sporul sa poata fi aplicat in aceleasi limite, fara a putea depasi 2 ani si jumatate.

Dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni se aplica si in cazul in care minorul este condamnat la pedeapsa inchisorii stabilita separat pentru mai multe infractiuni savarsite inainte de a fi fost, anterior, condamnat pentru vreuna din ele. In aceasta situatie, pedeapsa concreta pentru fiecare infractiune se va stabili in limitele reduse la jumatate, iar sporul de pana la 5 ani, daca pedeapsa de baza ar fi considerata neindestulatoare, se aplica la acest maxim special rezultat in urma reducerii pedepsei legale la jumatate. Daca infractiunile concurente ar fi in forma de tentativa, pedeapsa s-ar aplica la jumatate din limitele pentru minori, la care se poate aplica sporul de pana la 5 ani.

In ipoteza cand, pentru o infractiune, minorul este pedepsit cu inchisoarea, iar pentru alta cu amenda, pedeapsa inchisorii va putea fi cumulata cu amenda in totul sau in parte (art.34 alin.1 lit."c" Cod penal).

Potrivit dispozitiilor art.38 lit."a" Cod penal, minorilor nu le sunt aplicabile sporurile de pedeapsa rezultate din starea de recidiva, deoarece hotararile de condamnare privitoare la infractiunile savarsite in timpul minortatii nu atrag starea de recidiva.

Daca minorul a savarsit doua fapte si, prin hotarari deosebite a fost condamnat pentru una din acele fapte la pedeapsa inchisorii, iar, pentru cealalta fapta, s-a luat fata de el o masura educativa, aceasta masura se va revoca, deoarece nu este compatibil ca minorul sa fie supus, in acelasi timp, atat la executarea pedepsei inchisorii, cat si la o masura educativa.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei

Art.110 Cod penal prevede posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei ca mijloc de individualizare a executarii pedepsei, aplicabile minorilor, fara insa a preciza conditiile cuprinse in art.81-86 Cod penal, cat si acelea din art.86 - 86⁶ privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, in art.110², introdus prin art.1 pct.42 din Legea nr.140/1996 pentru modificarea si completarea codului penal, se arata ca 'odata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate minorului, in conditiile art.110 Cod penal, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incredintarea minorului unei persoane sau institutii din cele aratate in art.103, putand stabili, totodata, pentru minor, una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art.103 alin.3, iar dupa implinirea varstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute in art.86 Cod penal.'

In cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei dispusa cu privire la minor, termenul de incercare este compus din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, pe care il stabileste instanta, iar daca minorul este condamnat la pedeapsa amenzii, termenul de incercare este de 6 luni.

In mod facultativ, instanta poate stabili ca minorul sa indeplineasca una sau unele obligatii prevazute de art.103 alin.3 Cod penal.

In ceea ce priveste conditia impusa privind repararea prejudiciului, pentru a fi aplicabile dispozitiile art.181 Cod penal, se impune precizarea ca, la minor, raportat la posibilitatile mai reduse ale acestuia de a avea venituri, orice persoana interesata, avand in vedere principiul disponibilitatii, care guverneaza latura civila, poate achita paguba in asa fel incat, sa nu fie impedimente pentru instanta in a aplica suspendarea conditionata a aplicarii pedepsei. 

De altfel, art.84 Cod penal prevede ca revocarea suspendarii nu va avea loc daca condamnatul dovedeste ca nu a putut indeplini obligatiile civile stabilite in hotararea de condamnare pana la expirarea termenului de incercare.

Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei

Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei are loc in mod facultativ, daca minorul se sustrage de la indeplinirea obligatiei sau obligatiilor impuse de catre instanta, sau, cand a savarsit o noua infractiune din culpa in cursul termenului de incercare, pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva. In acest caz, suspendarea va putea fi mentinuta si se va putea aplica si pentru noua infractiune - suspendarea, iar pedepsele se vor cumula aritmetic, negasindu-si aplicabilitatea principiul de calcul al cumulului juridic.

Anularea suspendarii executarii pedepsei, astfel cum este prevazuta in art.85 Cod penal, are loc cand se descopera ca minorul condamnat mai savarseste o infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea sau pana la ramanerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea termenului de incercare si se vor aplica dispozitiile referitoare la concursul de infractiuni sau la pluralitatea intermediara, dupa caz, deoarece recidiva nu se poate retine conform art.38 Cod penal in sarcina inculpatilor minori.

Daca pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste doi ani, instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei al carei termen de incercare se va calcula de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Daca minorul nu a comis din nou a infractiune in cursul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, el va fi reabilitat de drept.

In perioada termenului de incercare minorul trebuie sa se supuna unor masuri de supraveghere si sa indeplineasca unele obligatii astfel cum sunt ele prevazute in art.103 alin.3 Cod penal:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

De asemenea, s-ar impune luarea si a altor masuri de supraveghere, care sa fie in acelasi timp si obligatii ale minorului, cum ar fi:

- sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui, sau la alte organe stabilite de instanta (Parchet, Politie). De asemenea, asa cum prevede si proiectul legii privind probatiunea, din 11.04.1997, minorii sunt obligati sa se prezinte si la agentul de probatiune, pentru ca acesta, din perioada in perioada, sa poata verifica comportamentul acestora si, daca au respectat masurile de supraveghere impuse.

- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta, si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea, masura care opereaza indiferent daca minorul ar locui la parinti sau in alta parte.

- sa anunte si sa justifice schimbarea locului de munca.

-sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta, indiferent ca este intretinut de parinti sau alte persoane sau are venituri proprii din munca.

Daca suspendarea a fost dispusa, instanta are latitudinea sa impuna minorului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii, in afara celor prevazute in art.103 alin.3 Cod penal:

- sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare, ceea ce implica faptul ca condamnatul dovedeste ca isi castiga mijloacele de existenta dintr-o activitate utila sau ca urmeaza o forma de invatamant.

- sa nu se schimbe domiciliul sau resedinta avuta, ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita decat in conditiile fixate de lege, pentru ca, numai astfel, se poate asigura supravegherea minorului.

- sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, aceasta masura avand un rol preventiv, pentru ca poate fi vorba de acele locuri care ar favoriza savarsirea de infractiuni.

- sa nu intre in legatura cu anumite persoane ca cele care au fost condamnate pentru infractiuni de prostitutie, proxenetism, alcoolici, traficanti sau consumatori de droguri.

- sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

Spravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta se face de judecatorul desemnat cu supravegherea condamnatului sau de organele stabilite de instanta sau, asa cum s-a mai aratat, de agentul de probatiune instituit prin proiectul legii de probatiune din 11.04.1997.

Aceste organe au obligatia de a sesiza instanta in caz de neindeplinire a obligatiilor, in vederea aprecierii daca este cazul sa revoce suspendarea ori sa dispuna prelungirea termenului de incercare cu cel mult trei ani, sau sa dispuna executarea in intregime a pedepsei, in conformitate cu art.86 Cod penal. Executarea se va face la un loc de detinere, desi legea nu prevede, pentru ca in alt loc nu ar fi posibil, fiind vorba de executarea pedepselor.

Dispunerea executarii in intregime impune faptul neluarii in considerare a timpului scurs din termenul de incercare, deoarece nu s-a executat nimic din pedeapsa, aceasta fiind suspendata.

Daca, in cursul termenului de incercare, cel condamnat a savarsit o noua infractiune, din culpa, instanta, in mod facultativ, poate revoca suspendarea, dar poate aplica suspendarea sub supraveghere si pentru aceasta fapta, daca sunt indeplinite conditiile legale. In aceasta situatie, nu va avea loc revocarea suspendarii si ca atare vor fi doua suspendari cu termen propriu.

Daca, pana la expirarea termenului de incercare, condamnatul minor nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendarii executarii sub supraveghere, cu exceptia cazului cand el dovedeste ca nu a avut posibilitatea de a indeplini acele obligatii (art.86 Cod penal combinat cu art.84 Cod penal).

Cand infractiunea nou savarsita in termenul de incercare este intentionata si pentru ea s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca, obligatoriu, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si dispune executarea pedepsei suspendate in intregime, la care adauga pedeapsa aplicata pentru a doua infractiune, in baza principiului de calcul al cumulului aritmetic.

Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca (art.86 - 86¹¹ Cod penal)

Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca de catre minor poate avea loc numai daca minorul este angajat si are varsta de 15 ani, asa cum prevad dispozitiile art.45 alin.4 din Constitutie.

Instanta va putea dispune acest mijloc de individualizare a executarii pedepsei, tinand seama de gravitatea faptei comise, de imprejurarile in care a fost savarsita, de conduita profesionala etc. si considera ca sunt temeiuri suficiente ca scopul sa fie atins fara privare de libertate, daca unitatea in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea isi da acordul si este indeplinita conditia ca pedeapsa aplicata de instanta sa fie de cel mult 5 ani, neavand relevanta daca a mai fost condamnat anterior, deoarece nu se ia in considerare la starea de recidiva.

In art.86⁷ alin.3 Cod penal, se prevede ca nu se poate dispune executarea pedepsei inchisorii la locul de munca in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani. Avand in vedere ca legiuitorul prevede limite de pedeapsa reduse la jumatate pentru minori si cum nu exista limita speciala maxima mai mare de 25 de ani, deci, pentru minori va fi maximul de 12 ani si 6 luni, in urma reducerii la jumatate, aceasta inseamna ca si pentru ei, aceasta conditie ar opera, pentru ca maximul pedepsei inchisorii ar fi de 12 ani si 6 luni, iar nu mai mare, deci oricum mai mare de 12 ani.

Consideram ca intentia legiuitorului este de a lua in considerare limita maxima speciala prevazuta in cod, fara a fi redusa la jumatate, deoarece ar insemna ca minorul va putea, in principiu, sa execute pedeapsa inchisorii, pentru orice infractiune, cu exceptia celor prevazute in mod expres in alin. 3 art.86 Cod penal, vatamarea corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, viol, talharie si tortura.

Executarea in acest fel se poate dispune si daca minorul de 16 ani nu desfasoara o activitate remunerata la data aplicarii pedepsei.

In ceea ce privesc aspectele legate de retinerea din venituri, in procent de 15-40 % in cazul minorilor, acestea se reduc la jumatate, in conformitate cu dispozitiile art.86 lit."a" Cod penal.

Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte una sau mai multe din obligatiile prevazute in art.86 Cod penal.

Cand condamnatul isi pierde total capacitatea de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca, si, tinand seama de imprejurarile care au determinat incapacitatea si de criteriile de individualizare a pedepsei prevazuta in art.72 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art.81 sau 86 Cod penal, deci fie suspendarea conditionata, fie sub supraveghere.

Revocarea si anularea executarii pedepsei la locul de munca pot avea loc in aceleasi conditii in care au loc revocarea si anularea suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei.

Daca condamnatul mai savarseste o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, si aceasta a fost descoperita mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata ca executata, instanta, daca nu sunt intrunite conditiile pentru a putea dispune executarea pedepsei la locul de munca, anuleaza executarea pedepsei in acest loc. Pedeapsa se va stabili, in acest caz, conform regulilor de la concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara sau recidiva.

Cand infractorul minor savarseste din nou o infractiune, dupa o condamnare definitiva, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia ori in stare de evadare, sunt incidente prevederile art.40 Cod penal, daca i s-a aplicat o pedeapsa, si pentru a nu se crea o situatie identica cu cea a recidivistilor, sanctiunea se stabileste dupa regulile concursului de infractiuni.

4.4.2. Executarea

Pedeapsa inchisorii aplicata minorilor care raspund penal se diferentiaza de pedeapsa aplicata infractorilor majori nu numai prin cuantum, dar si prin felul in care este reglementata executarea acestei pedepse.

Potrivit art.57 alin.3 Cod penal 'minorii condamnati la pedeapsa inchisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, asigurandu-li-se posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor'.

In art.1 din Legea nr.8/1973, se arata ca pedeapsa inchisorii se executa in baza mandatului de executare emis in temeiul unei hotarari judecatoresti de executare, in penitenciare, unde minorii vor fi tinuti separati de majori sau in locuri de detinere special create pentru aceasta categorie de condamnati (art.3 alin.2).

In locurile de detinere, minorii condamnati sunt supusi, in timpul executarii pedepsei, unor actiuni de reeducare deosebita, pentru a se putea incadra rapid in viata sociala, in masura in care sunt asigurate toate conditiile acestea pentru reinsertia sociala.

Minorii care, de la primirea in locul de detinere, mai au de executat cel putin 6 luni inchisoare, vor continua invatamantul general obligatoriu si li se va asigura posibilitatea sa dobandeasca o pregatire profesionala potrivit cu gradul de scolarizare si cu aptitudinile lor.

In alta ordine de idei, detinerea minorului in continuare in locurile de detinere destinate acestora si in regimul prevazut pentru ei ofera posibilitatea sa se actioneze asupra lui in vederea reeducarii sale. Transferarea acestor condamnati la implinirea varstei de 18 ani in locurile de detinere pentru majori, pe langa ca i-ar priva de aceste avantaje, ar avea o influenta negativa asupra lor, deoarece ar veni in contact cu niste infractori cu un grad de pervertire si de decadere morala mult mai mare. Tot din punct de vedere al executarii pedepsei inchisorii, minorul beneficiaza de conditii mai favorabile si in ceea ce priveste obtinerea liberarii conditionate. Aceasta se poate acorda insa numai daca cei condamnati in timpul minoritatii au executat fractiunea de pedeapsa mentionata inainte de implinirea varstei de 18 ani.

Liberarea conditionata, potrivit art.450 Cod pr.pen., se dispune la cerere sau la propunerea facuta de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere. Referitor la libertatea conditionata a minorilor, art.110 alin.3 Cod penal prevede ca, odata cu acordarea liberarii conditionate, se poate dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii aratate in art.103 Cod penal. Astfel, supravegherea va fi dispusa de catre instanta care acorda liberarea conditionata, adica judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere (art.450 Cod pr.pen.).

Munca se va desfasura cu respectarea normelor referitoare la protectia muncii, numai cu avizul medicului penitenciarului.

Condamnatii minori au dreptul la odihna, plimbare, asistenta sanitara, dreptul la petitie, dreptul de a primi vizite, carti, ziare, etc.

4.5. Pedepse care nu se aplica minorului

A. Pedeapsa detentiunii pe viata

In art.109 alin.2 Cod penal se prevede ca, atunci cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului inchisoarea de la 5 la 20 de ani.

Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii pe timp determinat este conditionata de existenta starii de minoritate la data savarsirii infractiunii, indiferent daca la data judecarii si solutionarii cauzei faptuitorul a devenit major.

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata infractorilor minori se bazeaza pe conceptia ca acestia nu-si dau bine seama de fapta ce o savarsesc, nu au experienta de viata necesara.

B. Pedepsele complementare

O alta diferentiere a tratamentului juridic al infractorilor minori, spre deosebire de cel al majorilor, il constituie inaplicabilitatea pedepselor complementare fata de minori (art.109 alin.3 Cod penal).

Prevederile textului de mai sus se aplica prin aceea ca pedepsele complementare executandu-se de regula dupa executarea pedepselor principale ar constitui o piedica in calea redresarii morale si materiale a minorului.

Ratiunea inlaturarii pedepselor complementare este aceea de a nu afecta viata minorilor in societate dupa ce vor deveni majori.

Sintagma 'nu se aplica minorului' trebuie inteleasa in sensul ca pedepsele complementare nu se aplica numai persoanelor care la data condamnarii aveau calitatea de minor, ci si persoanelor care la data condamnarii devenisera intre timp majore, fiind necesara existenta starii de minoritate doar la data savarsirii infractiunii.

C. Ca si in cazul pedepselor complementare, si pentru aceeasi ratiune, incapacitatile sau decaderile prevazute in legi speciale ca urmare a unor condamnari, nu sunt aplicabile minorilor.

Alin.4 al art.109 Cod penal dispune in acest sens ca 'condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii, nu atrag incapacitati sau decaderi', este deci indiferenta varsta faptuitorului la data condamnarii.

Incapacitatile si decaderile la care se refera textul citat nu sunt insa cele derivate din aplicarea pedepselor complementare si accesorii, ci este vorba de incapacitati si decaderi care nu sunt pronuntate de instanta si nici prevazute in cuprinsul hotararii de condamnare, ci constatate si aplicate de alte organe, dupa ce hotararea a ramas definitiva si pedeapsa s-a executat.

Ocrotirea acordata minorilor este compatibila cu inlaturarea interzicerii de drepturi si decaderi dupa terminarea pedepsei, deoarece, cel care a savarsit o fapta penala in timpul minoritatii nu ramane stigmatizat de consecintele acestei fapte in cadrul pozitiei pe care este chemat s-o ocupe in viata sociala

Reglementarile in materie ale noului Cod Penal

Analizand prevederile noului Cod Penal in materia pedepselor aplicabile minorilor, trebuie sa pornim de la imprejurarea ca in acest act normativ regimul pedepselor in general a suferit modificari fata de reglementarea anterioara. Vom analiza pe scurt care sunt aceste reglementari, urmand sa prezentam apoi modul in care acestea se aplica infractorilor minori, in situatiile unde apar modificari in raport cu reglementarea in vigoare.

Regimul pedepselor in reglementarea noului Cod Penal

Noul Cod Penal prevede doua categorii de pedepse principale, urmand distinctia pe care o face intre cele doua tipuri de infractiuni: crime si delicte.

Pedepsele principale pentru crime sunt detentiunea pe viata si detentiunea severa intre 15 si 30 de ani.

Pedepsele principale pentru delicte sunt inchisoarea stricta intre un an si 15 ani inchisoarea intre 15 zile si un an, amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 lei si 1.000.000 lei si munca in folosul comunitatii, intre 100 si 500 de ore.

4.6.2. Pedepsele ce pot fi aplicate minorilor

In functie de pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savirsita de catre minor, i se va aplica, daca este necesar, o pedeapsa mai usoara, in conformitate cu prevederile articolului 123. din noul Cod Penal, dupa cum urmeaza

In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa cu detentiunea pe viata, minorului i se va aplica pedeapsa cu inchisoarea stricta intre un an si 15 ani In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii severe, se aplica pedeapsa cu inchisoarea stricta de la 3 la 12 ani.

Pentru infractiunile pedepsite cu inchisoarea stricta, minorului i se va aplica pedeapsa inchisorii stricte intre limitele reduse la jumatate ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, fara ca minimul inchisorii stricte aplicabile minorului sa depaseasca 3 ani.

Pentru infractiunile pedepsite cu pedeapsa inchisorii, minorului i se poate aplica aceasta pedeapsa intre limitele reduse la jumatate ale pedepsei prevazute pentru infractiunea respectiva.

Pentru alte infractiuni, se mai pot aplica minorului pedeapsa cu amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si 180 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 lei si 500.000 lei si pedeapsa cu munca in folosul comunitatii, intre 50 si 250 de ore.

Se poate observa ca noua reglementare nu va aduce schimbari de esenta. Se va aplica in continuare acelasi principiu al reducerii la jumatate a limitelor pedepselor atunci cand acestea se aplica infractorilor minori. De observat ar fi faptul ca vor exista doua pedepse principale distincte care nu pot fi aplicate minorilor: pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa detentiunii severe.

Faptul ca minorului nu i se poate aplica pedeapsa detentiunii severe intre 15 si 30 de ani se poate justifica prin analogie cu neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata, in baza considerentului ca minorii nu-si dau bine seama de consecintele faptei savarsite, neavand experienta de viata necesara.

In ceea ce priveste pedepsele complementare si incapacitatile sau decaderile prevazute in legi speciale, acestea nu se vor aplica minorilor nici sub viitoarea reglementare.

Regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate minorului nu sufera nici el modificari de esenta.

In ceea ce priveste executarea pedepselor, noul Cod Penal nu mai stabileste explicit un regim de executare, dispunand doar, in art. 123. alin. (2), ca pedepsele aplicate minorului se executa in regimul prevazut in legea pentru executarea pedepselor.

4.6.3. Renuntarea la pedeapsa aplicabila minorului

In articolul 126, noul Cod Penal prevede posibilitatea ca instanta de judecata sa renunte la aplicarea unei pedepse minorului. Instanta poate recurge la aceasta solutie daca sunt indeplinite cumulativ mai multe conditii:

-infractiunea comisa de catre minor sa fie sanctionata cu pedeapsa inchisorii sau cu pedeapsa inchisorii stricte de cel mult doi ani,

-minorul sa nu fi avut antecedente penale

-sa se fi acoperit prejudiciul cauzat

minorul sa fi dat dovezi temeinice ca se poate indrepta chiar fara aplicarea unei pedepse.

Coroborand prevederile acestui articol cu cele ale articolului 114, care prevede ca "Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa", tragem concluzia ca in cazul adoptarii solutiei prevazute de articolul 126, judecatorul este obligat sa inlocuiasca pedeapsa pe care renunta sa o pronunte cu o masura educativa.

Articolul 126, prin conditia pe care o contine, referitor la faptul ca judecatorul nu poate renunta la aplicarea pedepsei decat daca aceasta nu depaseste 2 ani, pare sa implice, prin contrar, ca judecatorul nu ar putea renunta la aplicarea pedepsei in celelalte cazuri, adica atunci cand pedeapsa prevazuta de lege este mai severa.

4.6.4. Amanarea aplicarii pedepsei minorului

Articolul 127. din noul Cod Penal prevede posibilitatea ca instanta, dupa stabilirea pedepsei, sa amane aplicarea acesteia, daca sunt andeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

legea sa prevada pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii sau a inchisorii stricte de cel mult 5 ani

-minorul sa nu aiba antecedente penale

-minorul sa fi acoperit prejudiciul cauzat sau sa dovedeasca ca are posibilitatea de a l acoperi

-minorul sa fi dat dovezi temeinice, dupa savarsirea faptei, ca se poate indrepta chiar fara aplicarea pedepsei.

Instanta trebuie sa fixeze in cuprinsul hotararii data la care urmeaza sa se pronunte asupra aplicarii pedepsei intervalul de timp cuprins intre aceasta data si data hotararii nu poate depasi doi ani. Pentru minor, acest interval constituie o perioada de proba.

In perioada de proba, dar inainte de implinirea de catre minor a varstei de 18 ani, instanta poate dispune incredintarea minorului unei persoane din cele aratate in art. 117 (parinti, parinte adoptiv, tutore, persoana de incredere), ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, putand sa dispuna totodata pentru minor unele din obligatiile prevazute in art. 117 alin. (3), adica sa nu frecventeze anumite locuri si persoane, sa frecventeze cursuri scolare din invatamantul general obligatoriu si sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

La expirarea perioadei de proba, optiunile instantei sunt doua, in functie de modul in care a inteles sa se comporte minorul in acest interval de timp

-Daca acesta a avut o conduita corespunzatoare, instanta poate sa renunte la aplicarea pedepsei

-Daca minorul nu a avut o conduita apreciata de instanta ca fiind multumitoare, instanta are doua optiuni, si anume sa mai amane inca o data, pentru acelasi termen, aplicarea pedepsei, sau sa dispuna aplicarea acesteia in limitele prevazute de lege.

Masura amanarii aplicarii pedepsei se deosebeste de cea a suspendarii pedepsei prin urmatoarele caracteristici

-legea impune anumite restrictii in privinta pedepselor a caror aplicare poate fi amanata, respectiv, acestea nu trebuie sa depaseasca nivelul inchisorii stricte pe cel mult 5 ani, in vreme ce pentru suspendarea executarii nu exista o asemenea restrictie.

in vreme ce suspendarea pedepsei presupune o pedeapsa deja stabilita si aplicata, amanarea inseamna de fapt decizia instantei de a nu il pedepsi pe minor, neaplicand pedeapsa si acordandu i acestuia un termen in care sa isi indrepte conduita, sub presiunea existentei unei pedepse deja stabilite, si care-I poate fi aplicata daca nu se va indrepta.

Apreciem ca aceasta masura va putea, prin efectul psihologic asupra minorului, duce la bune rezultate in directia reeducarii acestuia.

CAPITOLUL V.

P R A C T I C A J U D I C I A R A

Masura educativa a libertatii supravegheate. Limita de varsta pana la care poate fi aplicata (C.S.J., sectia penala, decizia nr.1369/1999, cu note de Dan Lupascu). Dreptul nr.2/2001, p.214.

Instantele anterioare au retinut faptul ca, dupa un plan mai dinainte stabilit, la data de 8 mai 1998, noaptea, inculpatul s-a urcat in conducta unui imobil apartinand societatii comerciale - parte civila, dupa care, folosindu-se de o bucata de fier, a desprins grilajul si a spart un geam. In continuare, impreuna cu un alt inculpat, au asigurat paza, in timp ce alti doi faptuitori s-au introdus in cladire, de unde au sustras moneda divizionara.

In aceeasi noapte si in aceleasi conditii, acestia si-au insusit bunuri alimentare din patrimoniul altei societati comerciale.

In fine, la data de 25 octombrie 1998, folosind copertina unui magazin, din aceeasi zona a orasului, cu aceeasi distribuire de sarcini, au deposedat patrimoniul privat de tigari cu o valoare de 5 milioane lei.

Faptele recurentului au fost incadrate in doua complicitati la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208, art.209 lit. a, g, i cu aplicarea art.41 alin.2, art.99 si art.33 lit.a Cod penal, dispunandu-se internarea intr-un centru de reeducare.

Recursul declarat vizeaza inlocuirea masurii cu libertatea supravegheata prev. de art.103 Cod penal.

Masura educativa dispusa de instanta este justa, criteriile de individualizare inscrise sub art.100 Cod penal respectandu-se intocmai. In sensul acestui text de lege, la alegerea sanctiunii care se aplica minorului ce raspunde penal, instantele judecatoresti sunt obligate sa tina seama nu numai de gradul de pericol social al faptei savarsite, ci si de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si a trait, precum si de orice alte elemente de natura a forma convingerea ca procesul educativ se poate definitiva cu sau fara supunere la programe educative intr-un centru de reeducare.

In speta, din ancheta sociala rezulta ca recurentul provine dintr-o familie cu mai multi copii minori, dezorganizata, parintii neocupandu-se constant de supravegherea si scolarizarea acestuia. Ca urmare, desi este in varsta de 16 ani, el nu a frecventat cursurile vreunei unitati de invatamant si nici nu desfasoara o alta activitate, aderand la medii criminogene si aflandu-se in evidenta pentru savarsirea altor abateri de genul celor care formeaza obiectul judecatii.

Aceste elemente unite si cu pericol social concret al activitatii infractionale descrise mai sus, desfasurate in timpul noptii, prin efractie, in grup, justifica concluzia ca atat reeducarea lui cat si preventia generala nu pot fi realizate decat intr-un centru institutionaizat astfel ca acesta, prin reeducare, sa nu mai incalce legea.

Masura internarii intr-un centru de reeducare

Nu se poate lua decat fata de inculpatul care, la data judecatii cauzei, nu devenise major, ci, daca pana la implinirea varstei de 18 ani, timpul este suficient pentru realizarea scopului prevazut de art.104 alin.1 Cod penal.

Prin sentinta penala nr.409 din 10 februarie 1998 a Judecatoriei Braila, s-a dispus aplicarea fata de inculpatul C.M., a masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare in scopul reeducarii minorului caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivita cu aptitudinile sale; aceasta masura se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani, cu posibilitatea prelungirii cu inca doi ani daca din aceasta dispozitie rezulta ca, pentru a-si atinge scopul, masura internarii nu se poate lua decat fata de un minor daca de la data pronuntarii hotararii si pana la majorat exista suficient timp pentru reeducare.

Prin urmare, masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare nu va putea fi luata fata de infractorul minor care, la data judecarii cauzei, a devenit major.

In speta, din actele dosarului rezulta ca, la data de 10 februarie 1998, cand a fost judecata cauza si cand instanta a dispus luarea masurii internarii intr-un centru de reeducare fata de inculpat acesta devenise major, avand 18 ani si 20 de zile, instanta pronuntand o hotarare cu incalcarea legii.

In consecinta, hotararea atacata a fost casata cu trimitere la prima instanta pentru rejudecare.

(C.S.J., decizia nr.2278 din 4 iunie 1999)

Pedeapsa aplicabila minorului.

Pentru o infractiune de furt calificat (art.208, art.109 lit. a si c Cod penal) savarsita in ziua de 28 septembrie 1992, inculpatei - minora, i s-a aplicat pedeapsa de 1 an inchisoare a carei executare a fost suspendata conditionat.

Impotriva acestei solutii, parchetul a declarat recurs, invocand ca temei de casare prevederile art.385 pct.14 Cod pr.pen; se sustine ca, intrucat inculpata este minora, instanta de fond trebuie sa-I aplice o masura educativa in baza Decretului nr.218/1997, care constituie legea penala mai favorabila, astfel ca, pedeapsa privativa de libertate apare ca nelegala.

Conform art.385 pct.14 Cod pr.pen. invocat de parchet, constituie caz de casare aplicarea unei pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege, dar, potrivit art.109 Cod penal, aplicat de judecatorii fondului, pedeapsa de un an inchisoare se situeaza in limitele prevazute de textele legale sus-mentionate. Cazul de casare prevazut de art.385 pct.20 Cod pr.pen, deoarece, la data savarsirii faptei, Decretul nr.218/1977, considerat a cuprinde conditii mai favorabile, era in vigoare, iar Legea nr.104 din 1 octombrie 1992 - adica legea care a intervenit in sensul art.385 pct.20 Cod pr.pen. - nu constituie o lege mai favorabila in raport cu legea existenta.

Recursul, fiind nefondat, a fost respins.

(C.A. Bucuresti, sectia penala, decizia nr.165/1996)

B I B L I O G R A F I E

1. M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, I.Vida - Constitutia Romaniei comentata si adnotata, 1992, p.110;

2. Matei Basarab, Drept Penal, Parte Generala, Editura Lumina Lex, Cluj Napoca, 1997, p.258;

3. A. M. Guerry, Essai sur la statistique morale en France, Paris, 1834;

4. Marioara Petcu, Delincventa, repere psiho-sociale;

5. N.Mitrofan, V. Zdrenghea, T.Butoi, Psihologie judiciara, p.280;

6. Gheorghita Mateut, Criminologie (note de curs), Arad, 1993;

7. D.P.Banciu, S.M.Radulescu, M.Voicu - Introducere in sociologia deviatiei, A.S.E. Bucuresti;

8. V.Dongoroz, S.Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu, V.Rosca - Explicatii teoretice ale Codului penal roman- Partea speciala, vol.II, Bucuresti, 1970;

9. I.Oancea, Tratat de drept penal, partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997;

10. Vintila Dongoroz, Drept Penal, Bucuresti, 1939;

11. L.Biro, M.Basarab, Curs de drept penal, parte generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993;

12. Scrin M.Radulescu, Dan Baciu - Introducere in sociologia delincventei juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990;

13. Mircea Sandu Godea, Minoritatea in dreptul penal roman, Editura Servo-Sat, 1998;

14. Culegere de practica judiciara 1992- Casa de Editura si Presa 'Sansa' SRL, Bucuresti, 1993;

15. C.Mitrache, Dreptul penal roman, parte generala, Bucuresti, 1997;

16. Gh.Buzatu, Reeducarea morala, Jurnalul National, nr.2/1965;

17. V.Ramureanu, Masuri educative ce se pot lua fata de minorul infractor- internarea intr-un centru medical-educativ, Revista Romana de Drept nr.7/1971, p.16;

18. Ordonanta de Urgenta privind protectia copilului aflat in dificultate, a Guvernului Romaniei, in Monitorul Oficial nr.120 din 12 iunie 1997;

19. St.Danet, V.Papadopol, Individualizarea judecatoreasca a pedepselor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985;

20. Matei Basarab, Drept procesual penal, partea aII-a, editura aII-a, revazuta si adaugita, 1973 ;

21. Constitutia Romaniei, Codul penal roman, Codul de procedura penala;

22. T.Vasiliu, A. Antoniu, St.Danes, G.Daranga, D.Lucimescu, V.Papadopol, D.Pavel, Codul Penal al R.S.R. - comentat si adnotat, partea generala, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972;

23. M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, F.Vasilescu, I.Vida, Constitutia Romaniei -comentata si adnotata, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992;

24. C.Mitrache, Masurile educative, Drept penal, parte generala, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1983;

25. Legea nr.104 din 1 octombrie 1992, Monitorul Oficial nr.244 din 1 octombrie 1992.