PERSOANA FIZICA. ATRIBUTE DE IDENTIFICARE
NUMELE
Numele este o notiune complexa a carei nastere din punct de vedere istoric este rezultatul unui uzaj indelungat. El reprezinta elementul principal inca de la nasterea persoanei.
Numele este acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat in familie si societate prin cuvintele stabilite in conditiile legii.
Temeiul legal al numelui este Decretul 31/1954, care - in art. 12, alin. 2 - dispune: " 747i88h Numele cuprinde numele de familie si prenumele".
Numele de familie este acea componenta a numelui care indica legatura persoanei fizice cu o anumita familie si o desemneaza in raporturile sale.
Prenumele desemneaza in vorbirea comuna numele de botez. Acesta este format din unul sau mai multe cuvinte si identifica o persoana in raport cu ceilalti membri ai aceleiasi familii.
Conform decretului 31/1954, orice persoana are dreptul la nume stabilit sau dobandit potrivit legii.
Caracterele juridice ale numelui
In general, doctrina evidentiaza urmatoarele caractere juridice ale dreptului la nume:
Este un drept absolut;
Este inalienabil;
Este legal;
Este personal;
Este unitar si universal.
Stabilirea numelui
Prin stabilirea sau dobandirea numelui se intelege operatiunea juridica de atribuire a numelui de familie si a prenumelui copilului nascut.
La stabilirea numelui concura parintii copilului si autoritatea publica prevazuta de lege, care are un caracter subsidiar.
Stabilirea numelui de familie
In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia, exista 3 ipoteze de dobandire a numelui de familie (filiatia reprezinta legatura de rudenie in linie dreapta intre parinti si copii):
a) Ipoteza copilului din casatorie;
b) Ipoteza copilului din afara casatoriei;
c) Ipoteza copilului nascut din parinti necunoscuti.
Art. 62 din Codul Familiei reglementeaza materia numelui familiei prin doua situatii distincte:
a) Cea in care parintii au nume de familie comun;
b) Cea in care parintii au nume de familie diferit.
Daca parintii au nume de familie comun, copilul va lua numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Daca parintii au nume diferite, copilul va lua numele stabilit prin invoiala parintilor.
In cazul copilului nascut din afara casatoriei, exista doua situatii:
a) Copilul nascut care si-a stabilit filiatia mai intai fata de un parinte, care este de regula mama;
b) Copilul si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti inainte sau concomitent cu declararea nasterii sale.
In cazul copilului nascut din parinti necunoscuti, din ordonanta 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui persoanei fizice rezulta doua situatii:
a) Cea a copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti;
b) Cea a copilului abandonat in spital, fara a se putea stabili identitatea acestuia intr-un termen de 30 de zile.
Modificarea numelui de familie nu trebuie confundata cu schimbarea numelui.
Ea este determinata de schimbari in filiatie si se produce in urmatoarele cazuri:
a) Copilul nascut din parinti necunoscuti isi stabileste filiatii fata de unul sau ambii parinti;
b) Copilul din afara casatoriei si-a stabilit filiatia ti fata de al doilea parinte;
c) Paternitatea copilului din casatorie a fost tagaduita, iar actiunea a fost recunoscuta.
Adoptia atrage o modificare a starii civile a persoanei care poate avea efecte atat asupra numelui, cat si asupra prenumelui.
Schimbarea numelui de familie
Prin aceasta se intelege inlocuirea acestuia la cerere cu un alt nume de familie prin decizie administrativa emisa de autoritatea competenta.
Temeiul legal este ordonanta 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui, serviciul public comunitar indeplinind urmatoarele functii:
a) Eliberarea cerificatelor de stare civila;
b) Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, precum si a mentiunilor si modificarilor intervenite in statutul civil, domiciliul sau resedinta persoanei fizice;
c) Intocmirea si pastrarea registrelor de stare civila in conditiile legii;
d) Intocmirea, completarea, rectificarea, anularea sau reconstituirea actelor de stare civila, precum si a oricaror alte mentiuni facute pe actele de stare civila;
e) Constituirea, actualizarea si administrarea registrului local de evidenta a populatiei, care contine datele de identificare si adresele cetatenilor care au domiciliul in raza de competenta teritoriala.
DOMICILIUL
Ca si numele, domiciliul e un element de identificare a persoanei fizice care, desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ ne vom opri doar la raporturile civile.
Prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu prin indicarea unui loc cu semnificatie de domiciliu.
Legat de elementele de identificare a domiciliului, sunt numeroase situatii in care in ramurile de drept intalnim situatii identice.
Cu privire la caracterele juridice, domiciliul fiind un drept personal nepatrimonial, el este insotit de toate atributele unui asemenea drept: opozabilitatea, inalienabilitatea, imprescribilitatea, presonalitatea, universalitatea, la care mai pot fi adaugate stabilitatea, unicitatea si obligativitatea.
Domiciliile pot fi comune si legale.
Domiciliul comun il definim placand de la Art. 13 din Decretul 31/1954 care arata ca persoana fizica se individializeaza in spatiu prin locuinta sa statornica si principala.
Domiciliul legal este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane:
a) Minorii au stabilit domiciliul la: parinti, parintele la care locuieste statornic, parintele care il ocroteste, tutore.
b) Interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore;
c) Cel ocrotit prin curatela are domicliul legal la curator sau la cel pe care il reprezinta.
Domiciliul conventional desemneaza locuinta (adresa) stabilita conform acordului de vointa al partilor actului (parintilor) in scopul solutionarii litigiilor si comunicarii actelor de stare civila.
Resedinta este acel element de identificare in spatiu a persoanei fizice prin indicarea locuintei vremelnice sau temporare.
STAREA CIVILA
Starea civila este un drept personal nepatrimonial menit sa individualizeze persoana fizica, reprezentand mijlocul juridic care releva calitatea persoanei fizice.
Sunt acte de stare civila urmatoarele:
Recunoasterea de filiatie;
Adoptia;
Casatoria;
Hotararile judecatoresti definitive si executorii in actiunile de stare civila.
Fapte de stare civila: nasterea (data si locul), moartea (data si locul) si sexul.
Pentru dreptul civil actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare, mai ales sub aspectul valabilitatii.
Pentru dreptul administrativ, actul de stare civila este intocmai inregistrarea de stare civila.
Cu privire la aceste aspect, mai pot fi mentionate urmatoarele:
Minorul de 14 ani isi dovedeste domiciliul cu cartea de identitate;
Daca este necesar, minorul poate utiliza hotararea judecatoreasca de incredintare.
Rectificarea actelor de stare civila
Incepand cu 8 sptembrie 2006, devin aplicabile prevederile Legii 117 din 4 mai 2006 publicata in Monitorul Oficial din 2006, pentru modificarea si completarea Legii 119/1996 cu privire la actele de stare civila.
Rectificarea unei rubrici din actul de stare civila presupune indreptarea unei erori materiale comise cu ocazia inregistrarii.
Rectificarea se face prin dispozitia primarului, care are in pastrare actul de stare civila.
Cererea de rectificare va fi insotita de acte doveditoare si se depune la serviciul public comunitar care are in pastrare actul civil.
Cererea va fi solutionata in termen de 30 de zile prin emiterea dispozitiei de catre primar si i se comunica solicitantului in termen de 10 zile de la data emiterii.
|
