PLANIFICAREA ACTIVITATII DE URMARIRE PENALA SI CERCETAREA LA
FATA LOCULUI
Notiunea, scopul si importanta cercetarii locului faptei
Notiunea. Codul de procedura penala, în art. 30 alin. ultim, defineste locul savârsirii
infractiunii ca fiind "Locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori
locul unde s-a produs rezultatul acesteia".
Caracteristicile cercetarii locului faptei
Importanta cercetarii locului faptei 212s1814c
Sarcinile cercetarii locului faptei 212s1814c
Aspecte de ordin procesual
Cercetarea locului faptei se consemneaza într-un proces-verbal care trebuie sa
cuprinda:
a) datele mentionate în art. 91 C. pr. pen: data si locul unde este încheiat; numele,
prenumele, calitatea celui care îl încheie si unitatea din care face parte; numele, prenumele,
ocupatia si adresa martorilor asistenti; descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a
masurilor luate; modificarile survenite; persoanele care le-au facut; în ce scop; persoanele gasite
la locul faptei; numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesulverbal,
obiectiile si explicatiile acestora; mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale;
b) alte date cerute de art. 131 C. pr. pen.: descrierea amanuntita a situatiei locului; urmele
gasite, fixate si ridicate; sa se precizeze locul în care au fost descoperite, distantele fata de
anumite repere (fereastra,
descrierea caracteristicilor de identificare (model, marca, tip, serie), dimensiuni, culoare, forma,
calitate; starea urmei sau a obiectului (curata, murdara, calda, fierbinte, rece, înghetata, topita, cu
miros, în putrefactie, fara miros etc.); conditiile în care au fost descoperite; descrierea metodelor
folosite pentru ambalare, etichetare si sigilare; cantitatile ridicate; împrejurarile negative
(controversate) constatate si masurile luate pentru clarificarea lor; starea timpului: ploaie,
ninsoare, caldura, ger, vânt etc.; masurile luate fata de victime, faptuitori, obiecte implicate în
eveniment; fotografiile judiciare efectuate: fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia
obiectelor principale, fotografiile de detaliu si masuratorile fotografice, precizându-se marca
aparatului folosit si a filmului; mentiuni cu privire la înregistrarile efectuate: înregistrarea pe
banda videomagnetica ori înregistrari foto si video-digitale; tehnica de iluminare utilizata;
mentiuni despre întocmirea planului-schita, cu precizarea scarii la care s-a întocmit ori despre
desenul-schita realizat; rezultatul folosirii câinelui de urmarire; observatiile persoanelor
participante, mijloacele materiale de proba ridicate de la locul faptei si cele lasate în custodie,
precum si obiectiile faptuitorului; ora începerii si ora terminarii cercetarii locului faptei, cu
precizarea conditiilor meteorologice si de vizibilitate pe parcursul cercetarii; numarul de
exemplare si destinatia acestora.
Procesul-verbal trebuie sa fie întocmit într-un stil clar, precis si concis, sa prezinte în mod
obiectiv situatia constatata la locul faptei. Procesul-verbal se semneaza de catre organul judiciar,
martori asistenti si de alte persoane, pe fiecare pagina, iar locurile ramase libere se bareaza. În
procesul-verbal nu se consemneaza opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la
modul în care s-a comis fapta si persoana faptuitorului. Este preferabil ca procesul-verbal sa fie
redactat la locul faptei, pentru a nu se omite amanunte relevante pentru cercetare.
Efectuarea cercetarii propriu-zise se va desfasura în doua faze: faza statica si faza
dinamica, stabilite conventional, dupa urmatoarele reguli tactice generale: cercetarea locului
faptei se va face de îndata, evitându-se însa graba si superficialitatea; cercetarea locului faptei
trebuie sa se faca în baza unui plan judicios si riguros; cercetarea locului faptei trebuie sa fie
obiectiva; cercetarea locului faptei 212s1814c trebuie sa fie sistematica si completa; echipa de cercetare va fi
condusa de un sef care va coordona toate activitatile si va directiona investigarea; respectarea
stricta a normelor procedurale.
Fazele cercetarii locului faptei
În faza statica, se vor desfasura urmatoarele activitati: fotografierea de ansamblu a
persoanelor care au fost gasite la locul faptei; se consemneaza primele informatii de la politistii
care au asigurat paza, pentru stabilirea eventualelor modificari survenite; delimitarea teritoriala a
zonei cercetate; parcurgerea locului faptei pentru cunoasterea ambiantei si identificarea unor
repere pentru investigare; orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalistic;
determinarea punctului de începere, precum si a sensului si directiei cercetarii.
În faza dinamica, cea mai importanta etapa a cercetarii locului faptei, se vor executa
urmatoarele activitati: examinarea minutioasa a cadavrului si a obiectelor purtatoare de urme;
fotografierea obiectelor
principale si a cadavrului; executarea masuratorilor fotografice
bidimensionale; descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor; descoperirea si examinarea
instrumentelor (obiectelor) folosite la comiterea infractiunii; definitivarea schitei locului faptei
sau a schitelor: schita de orientare, schita locului faptei, schita unei portiuni de la locul faptei si
a obiectelor principale, schita urmelor si schita de detaliu; ambalarea, etichetarea si sigilarea
urmelor; audierea persoanelor suspecte, a martorilor si a victimei, cu respectarea regulilor
tactice ale ascultarii. Daca este posibil, declaratiile sa fie înregistrate pe banda magnetica si
videomagnetica; stabilirea semnalmentelor si portretului robot ale faptuitorului si declansarea,
dupa caz, a urmaririi generale;
Organizarea si planificarea cercetarii penale
Necesitatea si importanta planificarii cercetarii penale
Principiile planificarii: Principiul individualitatii; Principiul dinamismului.
Principalele elemente ale planului de cercetare penala: activitatile care urmeaza a fi
executate în orice etapa, pentru clarificarea împrejurarilor în care s-a comis fapta, precum si cu
privire la persoana faptuitorului; identificarea, urmarirea si prinderea infractorilor; repararea
prejudiciului cauzat; masuri asiguratorii; masuri preventive; versiunile care trebuie sa fie
verificate etc.
În practica si-a dovedit utilitatea formula celor 7 întrebari: Ce fapta s-a comis? Unde
s-a comis? Când s-a comis? Cine este faptuitorul? Cum a comis fapta? Cu ajutorul cui? În ce
scop?
Versiunile de urmarire penala
Clasificarea versiunilor: versiuni principale, care se refera la fapta, în întregul ei, sau la
elementele constitutive ale acesteia (subiect, latura subiectiva, obiect, latura obiectiva); versiunile
privitoare la natura faptei savârsite au o importanta deosebita, deoarece se va stabili daca s-a
comis o fapta care atrage raspunderea penala sau culpa; versiunile privitoare la subiectul
infractiunii pornesc de la date faptice ca: urmele descoperite la locul faptei, modul de operare,
relatarile martorilor despre semnalmentele si îmbracamintea faptuitorului s.a. Ele sunt importante
pentru formarea cercului de banuiti; versiunile care se refera la latura subiectiva a infractiunii au
în vedere forma motivatiei si mobilul; versiunile care privesc obiectul infractiunii se elaboreaza
rar, întrucât se suprapun versiunilor referitoare la mobilul si scopul infractiunii. Obiectul
infractiunii este cunoscut de la început sau devine cunoscut pe masura verificarii celorlalte
versiuni; versiunile care au în vedere latura obiectiva a infractiunii privesc modurile de operare,
locul si timpul infractiunii, împrejurarile în care a fost comisa.
|
