POLITICA DE CONCURENŢĂ SI CELELATE POLITICI COMUNITARE. CADRUL GENERAL
Politica de concurentă. Precizări generale
Dreptul comunitar al concurentei, simbolizat, de la început,prin art. 85 si 86 din Tratatul de la Roma - devenite art. 81-82 prin Tratatul de la Amsterdam, constituie ansamblul de reguli comunitare ale concurentei si influenteaza, substantial, întreg spatiul European economic.
Conlucrarea si cooperarea
internatională în domeniul concurentei sunt realizate atât prin organizatiile
mondiale implicate (OCDE, OMC s.a.) 15115m1216p , cât si prin acorduri
multilaterale sau bilaterale, de mare importanta, cum ar fi cele cu
SUA,
Specificitatea dreptului comunitar al concurentei si a politicii de concurentă în UE este data de originalitatea, continutul si obiectivele reglementarilor, de relatiile cu dreptul national al fiecarui stat membru, cât si de faptul ca ea se integreaza în perspectiva de
ansamblu a constructiei Europene .
Dreptul si politica comunitarĺ a concurentei nu se substituie celor ale statelor membre, ci ele trebuie examinate, integrat, în lumina principiului primatului dreptului comunitar si a celui al subsidiaritătii.
Caracterele dreptului comunitar al concurentei
a. Dreptul comunitar al concurentei este relativ autonom si specific, fiind "încadrat în jurul a doua axe principale": regulile care se adreseaza întreprinderilor; regulile care vizeaza comportamentul statelor membre sau al autoritatilor publice.
b. Dreptul comunitar al concurentei se fondează pe cele trei tratate constitutive, care au ghidat si constructia europeana, cu toate diferentele dintre ele.
c. Regulile care se adresează întreprinderilor se pot grupa în trei
categorii prohibitia întelegerilor prevazuta în art. 81 (ex. 85), al CE; cele privind "abuzul" de pozitie dominanta, continute în art. 82 (86); controlul prealabil al operatiunilor de concentrare finala, care este prevazut în Regulamentul 4064-89 din 21.XII.1989, adoptat de Consiliu.
Celelalte politici
Politica Externă si de Securitate a Uniunii Europene (PESC).
Comunitatile Europene nu au fost constituite ca entitati închise.
Pentru a-si realiza obiectivele, a trebuit ca ele sa se integreze în sfera larga a raporturilor internationale prin promovarea unor relatii de cooperare si de schimb în diverse domenii, în cadrul unei politici comune a relatiilor externe. Statele membre sprijina activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna a Uniunii într-un spirit de loialitate si solidaritate
reciproca. Actiunile comune angajeaza statele membre în pozitia pe care ele o adopta si în conducerea activitatii lor.
Politica Comună de Securitate si Apărare - componentă a PESC. Politica externa si de securitate comuna include, pe lânga ansamblul problemelor relative la securitatea Uniunii Europene, si definirea unei politici de apărare comună, care ar putea sa duca, la momentul oportun, la o aparare comuna, în cazul în care Consiliul European decide în acest sens, în aceasta ipoteza el recomandând statelor membre adoptarea unei decizii în aceasta privinta conform
cerint lor lor constitutionale respective .
Spatiul de Libertate, Securitate si Justitie
Politicile comune ale Uniunii în asigurarea spatiului de libertate, securitate si justitie includ: Politica în domeniul controlului frontierelor;
Politica comuna în domeniul azilului si protectiei temporare;
Politica comuna de imigratie.
Politica Economică si Monetară
Procesul de unificare a politicilor economice si monetare a cunoscut trei faze: sarpele monetar european; Sistemul monetareuropean (SME); Uniunea Economica si Monetara (UEM), care
constituie stadiul cel mai avansat al integrarii economice si presupune politici monetare comune. Politica monetara este definita si pusa în aplicare de Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC), care are obiectivul de a mentine stabilitatea preturilor, iar în acest scop sprijina politicile economice generale în cadrul Uniunii, conform principiului economiei de piata deschise, în care concurenta este libera iar resursele alocate eficient.
Politica comercială comună. Pietele comune necesita politici comerciale comune, arata un principiu consacrat si în Tratatul C.E. de la Roma (1957). Obiectivul central al politicii comerciale comune l-a constituit înfiintarea unei uniuni vamale si a unui tarif vamal comun,
ceea ce a impus acordarea competentelor exclusive UE în domeniul acestei politici comerciale.
Uniunea Europeana are, deci, obiective majore în domeniul politicii comerciale: eliminarea totala a taxelor vamale, a restrictiilor cantitative si normative intre statele membre; aplicarea unui tarif
extern comun; existenta unei libertati totale în circulatia marfurilor, pe teritoriul Uniunii, oricare ar fi provenienta lor.
Politica agricolă comună (PAC). Agricultura si Pescuitul.
Scopul declarat al PAC a fost mentinerea unui sector economic institutional si social, distinct, multifunctional si orientat catre fermele de familie, cu reglementari stufoase pentru întreaga Uniune. PAC este o strategie defensiva, condusa politic, de modernizare a agriculturii Europene .
Politici comune în domenii specifice: Politica fortei de munca;Politica sociala; Politica de mediu; Protectia consumatorului; Politica în transporturi; Politica în domeniul energiei.
|
