PREZUMTIA DE PATERNITATE

Prezumtia de paternitate

3.1. Prezumtia legala de paternitate a copilului nascut în timpul casatoriei

Prezumtia de paternitate instituita de alin.1 din art. 53 C. fam. se întemeiaza pe faptul nasterii copilului în timpul casatoriei si are în vedere doua situatii: aceea obitnuita în care copilul a fost conceput si nascut în timpul casatoriei si aceea, mai rar întâlnita, în care copilul nascut în timpul casatoriei a fost conceput, prezumtia legala stabileste ca tatal copilului este sotul mamei.

a. În prima situatie, prezumtia legala se justifica atât prin prezumtia de fapt ca. sotul si sotia au avut relatii sexuale în timpul casatoriei, corespunzatoare îndatoririi lor conjugale, cât si prin prezumtia de fapt ca, sotia si-a respectat obligatia de fidelitate si a avut relatii sexuale numai cu sotul ei.

b. În cea de-a doua situatie, prezumtia legala se justifica prin recunoasterea tacita pe care o face barbatul care se casatoreste cu femeia însarcinata, în sensul ca, el este autorul sarcinii, caci este de presupus ca, daca n-ar fi asa, el nu s-ar casattori cu femeia respectiva. Aceasta recunoastere tacita este mai puternica decât recunoasterea expresa a paternitatii unui copil din afara casatoriei, caci pe când aceasta din urma poate fi contestata de orice persoana interesata, si de autorul ei însusi, recunoasterea tacita care justifica prezumtia legala de paternitate nu poate fi contestata, ci numai tagaduita de catre sot în conditiile specifice ale actiunii în tagada de paternitate, iar în cazul în care sotul nu porneste actiunea în tagada de paternitate în termenul de 6 luni prevazut de lege, recunoasterea tacita este confirmata, iar prezumtia legala este întarita.

Prezumtia legala de paternitate a copilului nascut în timpul casatoriei, dar conceput înainte de încheierea acesteia, se aplica indiferent de împrejurare, ca în timpul legal al conceptiei copilului, mama a fost casatorita cu un alt barbat care a încetat din viata sau de care a divortat între timp, si indiferent de împrejurarea ca, în aceeasi perioada sotul mamei a fost si el casatorit cu o alta femeie[1].

3.2. Prezumtia legala de paternitate a copilului nascut dupa încetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei, dar conceput în timpul casatoriei.

Prezumtia de paternitate instituita de alin.2 din art. 53 C. fam., se întemeiaza pe faptul conceptiei copilului în timpul casatoriei si al nasterii sale dupa încetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei, cu conditia ca nasterea sa fi avut loc mai înainte de eventuala recasatorire a mamei. Prezumtia legala stabileste ca, în aceasta situatie tatal copilului este fostul sot al mamei.

Cu toate ca, copilul s-a nascut dupa încetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei, prezumtia legala se justifica prin situarea perioadei de conceptie a copilului în timpul casatoriei si prin prezumtia de fapt ca, în timpul casatoriei sotii si-au respectat obligatia conjugala si sotia si-a respectat îndatorirea de fidelitate. Pentru a se stabili ca perioada de conceptie a copilului s-a situat în timpul casatoriei se cere ca copilul sa se fi nascut dupa 180 zile de la încheierea casatoriei si mai înainte de 300 zile de la încetarea, desfacerea sau desfiintarea ei.

Art. 53 alin.2 C. fam. conditioneaza aplicarea acestei prezumtii de faptul negativ ca mama copilului sa nu se fi recasatorit mai înainte de nasterea acestuia, caci în cazul contrar, copilul nascându-se dupa încheierea noi casatorii, se va aplica prezumtia prevazuta de alin.1 din art. 53 C. fam., întemeiata pe nasterea copilului în timpul casatoriei, si copilul va avea ca tata pe noul sot al mamei. Daca însa, noul sot al mamei tagaduieste cu succes aceasta paternitate, atunci - înlaturându-se posibilitatea ivirii unei contradictii între cele doua prezumtii legale, pentru evitarea careia legiuitorul a prevazut conditia ca nasterea sa fi avut loc înainte de recasatorirea mamei-, se va aplica prezumtia prevazuta de alin.2 din art. 53 C. fam., întemeiata pe faptul conceptiei copilului în timpul casatoriei si copilul va avea ca tata pe fostul sot al mamei.

Prezumtiile legale de paternitate fac parte din categoria prezumtiilor legale intermediare sau mixte care se deosebesc atât de prezumtiile legale absolute - care sunt irefragabile - prin posibilitatea de a fi combatute, cât si de prezumtiile legale relative - care pot fi înlaturate fara restrictii dovedindu-se contrariul - prin restrângerea posibilitatii de a fi combatute numai de anumite persoane sau în anumite conditii ori prin anumite mijloace de proba.

Prezumtiile legale de paternitate pot fi combatute de oricare dintre soti sau - în cazul prezumtiei instituita de alin.2 din art. 53 C. fam. - de fostul sot al mamei, prezumat a fi tatal copilului, prin actiunea în tagaduirea paternitatii, în conditiile speciale prevazute de art. 54-55 C. fam.

Pâna la înlaturarea aplicarii prezumtiei prin admiterea unei actiuni în tagaduirea paternitatii, prezumtia de paternitate se aplica în temeiul legii, de plin drept, indiferent de împrejurare ca, în actul de nastere al copilului s-a trecut mentiunea ca, tatal copilului este nerecunoscut sau ca el este alt barbat sau indiferent ca, un alt barbat l-ar recunoaste ca al sau, caci copilul din casatorie nu poate fi recunoscut, el având paternitatea stabilita prin prezumtiile legale de paternitate[2].

Temeiul celor doua prezumtii legale de paternitate fiind diferit -nasterea în timpul casatoriei, în cazul uneia, si conceptia în timpul casatoriei, în cazul celeilalte - se poate ajunge în unele situatii la posibilitatea aplicarii ambelor prezumtii. Pentru a se evita dubla paternitate, care ar rezulta dintr-o asemenea aplicare, este necesar sa se solutioneze conflictul de paternitate, astfel ivit, dând preferinta aplicarii uneia sau celeilalte dintre cele doua prezumtii.

Art. 53 alin.2 C. fam. ia în considerare posibilitatea ivirii unui asemenea conflict în situatia în care femeia care a fost casatorita se recasatoreste si da ulterior nastere unui copil înainte de expirarea celor 300 zile de la încetarea, desfacerea sau desfiintarea primei casatorii. În aceasta situatie, copilul ar putea fi atribuit primului sot ca fiind conceput în timpul primei casatorii - prin aplicarea prezumtiei din alin.2 art. 53 C. fam. - sau celui de-al doilea sot, ca fiind nascut în timpul celei de-a doua casatorii, prin aplicarea prezumtiei din alin. 1 al art. 53 C. fam. Legiuitorul previne acest conflict de paternitate, dând preferinta prezumtiei întemeiata pe faptul nasterii copilului în timpul celei de-a doua casatorii, caci pentru aplicarea celeilalte prezumtii prevazute de alin. 2 din art. 53 C. fam. - întemeiata pe faptul conceptiei - pune conditia ca nasterea copilului sa fi avut loc înainte ca mama sa fi intrat într-o "noua" casatorie.

Modul de solutionare a conflictului de paternitate prin aplicarea prezumtiei de paternitate întemeiata pe faptul nasterii copilului în timpul celei de-a doua casatorii corespunde de cele mai multe ori realitatii, caci numai în mod exceptional un barbat se casatoreste cu o femeie însarcinata dintr-o casatorie anterioara si tot astfel, numai în mod exceptional o femeie însarcinata dintr-o casatorie anterioara se recastoreste înainte de a da nastere copilului primului sot[3].

În cazurile în care solutia legiuitorului nu corespunde realitatii si sotul de-al doilea, are câstig de cauza într-o actiune în tagaduire de paternitate, conflictul de paternitate dispare si atunci se impune de la sine aplicarea celeilalte prezumtii, care ramâne valabila, si copilul va fi atribuit astfel primului sot. Desigur, si acesta are dreptul de a tagadui paternitatea si, daca actiunea sa va fi admisa, copilul va fi considerat ca fiind din afara casatoriei de vreme ce ambele prezumtii de paternitate au fost infirmate în justitie.

O situatie, prezentata în general ca similara[4], este aceea în care sotia, a carui sot a fost declarat mort prin hotarâre judecatoreasca se recasatoreste si da nastere unui copil mai înainte de trecerea a 300 zile de la încheierea noii casatorii, iar între timp primul sot reapare si declaratia de moarte este anulata. Desi prima casatorie este considerata desfacuta pe data încheierii celei de a doua casatorii, asa cum dispune alin.2 din art. 22 C. fam., nu se iveste nici un conflict de paternitate, deoarece - primul sot era disparut, asa încât nu se poate aplica decât prezumtia de paternitate prevazuta de alin.1 din art. 53 C. fam. potrivit careia tatal copilului este sotul dintr-a doua casatorie, în timpul careia s-a nascut copilul.

O situatie - neprevauta de lege - în care se iveste un conflict de paternitate este aceea în care mama casatorita încheie o a doua casatorie - pe când cea dintâi casatorie este în fiinta - în dispretul impedimentului prevazut de art.5 C. fam., devenind astfel bigama, iar ulterior da nastere unui copil. Desi cea de a doua casatorie este nula în conformitate cu art. 19 C. fam. - ca fiind încheiata cu încalcarea unui impediment dirimant la casatorie - ea este considerata ca producând efecte fata de copil, care îsi pastreaza situatia de copil din casatorie, asa cum dispune alin.2 din art. 23 C.fam. în interesul copiilor rezultati din casatoriile declarate nule. Copilul s-a nascut astfel în timpul existentei a doua casatorii, prima valabila în drept, dar care a încetat în fapt, iar cea de a doua nula în drept, dar care îsi pastreaza efectele fata de copil si care reprezinta situatia reala în fapt. În situatia pe care o analizam, copilul s-a nascut, prin urmare, în timpul a doua casatorii existente concomitent. Pentru a evita o dubla paternitate, trebuie sa se dea preferinta paternitatii rezultând din una din cele doua casatorii. La prima vedere s-ar parea ca de preferinta ar trebui data paternitatii rezultând din prima casatorie care este valabila fata de toata lumea. Dar, o asemenea solutie n-ar fi realista, caci copilul s-a nascut în timpul casatoriei si - asa cum prevede alin.2 din art. 23 C. fam. - îsi mentine efectele fata de copil, "care îsi pastreaza situatia de copil din casatorie". Dar la care "casatorie" se refera textul? Evident la casatoria cea noua desfiintata în drept, dar care a constituit o realitate de fapt. Criteriul preferintei, ce trebuie data paternitatii din casatoria cea noua este adoptat de legiuitorul nostru în mai multe situatii (art. 53 alin.2; art. 22; art. 23 alin.2 C. fam.) si, ca atare, ne apare indicat a fi aplicat si în situatia de bigamie la care ne referim[5].

Singurul mijloc de stabilire a paternitatii copilului din casatorie este aplicarea prezumtiilor legale de paternitate, indiferent de mentiunile certificatului de nastere- referitoare la tata - si de folosirea de stare civila conforma cu acest certificat[6]. Nu este de închipuit ca, dupa ce în alin. 1, 2, art. 53 C. fam. prevede prezumtiile legale de paternitate, în alin.3, prin referinta pe care o face la art. 51, sa anihileze implicit puterea acestor prezumtii legale, care nu pot fi înlaturate - potrivit articolului urmator 54 - decât prin hotarâre judecatoreasca ca urmare a admiterii actiunii în tagada de paternitate introdusa de sotul prezumat de lege ca fiind tatal copilului.

Pentru aplicarea prezumtiilor legale de paternitate este necesar sa se stabileasca mai întâi filiaîia fata de mama a copilului si calitatea de sotie a mamei - care se dovedesc cea dintâi potrivit dispozitiilor art. 47-52 C. fam. si cea de a doua prin certificatul de casatorie conform art. 18 C. fam. - urmând ca apoi sa se faca automat aplicarea prezumtiilor legale de paternitate.

3.3. Timpul legal al conceptiunii copilului

Determinarea timpului legal al conceptiunii prezinta importanta pentru stabilirea paternitatii. Astfel, de exemplu, pentru a se aplica prezumtia de paternitate este necesar sa se stabileasca faptul ca, un copil a fost conceput în timpul casatoriei. Având în vedere ca nu se poate determina cu precizie data conceptiei unui copil, legea stabileste, pe baza datelor medicale privind durata minima si maxima a gestatiunii, ca perioada conceptiunii este cuprinsa între a 300-a zi si a 180-a zi, dinaintea nasterii copilului (art. 61 C.fam.). Potrivit acestui text, pentru a afla timpul legal al conceptiunii unui copil se socoteste de la ziua nasterii acestuia înapoi pâna la 180 zile, iar de la a 180-a zi pâna la a 300-a zi se întinde perioada conceptiunii copilului. Daca aceasta perioada, o parte din ea sau numai o zi se situeaza în timpul casatoriei, înseamna ca acel copil este conceput în timpul casatoriei, cu toate efectele juridice care decurg din aceasta[7]. Înseamna ca în favoarea copilului respectiv se aplica prezumtia de paternitate. Dar daca mama s-a recasatorit, prezumtia de paternitate nu mai opereaza în ceea ce priveste persoana fostului sau sot, caci, încheind o noua casatorie, prezumtia de paternitate se aplica numai fata de noul sot (art. 53 alin.2 C.fam.).

Timpul legal al conceptiunii se calculeaza "de la zi la zi", adica pe zile, iar nu pe ore. În realitate, acest timp legal este de 121 zile, deoarece, legea face vorbire de cea de-a 300-a zi si a 180-a zi "dinaintea nasterii" copilului, ceea ce înseamna ca, ziua nasterii, care este ziua de plecare a termenului (dies a quo), nu se socoteste, dar se socoteste ziua de împlinire (dies ad quem).

Din acest punct de vedere, dispozitiile art. 61 C. fam. creeaza o prezumtie absoluta în ceea ce priveste determinarea timpului legal al conceptiunii.

În literatura juridica exista unanimitate de vedere cât priveste caracterul absolut al prezumtiei privind timpul legal al conceptiei copilului. Situatia nu este aceeasi în ceea ce priveste sensul care se atribuie acestui caracter,.

Într-o parere[8], se sustine ca, timpul legal al conceptiei este o prezumtie absoluta atât în întelesul ca nu se poate face dovada, ca durata gestatiei a fost mai mica decât 180 zile sau mai mare de 300 zile, cât si în întelesul ca nu se poate face dovada ca, conceptia copilului a avut loc într-o anumita parte din timpul legal de conceptie. Totusi, daca fosta sotie naste doi copii, fara ca ei sa fie gemeni, înauntrul termenului de 300 zile de la desfacerea sau declararea nulitatii casatoriei, cel de-al doilea copil nu se considera conceput în timpul casatoriei desi o parte din perioada conceptiei se situeaza în acest timp. Cel de-al doilea copil a fost conceput dupa nasterea primului. Explicatia ce se da acestei situatii este ca, prezumtia privind timpul legal al conceptiei copilului, desi absoluta, nu se poate aplica, deoarece, datele stiintifice nu lasa nici o urma de îndoiala asupra faptului ca, acel copil a fost conceput, dupa desfacerea sau declararea nulitatii casatoriei . De asemenea, se considera ca aceeasi prezumtie nu poate avea aplicare, pentru ca puterea ei doveditoare înceteaza cu prilejul nasterii primului copil .

Într-o alta parere[11], caracterul absolut al prezumtiei privind timpul legal al conceptiei este înteles, în sensul ca, nu se poate face dovada ca gestatia copilului a fost mai mica de 180 zile sau mai mare de 300 de zile, dar se poate face dovada ca, conceptia copilului a avut loc într-o anumita parte - în anumite zile - din timpul legal al conceptiei. Potrivit acestei pareri, în cazul conceptiei de mai sus, explicatia ce se da este ca nasterea primului copil dovedeste în mod cert ca cel de-al doilea copil a fost conceput într-o anumita parte din timpul legal al conceptiei si deci nu a fost conceput în acea parte a acestuia care se situeaza în timpul casatoriei. Prezumtia de paternitate fata de fostul sot nu-si mai poate gasi aplicare, deoarece cel de-al doilea copil a fost conceput dupa desfacerea sau declararea nulitatii acelei casatorii. Prin urmare, si în acest caz, prezumtia privind timpul legal al conceptiei copilului are un caracter absolut, deoarece, nu se dovedeste ca, gestatia a fost mai mica de 180 zile sau mai mare de 300 zile, adica conceptia copilului este înauntrul perioadei de conceptie.

Dupa cum se adopta una sau alta din cele doua pareri, se ajunge la consecinte juridice diferite în ceea ce priveste filiatia fata de tata a copilului din casatorie. Astfel, prezumtia de paternitate poate fi rasturnata daca ea nu corespunde adevarului, adica este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului[13].

Problema se poate pune la fel pentru alte împrejurari care ar face cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului, dar existente numai într-o anumita parte din timpul legal al conceptiei, parte în care se poate stabili stiintific ca a avut loc conceptia copilului. Asa este, de exemplu, imposibilitatea fizica vremelnica în care se afla barbatul de a avea relatii, cu efecte, din punct de vedere al procrearii, datorita unui accident, imposibilitate existenta numai într-o parte din timpul legal al conceptiei copilului.

În exemplele precedente, s-a avut în vedere situatia în care conceptia si nasterea copilului au avut loc în timpul casatoriei. Dar, pot interveni situatii în care, dupa prezumtia privind timpul legal al conceptiei, dat fiind ca o parte din acest timp se situeaza în casatorie, copilul sa fie considerat conceput în timpul casatoriei, dar nascut dupa desfacerea acesteia si sa se puna problema tagaduirii paternitatii, a carei rezolvare poate fi determinata de caracterul atribuit prezumtiei privind timpul legal al conceptiei. De asemenea, este posibil ca, potrivit aceleiasi prezumtii, un copil sa fie considerat conceput înainte de casatorie, dar sa fie nascut în timpul acesteia.

În prima situatie, sa presupunem ca un copil se naste cu câteva zile mai înainte de împlinirea a 300 zile de la desfacerea casatoriei prin divort, iar expertiza medicala arata ca, este un copil nascut la 7 luni si jumatate. Ce solutie ar urma sa se dea la actiunea în tagaduire a paternitatii ce ar fi introdusa? Într-o parere, dovada momentului conceptiei, situat dupa desfacerea casatoriei, dovada care - se considera - ca este legal posibila, va trebui sa duca la admiterea actiunii în tagaduirea paternitatii, pe când, în cealalta parere, aceasta nu ar fi suficienta, trebuind sa se demonstreze ca este cu neputinta ca fostul sot sa fie tatal copilului, avându-se în vedere întreaga perioada a timpului legal al conceptiei, adica atât partea din casatorie, cât si partea acestui timp de dupa desfacerea casatoriei prin divort.

În cea de-a doua situatie, când copilul se naste dupa încheierea casatoriei, dar la mai putin de 180 zile de la data încheierii acesteia, copilul este conceput anterior încheierii casatoriei, însa se bucura de prezumtia de paternitate, deoarece este nascut în timpul casatoriei. Pentru tagaduirea paternitatii acestui copil, trebuie sa se aiba în vedere întreg timpul legal al conceptiei, Desigur, raspunsul este în functie de aceeasi solutie data caracterului absolut al prezumtiei privind timpul legal al conceptiei.

Exista o situatie în care este cert ca un copil a fost conceput înlauntrul unei anumite perioade din timpul legal al conceptiunii. Aceasta situatie este urmatoarea: imediat dupa desfacerea casatoriei, femeia da nastere unui copil, iar dupa aceea, mai înainte ca de la desfacerea casatoriei sa fi trecut 300 de zile, da nastere unui al doilea copil. În aceasta împrejurare este sigur ca cel de-al doilea copil n-a fost conceput în timpul casatoriei (care s-a desfacut), desi, o parte din timpul legal al conceptiei copilului se situeaza în timpul casatoriei care s-a desfacut. Dar faptul nasterii primului copil dovedeste în mod cert ca cel de-al doilea copil a fost conceput într-o anumita parte din timpul legal al conceptiei sau ca n-a fost conceput într-o anumita parte din timpul legal al conceptiei. Deoarce, în acest exemplu, nu se pune în discutie faptul ca durata gestatiei celui de-al doilea copil a durat mai putin de 180 zile ori mai mult de 300 zile înseamna ca nu este vorba de o rasturnare a prezumtiei timpului legal al conceptiei. În aceasta situatie nu-si mai poate gasi prezumtia de paternitate fata de fostul sot, caci nasterea primului copil constituie o dovada sigura ca cel de-al doilea copil a fost conceput dupa desfacerea casatoriei, desi acest fapt s-a produs înauntrul timpului legal al conceptiei .

3.4. Puterea doveditoare a certificatului de nastere unit cu folosirea starii civile conforme cu acesta

Art. 53 alin.ultim. C. fam. dispune ca în situatiile prevazute de acest text îsi gasesc aplicare prevederile art. 51 din acelasi Cod, potrivit carora nu se poate reclama sau contesta filiatia care rezulta din certificatul de nastere conform cu folosirea starii civile. Trimiterea art. 53 alin. ultim la art. 51, ambele în Codul familiei, poate fi interpretata în doua sensuri:

a) dispozitiile art. 51 C. fam. îsi gasesc aplicare si în situatiile prevazute de art. 53 C. fam., dar numai în privinta stabilirii filiatiei fata de mama, care, unita cu dovada existentei casatoriei acesteia - dupa caz - la data nasterii sau conceptiei copilului are drept consecinta si stabilirea filiatiei fata de tata;

b) dispozitiile art. 51 C. fam îsi gasesc aplicare si în situatiile prevazute de art. 53 C. fam., dar nu numai în privinta unuia din elementele filiatiei fata de tata, ci si în privinta însasi a filiatiei fata de tata, astfel ca daca un copil are certificat de nastere si folosirea starii civile care desemneaza ambele drept tata pe acelasi barbat, paternitatea copilului nu mai poate fi pusa în discutie.

Aceasta din urma interpretare nu poate fi acceptata, deoarece, s-ar putea ajunge la consecinte care nu pot fi primite[15]:

a. ar însemna sa se considere valabila, desi contrara realitatii, mentiunea eronata facuta în certificatul de nastere al copilului cu privire la persoana tatalui, cu toate ca aceasta persoana nu a fost niciodata casatorita cu mama copilului sau ca aceasta persoana s-a casatorit cu mama copilului dupa nasterea acestuia, astfel încât copilul nu mai este nascut "în timpul casatoriei";

b. ar însemna ca prezumtia de paternitate sa poata fi rasturnata si altfel decât actiunea în tagaduirea paternitatii, respectiv ar fi posibila contestarea paternitatii, în cazul în care, în certificatul de nastere este indicat ca tata, sotul mamei, iar folosirea starii civile este stabilita în sensul ca tatal copilului este un alt barbat.

c. ar însemna ca se poate stabili paternitatea în alt mod decât prevede legea, de exemplu, în cazul în care, actul de nastere si folosirea starii civile ar arata drept tata pe un barbat, altul decât sotul mamei, caci în acest caz, filiatia fata de tata nu ar putea fi contestata de nimeni.

3.5.Tagaduirea paternitatii

3.5.1. Posibilitatea rasturnarii prezumtiilor legale de paternitate prin tagaduirea paternitatii în justitie

Prezumtiile legale de paternitate prevazute în folosul copilului din casatorie - admise din timpuri îndepartate de cele mai multe legiuiri - urmaresc sa asigure stabilirea fara nici o dificultate a paternitatii acestui copil, având în vedere greutatile care exista - chiar si în actualul stadiu de dezvoltare a stiintelor biologico-medicale - de a afla cu precizie daca un copil a fost conceput din relatiile mamei cu sotul ei[16].

Actiunea în tagada paternitatii, se deosebeste, de contestarea paternitatii întrucât, în cazul celei dintâi, prezumtia a fost bine aplicata, copilul fiind nascut sau conceput în timpul casatoriei, dar fiind o prezumtie relativa, se permite dovada contrara, pe când în cazul celei de-a doua, prezumtia a fost gresit aplicata, urmarindu-se, deci, o prezumtie relativa, prezumtia de paternitate nu poate fi rasturnata în orice conditii, pentru aceasta fiind necesara, potrivit legii, actiunea în justitie. Actiunea în tagada paternitatii este singura cale pe care sotul mamei o are pentru a înlatura prezumtia de paternitate, în acest caz, nefiind admisa contestarea recunoasterii .

Dupa cum stim, în dreptul nostru, prezumtiile legale de paternitate se întemeiaza pe faptul nasterii sau pe faptul conceptiei copilului în timpul casatoriei si ele se justifica prin prezumtiile de fapt ca sotii au avut relatii conjugale în timpul casatoriei si ca sotia si-a respectat îndatorirea de fidelitate fata de sot, neavând relatii sexuale cu alti barbati. Daca aceste prezumtii de drept corespund mai totdeauna realitatii, se poate întâmpla ca, uneori, adevarul sa fie altul.

Iata de ce, pentru a se evita ca, în unele împrejurari exceptionale, prezumtiile de paternitate sa acopere situatii care nu corespund realitatii, legiuitorul admite - în anumite conditii - ca prezumtiile legale de paternitate sa poata fi rasturnate pentru restabilirea adevarului.

Astfel, din art. 54-55 C. fam. care reglementeaza tagaduirea paternitatii, reiese ca:

- paternitatea poate fi tagaduita "daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului" (art. 54 alin.1 C. fam.);

- actiunea poate fi introdusa "de oricare dintre soti " (art. 54 alin.2 C. fam.);

- in toate cazurile,celalalt sot sau sotii, dupa caz, se citeaza (art. 54, alin.4 C. fam.);

- actiunea se prescrie in termen general de trei ani de la data nasteii copilului (art. 55 alin.1, C. fam.).

În cele ce urmeaza, vom cerceta aceste conditii speciale ale actiunii în tagaduirea paternitatii si chestiunile legate de ele.

3.5.2. Admisibilitatea tagaduirii paternitatii, "daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului" (art. 51. alin.1, C. Fam.)

Formularea cu caracter general înscrisa în art. 54 alin.1 C.fam. se refera la cazurile în care paternitatea sotului mamei se invedereaza a fi fost imposibila în fapt.

Imposibilitatea paternitatii sotului este evidenta si se impune de la sine în cazurile, mai rare, în care mama copilului era însarcinata înainte de a cunoaste pe viitorul ei sot[18] sau în care, sotii fiind de o anumita rasa, copilul care se naste este de alta rasa.

Cele mai frecvente cazuri în care se pune însa chestiunea tagaduirii paternitatii sunt: cazul imposibilitatii de fapt în care s-au aflat sotii de a se întâlni în timpul legal si conceptiei copilului si cazul impotentei fizice a sotului în aceeasi perioada de timp.

Sotii se afla în imposibilitatea de a se întâlni si deci de a avea relatii sexuale în timpul legal al conceptiei atunci când în aceasta perioada, ei se gasesc departe unul de celalalt, ca de exemplu, când unul dintre ei este în strainatate, în închisoare, în prizonierat, declarat disparut. Dovada neîntâlnirii sotilor în asemenea împrejurari este usor de facut si se poate efectua prin orice mijloace de proba, uneori chiar prin acte oficiale.

Celalalt sot, al impotentei în care s-a aflat sotul în timpul legal al conceptiei copilului de a avea relatii sexuale sau de a procrea, poate fi urmarea unui accident, a unei boli, a unei interventii chirurgicale. Dovada impotentei sotului, delicata si dificila în sine, este cu atît mai anevoiasa cu cât ea se refera totodeauna la o perioada din trecut, la timpul legal al conceptiei copilului. Desigur, pe lânga alte probe, vor fi de multe ori necesare analize stiintifice, expertize medicale, care, facându-se în prezent cu referire la o situatie din trecut (de cel putin 6-10 luni mai înainte) nu pot avea totodeauna un grad de deplina certitudine stiintifica. Se poate ajunge însa la certitudinea excluderii paternitatii sotului mamei pe calea expertizei serologice (a comparatiei grupelor sanguine ale mamei, copilului si sotului) daca formula sanguina a sotului este incompatibila cu aceea a copilului.

La aceste cazuri de imposibilitate fizica de coabilitare se poate adauga si imposibilitatea morala în care s-au aflat sotii de a avea relatii sexuale în timpul legal al conceptiei, ca urmare a unor resentimente puternice care au dus la întreruperea oricaror raporturi între ei[19] mai cu seama, când timpul legal al conceptiei coincide cu desfasurarea unui proces de divort între soti.

În toate aceste cazuri - imposibilitatea de întâlnire a sotilor, imposibilitatea morala de coabitare, impotenta sotului - apare o dificultate în plus atunci când aceste împrejurari nu se refera la întreg timpul legal al conceptiei, ci numai la o parte a acestuia. În asemenea imprejurari, se pune problema daca este admisibila precizarea perioadei exacte de conceptie din cadrul timpului legal al conceptiei, problema care se poate pune dealtfel si în cazul în care femeia era însarcinata înainte de a-si cunoaste viitorul sot ca si în alte actiuni de tagaduire de paternitate, precum si în actiunile de stabilire a paternitatii copilului din afara casaoriei.

În literatura juridica se sustine hotarât teza potrivit careia "conceptiunea copilului se situeaza în întreg intervalul cuprins între a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii, ceea ce înseamna ca, prezumtia legala nu are putea îngadui dovada ca, zamislirea copilului s-a întâmplat într-o anumita fractiune a timpului legal al conceptiunii"[20]. Practica judiciara, însa, confruntata cu realitatile vietii si preocupata de descoperirea adevarului, este înclinata sa admita precizarea prin expertiza medicala a perioadei exacte de conceptie din cadrul timpului legal al conceptiei , iar Tribunalul Suprem a admis o asemenea precizare în vederea solutionarii problemei paternitatii.

În legatura cu aceasta practica judiciara s-a pus chestiunea sensului ce trebuie atribuit caracterului absolut al prezumtiei prevazuta de art. 61 C. fam. Astfel cum am aratat mai sus, toti autorii sunt de acord ca nu se poate admite nici un fel de dovada pentru a se stabili ca durata gestatiei a fost mai mica de 180 de zile sau mai mare de 300 de zile, dar, dupa unii, caracterul absolut al prezumtiei s-ar opune la precizarea perioadei exacte a conceptiei în cadrul timpului legal al conceptiei[22], pe când dupa altii, o asemenea precizare ar fi compatibila cu acest caracter . În fond, având în vedere ca durata gestatiei variaza, timpul legal al conceptiei reprezinta doar durata de timp, probabila în care conceptia unui copil poate avea loc. Aceasta nu împiedica însa stabilirea, prin mijloace stiintifice sigure, a perioadei exacte în care - într-un caz concret sau în altul - a avut loc în realitate conceptia copilului. Legiuitorul stabileste timpul probabil al conceptiei cu caracter de regula generala, careia nu i se poate aduce nici o atingere, iar instanta judecatoreasca, chemata sa descopere adevarul, avand în vedere ca timpul de 121 zile fixat de lege este cel probabil, stabileste, pe baza de probe stiintifice neîndoielnice, perioada exacta - din cadrul timpului legal probabil - în care a avut loc, în realitate, conceptia copilului în cazul concret supus judecatii sale.

În afara de cazurile de imposibilitate fizica sau morala de coabitare la care ne-am referit, chestiunea tagaduirii paternitatii se poate pune si în cazul în care, desi sotii continua sa aiba relatii normale, sotia nu-si respecta îndatorirea de fidelitate. Având în vedere ca suportul prezumtiilor legale de paternitate este tocmai prezumarea faptului ca sotia îsi respecta aceasta îndatorire, de îndata ce se dovedeste ca sotia a avut relatii sexuale si cu un alt barbat în timpul legal al conceptiei copilului, justificarea prezumtiilor legale de paternitate dispare. Instanta judecatoreasca, tinând cont de aceasta, are obligatia de a admite orice probe propuse de sotul reclamant pentru a se stabili ca el nu este tatal copilului nascut de sotia sa. Daca, faptul ca sotia a avut relatii sexuale si cu un alt barbat în timpul legal al conceptiei copilului este relativ usor de dovedit, în schimb dovada faptului ca sotul nu este tatal copilului, este anevoioasa. În conditiile disparitiei suportului legal al prezumtiei de paternitate, instanta judecatoreasca are obligatia de a dispune din oficiu efectuarea tuturor probelor stiintifice care pot contribui la aflarea adevarului si, în special, a expertizei serologice care poate duce cu certitudine la excluderea paternitatii sotului.

În asemenea procese, se întâmpla uneori ca mama sa recunosca relatiile ei extraconjugale si sa confirme chiar sustinerea sotului ca acesta nu este tatal copilului. Marturisirea mamei nu poate constitui însa, prin ea însasi, o dovada a nepaternitatii sotului, caci s-ar putea întâmpla ca sotii - determinati de cine stie ce interese - sa se fi înteles sa înlesneasca excluderea sotului de la paternitate, ceea ce dauneaza intereselor copilului[24]. Nu mai putin, marturisirea mamei - verificata sub aspectul sinceritatii ei - trebuie luata în considerare, mama fiind persoana care cunoaste într-adevar realitatea, dar ea trebuie completata prin alte probe, inclusiv expertiza medico-judiciara.

În litigiile de tagaduire a paternitatii copilului din casatorie - ca si în cele de stabilire a paternitatii copilului din afara casatoriei - instanta judecatoreasca trebuie sa-si exercite cu staruinta rolul activ care îi revine în probatiunea potrivit legii, în vederea evitarii oricaror greseli în cunoasterea faptelor si a descoperirii adevarului, dând ajutor activ partilor în ocrotirea drepturilor si intereselor lor (art. 130 alin.2 C.proc.civ.). În acest scop, presedintele instantei de judecata are îndatorirea de a pune în dezbaterea partilor orice împrejurare de fapt si de drept care pot duce la justa solutionare a litigiului si de a ordona toate dovezile pe care le apreciaza ca fiind utile în acest scop (art. 129 C. proc.civ.).

3.5.3. TITULARII ACŢIUNII ÎN TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII

Potrivit art. 54 alin.2 C. fam., în redactarea data prin Legea nr.288/2007,prevede ca:"Actiunea în tagaduirea paternitatii poate fi pornita de oricare dintre soti precum si de catre copil; ea poate fi continuata de mostenitori".

Daca anterior, dreptul la actiune în tagaduirea paternitatii avea un caracter exclusiv, întrucât sotul mamei era unicul titular al actiuni, noua reglementare recunoaste acest drept atât mamei, cât si copilului, înlaturându-se astfel discriminarea existenta si dându-se expresie deplina principilului egalitatii consacrat de prevederile art.16 din Constitutie.

ACŢIUNEA INTRODUSĂ DE MAMĂ

În privinta sotilor desi formulare art.54 alin 2 pare a sugera ca statutul de sot la data promovarii actiunii este o conditie de admisibilitate, consideram ca desfacerea,desfiintarea sau dupa caz încetarea casatoriei în care a fost conceput sau nascut copilul beneficiar al prezumtiei de paternitate nu ar putea în nici un caz sa constitui o piedica legala pentru introducerea unei asemenea actiuni. O interpretare contrara nu ar corespunde scopului pentru care norma legala a fost edictata împiedicând copilul (ale carei interese coincide, de regula, cu cele ale mamei), sa-si stabileasca filiatia reala, biologica, situatie în care prezumtia de paternitate s-ar transforma în fictiune, daca ar continua sa se aplice. Prin urmare, calitatea de "sot" trebuie raportata la momentul nasterii respectiv al conceptiunii copilului, iar nu la momentul formularii actiunii în tagaduirea paternitatii.

În ceea ce priveste formularea actiunii de catre mama, se remarca faptul ca leguitorul nu a conditionat exercitarea acestei actiunii în tagaduirea paternitatii de formularea unei actiuni în stabilirea adevaratei filiatii a copilului[25]. Cu toate acestea, este neîndoielnic faptul ca temeiul actiunii în tagaduitea paternitatii, când titular este mama difera de temeiul actiunii al carui titular este sotul mamei.

În cazul sotului mamei, scopul urmarit de acesta prin actiunea în tagaduirea paternitatii îl constituie înlaturarea unei paternitatii care nu corespunde adevarului biologic, în timp ce, în cazul mamei scopul urmari este circumscris interesului superior al copilului de a înlatura o paternitate care nu corespunde realitatii, astfel încât sa se deschida posibilitatea stabilirii legale a paternitatii copilului fata de tatal biologic.

Rezulta, asadar ca interesul mamei de a tagaduii paternitatea copilului este subordonat interesului superior al copilului sau- altfel spus- nu exista în cazul acestei actiunii un interes propriu al mamei,independent de interesul copilului: conditia interesului mamei de a promova actiunea în tagaduirea paternitatii este îndeplinita daca ea face dovada ca admiterea acestei actiunii deschide nu numai un abstract, ci în mod concret calea stabilirii adevaratei paternitati a copilului.

De aceea, chiar si în lipsa unei prevederi legale exprese,având în vedere faptul ca interesul este o conditie generala de admisibilitate a oricarei actiuni în justitie, se poate spune ca mama face dovada existentei acestui interes,fie când promoveaza în acelas timp (ca un al doilea capat de cerere) si o actiune în stabilirea paternitatii fata de cel despre care ce pretinde ca este adevaratul tata, fie când face dovada ca exista o recunoastere a copilului din partea acestuia (care nu îsi poate produce efectele atâta timp cât functioneaza prezumtia de paternitate ), fie în sfârsit când l-ar chema ca martor în actiunea în tagaduirea paternitatii pe adevaratul tata, care ar recunoaste paternitatea în fata instantei în declaratia de martor (care, fiind un înscris autentic,potrivit art.1197 C.civ., ar îndeplinii exigentele art.57 alin.2 C.fam. pentru ca recunoasterea sa fie valabila). Cu aceste alte cuvinte consideram ca, în practica,instantele pot si trebuie sa verifice daca este respectat interesul superior al copilului si exista ce putin perspective pentru stabilirea paternitatii copilului fata de tatal biologic, pentru a nu se ajunge la situatia ca, prin efectul tagaduirii paternitatii, copilul sa devina din afara casatoriei fara nici o paternitate stabilita ("filius nullius"). În cazul în care asemenea perspective nu exista, actiunea mamei ar putea fi respinsa, ca fiind lipsita de interes.

ACŢIUNEA INTRODUSĂ DE COPIL

Recunoasterea copilului de a pornii actiunea în tagaduitea paternitatii este,indubitabil o solutie fireasca si necesara,reclamata de exigentele principiilor si dispozitiilor constitutionale (art.56 privind dreptul persoanei la respectarea vietii private si de familie, precum si dreptul persoanei de a dispune de ea însasi ,art.49 referitor la protectia sociala a copiilor si tinerilor), dar si de prevederile instrumentelor internationale în materia de drepturilor omului si a drepturilor copilului .

Astfel, în cauza Gaskin a Marii Britanii-Hotarârea din 7 iulie 1989 Cutrea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca statul are obligatia pozitiva de a facilita copilului cunoasterea familiei sale biologice. De asemenea în cauza Kroon si altii împotriva Olandei-Hotarârea din 27 octombrie 1994, "instanta europeana a statuat ca respectul fata de viata de familie cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atât faptele stabilite cât si persoanele în cauza fara a aduce beneficii reale cuiva ",stabilind ca a avut loc o încalcare a art.8 din Conventie privind dreptul persoanei la respectarea vietii private si de familie.

Revenind la solutia legislativa interna, trebuie observat ca ,în mod correct,norma juridica prevede ca titularul actiunii este copilul (subîntelegându-se copilul din casatorie ,beneficiar al prezumtiei de paternitate ), fara a face nici o distinctie între copii nascuti în timpul casatoriei si cei conceputi în timpul casatoriei si nascuti la mai putin de 300 de zile de la desfacerea, desfiintarea sau încetarea casatoriei, dar mai înainte ca mama sa se fi recasatorit.

Înca o precizare este necesara pentru ipoteza în care dreptul la actiune este valorificat de coliliu beneficiar al prezumtiei de paternitate. Prin termenul de copil utilizat în cuprinsul art.54 alin.2 C.fam.,trebuie sa se înteleaga deopotriva copilul minor si cel major, întrucât, pe de o parte, textul nu face nici o distinctie, iar, pe de alta parte, este neîndoielnic ca si copilul major are acelas interes de a a înlatuta fictiunea si de a-si stabilii paternitatea în concordanta cu realitatea biologica.

În privinta copilului minor lipsit de capacitate de exercitiu, actiunea va fi promovata în numele sau de catre mama, ca reprezentant legal al copilului: daca mama este decedata, pusa sub interdictie, etc., iar copilul se afla sub ocrotirea parinteasca a sotului mamei, consideram ca în aceasta situatie data fiind contrarierea de interese dintre minor si tatal prezumat, acesta din urma având calitatea de pârât în cadrul procesului, se impune numirea unui curator, în conditiile art.132 C. Fam.,care va exercita actiunea în numele minorului.

În situatia copilului cu capacitate restrânsa de exercitiu, apreciem ca acesta poate intenta singur actiunea, asistat de mama sau de o alta persoana care exercita drepturile parintesti.

MOsTENITORII.

Art. 54 alin. 2 teza a II-a C. fam., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.288/2007, prevede ca actiunea în tagaduirea paternitatii poate fi continuata de mostenitori.Aceasta solutie legislativa exista si în reglementarea anterioara, numai ca, în prezent, ea trebuie interpretata tinând cont de sfera titularilor acestei actiuni.

Prin urmare, pot continua actiunea ,mostenitorii tatalui prezumat, mostenitorii mamei,precum si cei ai copilului, cu conditia sa fi acceptat succesiunea si sa nu fi intervenit renuntarea la judecata a reclamantului sau perimarea cererii în timpul vietii titularului,potrivit art.246, respectiv art.248 C.pr.civ.

TUTORELE.

În situatia în care titularul actiunii este pus sub interdictie, art.54 alin 5 C.fam. prevede ca, "actiunea va putea fi pornita de tutore". Spre deosebire de reglementarea anterioara, este de observat ca textul actual nu a mai prevazut cerinta referitoare la încuviintarea autoritatii tutelare. Apreciem ca aceasta optiune a legiuitorului este pe deplin justificata, în conditiile în care normele generale în materie de tutela instituie aceasta conditie numai în vederea încheierii în numele interesului, de acte patrimoniale de dispozitie sau asimilate acestora [art.129 alin 2 si art.147 C.fam.],iar actiunea în tagaduitrea paternitatii intra în categori actelor personale nepatrimoniale.

Întrucât textul în discutie nu distinge, ar însemna ca indiferent de titularul actiunii ( tatal prezumat, mama sau copilul ) , daca acesta este pus sub interdictie, actiunea ar urma sa fie introdusa de tutore.

O nuantare se impune totusi a fi facuta, având în vedere prevederile art.150 teza I C.fam., potrivit carora "minorul care la data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor , va ramâne sub aceasta ocrotire pâna la data când devine major, fara a i se nimi un tutore".

Prin urmare, în ipoteza în care minorul interzis se afla sub ocrotirea ambilor parinti sau numai sub ocrotirea mamei, aceasta va exercita singura,în numele copilului,actiunea în tagaduirea paternitatii. Apreciem ca tatal prezumat nu ar putea exercita actiunea alaturi de mama, pentru ca ar însemna ca în cadrul procesului sa întruneasca în persoana sa dubla calitate : reclamant ( în numele copilului) si pârât ( în nume propriu ), ceea ce, evident, nu este posibil.

Daca chiar tatal prezumat, împotriva caruia opereaza prezumtia de paternitate, exercita singur ocrotirea parinteasca asupra minorului interzis, consideram ca, în aceasta situatie, data fiind contrarierea de interese se impun numirea unui curator, în conditiile art.132 C.fam.

MINISTERUL PUBLIC.

Dupa cum s-a aratat în literatura ,înca înainte de modificarea Codului familiei prin legea nr. 288/2007 ( dar modificarea nu schimba cu nimic aceste argumente ), reprezentantul Ministerului Public ar putea promova actiunea, deoarece potrivit art.45 alin. 1 C. pr. Civ. - acesta "poate porni actiunea civila ori de câte ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie sau ale disparutilor ". Desigur , cel pentru care procurorul a introdus actiunea ( minor, interzis sau disparut ) va fi introdus în proces.

3.5.4. Împotriva cui se introduce actiunea

Daca reglementarea anterioara nu continea prevederi în acest sens, prin art. 54 alin.3 si 4 C.fam., în redactarea data prin Legea nr. 288/2007, s au introdus dispozitii exprese referitoare la persoana care are calitate procesuala în cadrul actiunii în tagaduirea paternitatii.

Astfel, textele respective prevad ca actiunea se introduce de catre sotul mamei împotriva copilului; daca acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mamei sale.

Mama sau copilul introduce actiunea împotriva sotului mamei; daca acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mostenitorilor lui[30].

În legatura cu aceste prevederi legale, o singura precizare mi se pare necesara, si anume referitor la situatia în care, în conditiile art. 54 alin. 3, ar fi decedati atât copilul, cât si mama, caz în care actiunea ar trebuii pornita împotriva mostenitorilor lor, asa cum prevede alin. 4 în privinta tatalui.

Termenul prevazut de lege pentru introducerea actiunii în tagaduirea paternitatii.

Art. 55 alin.1 C.fam. stabileste ca: "Actiunea în tagaduire a paternitatii se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului in privinta mamei,iar in cazul sotului mamei,de la data la care a luat cunostiinta de nasterea copilului(art.55.C.fam).

Dupa modelul de drept comparat ,art.55,alin3 in noua redactare prevede ca "Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului,acesta o poate pornii într-un termen de 3 ani de la data majoratului sau",ceea ce înseamna ca,în cazul copilului,termenul de prescriptie a actiunii nu curge de la nastere(când oricum nu ar putea promova actiunea numai prin reprezentant legal),ci de la data majoratului.

Termenul înauntrul caruia se poate promova actiunea în tagaduirea paternitatii este calificat expres de leguitor ca fiind un termen de prescriptie si,în consecinta este suscepibil de suspendare,întrerupere si repunere în termen în conformiate cu dispozitiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescriptia exinctiva. Repunerea în termen fiind de esenta prescritiei,textul nu ar mai fi trebuit sa prevada expres posibilitatea repunerii în termen-solutie pe care o consacra alin .3 al art.55.Totusi optiunea legiuitorului ar putea fi justificata în conditiile în care s-au exprimat si opinii în literatura de specialitate(este adevarat, minoritare) în sensul ca actiunile cu caracter personal nepatrimonial(caracter juridic pe care îl reprezinta si actiunea în tagaduirea paternitatii) ramân supuse Codului Civil,care nu cunoaste institutia repunerii în termen.De asemenea,poate textul a fost introdus si datorita faptului ca,în actuala reglementare nu au fost preluate alin.2 si 3 ale art.55Codul fam.,anterioare modificarii ,privitoare la situtia sotului pus sub interdictie.

3.5.6. Data la care începe sa curga termenul de prescriptie când titular este tatal prezumat

Textul de lege art.55 alin. 1 teza a II-a C. fam. Prevede un singur moment subiectiv pentru aceasta ipoteza, respectiv data la care sotul mamei a luat cunostiinta de nasterea copilului.

Dupa cum aratam, noua reglementre nu a preluat si ipotezele expres prevazute în cuprinsul alin. 2 si 3 ale art. 55 C. fam. de dinainte de modificarea prin Legea nr. 288/2007,care se refereau la situatia în care sotul mamei era pus sub interdictie si când, dupa caz, actiunea putea fi introdusa de tutore înauntrul unui nou termen de prescriptie, sau de catre sot,dupa ridicarea interdictiei. Apreciem ca ar fi fost de dorit mentinerea acestor solutii legislative, cu aplicarea corespunzatoare si în ipoteza în care titular al actiunii este mama copilului, având în vedere faptul ca în materia prescriptiei extinctive normele generale si, cu atât mai mult cele speciale trebuie sa fie clare, exprese pentru a nu da loc unor interpretarii diferite în procesul de aplicare.

De asemenea, mentionam ca, în prectica, se pot ivi si alte situatii în care, pentru motive obiective, în privinsa sotului mamei termenul de prescriptie nu si-ar putea începe cursul de la data la care a luat cunostiinta de nasterea copilului[31]. Spre exemplu, daca filiatia copilului fata de o femeie care este casatorita s-a stabilit ulterior nasterii, prin recunoastere sau hotarâre judecatoreasca, termenul curge de la data la care sotul mamei a luat cunostiinta de aceasta împrejurare, întrucât, pânaa când nu a fost stabilita legatura de filiatie matrena, sotul mamei nu avea cum tagaduii o pternitate care nu îi era conferita lui.

De aceea, cea mai potrivita solutie ar fi ca termenul de prescriptie pentru sot sa înceapa sa curga de la data când acesta a aflat ca fata de el functioneaza prezumtia de paternitate si ca aceasta nu corespunde realitatii.

3.5.7. Problema prescriptibilitatii actiunii în tagaduirea paternitatii

În literatura de specialitate s-au adus o serie de argumente care sa justifice caracterul prescriptibil al actiunii în tagaduirea paternitatii indiferent de titular. Astfel, s-a aratat ca : "Strea civila a oicarei persoane excede sferei interesului privat, iar daca s-ar ivi suspiciuni în aceasta privinta, s-ar cuveni lamurite într-un timp rezonabil, pentru a nu învalui în provizorat relatiile personale si cele patrimoniale dependente de filiatia prezumata" .

Totodata, în doctrina, ulterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 349/2001 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 C. fam., s-a sustinut ca ar fi preferabil ca, în masura în care mama si copilul introduce o astfel de actiune, aceasta sa fie imprescriptibila.

Indubitabil, însa, caracterul imprescriptibil sau prescriptibil, ( inclusive durata termenului de prescriptie ) reprezinta o chestiune de obtiune a leguitorului.

Cu câteva exceptii notabile în rândul statelor membre a Consiliului Europei, care au prevazut caracterul imprescriptibil al actiunii în tagaduirea paternitatii, în majoritatea sistemelor de drept din arealul european nu s-a optat pentru o asemenea solutie legislativa.

O concluzie care se degaja din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este aceea ca o reglementara nationala prin care s-ar institui termene de prescriptie diferite pentru titularii actiunii în tagaduirea paternitatii nu este, de plano, contrara dispozitiilor Conventiei.

De asemenea potrivit jurisprudentei instantei de la Strasbourg , persoanele care cauta sa îsi stabileasca ascendenta au un intere vital protejat de Conventie, de a obtine informatii indispensabile pentru descoperirea adevarului asupra unui aspect important al identitatii lor personal. În aceasta hotarâre instanta europeana a apreciat ca interesul de a avea filiatia stabilita nu scade o data cu vârsta, ci dimpotriva, si ca principiul securitatii raporturilor juridice nu constituie, prin el însusi , un motiv suficient pentru a priva reclamantul de cunoasterea propriei ascendente.

Daca avem în vedere solutiile jurisprudentiale degajate în aceasta materie din practica Curtii de la Strasbourg, apreciem ca exista argumente suficient de puternice care sa pledeze pentru instituirea caracterului imprescriptibil al actiunii în tagaduirea paternitatii atunci când titular este copilul.

Neîndoielnic, nu doar copilul ( minor sau major, beneficiar al prezumtiei de paternitate ), ci si societatea însasi sunt interesati în stabilirea paternitatii reale si nu cu orice pret, a unei paternitatii create artificial.

În plus, invederam si faptul ca, dat fiind termenul prescriptibil al actiunii în tagaduirea paternitatii, pot exista situati în care prevederea referitoare la imprescriptibilitatea actiunii în stabilirea paternitatii avându-l titular pe copil, ( solutie consacrata de alin. 4 al art. 60 C. fam., introdus prin Legea nr. 288/2007 ) sa fie practic golita de continut, devenind ineficienta. Astfel, în ipoteza în care termenul de prescriptie s-a împlinit si, din diferite motive, niciunul dintre titulari nu a promovat actiunea în tagaduirea paternitatii, prezumtia de paternitate se consolideaza, iar copilul, având statutul de copil din casatorie, nu are legitimare procesuala activa pentru a introduce o actiune în stabilirea paternitatii ( în ciuda caracterului imprescriptibil al acesteia ), fiind astfel ]n imposibilitate de a-si stabilii paternitatea reala, biologica.

Fata de cele mentionate, apreciem ca, de lege ferenda,ar trebui sa se prevada ca actiunea în tagaduirea paternitatii nu se prescrie în timpul vietii copilului.

3.6. Contestarea paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie

Notiunea de contestare a paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie

Contestarea paternitatii din casatorie se refera la cazurile în care copilul a fost înregistrat gresit ca fiind din casatorie si ca având - drept urmare - ca tata pe sotul mamei, desi parintii sai, fie n-au fost niciodata casatoriti împreuna, fie - fiind casatoriti împreuna - copilul nu s-a nascut si nici nu a fost conceput în timpul casatoriei, nasterea lui având loc înainte de încheierea casatoriei sau dupa trecerea a 300 zile de la încetarea, desfacerea sau desfiintarea acesteia, nefiind astfel cazul de a i se fi aplicat nici una din cele doua prezumtii de paternitate prevazute de art. 53 C. fam.

Contestarea paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie se deosebeste astfel fundamental de tagaduirea paternitatii, caci aceasta din urma se refera la cazurile în care conditiile de aplicare a prezumtiilor mamei - prezumat de lege a fi tatal copilului - urmareste sa rastoarne prezumtia legala de paternitate ce i s-a aplicat, dovedind ca este cu neputinta ca el sa fie tatal copilului (art. 54 alin.1 C. fam.).

Prin urmare, pe când tagaduirea paternitatii tinde la rasturnarea prezumtiilor legale de paternitate, contestarea paternitatii din casatorie tinde la constatarea gresitei aplicari în speta a prezumtiilor legale de paternitate, dovedindu-se neîndeplinirea conditiilor prevazute de lege în acest sens.

Actiunea în contestarea paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie

Desi, legea nu reglementeaza aceasta actiune, posibilitatea introducerii ei nu este pusa la îndoiala de vreme ce ea urmareste înlaturarea unei filiatii necorespunzatoare realitatii rezultând din aplicarea gresita, sau uneori chiar frauduloasa, a prezumtiilor legale de paternitate.

Ca orice actiune personala nepatrimoniala, pentru care legea n-a prevazut exceptional un termen de prescriptie, actiunea în contestarea paternitatii este imprescriptibila. Necesitatea de a stabili, fara nici o marginire, în timp, adevarul obiectiv cu privire la starea civila si la raporturile de familie, precum si necesitatea ocrotirii juridice permanente a acestor drepturi si situatii juridice impun solutia imprescriptibilitatii drepturilor la aceste actiuni personale nepatrimoniale. Acesta este principiul de la care legiuitorul se abate expres numai în acele cazuri în care motive temeinice justifica exceptia. Asa cum s-a aratat, când nu sunt întrunite conditiile de aplicare a prezumtiilor legale de paternitate "lipsa lor nu ar putea fi suplinita prin trecerea unui termen de prescriptie - oricât de lung ar fi el - pentru a se ajunge, pe aceasta cale, la înlaturarea actiunii prin care se contesta o stare civila aparenta, aceea a unei filiatii din casatorie vadit potrivnica legii"[33].

Actiunea în contestarea paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie se poate introduce de orice persoana interesata, iar dovada gresitei înregistrari se poate face prin orice mijloace de proba.

Admiterea actiunii în contestarea paternitatii copilului înregistrat gresit ca fiind din casatorie are totodeauna ca efect înlaturarea calitatii de copil din casatorie a copilului pârât si considerarea acestuia, de la data nasterii sale, ca fiind copil din afara casatoriei. Daca copilul a fost declarat la starea civila de tatal sau, el, poate fi considerat recunoscut de acesta potrivit prevederilor art. 57 C. fam. si va avea astfel calitatea de copil din afara casatoriei cu paternitatea stabilita[34]. Daca, însa, copilul a fost declarat la starea civila de o alta persoana sau daca din "declaratia tatalui" nu se poate desprinde savârsirea unui act de recunoastere, copilul va ramâne din afara casatoriei cu paternitatea nestabilita, urmând sa si-o stabileasca ulterior, printr-o eventuala recunoastere sau prin hotarâre judecatoreasca.