PRINCIPIILE DREPTULUI EUROPEAN
Principiile generale ale dreptului
Principiile generale ale dreptului european, ca izvoare juridice, se impun, în mod deosebit, datorita caracterului de noutate al dreptului european, care se afla înca în etapa consolidarii sale, spre deosebire de ordinea interna a fiecarui stat, care cunoaste o lunga perioada în care ea s-a sedimentat.
S-ar putea distinge trei categorii de principii: principii juridice obligatorii, care sunt o mo 747d34h 51;tenire juridica comuna Europei ca forma a dreptului natural; ele sunt mai greu de definit, dar daca sunt
încorporate în reglementarile comunitare, caracterul lor obligatoriu este de netagaduit; reguli de reglementare comune legislatiei statelor membre, cu sau fara elemente de echitate si impartialitate; ele îsi au originea în apropierea sistemelor lor juridice, produsa de-a lungul
anilor si în nivelul lor de dezvoltare economica, sociala si culturala sensibil egal (este, în fapt, o conditie a dobândirii calitatii de membru al Uniunii Europene); reguli generale inerente ordinii juridice comunitare, care sunt promovate independent de ordinea juridica nationala;
ele sunt o creatie a institutiilor comunitare (inclusiv a Curtii de Justitie) ca urmare a interpretarilor si motivarilor legale si pot lua conturul unor principii generale. Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresa în tratatele Europene si trebuie sa fie general acceptate în ordinea
juridica nationala a statelor membre în scopul de a constitui principii generale de drept european. Nu este necesar, însa, ca ele sa fie expres enuntate, ci numai sa fie acceptate chiar în diverse norme, precum în cazul încorporarii în legea fundamentala nationala, în legi ordinare, în practica jurisdictionala etc.
Protectia drepturilor fundamentale ale
omului Tratatul de la
Drepturile fundamentale constituie o parte integranta a principiilor de drept a caror respectare o asigura organele comunitare de jurisdictie si, în acest sens, Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta se inspira din traditiile mentionate si din orientarile oferite de tratatele internationale pentru protectia drepturilor omului la care statele membre au colaborat sau pe care le-au semnat, Conventia Europeana a Drepturilor Omului având o semnificatie speciala în acest sens.
La Consiliul European de la Nisa, din 7-11 decembrie 2000, Parlamentul, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana au proclamat solemn Carta drepturilor fundamentale ale omului
Prin tratatul instituind o Constitutie pentru Europa, Carta a dobândit for juridica obligatorie, fiind integrata în textul Constitutiei. Ţarii.
Principiul respectării dreptului la apărare
Un alt principiu care trebuie sa fie luat în considerare în procesul aplicarii dreptului european este principiul dreptului la aparare sub multiplele sale aspecte. Astfel, sub aspectul dreptului de a fi audiat, respectarea principiului se impune atât în privinta audierii în procedurile în care pot fi aplicate sanctiuni, chiar în procedurile administrative, cât si în problema audierii martorilor asupra unor probleme determinate, când aceasta a fost ceruta. Sub un alt aspect, dreptul la aparare trebuie sa fie asigurat si în privinta dreptului de asistenta din partea autoritatilor nationale si a dreptului de asistenta si reprezentare legala în legatura cu care exista privilegiul profesional
legal. Principiul dreptului la aparare trebuie sa calauzeasca întreaga procedura în fata organelor comunitare de justitie.
Principiul autoritătii de lucru judecat
Principiul autoritatii de lucru judecat - un principiu larg acceptat - înseamna ca o actiune nu poate fi judecata decât o singura data - non bis în idem. În practica, însa, daca o sanctiune este aplicata de doua ori pentru acelasi act, într-o procedura diferita, dar potrivit unor reguli având în
întregim scopuri diferite, se considera ca principiul este respectat.
Principiul certitudinii juridice
Principiul certitudinii juridice este un principiu fundamental, potrivit caruia aplicarea legii la o situatie specifica trebuie sa fie previzibila. Principiul poate fi descris ca obligatia ce revine autoritatilor publice de a asigura ca legea sa fie usor de stabilit de catre aceia carora li se aplica si ca acestia sa poata, nu fara temei, sa prevada existenta ei, ca si modul în care ea va fi aplicata si interpretata.
Principiul ca o masura nu poate fi modificata odata ce ea a fost adoptata de autoritatile competente constituie - a aratat Curtea de Justitie - un factor esential care contribuie la certitudinea juridica si la stabilitatea situatiilor juridice în ordinea juridica comunitara, atât
pentru institutiile comunitare, cât si pentru persoanele a caror situatie juridica si de fapt este afectata printr-o decizie adoptata de aceste institutii.
Principiul egalitătii
Acest principiu considerat ca derivând din natura dreptului european presupune, în primul rând, excluderea discriminării, adica un tratament egal al partilor în situatii identice si comparabile. El este prevazut, prin aplicatii, în chiar textele tratatelor comunitare. Astfel, art. 141 CE interzice discriminarea între sexe prin aplicarea principiului ca femeile si barbatii trebuie sa primeasca plata egala pentru munca egala, iar art. 12 CE interzice expres discriminarea pe motive de nationalitate. Alte dispozitii interzic discriminarea în materia liberei circulatii a marfurilor, persoanelor si capitalului.Principiul nediscriminarii se aplica tuturor relatiilor juridice care pot fi
statornicite în cadrul teritoriului comunitar în virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde îsi produc efectele.
Principiul loialitătii (solidaritătii)
Acest principiu, consacrat de Tratat si promovat, de asemenea, de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, denumit si principiul solidaritătii, este prevazut la art. 10 CE, care dispune ca statele
membre vor lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea întreprinsa de institutiile
Comunitatii si ca ele faciliteaza acesteia îndeplinirea misiunilor ei. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclita realizarea obiectivelor Tratatului.
În acest principiu, considerat si el ca derivând din natura dreptului comunitar, se constata ca sunt trei obligatii în sarcina statelor membre: doua pozitive si una negativa. Prima obligatie pozitivă este precizata în partea I a art. 10 alin. 1, în sarcina statelor membre, în sensul de a lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, spre a asigura îndeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea întreprinsa de institutiilor Comunitatii. Cea de-a doua obligatie pozitivă - prevazuta în partea a doua din alin. 1 al art. 10 - privind facilitarea realizarii sarcinilor comunitare vizeaza îndatorirea statelor membre de a furniza Comisiei informatiile cerute spre a se verifica daca masurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar, adica legislatiei primare sau secundare. Cea de-a treia obligatie negativă
consta în aceea ca, potrivit art. 10 alin. 2, statele membre trebuie sa se abtina de la orice masura care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare.
Aceste obiective sunt prevazute la art. 2 CE, dar acest articol contine si mijloacele de realizare a obiectivelor, prin care, la rândul lor, se face trimitere la activitatile implicate în acest proces, mentionate la art. 3 si 4.
Principiile fundamentale ale Dreptului Comunitar European:
Principiul prioritatii; Principiul proportionalitatii; Principiul subsidiaritatii; Principiul Efectului direct.
|
