PROCEDURA EXPERTIZEI

PROCEDURA EXPERTIZEI

ORGANUL INDREPTATIT SA DISPUNA EFECTUAREA EXPERTIZEI :

nnumeste expertul / specialistul;

ncomunica in scris expertului numirea sa;

nindica in scris (ordonanta, incheiere de sedinta) obiectul expertizei intrebarile la care sa raspunda;

ncomunica Biroului local pentru expertize tehnice si contabile numele persoanei desemnate sa efectueze expertiza ;

nfixeaza onorariul provizoriu si ansamblul pt cheltuielile de deplasare.

PARTEA INTERESATA SOLICITA CA UN EXPERT SPECIALIST NOMINALIZAT DE EA SA PARTICIPE / SUPRAVEGHEZE EFECTUAREA EXPERTIZEI .

METODOLOGIA DE EFECTUARE A EXPERTIZEI

1. ACCEPTAREA EXPERTIZEI

J EXPERTUL LEGAL INSTIINTAT

nse prezinta in fata organului care l-a desemnat;

nia la cunostinta de termenul acordat pentru efectuarea expertizei;

nstudiaza actele aflate la dosarul cauzei;

nsolicita , explicatii suplimentare

ninvita partile prin adresa scrisa cu confirmare de primire sa-si prezinte pozitia;

ndetaliaza obiectul expertizei;

nincheie o minuta semnata de expert si parti;

JIMPORTANTA STABILIRII CORECTE A OBIECTULUI EXPERTIZEI

norientarea activitatii expertului

nasigura aportul expertizei la solutionarea cazului;

nintelegerea aspectelor neelucidate ale litigiului;

nevitarea unor interpretari neconcordante cu scopul expertizei.

2. PREGATIREA EXPERTIZEI - APROFUNDAREA OBIECTIVELOR EXPERTIZEI PRIN DOCUMENTARE

JCAI DE DOCUMENTARE:

A. CUNOASTEREA ISTORICULUI LITIGIULUI - STABILIREA CRONOLOGIEI FAPTELOR:

ncererea de actionare in litigiu si actele care sprijina actiunea reclamantei;

nintampinarea prezentata de reclamanta (parata);

nprocesele verbale ale sedintelor instantei ;

ndocumente depuse ulterior din dispozitia instantei / solicitarea uneia din parti.

B. STUDIEREA DOCUMENTELOR OPERATIVE PENTRU OBTINEREA INFORMATIILOR REFERITOARE LA :

ntimpul in care s-au desfasurat diferitele activitati : durata fabricarii, livrarea,transportul, sosirea la destinatie, manipulari, efectuarea de analiza, incercari, etc;

nstarea calitativ - cantitativa a marfurilor;

nprezenta sau absenta unor documente care in mod obligatoriu insotesc marfa.

C. DOCUMENTAREA BIBLIOGRAFICA (TRATATE, ENCILOPEDII, LEXICOANE, DICTIONARE, MONOGRAFII, STUDII, ETC.)

ncunoasterea unor aspecte particulare legate de cazul litigiului;

ninvestigatii experimentale;

ncomparatii, analogii, etc.

3. INVESTIGAREA OBIECTULUI EXPERTIZEI :

A. PROCEDURA INVESTIGATIILOR

nconvocarea scrisa a partilor;

nstabilirea termenului de comunicare;

nexistenta unor imputerniciri pentru expert/experti si pentru delegatii partilor.

B. CONTINUTUL INVESTIGARII PE TEREN

nculegerea de marfuri, declaratii ale persoanelor care au participat la producerea si circulatia marfurilor ce fac obiectul litigiului;

nverificarea de acte originale;

nobservatii ale locului in care s-a produs vicierea (instalatii, spatii de depozitare fixe, mijl. de transport, rampe de incarcare - descarcare );

npreluarea de probe si analiza acestora de catre expert , sau laboratoare neutre asediate prin metode experimentale;

nreconstituirea unor conditii in care s-au produs faptele impricinate.

Plan de investigatii :

-simple

-complexe

nstabilirea momentului in care s-a produs vicierea

ninvestigarea in sens invers miscarii marfii

JLOCALIZAREA INVESTIGATIILOR :

netape principale ale procesului de productie;

nactivitati specifice circulatiei marfurilor .

SENSUL INVESTIGATIILOR IN EXPERTIZA MARFURILOR:

IN CAZURILE MAI COMPLEXE

SCHEMA DE APROVIZIONARE (CANALE DE DISTRIBUTIE):

SCHEMA DE INVESTIGARE IN SFERA CIRCULATIEI MARFURILOR:

JINVESTIGATII IN CAZUL UNITATI PRODUCATOARE

nverificarea documentelor de constatare privind cantitatea si calitatea materiei prime

nexaminarea balantei de materiale

ncontinutul, data si frecventa inspectiei calitatii

nconvorbire cu subiecti (martori)

nrecoltarea de probe.

INVESTIGAREA OBIECTULUI EXPERTIZEI(Continuare)
C . CONSEMNAREA REZULTATELOR INVESTIGATIEI

nlocul, data si durata investigatiei ;

nparticipantii (calitatea lor si nr delegatiei de imputernicire);

nfelul investigatiilor;

nopiniile imputernicitilor partilor in raport cu cele constatate ;

nobligatiile partilor de a furniza la un termen prestabil anumite informatii scrise sau acte.

4.2.4. ELABORAREA RAPORTULUI DE
EXPERTIZA

Rezultatele activitatii depuse de expert pentru

solutionarea obiectivelor expertizei se concretizeaza

in raportul de expertiza, ce se inainteaza instantei

sau organului care a dispus efectuarea expertizei.

Raportul de expertiza trebuie sa scoata in

evidenta in principal:

nmetodele stiintifice de cercetare utilizate de expert;

nconstatarile expertului;

nmodul de interpretare a datelor obtinute in urma cercetarilor si experimentarilor;

nconcluziile finale temeinic fundamentate.

Elaborarea raportului de expertiza se face cu respectarea anumitor reguli de ordin procedural, de forma, structura si continut.

Forma raportului de expertiza poate fi orala sau scrisa.

PRINCIPALELE REGULI DE ORDIN PROCEDURAL PRIVIND TEHNOREDACTAREA SI DEPUNEREA RAPORTULUI DE EXPERTIZA SE REFERA LA:

nnecesitatea  tehnoredactarii computerizate a acestuia in mai multe exemplare, din care unul se depune de catre expert la registratura instantei;

nraportul de expertiza este semnat la sfarsit, iar fiecare pagina trebuie sa poarte parafa expertului;

nin raportul de expertiza nu sunt admise greseli, corecturi sau stersaturi;

nraportul de expertiza se depune in original in termenul slabilit, cu minimum cinci zile inainte de data judecarii litigiului respectiv; termenul de depunere a raportului de expertiza se fixeaza de catre instanta sau se precizeaza in imputernicirea scrisa, remisa personal expertului;

nexpertul depune la registratura instantei si dovezile de remitere catre partile aflate in litigiu, a unei copii dupa raportul de expertiza.

Nerespectarea termenului fixat pentru

depunerea raportului de expertiza, fara motive

intemeiate, poate atrage sanctiuni materiale si

chiar penale.

Ordonanta de Guvern nr. 2/2000 prevede

urmatoarea structura a raportului de expertiza:

npartea introductiva;

ndescrierea operatiunilor de efectuare a expertizei;

nconcluziile.

Raportul de expertiza se prezinta pe sectiuni.

In mod obisnuit, raportul de expertiza cuprinde

urmatoarele sectiuni:

nPreambulul;

nScurt istoric;

nObiectul expertizei;

nProcedura investigatiei;

nConstatarile expertizei;

nConcluziile expertizei;

nBorderoul de anexe;

nAnexele (in original sau in copie).

nPreambulul raportului de expertiza cuprinde: numele si prenumele expertului, profesia si calificarea sa, adresa completa, instanta sau organul care a numit expertul, numarul dosarului pentru litigiul in cauza si numarul actului de imputernicire.

nScurt istoric al litigiului: se mentioneaza numele sau denumirile partilor aflate in litigiu (reclamant si parat), si adresele lor exacte, coreclamante sau coparate si parti chemate in garantie.Se prezinta intr-o succesiune cronologica principalele fapte si date ce reprezinta puncte de reper esentiale ale litigiului. Se consemneaza pozitia partilor in raport de problemele litigiului, in special a acelora care vizeaza obiectivele expertizei, precum si precizarea prejudiciilor si a etapei cand acestea s-au produs si, daca s-au mai efectuat expertize anterioare pe speta respectiva.

nObiectul expertizei - in aceasta sectiune sunt redate ad-literam obiectivele stabilite de catre instanta pentru efectuarea expertizei, precum si intrebarile au fost transmise in scris expertului. expertul este obligat sa analizeze in profunzime aspectele de interes in elucidarea cazului in litigiu, pronuntandu-se documentat si argurmentat asupra problemelor de fond.

nProcedura investigatiilor cuprinde, de regula urmatoarele elemente:

nlegalitatea invitarii partilor pentru a conlucra sau asista expertul in efectuarea unor investigatii;

nnumele si calitatea imputernicitilor;

nfelul documentelor de imputernicire;

nfelul investigatiilor efectuate de catre expert in prezenta partilor;

nfelul documentului de consemnare a rezultatelor investigatiilor (proces verbal, minuta etc), semnat de catre expert.

nConstatarile expertizei reprezinta cea mai importanta sectiune din raport si cuprinde atat faptele si datele din dosarul litigiului cat si cele rezultate din investigatiile efectuate de catre expert, descrise cu exactitate si dupa caz, comparate sau interpretate.In raport se prezinta rezultatele investigatiilor in ordinea dezvaluirii lor.Expertul trebuie: sa acorde o atentie deosebita stabilirii cu exactitate a imprejurarilor si cauzelor care au generat vicierea marfurilor; sa prezinte elementele de reconstituire a acestora; sa aprecieze gradul si efectul vicierii ; sa propuna solutii posibile pentru preintampinarea repetarii acestora.

nConcluziile raportului de expertiza trebuie sa contina intr-o forma concisa si clara raspunsurile expertizei la obiectivele incredintate spre solutionare. Concluziile reprezinta sinteza logica a constatarilor la care s-a ajuns, pe parcursul efectuarii investigatiilor.

Obiectivitatea si corectitudinea concluziilor este

determinata de urmatorii factori:

ncalificarea specialistului in domeniul in care actioneaza ca expert;

ncunoasterea aprofundata a problemelor circulatiei tehnice a marfurilor;

ncunoasterea metodelor si tehnicilor de analiza a marfurilor;

nprobitatea profesionala si morala a expertului, evidentiata prin relevarea aspectelor esentiale ale investigatiilor fara omisiuni;

nindependenta fata de partile implicate in litigiu;

nrespectarea dreptului partilor implicate in litigiu in legatura cu desfasurarea expertizei.

nAnexele raportului de expertiza: documente sustinatoare ale concluziilor pe care le formuleaza expertul, de exemplu: buletine de analiza, grafice, copii si fotocopii, planuri si schite ale unor depozite, scheme de amplasare a marfurilor in spatiile de transport, eventual procedee de calcul, etc., se ataseaza borderoul de anexe care au servit la intocmirea raportului de expertiza. Borderoul de anexe figureaza in mod obligatoriu atat pe original, cat si pe copiile raportului de expertiza remise partilor implicate in litigiu.

Pentru a se asigura un nivel stiintific

corespunzator in redactarea raportului de

expertiza trebuie respectate unele conditii

privitoare la stil si continut.

Raportul de expertiza trebuie sa fie redactat

intr-un stil clar si concis, fara formulari sau

termeni echivoci.

Raportul de expertiza nu trebuie sa contina

pareri personale in legatura cu diferitele acte

normative sau cu dispozitiile legale ale unor

organe administrative.

Datele continute in raportul de expertiza

trebuie sa fie reale si demonstrabile.

Expertul raspunde pentru toate datele trecute

in raport;

Justetea datelor si responsabilitatea expertului

fata de acestea este caracteristica esentiala a

unui raport de expertiza.

Pentru aceste considerente, expertul trebuie sa

aiba in vedere la stabilirea diagnosticului

calitatii marfurilor, urmatoarele:

nanalizele si incercarile de laborator sa fie efectuate personal sau de laboratoarele de analiza autorizate in acest scop;

naparatele si metodele folosite sa aiba o precizie cat mai ridicata. in acest
scop este indicat sa se efectueze un numar cat mai mare de determinari (in special

nin cazul analizelor organoleptice).

nIn unele situatii raportul de expertiza ca proba in instanta poate fi inlaturat daca restul probelor administrate in cauza conduc la o alta situatie de fapt decat cea retinuta de expert si care corespunde realitatii.

4.2.5. ANALIZA RAPORTULUI DE EXPERTIZA

nAnaliza raportului de expertiza este abordata din mai multe puncte de vedere (juridic, merceologic, economic, contabil etc).

nEa parcurge, in principal, doua etape importante, constand din: verificarea respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza (verificare formala), verificarea continutului stiintific al raportului de expertiza (verificare de fond substantiala).

Verificarea formala presupune urmatoarele

aspecte:

ndaca au fost respectate conditiile legale de desemnare a expertilor si daca au existat motive de recuzare a acestora, invocate de parti si neluate in considerare;

ndaca au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate intrebarile adresate expertilor;

ndaca raportul de expertiza a fost semnat si datat.

nVerificarea de fond are drept scop stabilirea masurii in care expertul a folosit rational si complet mijloacele de documentare, a intreprins investigatiile folosind cele mai adecvate metode si tehnici si a relevat datele si faptele care sa elucideze obiectivele expertizei. Se verifica, de asemenea, justetea rationamentului si concordanta dintre concluzii si constatarile expertului cuprinse in raportul de expertiza.

Masurile de indreptare care se pot lua, la

constatarea unor situatii necorespunzatoare cu

prilejul analizei raportului de expertiza, sunt in

functie de lacunele constatate si anume:

nchemarea expertului pentru a da lamuriri suplimentare atunci cand raportul prezinta anumite neclaritati sau partile formuleaza obiectiuni;

nintregirea expertizei printr-un supliment de expertiza, atunci cand
investigatiile au fost incomplete;

nefectuarea unei noi expertize atunci cand se impune anularea expertizei.

Se pot solicita expertului lamuriri suplimentare

pentru clarificari; acestea se pot da verbal sau in

scris, sub forma unui act aditional la raportul de

expertiza, denumit "completare la raportul de

expertiza'.

Partile aflate in litigiu pot formula obiectiuni asupra

raportului de expertiza sau asupra unei parti din

acesta. in aceste situatii, instanta obliga pe expert sa

analizeze obiectiunile formulate de catre parti, sa-si

fixeze pozitia in raport cu acestea, sau sa raspunda la

unele intrebari rezultate din aceste obiectiuni.

Raspunsul expertului se da in scris, sub forma unui

document denumit "note scrise'.

SUPLIMENTUL DE EXPERTIZA

nDaca se constata de catre parti sau de catre instanta, noi probleme ale spetei litigiului, nerelevate initial, care reclama investigatii, respectiv interventia expertului, instanta poate ordona obiective suplimentare pentru expertiza urmarite printr-un supliment de expertiza.

nAcest supliment devine necesar si in cazul contestarii unei chestiuni din raport de catre partea interesata, ceea ce presupune adancirea sau largirea cercetarii problemei respective.

O NOUA EXPERTIZA

nEfectuarea unei noi expertize se poate dispune cand concluziile raportului sunt controversate, mai mult sau mai putin intemeiate, inexacte, in contradictie cu constatarile expertului, sau cand se anuleaza expertiza ca urmare a incalcarii unor dispozitii legale de catre expert.

nNoua expertiza se dispune in mod firesc pentru cercetarea acelorasi obiective ca si expertiza initiala si este efectuata de catre alt expert sau de mai multi experti (in numar impar).

nRaportul unei noi expertize se elaboreaza cu respectarea acelorasi reguli procedurale de forma, structura si continut ca si raportul expertizei initiale.

Exista unele deosebiri determinate de:

nnecesitatea luarii de pozitie fata de raportul initial de expertiza (daca este cazul);

nexistenta posibila a divergentei de opinii intre expertii care efectueaza noua expertiza, caz in care fiecare expert, in cadrul aceluiasi raport, isi prezinta propriul sau punct de vedere.

Lamurirea neclaritatilor, completarea printr-un

supliment de expertiza, sau dispunerea unei noi

expertize pot fi ocazionate si de situatii precum:

ndin lectura raportului rezulta ca expertul nu a folosit cele mai moderne si adecvate metode in cerecetarea respectiva;

nlectura raportului vadeste o competenta scazuta;

nconstiinciozitatea si obiectivitatea expertului sunt puse sub semnul intrebarii;

napare o anumita contradictie intre concluziile initiale ale raportului si rezultatul investigatiilor ulterioare, ca urmare a administrarii unor probe suplimentare.

SURSE DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE DE MARFURI

1. NEEXECUTAREA OBLIGATIILOR CONTRACTUALE

Contractele comerciale interne si internationale prevad obligatii, raspunderi si drepturi reciproce intre parti-neexecutarea lor genereaza efecte negative asupra intereselor economice ale partilor.

Neexecutare = neindeplinirea de catre una din partile contractante a oricareia dintre obligatiile ce ii revin potrivit contractului inclusiv executarea lor defectuoasa sau cu intarziere.

Forme ale neexecutarii - criterii

nCantitativ - totala

- partiala

nCalitativ, executare - defectuoasa

- afectata de vicii

- de calitate inferioara

nTimpul de manifestare - executare tardiva

-temporara

-definitiva, ireversibila

nEfectul neexecutarii - negativa

- pozitiva, uneori

Gravitatea neexecutarii - element esential in cazul solicitarii expertizei ca mijloc de proba.

Lezarea intereselor materiale ale uneia din parti:

nangajeaza raspunderea celeilalte parti prin plata penalitatilor de intarziere sau a daunelor interese;

nrezilierea(desfiintarea)contractului datorita gravitatii neexecutarii.

Expertiza stabileste

ngravitatea neexecutarii obligatiilor

ncauzele neexcutarii obligatiilor

nprejudiciile, printr-o evaluare finala.

2.CUNOASTEREA SI IDENTIFICAREA OBLIGATIILOR PARTILOR DIN CONTRACTELE COMERCIALE INTERNE SI INTERNATIONALE

Acte juridice prin intermediul carora se

efectueaza schimburile economice intre parteneri:

ncontracte de baza contractul de vanzare-

cumparare;

ncontracte conexe = de transport,

= de depozitare,

= de asigurare.

nContractul de vanzare-cumparare suport juridic al tranzactiilor comerciale vanzatorul se obliga sa transfere dreptul de proprietate asupra unei marfi catre cumparator in schimbul unei plati.

nObligatiile partilor ce decurg din aceasta tranzactie sunt stipulate cu precizie si claritate in clauzele contractuale: - generale

- specifice.

Clauzele generale dintr-un contract de vanzare-

cumparare de marfuri se refera in principal la:

nvalabilitatea, respectiv durata contractului;

ndeterminarea obiectului contractului:

denumirea marfi;

cantitatea;

conditii referitoare la calitate;

conditii de ambalare;

conditii de marcare, etichetare.

nconditiile de livrare;

nconditiile de expediere, transport si asigurare a marfii;

nmodalitatile de receptie;

npretul si modalitatea de plata.

Valabilitatea contractului : se precizeaza data intrarii in vigoare si data la care obligatiile contractuale inceteaza.

Obiectul unui contract de vanzare-cumparare este reprezentat de marfuri, cu indeplinirea urmatoarelor conditii legale:

nsa fie permisa circulatia marfurilor respective, de catre legislatia nationala;

nmarfurile sa existe in momentul semnarii contractului sau la o data bine precizata prin contract;

nmarfurile sa se incadreze in obiectul de activitate al furnizorului;

nmarfurile sa poata fi denumite si descrise tara existenta unei posibile interpretari gresite;

nmarfurile sa poata fi determinabile cantitativ vprin masurare, cantarire sau numarare).

Obiectul contractului de vanzare-cumparare trebuie sa contina descrierea marfii ce se tranzactioneaza, sub toate aspectele.

nDenumire, parti componente, subansamble etc;

nSpecificatiile din contract legate de cantitatea marfurilor contractate se refera la:

nunitatea de masura;

nlocul determinarii cantitatii, care se prevede a fi de regula locul de expediere a marfii, iar in cazul in care starea cantitativa a marfii este susceptibila de modificare in timpul transportului, cantitatea se determina si la destinatie;

nmodul de verificare a cantitatii;

ndocumentele care atesta cantitatea marfii expediate.

Prevederile contractuale referitoare la calitatea marfii il obliga pe vanzator sa livreze marfa in concordanta cu:

ncerintele cumparatorului precizate clar si in detaliu;

ncaracteristicile de calitate (parametrii fizico-chimici) conforme cu specificatiile din documentatia tehnica, sau caiete de sarcini, cu o mostra reprezentativa pe care vanzatorul o pune la dispozitia cumparatorului;

ncacteristicile de calitate prescrise in standardele de produs.

nPentru unele marfuri (masini si utilaje) conditiile referitoare la calitate prevazute in contract se stabilesc prin metoda vizionarii marfii si chiar a utilizarii experimentale de catre cumparator care, daca nu accepta calitatea, contractul se considera reziliat. De asemenea, pentru marfuri la care nu pot apare modificari calitative in timpul transportului de la producator la cumparator se prevede in contract obligatia cumparatorului de a accepta marfa asa cum se prezinta la descarcare (metoda "tel-quel').

nConditiile de ambalare;vanzatorul are obligatia:

nsa asigure prin ambalajul de transport integritatea calitativa si cantitativa in timpul

nmanipularii,transportului si depozitarii;

nsa satisfaca cerintele cumparatorului cu privire la ambalajul individual, de prezentare a marfii;

nsa specifice daca ambalajul de transport trece in proprietatea cumparatorului sau daca vanzatorul isi va recupera ambalajul.

nConditiile de marcare si etichetare, obligatii ale vanzatorului, vor fi des in contract in conformitate cu cerintele cumparatorului. in unele cazuri, prin specificarea in contract, cumparatorului ii revine obligatia de a trimite vanzatorului propriile etichete si /sau ambalaje individuale ale marfii.

nConditiile de livrare sunt specificate:

nlocul si momentul in care marfa trece de la vanzator la cumparator;

nmodalitatea de livrare precizata cu claritate in contract ("la poarta fabricii' sau la depozitul cumparatorului) inclusiv termenul de livrare cu specificarea cantitatii livrate la un singur transport, respectiv livrarea completa, sau in transe.

nConditiile de expediere, transport si asigurare a marfii sunt stabilite in conformitate cu modalitatea de livrare, obligatiile revin vanzatorul sau cumparatorului care:

nva expedia si transporta marfa cu mijloace proprii sau va apela la o firma specializata in transporturi si expeditii, pe baza unui contract de transport incheiat cu firma respectiva;

nse va preciza data expedierii, locul de descarcare si eventuale penalitati.

nAsigurarea marfii va fi stabilita prin contract in functie de conditiile si modalitatile de livrare si se realizeaza prin societati specializate de asigurari care preiau riscul asiguratului (vanzator sau cumparator).

nClauza de receptie a marfii se refera atat la obligatia vanzatorului de a preda marfa cumparatorului la locul si termenele stabilite prin contract, cat si la obligatia cumparatorului de a prelua marfa si de a efectua receptia.

La stabilirea clauzei privind modalitatea receptiei se are in vedere:

nobligativitatea receptiei;

nlocul si data efectuarii receptiei;

nparticipantii la receptie;

ndocumente ce trebuie sa insoteasca marfa;

nmetoda de verificare calitativa si cantitativa si documentatia de control;

ncine suporta cheltuielile de receptie;

nconsecintele controlului de receptie.

CLAUZELE SPECIFICE CUPRINSE INTR-UN CONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE SE POT REFERI LA:

nreclamatii si garantii asupra marfurilor;

nraspunderea partilor si legislatia aplicabila;

ndocumente pe care vanzatorul este obligat sa le puna la dispozitia cumparatorului.

Cumparatorul are dreptul de a reclama

vanzatorului, anumite deficiente in executarea

contractului, cum ar fi:

nlipsuri cantitative;

ndeficiente calitative;

ndeficiente de ambalare, etichetare sau marcare;

ndeficiente aparute in perioada de garantie pentru vicii aparente sau ascunse.

nPrin contract se stabileste perioada de garantie acordata de vanzator/furnizor, precum si modalitatea de rezolvare a eventualelor reclamatii ce pot aparea in aceasta perioada.

nRaspunderea contractuala reprezinta dreptul uneia din parti, de a cere despagubiri de la cealalta parte, pentru prejudiciile cauzate de neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare sau defectuoasa a obligatiilor.

Raspunderea partilor si legislatia aplicabila este

clauza prin care se precizeaza:

nmodalitatea de raspundere a vanzatorului sau furnizorului, in cazul neexecutarii totale sau partiale a executarii defectuoase ori cu intarziere a obligatiei de predare a marfii contractate si de respectare a celorlalte conditii(de cantitate, de calitate, ambalare, etc.)

nmodalitatea de raspundere a cumparatorului pentru nerespectarea obligatiei de plata (refuzul nejustificat de la plata a marfii preluate).

nPenalitatile de intarziere se stabilesc procentual, fara a depasi valoarea contractului, sau prin acordarea de despagubiri (daune interese) pentru acoperirea prejudiciului suferit de partea ale carei interese au fost afectate - partea vatamata.

nIn continutul unui contract intern de vanzare-cumparare dar mai ales a unuia international, partile pot prevedea clauze exoneratorii sau limitative de raspundere pentru ipoteza in care, pe parcursul executarii obligatiilor contractuale ar surveni evenimente imprevizibile de natura sa impiedice pe una din parti sa-si indeplineasca obligatiile, in conditiile stabilite prin contract.

3.OBLIGATIILE PARTICIPANTILOR LA TRANZACTIITE COMERCIALE INTERNATIONALE

nAceste obligatii sunt cuprinse in sistemul de reguli pentru interpretarea conditiilor comerciale internationale, elaborate de Camera Internationala de Comert - INCOTERMS - reguli ce se aplica contractelor de vanzare-cumparare, referindu-se la relatiile dintre vanzator si cumparator, din anumite puncte de vedere, bine precizate.

nContractele internationale de vanzare - cumparare se deruleaza pe baza acestor reguli deosebit de importante, care au in acelasi timp implicatii si asupra celorlalte contracte conexe si in special asupra contractului de transport.

Desi sunt reguli referitoare la tranzactiile comerciale internationale, ele sunt incluse uneori si in contractele de vanzare-cumparare de marfuri, pe piata interna.

Pentru o interpretare si o intelegere corecta, conditiile comerciale INCOTERMS incluse in contractele de vanzare-cumparare au fost grupate in patru categorii distincte si anume:

1.conditia conform careia vanzatorul pune marfurile la dispozitia cumparatorului, in spatiile proprii ale vanzatorului;

2.conditiile conform carora vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui caraus numit de cumparator;

3.conditiile conform carora vanzatorul este

obligat sa asigure transportul, dar fara sa-si

asume riscul pierderii sau deteriorarii marfurilor

si fara sa suporte costurile suplimentare,

datorate evenimentelor survenite dupa

incarcare si expediere;

conditiile conform carora vanzatorul trebuie sa

suporte toate costurile si riscurile aferente

transportului marfurilor pana la locul de

destinatie.

Pentru fiecare categorie de conditii, partile

contractante au obligatii precise.

OBLIGATIILE FURNIZORULUI:

nfurnizarea marfurilor si emiterea facturii comerciale, sau a unui mesaj electronic echivalent, in conformitate cu contractele de vanzare-cumparare precum si orice alta dovada de conformitate ce poate fi ceruta prin contract;

nlivrarea marfurilor, respectiv punerea la dispozitia cumparatorului in locul numit pentru livrare, in perioada sau la data stipulata, sau livrarea marfurilor in custodia carausului sau a unei alte persoane, numite de cumparator sau aleasa de vanzator la locul numit si in perioada ori la data convenita pentru livrare;

nverificarea, ambalarea, marcarea marfurilor; vanzatorul are obligatia sa plateasca toate costurile operatiunilor de verificare a calitatii marfurilor,de masurare, cantarire, numarare, care sunt necesare pentru punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului; de asemenea, are obligatia sa execute pe propria cheltuiala ambalarea ceruta pentru transportul marfurilor in masura in care imprejurarile referitoare la transport (modalitati, destinatie) au fost aduse la cunostinta vanzatorului, inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare.

nFurnizorul nu are aceasta obligatie, in cazurile in care se obisnuieste ca unele marfuri   sa fie puse la dispozitia cumparatorului neambalate, conform specificatiilor din contract;

Alte obligatii: vanzatorul are obligatia sa acorde cumparatorului la cererea, pe riscul si cheltuiala acestuia, toata asistenta, pentru a obtine orice documente sau mesaje electronice echivalente, pe care cumparatorul le-ar putea pretinde pentru exportul si/sau importul marfurilor si, daca este necesar pentru tranzitul acestora printr-o alta tara; vanzatorul are obligatia sa furnizeze cumparatorului, la cerere, informatiile necesare procurarii unei asigurari.

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI:

nplata pretului - cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul prevazut in contractul de vanzare-cumparare, in ziua si locul stabilit prin contract;

npreluarea marfurilor - cumparatorul are obligatia sa accepte preluarea marfurilor indata ce ele au fost livrate in conformitate cu specificatiile din contract, sau sa le primeasca de la caraus, in locul de destinatie numit;

ncumparatorul are obligatia sa accepte dovada livrarii si sa furizeze vanzatorului o dovada adecvata privind preluarea marfurilor;

ninspectia marfurilor - cumparatorul are obligatia de a plati costurile inspectiei inainte de expedierea marfurilor, inclusiv inspectia mandatata de autoritatile din tara exportatoare.

Conform categoriilor de conditii comerciale cuprinse in INCOTERMS o serie de alte obligatii bine precizate revin uneia sau alteia dintre partile contractante, in functie de specificul acestor conditii.

Astfel de obligatii se refera la:

nobtinerea de licente, autorizatii si formalitati;

nincheierea contractelor de transport si asigurare;

ntransferul riscurilor de pierdere sau deteriorare a marfurilor

npana in momentul in care au fost livrate, conform conditiilor de livrare specificate in contract;

nimpartirea costurilor legate de marfuri pana in momemntul livrarii, (inclusiv cheltuielile pentru incarcarea si descarcarea marfurilor), costurile pentru indeplinirea formalitatilor vamale platibile la export-import, sau pentru tranzitul lor printr-o alta tara, precum si toate impozitele, taxele si cheltuielile platibile la export-import.

4. SURSE POTENTIALE DE LITIGII PRIVIND IDENTITATEA SI STAREA CALITATIV CANTITATIVA A MARFURILOR

Practica efectuarii expertizelor de marfuri

evidentiaza faptul ca cele frecvente situatii

litigioase pentru a caror solutionare se apeleaza

la expetize, sunt:

nsubstituirea produselor;

ndenaturarea produselor;

nfalsificarea produselor;

ndeprecierea calitativa;

npierderi economice.

Substituirea de produse consta in livrarea de produse avand aceeasi destinatie si un pret identic sau apropiat de cel al produselor contractate, dar alti indici de calitate decat cei prescrisi in documentele la care partile au facut referire contract.

Situatii care se asimileaza substituirii, pot fi:

nincadrarea gresita de la un model la altul;

nsortarea gresita a unor produse de la o calitate inferioara, la una superioara;

nlivrarea de produse cu o calitate reala inferioara celei contractate;

nlivrarea de loturi de produse care nu sunt alcatuite pe criterul omogenitatii si care, desi provin din aceeasi materie prima si au fost prelucrate prin aceleasi procedee tehnologice, au caracteristici de calitate diferite.

Denaturarea produselor consta in fabricarea si

livrarea unor produse rezultate prin:

nmodificarea retetei de fabricatie:

ndiminuarea proportiilor unor componenti valorosi costisitori si completarea cantitatii necesare cu alti componenti mai ieftini, in detrimentul calitatii - practica ilicita sanctionata de legislatia in vigoare.

nabateri de la tehnologia de fabricatie, prin nerespectarea unor paramatrii tehnologici sau modificarea metodelor de executie, cu implicatii nefavorabile asupra calitatii si asupra stabilitatii produselor in timpul transportului, pastrarii etc.

Falsificarea produselor este in principiu o

forma specifica de denaturare, care consta in

reproducerea prin multiple modalitati a unui

produs original existent pe piata, in scop

fraudulos. Prin falsificare modificandu-se

constituientii unui produs se modifica implicit

calitatea si este afectata utilitatea produsului

respectiv.

Pierderile economice se pot produce prin:

nscaderea masei unor produse ca urmare a modificarii parametrilor mediului exterior (umiditate, temperatura etc.) fata de cei optimi, necesari pentru mentinerea lor in stare corespunzatoare;

nperisabilitati peste limitele admise;

ncresterea ponderii produselor necorespunzatoare calitativ peste limitele admise, sau a celor cu defecte minore peste limita maxima prescrisa in conditiile de admisibilitate privind defectele.

Deprecierea calitativa constand in modificarea,

in sens nefavorabil, a indicilor de calitate ai

produselor, se poate produce in oricare dintre

etapele circuitului tehnic, dar mai ales in timpul

transportului si pastrarii; in functie de

intensitatea actiunii factorilor de depreciere sau

degradare, aceasta poate fi:

ntotala, cand produsele isi pierd utilitatea;

npartiala, cand produsele pot avea aceeasi destinatie, sau o alta destinatie mai putin eficienta, in raport cu destinatia lor preconizata

Principalele etape ale circuitului tehnic al produselor in

care starea calitativ-cantitativa a marfurilor poate fi

modificata ducand la situatii litigioase generatoare de

expertize de marfuri, sunt urmatoarele:

nLivrarea marfurilor este etapa in care pot aparea litigii cauzate de:

nnelivrarea marfurilor contractate, caz in care cumparatorul este pus in situatia de a inlocui marfurile contractate prin achizitionarea altor marfuri de acelasi fel, de la un alt furnizor, pe baza unui nou contract de vanzare-cumparare;

nlivrarea partiala - in cantitati mai mici decat cele prevazute in contract sau numai pe o anumita durata, mai mica decat termenul de valabilitate al contractului;

Transportul loturilor de marfuri reprezinta o

pastrare de durata variabila in spatii mobile, vicierea

produselor prin degradarea acestora sau a

ambalajelor, prin alterari, impurificari etc. care pot

avea urmatoarele cauze:

nutilizarea unor mijloace de transport necorespunzatoare;

namplasarea si fixarea necorespunzatoare a marfurilor in mijloacele de transport;

nutilizarea unor ambalaje de transport necorespunzatoare;

ndeplasarea pe rute ocolitoare care maresc durata de transport;

nmanipularea necorespunzatoare in operatiile de incarcare - descarcare.

Receptia loturilor de produse este etapa in care apar cele mai numeroase litigii, atat in ceea ce priveste calitatea cat si cantitatea marfurilor, acestea fi cauzate de:

nneconcordanta dintre sortimentul contractat, cel care apare in documente, si respectiv cel real al loturilor de marfa;

nneconcordanta dintre calitatea contractata sau prescrisa si cea reala a lotului de marfa;

nneconcordanta dintre procedeele si metodele de verificare a calitatii loturilor de marfa, utilizate de furnizor si beneficiar la receptia calitativa a marfurilor;

nadoptarea unei decizii gresite de acceptare sau respingere a loturilor de marfuri, la receptie.

Depozitarea unui lot de marfa in spatii special

amenajate presupune un ansamblu de operatii

de manipulare, amplasare spatiala si crearea

unor conditii corespunzatoare pentru protectia

integritatii produselor, a caror nerespectare

poate sa genereze deprecieri calitative si

modificari cantitative. Deprecierea calitativa a

produselor se poate produce chiar si in conditii

corespunzatoare de pastrare datorita viciilor

ascunse ale produselor.

n

Metodologia expertizarii marfurilor falsificate si contaminate

Expertizele de marfuri generate de falsificarea (contrafacerea) si contaminarea marfurilor sunt in general expertize complexe, cu participarea unor specialisti din diverse domenii, necesitand investigatii laborioase si uneori de lunga durata

Obiectul acestor expertize consta in:

nstabilirea existentei falsului, a modalitatii de falsificare si a etapei circuitului economic in care s-a produs falsificarea;

nstabilirea calitatii reale a produsului falsificat;

nestimarea daunelor provocate consumatorilor si producatorilor de marfuri afectati de falsificare.

nFalsificarea operatia de obtinere si comercializare a unor imitatii uneori aproape fidele,de calitate inferioara, ale unor produse originale existente pe piata, operatie efectuata in scop fraudulos, pentru obtinerea de venituri ilicite.

nSunt falsificate sau contrafacute, de regula, produse ale unor firme de prestigiu avand marci recunoscute pe piata internationala.

nse apreciaza ca, la nivel mondial, falsurile au o pondere cuprinsa intre 5 si 9% in comertul international, reprezentand un volum valoric de peste 300 miliarde de dolari anual.

nin patru sectoare din industrie, companiile au pierdut venituri de aproximativ 15,9 miliarde euro.

nFenomenul falsificarii s-a manifestat initial in domeniul marfurilor alimentare, dar in ultima perioada s-au constatat cresteri spectaculoase in domeniul marfurilor nealimentare.

n nu exista produs care sa nu constituie obiect al falsificarii, in special dintre cele care se vand cu preturi ridicate si sub marci de prestigiu.

norganisme create in diferite tari, in care exista companii nationale si multinationale ale caror produse de marca sunt falsificate, cu scopul de a cerceta amploarea fenomenului si implicatiile de ordin economic si social .

Falsificarea produselor de lux implica:

ndaune provocate imaginii firmelor ale caror produse de marca se contrafac;

ndaune provocate de diminuarea vanzarilor produselor de lux ale caror falsuri invadeaza piata si sunt vandute la preturi reduse;

ndaune produse in mod direct prin subminarea pozitiei pe piata a unei marci; vanzarea produselor de calitate inferioara prin utilizarea denumirii unei marci prestigioase, poate aduce prejudicii ireversibile;

ncheltuieli suplimentare pe care firmele ale caror produse se falsifica sunt nevoite sa le suporte in lupta contra falsificarilor.

nIn Italia, productia de falsuri atinge 30-50 miliarde de dolari

nConform unor statistici, domeniile cele mai vizate de falsificare sunt: produsele textile - tesaturi si confectii - echipamente sportive, blanuri, incaltaminte si articole de marochinarie, parfumuri, accesorii pentru telefoane mobile, compact-discuri, piese auto, uleiuri minerale, benzine, etc

nO.M.S.apreciaza ca 7% din totalul medicamentelor comercializate pe plan mondial sunt falsificate(16 miliarde dolari anual, prin utilizareaunor ingrediente inactive (faina, amidon, zahar, etc.)

nIn Romania se produc, se importa si sunt tranzitate marfuri contrafacute prin retelele internationale.

nGrupa de marfuri cu cea mai mare crestere a contrafacerilor produse in Romania este cea a bauturilor alcoolice care

naduce venituri considerabile falsificatorilor

n afecteaza grav sanatatea consumatorilor si implicit veniturile acestora, in mod direct, prin cheltuieli suplimentare pentru sanatate si indirect prin evaziunile fiscale ale falsificatorilor

Modalitati de falsificare si tipuri de falsificari

ndenaturarea;

nsubstituirea;

nimitarea;

ndestructurarea;

nreconditionarea;

nreconstituirea;

npirateria;

nalte modalitati.

Denaturarea - modificarea materiilor prime (retetelor de fabricatie) si a procedeelor tehnologice, se practica prin:

nde regula se folosesc materii prime si materiale de calitate inferioara, cu costuri reduse si tehnologii simple, iar produsele obtinute sunt prezentate ca fiind cele originale;

nmodificarea proportiei normale a unor componente specifice produselor originale autentice pentru obtinerea unui produs si comercializarea acestuia la acelasi pret cu cel original, in detrimentul calitatii;

Substituirea consta in:

ninlocuirea unor componenti cu cost ridicat cu substante inactive sau de umplutura, cu eficacitate scazuta in utilizare, sau chiar daunatoare pentru consumatori;

nInlocuirea unor produse naturale cu produse obtinute prin procedee chimice neavizate din punct de vedere igienico-sanitar si prezentarea lor ca fiind naturali.

nincadrarea intentionata a unor produse de calitate inferioara intr-o clasa de calitate superioara, in cazul grupelor de marfuri care se produc, se sorteaza si se comercializeaza pe clase de calitate, cu preturi diferentiate

Imitarea consta in:

nrealizarea unor ambalaje, etichete si marci identice sau asemanatoare cu cel ale unor produse de prestigiu si utilizarea lor pentru produse care nu corespund calitativ (produse denaturate, substituite etc.) cu produsele autentice;

naplicarea unor etichete continand specificatii ca; produs "natural", "biologic" ("bio"), "ecologic" ("eco") sau "traditional" pe ambalajele sau etichetele unor produse alimentare

Destructurarea se realizeaza prin:

ndemontarea unor produse (mecanisme, aparate, instrumente) in parti componente si comercializarea acestora ca piese de schimb prezentate uneori, drept piese noi;

ndezasamblarea unor produse, prin destructurarea unui sistem in doua sau mai multe componente imbinate sau articulate intr-un subansamblu, care se comercializeaza ca atare.

nReconditionarea - operatia de remediere a unor produse de folosinta indelungata, cu defecte de fabricatie, sau care au suferit degradari in timpul transportului ,readucerea lor in stare de functionare, fiind apoi comercializate la pretul pietei.

nReconstituirea - consta in restructurarea materiala a unui produs prin recompunerea partilor componente aflate sub forma unor fragmente, ca de exemplu: obiecte din ceramica fina, mobilier de arta, covoare, tablouri, statuete etc., care sunt comercializate apoi ca obiecte originale.

nProdusele "pirat" sunt produse care ofera aparenta unor produce autentice, fara sa posede caracteristicile de calitate si durata specifica de utilizare a produselor originale. Pirateria este folosita in domeniul software, CD-urilor, casetelor audio etc., cu consecinte asupra drepturilor de proprietate industriala;

Alte modalitati de falsificare:

nmodificarea termenului de valabilitate real inscris de producator pe ambalaj

nmodificarea termenului de garantie si comercializarea produselor cu vicii aparente si ascunse;

nmodificarea denumirii unor marci de prestigiu prin suprimarea sau adaugarea unor litere, a unui sufix sau a unei cifre pentru a induce in eroare consumatorii neavizati, pentru care sonoritatea denumirii si garantia calitatii raman aceleasi.

Tipuri de falsificari

dupa calitatea executiei:

nfalsificarea artizanala, bazata pe indemanarea unui specialist

nfalsificarea grosiera, de slaba calitate,

nfalsificare de inalta performanta practicata de specialisti ce poseda cunostinte si abilitati deosebite

dupa gradul de falsificare:

nfalsificare totala,

nfalsificare partiala,

dupa regiunea geografica in care se realizeaza si se comercializeaza produsele falsificate:

nfalsificari la nivel zonal

nfalsificari la nivel national

nfalsificari la nivel mondial

Factori favorizanti ai falsificarii;

nusurinta realizarii falsurilor din punct de vedere tehnic

ndorinta si posibilitatea obtinerii de castiguri ilicite

ndificultati tehnice in identificarea si stabilirea rapida a modalitatii si gradului de falsificare

ndecalaj pronuntat intre cerere si oferta pentru unele produse;

Motivatii de achizitionare a falsurilor

ncumparatori care nu pot face distinctie intre produsele falsificate si cele originale;

ncumparatori care achizitioneaza cu buna stiinta produse falsificate, datorita preturilor scazute;

ncumparatori care recunosc falsurile si contrafacerile dar le achizitioneaza datorita dorintei de a avea produse de marca;

nturisti care achizitioneaza produse specifice zonelor geografice in care se gasesc, fara sa realizeze ca acestea sunt falsuri, datorita timpului redus de care dispun si atrasi fiind de costurile reduse;

Cadrul legislativ si organizational privind protectia impotriva falsificarii marfurilor

In Romania exista un cadru legislativ corespunzator:

nCodul penal din 1994 privind "marirea pedepsei pentru punerea in circulatie a marfurilor contrafacute";

nLegea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite care prevede: ca falsificarea ori substituirea de marfuri implica raspunderea contraventionala sau penala;

nOrdonanta de guvern nr. 21 din august 1992 privind protectia consumatorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 75 din 23 martie

nOrdonanta de guvern nr. 39 din august 1995

nLegea 202 din 2000 cu privire la activitatea autoritatilor vamale;

nLegea 84/1998 privind protectia marcilor;

Cadrul organizational privind protectia impotriva contrafacerilor

nAlianta Romana pentru Combaterea Contrafacerilor (ARCC) din care fac parte:

nAsociatia Romana pentru Combaterea Contrafacerilor

nReteaua Europeana Anticontrafacere (REACT) International Romania, prima retea de investigatori de proprietate industriala din sud-estul Europei.

Expertize in materie de contaminanti ai marfurilor

nmarfurile contaminate sunt marfuri care contin agenti patogeni pe care ii transmit organismului, producand diferite afectiuni.

nmarfurile comercializate nu trebuie sa constituie sub nici o forma surse posibile de contaminari care sa puna in pericol sanatatea consumatorilor.

In tara noastra sunt interzise de la comercializare sau utilizare pentru consum uman, alimentele care:

nau semne organoleptice de alterare (modificari de aspect, consistenta, culoare, gust sau miros);

nau semne de infestare cu paraziti (oua, larve si forma adulte, vii sau moarte) precum si resturi sau semne ale activitatii lor (cu exceptia unor produse pentru care sunt prevazute limite in acest sens);

nau semne ale contactului cu rozatoare;

nau miros si gust strain de natura produsului;

nau miros, gust si pete de mucegai cu exceptia mucegaiurilor selectionate admise;

Principalele grupe de contaminanti

npesticide

nproduse chimice industriale (dioxine, difenil policlorurati si alte produse chimice);

nmetale grele si alte elemente;

nmicotoxine (ciuperci microscopice toxice care produc intoxicatii);

nalti contaminanti microbiologici.

ncontaminantii pot fi: fizici, chimici si biologici

ncontaminantii fizici :particule metalice, particule de nisip sau pietris fin, ajunse in produse in mod accidental

ncontaminantii biologici de regula alcaloizi si proteine prezente in:samburii de migdale, piersici, prune, caise

nO sursa relativ recenta de contaminanti potentiali, cu efecte negative pentru sanatatea consumatorului este aceea a organismelor modificate genetic (OMG).

nPrin "organism modificat genetic" se intelege un organism care contine o combinatie noua de material genetic, obtinut prin tehnicile biotehnologiei moderne, care ii confera noi caracteristici.