PROCEDURA ĪNCEPERII URMĂRIRII PENALE
Sectiunea I
Īnceperea urmaririi penale
§1.Īnceperea urmaririi penale īn cazul īn care sunt īntrunite conditiile prevazute de lege
1.Verificarea conditiilor
Īnceperea urmaririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale si procedurale necesare īn vederea realizarii obiectului urmaririi, motiv pentru care majoritatea activitatilor se concentreaza īn jurul strāngerii si administrarii probelor referitoare la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorului si la stabilirea raspunderii acestuia, astfel īncāt sa se poata decide daca este sau nu cazul sa fie trimis īn judecata[1].
Pentru declansarea activitatii de urmarire penala, organele īn drept trebuie sa fie sesizate despre savārsirea unei fapte penale prin sesizarile prevazute de dispozitiile art. 221, C. pr. pen. Organul de urmarire penala, primind sesizarea, are obligatia :
a)Sa verifice continutul sesizarii din care trebuie sa rezulte: daca s-a savārsit o fapta penala; identitatea faptuitorului (daca este cunoscuta) datele din care reiese exactitatea sesizarii (acte doveditoare).
b)Atunci cānd din continutul sesizarii nu se desprind suficiente date pentru īnceperea urmaririi penale, se trece la efectuarea actelor premergatoare, īn acelasi scop stabilindu-se daca: fapta s-a savārsit īn realitate si de catre cine; constituie o infractiune; nu exista vreunul din cazurile de īmpiedicare a īnceperii urmaririi penale, organul de urmarire procedānd Ia īnceperea urmaririi penale.
2.Actul de dispozitie
Dupa verificarea si constatarea ca sunt īndeplinite conditiile prevazute de lege pentru īnceperea urmaririi penale organul de urmarire penala va dispune actul procesual care constituie actul de dispozitie pentru īnceperea u 919h77j rmaririi penale care se consemneaza īntr-un proces verbal deoarece: este un act constitutiv al procesului penal, prevazut de lege; reprezinta o manifestare de vointa a organului judiciar prin care se declanseaza activitatea procesuala īn vederea realizarii scopului acesteia.
Sunt cazuri urgente, care nu sufera amānare, īn care dispozitia de īncepere a urmaririi penale poate fi data de un organ necompetent, lucrarile īntocmite de acesta vor fi īnaintate procurorului care exercita supravegherea activitatii, pentru a fl trimise organului de urmarire competent[2].
Īn cazul īn care īnceperea urmaririi penale se face fara acte premergatoare, dispozitia se da īn momentul īn care se rezolva sesizarea. Atunci cānd este necesara efectuarea actelor premergatoare, īnceperea urmaririi se va dispune dupa efectuarea lor. Apropierea momentului sesizarii de cel al īnceperii urmaririi penale ar duce la operativitate si eficienta īn activitatea organelor de urmarire penala.
3.Actul procedural īn care se consemneaza dispozitia de īncepere a urmaririi penale
Dispozitia de īncepere a urmaririi penale, conform art. 228, C. pr, pen., se consemneaza īntr-o rezolutie, cu exceptia sesizarii din oficiu pentru care actul procedural care marcheaza īnceperea procesului penal este procesul verbal īncheiat se catre organul de urmarire penala. Atunci cānd organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, acesta are obligatia sa efectueze doua procese verbale dupa īntocmirea actelor premergatoare de constatare a efectuarii actelor premergatoare si de īncepere a urmaririi penale. Rezolutia este un act simplu deoarece se refera la fapta si persoana indicata prin sesizare. Daca īn sesizare sunt descrise corect fapta, faptuitorul, īncadrarea juridica, rezolutia poate fi : "īn temeiul art. 228, C. pr. pen., dispune īnceperea urmaririi penale pentru infractiunea si faptuitorul indicat īn sesizare"[3].
Īnceperea urmaririi penale poate fi dispusa prin proces verbal sau chiar prin ordonanta atāt īn caz de plāngere cāt si de denunt atunci cānd procurorul, solutionānd un conflict de competenta, stabileste competenta prin ordonanta, īncepānd si urmarirea penala prin acelasi act. Procesul verbal si ordonanta sunt acte procedurale mai complexe decāt rezolutia deoarece cuprind mai multe date si chiar o motivare. Procesul verbal de constatare, prevazut īn art. 90, C. pr. pen., constituie mijloc de proba, iar procesul verbal de īncepere a urmaririi penale, prevazut de art. 228, alin. 3, C. pr. pen., constituie materializarea dispozitiei de īncepere a urmaririi penale. Primul constata existenta unei stari de fapt, cel de-al doilea doar existenta unor date despre savārsirea unei fapte penale, urmānd a se confirma sau infirma cu ocazia cercetarilor daca fapta s-a savārsit sau nu.
Īncadrarea juridica a faptei trebuie consemnata īn procesul verbal de īncepere a urmaririi penale, fiind o īndatorire de baza a organului de urmarire penala, deoarece de ea depind o serie de consecinte juridice importante cum ar fi: competenta, posibilitatea de a efectua urmarire penala din oficiu pe baza autorizatiei sau a plāngerii prealabile, posibilitatea luarii unor masuri preventive īmpotriva īnvinuitului etc.
Pentru organul de urmarire penala este importanta cunoasterea calitatii persoanei, deoarece de multe ori aceasta determina posibilitatea īnceperii sau continuarii urmaririi penale de catre alte organe.
Procurorul, conform atributiei de supraveghere a urmaririi penale, trebuie sa aiba posibilitatea sa verifice actele care stau la baza īnceperii urmaririi penale pentru a putea da īndrumarile legale.
Īn cazul īn care, din cuprinsul actelor de sesizare, se constata vreun caz de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale, organul de cercetare penala īnainteaza procurorului acte īncheiate īnsotite de un referat, cu propunerea de a nu īncepe urmarirea penala, dispunānd acest lucru prin rezolutie. Atunci cānd constata ca nu a existat sau ca a disparut īmprejurarea pe care se īntemeiaza dispozitia de neāncepere a urmaririi penale, procurorul infirma motivat aceasta dispozitie restituind actele organului de cercetare si dispunānd īnceperea urmaririi penale[4].
4.Īnceperea urmaririi penale īn cazul prevazut de art. 10. lit.b. C. pr. pen. si propunerea de scoatere de sub urmarire īn cazul prevazut
Conform art. 228, C. pr. pen., se arata, ca īn prevederile art. 10, lit. b, C. pr. pen., ca este obligatorie īnceperea urmaririi penale. Art. 18, C. pen., prevede si īnceperea urmaririi penale pentru a se aplica īnvinuitului īn cadrul procesului penal o sanctiune cu caracter administrativ.
Organul de urmarire penala trebuie sa aprecieze gradul de pericol social al faptei penale respective fundamentat si rezultat din ansamblul probelor administrative īn cauza, fapt ce determina si īnceperea urmaririi penale.
Organul de urmarire penala, atunci cānd constata din actele premergatoare efectuate ca se impune aplicare acestui caz de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale, are obligatia ca, īnainte de a face propunerea de scoatere de sub urmarire penala, sa īnceapa urmarirea penala[5].
Atunci cānd procurorul gaseste īntemeiata propunerea organului de urmarire penala, conform prevederilor art 11, pct. 1, lit. b, art. 10, lit. b si art. 249, dispune īn cauza, pe cale de ordonanta, scoaterea de sub urmarire penala. Dānd o asemenea dispozitie, conform art. 18, C. pr. pen, procurorul va dispune una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute īn art. 92. C. pen.
Ordonanta trebuie sa cuprinda, potrivit dispozitiilor art. 224, C. pr. pen., pe lānga mentiunile aratate īn art. 203, C. pr. pen., datele privind persoana la care se refera scoaterea de sub urmarire penala, cāt sl temeiurile de fapt si de drept pe baza carora se dispune solutia respectiva.
Īn cazul īn care procurorul constata din examinarile actelor dosarului ca nu este posibil sa se dispuna scoaterea de sub urmarire penala atunci cānd a dispus-o doar partial, conform prevederilor art. 248. C. pr. pen., el restituie dosarul organului de cercetare penala cu dispozitia de a continua cercetarea (art. 229, alin. 2, C. pr. pen.). Daca organul de cercetare penala are de facut obiectii, acesta poate sesiza pe primul procuror sau, atunci cānd dispozitiile sunt date de catre acesta, pe procurorul ierarhic superior, fara a īntrerupe executarea lor.
Potrivit prevederilor art. 275, C. pr. pen., īnvinuitul poate face plāngere īmpotriva scoaterii de sub urmarirea penala dispusa de catre procuror, daca prin aceasta sa adus o vatamare a intereselor sale legitime, ceea ce ar atrage consecinte juridice favorabile[6].
§2.Neīnceperea urmaririi penale atunci cānd nu sunt īntrunite conditiile prevazute de lege
1.Propunerea organelor de cercetare de a nu īncepe urmarirea penala
Atunci cānd organul de urmarire penala primeste sesizarea are obligatia sa verifice si sa constate, dupa caz, din sesizare sau din actele premergatoare, daca din cuprinsul lor nu se degaja vreun caz de īmpiedicare a īnceperii urmaririi penale. Propunerea organului de urmarire penala este o parere (dispozitie) bazata pe constatarile privind existenta vreunui caz de īmpiedicare a īnceperii urmaririi penale.
Propunerea rezultata din art. 228, alin. 4, C. pr. pen., se refera numai la cazurile īn care s-au efectuat actele premergatoare dupa primirea plāngerii sau denuntului, nu si la sesizarea din oficiu. Aceasta propunere, prevazuta dar neexprimata īn mod expres īn Codul de procedura penala, poate fi consemnata si materializata īntr-o adresa, referat sau orice alt act asemanator care trebuie sa cuprinda īn mod legal temeiul pe care se fundamenteaza propunerea.
Atunci cānd se constata īmpiedicarea īnceperii urmaririi penale, propunerea trebuie facuta de organul de urmarire penala de īndata. Orice tergiversare ar duce la īncalcarea principiului celeritatii justitiei (aplicabil si fazei de urmarire penala)[7].
2.Actul de dispozitie al procurorului de a nu īncepe urmarirea penala
Cānd procurorul nu este de acord cu īnceperea urmaririi penale, el o confirma prin rezolutie motivata datorita constatarii lipsei de temei sau de stingere a actiunii penale care va trebui sa cuprinda, pe lānga mentiunile aratate īn art. 203,C.pr.pen.,date privind faptuitorul si fapta ia care se refera sesizarea sau procesul verbal .
Rezolutia are caracterul unui act de dispozitie propriu procurorului sau numai de confirmare a solutiei dispusa de catre organul de cercetare penala. īn cazul īn care procurorul constata netemeinicia propunerii organului de cercetare, īi restituie cauza pentru a īncepe urmarirea penala.
Procurorul este singurul īn drept sa hotarasca asupra neānceperii urmaririi penale, avānd dreptul de decizie cu privire la urmarirea penala. Actele procurorului sunt acte de dispozitie care pot fī infirmate de procurorul ierarhic superior atunci cānd intervine vreun caz din cele prevazute de art. 11, C. pr. pen., clasarea, scoaterea de sub urmarire penala cāt si neānceperea urmaririi penale.
Atunci cānd procurorul este de acord cu propunerea de a nu se īncepe urmarirea penala si se dispune aceasta solutie, va īnstiinta persoana care a facut sesizarea.
Īn art. 228, alin. 5, C. pr. pen,, se prevede ca procurorul, atunci cānd constata ca nu sunt īntrunite conditiile de a se dispune neānceperea urmaririi penale, va restitui actele organului de cercetare penala pentru īnceperea urmaririi penale. Cānd procurorul nu este de acord cu propunerea de a nu se īncepe urmarirea penala, poate dispune:
-continuarea verificarilor prin acte premergatoare pentru a
-se constata daca īntr-adevar exista cazul de īmpiedicare invocat; restituie dosarul cu intentia de a se īncepe urmarirea penala;
-īncepe urmarirea penala si va dispune continuarea ei.
Conform art. 216, C. pr. pen., se prevede ca procurorul sa. ia masuri, sa dea dispozitii īn scris si motivate. Se procedeaza astfel pentru ca organul de urmarire penala sa fie avizat de īncalcarea prevederilor legale si sa fie īndrumat asupra masurilor ce urmeaza sa le ia īn viitor pentru solutionarea cauzei.
Sectiunea a II-a
Cazuri speciale
§1.Dispozitii de īncepere sau nu a urmaririi penale
1.Īnceperea urmaririi penale pentru fapte si persoane.
Propunerea de a īncepe urmarirea penala pentru alte fapte si persoane īn caz de indivizibilitate si conexitate
Īn aplicarea prevederilor legale privind indivizibilitatea si conexitatea este posibil ca pentru unele fapte sau persoane reclamante sa se impuna īnceperea urmaririi penale, iar pentru altele pentru care a intervenit un caz de īmpiedicare a acestei masuri sa se propuna neānceperea urmaririi penale, situatii care nu sunt prohibite de nici o prevedere a Codului de procedura penala[9].
2.Actul procedural īn cazul īnceperii sau neīnceperii urmaririi penale pentru infractiuni conexe sau indivizibile
Īnceperea urmaririi penale se va dispune prin rezolutie, proces verbal, iar pentru celelalte fapte si persoane propunerea de neāncepere a urmaririi penale se materializeaza īntr-un referat sau adresa[10].
Īnceperea urmaririi penale cu privire la o singura fapta penala va permite organului de cercetare sa efectueze cercetarea si pentru celelalte fapte cuprinse īn aceeasi sesizare.
§2.Dispozitii speciale
1.Īnceperea urmaririi penale īn cazul descoperirii de noi infractiuni īn cursul judecatii
Sesizarile adresate organelor de urmarire penala sunt principale atunci cānd organul de urmarire penala a fost sesizat pentru prima data si secundare atunci cānd cauza revine la organul de urmarire penala ca urmare a retrimiterii dosarului de catre alte organe de urmarire sau de instanta.
Īnceperea urmaririi penale īn cazul infractiunilor de audienta este un mod de sesizare secundar. Conform dispozitiilor art. 229, alin. 1, C. pr. pen., daca īn cursul sedintei de judecata se comite o infractiune, constatarea acesteia se face de catre presedintele completului de judecata, iar dupa identificarea faptuitorului, se īncheie un proces verbal care se trimite procurorului īn vederea efectuarii urmaririi penale[11].
Din textul de lege prezentat rezulta ca fapta penala trebuie sa fie comisa īn fata completului de judecata, dar nu se stipuleaza īn mod expres calitatea subiectului, el putānd fi participant īn proces sau orice alta persoana care asista la sedinta de judecata.
Nu se face referire nici la natura infractiunilor care se comit īn fata completului de judecata, fiind posibil sa se savārseasca orice fapta penala, indiferent daca lezeaza sau nu autoritatea membrilor completului de judecata. De exemplu, ultrajul (art. 299, C. pen.), marturia mincinoasa (art. 260, C. pen.) etc.
Procesul verbal, dupa completare, va fi trimis procurorului care, la rāndul lui, īl va retrimite īn vederea efectuarii urmaririi penale organului competent de cercetare. Procesul verbal de constatare a infractiunii de audienta este, īn principiu, un act de sesizare. īn unele cazuri constituie si un act pentru īnceperea urmaririi penale.
2.Extinderea procesului penal
Atunci cānd se descopera noi acte materiale care apartin aceleiasi infractiuni, judecarea lor se poate face dupa extinderea actiunii penale de catre instanta, iar īn cazul descoperirii de noi fapte sau de noi persoane vinovate de savārsirea infractiunii cu care a fost sesizata, judecarea are loc dupa extinderea procesului penal, iar atunci cānd procurorul participa la proces, judecata are loc dupa punerea īn miscare a actiunii penale de catre aceasta[12].
Extinderea procesului penal se face īn cazul īn care apar fapte noi īn sarcina inculpatului si date cu privire la participarea unor persoane la savārsirea infractiunii, īmprejurari care pot duce la schimbarea īncadrarii juridice a faptei pentru care sa pus īn miscare actiunea penala (art. 334, C. pr. pen.).
Extinderea actiunii penale pentru noi acte materiale care apartin infractiunii consta īn savārsirea de catre inculpat a unor infractiuni continuate, complexe din obisnuinta sau continue care nu au fost retinute īn actul de sesizare. Extinderea se face de catre instanta, prin īncheiere, dupa care se poate proceda la judecarea noilor acte materiale fara a mai fi necesara o sesizare din partea procurorului, materializata printr-un act de inculpare sau de trimitere īn judecata[13].
Dreptul de trimitere īn judecata apartine procurorului. Instanta nu este autorizata sa se autosesizeze decāt īn cazurile prevazute de lege. īn ipoteza īn care prin concluziile de īnvinuire inculpatul a fost trimis īn judecata pentru o anumita fapta prevazuta de legea penala, iar procurorul prezent la dezbatere nu a cerut extinderea procesului penal si īn ce priveste alte fapte, instanta nu poate judeca pe inculpat decāt pentru fapta pentru care a fost trimis īn judecata[14]. Cānd fapta noua nu este īn legatura cu cea care se judeca, īn acest caz, daca procurorul participa la judecata, se poate sesiza din oficiu si dispune īnceperea urmaririi penale, sau sesizeaza organul de cercetare penala īn vederea īnceperii urmaririi penale[15].
Fapta descoperita are legatura cu cea care se judeca, īn acest caz procurorul poate cere extinderea procesului penal si pentru aceasta fapta, fiind necesar acordul instantei[16].
Cānd procurorul nu participa la judecata, extinderea procesului penal se face din oficiu, de catre instanta, act care tine loc si de punere īn miscare a actiunii penale. īn vederea completarii urmaririi penale, instanta restituie cauza la procuror pentru efectuarea urmaririi penale[17].
Atunci cānd, īn cursul judecatii, se descopera date cu privire la participarea unei alte persoane la savārsirea faptei penale pusa īn sarcina inculpatului, date cu privire la savārsirea unei alte infractiuni de catre o alta persoana, dar īn legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal si cu privire la acea persoana[18].
Īn cazul īn care instanta nu este de acord cu extinderea procesului penal, poate respinge aceasta cerere, procurorul trebuind sa se sesizeze din oficiu
pentru īnceperea urmaririi penale; iar atunci cānd instanta este de acord cu propunerea procurorului poate dispune extinderea procesului penal fata de noua persoana, ceea ce denota ca sa pornit procesul penal si fata de acea persoana[19].
3.Suspendarea urmaririi penale
Urmarirea penala se desfasoara īn principiu cu participarea īnvinuitului sau inculpatului. Prezenta acestuia la efectuarea urniaririi penale este necesara pentru buna desfasurare a cauzei penale si pentru asigurarea realizarii complexe a dreptului de aparare.
Institutia suspendarii urmaririi penale se bazeaza, pe īmprejurari neimputabile inculpatului de a lua parte la proces, fapt ce a determinat īntreruperea procesului penal. Conform art. 239, C. pr. pen., urmarirea penala se suspenda cānd īnvinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava care īl īmpiedica sa ia parte la procesul penal[20].
a)Boala īnvinuitului sau inculpatului urmeaza a se stabili pe cale de expertiza medicala, nefiind suficiente constatarile organului de urmarire sau adeverintele medicale invocate de cel īn cauza;
b)Boala sa fie grava, avānd īn vedere numarul mare si diferentiat al maladiilor si al gradului lor de gravitate;
c)Īn cazul bolii psihice urmeaza a se constata eventuala stare de iresponsabilitate a faptuitorului[21].
d)Cānd sunt mai multi īnvinuiti sau inculpati si unul sufera de o boala grava, iar disjungerea cauzei este posibila, suspendarea īn raport de toti īmpricinatii este gresita;
Organului de cercetare īn perioada suspendarii īi revin urmatoarele obligatii:
sa continue efectuarea actelor de urmarire a caror īndeplinire nu este īmpiedicata de boala celui īn cauza;
-sa se intereseze periodic daca mai subzista boala care a determinat suspendarea, ca īn cazul īnsanatosirii īnvinuitului sau inculpatului, sa se poata relua urmarirea penala.
Atunci cānd se constata ca a īncetat cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale, organul de cercetare penala īnainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a se relua urmarirea penala. Procurorul va dispune prin ordonanta reluarea urmaririi penale, dupa care va trimite dosarul organului de cercetare pentru continuarea cercetarii penale[22].
§4.Urmarirea, militarilor
Infractiunile savārsite de militari se pot īmparti īn :
a)nfractiuni la care urmarirea īncepe numai la sesizarea comandantului prevazute īn art :331-336; art.348, art.353 si art 354 C. pen;
b)lte infractiuni, iar īn acest caz nu este necesara sesizarea comandantului, organul de urmarire procedānd la īnceperea urmaririi penale potrivit regulilor obisnuite, avānd obligatia de a informa pe comandant de īndata ce a īnceput urmarirea.
Art. 226, aUn. 3, C.pr. pen., se refera la īndeplinirea a doua activitati procesuale īn cauzele penale cu referinta la infractiuni savārsite de militari īn exercitiul atributiilor de serviciu sau īn legatura cu serviciul[23].
Īnceperea urmaririi penale este conditionata de sesizarea comandantului militar pentru infractiunile care au legatura cu ordinea si disciplina militara. Sesizarea comandantului militar nu se poate retrage pentru a determina īncetarea urmaririi sau procesului penal[24].
CONCLUZII
Urmarirea penala constituie prima faza a procesului penal si, practic, īn multe cauze, desfasurarea ei duce la concluzia necesitatii trimiterii inculpatului īn judecata īn vederea tragerii lui la raspundere penala si punerea īn executare a hotarārii judecatoresti. Organele de urmarire penala actioneaza īn mod permanent si operativ, pe urmele infractiunilor si al infractorilor, intervenind cu cea mai mare eficienta pentru descoperirea si prinderea acestora, pentru strāngerea probelor care sa le dovedeasca vinovatia.
Urmarirea penala reprezinta o activitate necesara si sub aspectul ocrotirii celor nevinovati īmpotriva unei constrāngeri nejustificate, aflarea adevarului cu privire la fapta si faptuitor ca sarcina a organelor de urmarile penala, īmpiedicarea tragerii la raspundere a celor nevinovati, asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Conform art. 228, C. pr. pen., organul de urmarire penala, sesizat prin plāngere, denunt sau din oficiu, este obligat sa īnceapa efectuarea urmaririi penale daca a constatat ca s-a savārsit o infractiune si nu exista vreo cauza de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale.
Actele prin care se strāng probele necesare lamuririi cauzei sunt actele de cercetare ce constau īn procedee probatorii : ascultarea partilor si a martorilor, confruntarea lor; ridicarea de obiecte si īnscrisuri si efectuarea de cercetari la fata locului, de reconstituiri, perchezitii; efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, precum si de expertize. Actele prin care se pune īn miscare actiunea penala sunt acte de urmarire penala.
Procurorul supravegheaza ca urmarirea penala sa fie efectuata complet, temeinic si operativ, ca actele de urmarire sa fie efectuate conform dispozitiilor legale, sa fie luate toate masurile necesare pentru prevenirea savārsirii de noi infractiuni.
Efectuarea urmaririi penale cuprinde īntreaga activitate desfasurata de organele de cercetare penala sl de procuror īncadrata īntre actul de īncepere a urmaririi penale si actul prin care aceasta este finalizata, anume emiterea rechizitoriului sau a ordonantei de scoatere de sub urmarire ori īncetarea urmaririi penale.
Pentru a se dispune īnceperea urmaririi penale se cere īndeplinirea a doua conditii :
o conditie pozitiva īn sensul existentei unei sesizari despre savārsirea unei infractiuni, provenita printr-unul din modurile de sesizare prevazute de lege ( generale: plāngerea, denuntul, sesizarile persoanelor cu functii de conducere ce pot fi īnlocuite cu sesizari din oficiu; speciale: plāngerea prealabila, sesizarea si autorizarea organului prevazut de lege, exprimarea dorintei guvernului strain).
-o conditie negativa īn sensul existentei vreunui caz de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazuta de art. 10, C. pr. pen.
Verificarea seriozitatii unei plāngeri, denunt, sesizari din partea conducerii unei unitati ori a informatiilor primite pe orice cale de catre organul de urmarire penala se poate face prin investigatii proprii sau ale altor organe competente. Dispozitia de īncepere a urmaririi penale se exprima īn scris, printr-o rezolutie sau printr-un proces verbal (cānd s-a sesizat din oficiu).
Cercetarea penala are ca obiect strāngerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunii pentru care s-a īnceput urmarirea penala, identificarea faptuitorului si stabilirea raspunderii acestuia pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea īn judecata. Primind dosarul de cercetare penala care cuprinde si referatul cu propuneri ale organului de cercetare, procurorul este obligat ca īn termen de cel mult 15 zile sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire penala si sa se pronunte asupra lor. Procurorul restituie cauza īn vederea refacerii urmaririi penale atunci cānd a fost efectuata cu īncalcarea legii de procedura, actele nelegale urmānd a fi refacute īn conditiile legii.
Procurorul, atunci cānd constata ca īn cauza nu exista īnvinuit, dar exista unul din cazurile prevazute de art. 10, C. pr. pen. ori vreun caz de nepedepsire, dispune clasarea cauzei (art. 11, pct. 1, lit. a, C. pr. pen.). Cānd exista īnvinuit sau inculpat īn cauza, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala īn cazul īn care constata existenta unui caz prevazut de art. 10, lit. f-j, C. pr. pen. ori a unui caz de nepedepsire, procurorul dispune īncetarea urmaririi penale prin rezolutie motivata (cānd nu s-a pus īn miscare actiunea penala) si prin ordonanta (cānd exista inculpat īn cauza).
Dupa ce s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau īncetarea urmaririi, se poate constata ca nu a existat īn fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau a disparut īmprejurarea pe care se īntemeia solutia data de catre procuror. Redeschiderea urmaririi penale se dispune de catre procuror prin ordonanta, dupa care se trimite cauza organului de cercetare care va relua cercetarea de la stadiul īn care se afla īn momentul scoaterii de sub urmarire sau a īncetarii urmaririi.
Solutia cea mai des īntālnita īn practica de urmarire penala este trimiterea īn judecata a inculpatului. Actul de trimitere īn judecata este rechizitoriul īn care se consemneaza actele de dispozitie ale procurorului.
Rechizitoriul, īmpreuna cu dosarul, se īnainteaza instantei de judecata printr-o adresa semnata de catre seful parchetului. Prin trimiterea dosarului la organul de judecata īnceteaza orice lucrare de urmarire penala īn cauza data.
BIBLIOGRAFIE
Antoniu, Teofil, Natura juridica si functia actelor premergatoare īn reglementarea procesual- penala, īn R.R.D. nr. 12/1970, p. 37.
Antoniu,Teofil, Solutionarea cauzei prin clasare īn R.R.D.nr.7/1973, p. 95
Basarab, Matei, Drept procesual penal, Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, 1973.
Boroi, Alexandru, Nistoreanu Gheorghe, Drept penal si drept procesual penal. Curs selectiv pentru licenta, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005
Ciopraga, Aurel, Criminalistica. Tactica., Iasi, 1986.
Dongoroz, Vintila s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romān. Partea generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975.
Dongoroz, Vintila s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romāna, vol. II, III, Bucuresti, 1977.
Dongoroz,Vintila,Curs de procedura penala, editia a II-a, Bucuresti,1942.
Dumbrava, Vladimir, Sanctiunea nulitatii si efectele acesteia cu privire la unele acte de urmarire penala, īn R.R.D. nr. 7/1969, p. 79.
Gorganeanu, I. Consideratii privind actele premergatoare efectuate de organele de urmarire penala, īn R.R.D. nr. 1/1976, p. 31.
Hecht, Valdemar Legaturi si deosebiri īntre unele institutii de drept procesual penal īn cadrul urmaririi penale, īn R.R.D. nr. 8/1973, p.104.
Ionaseanu, E.V., Procedura īnceperii urmaririi penale, ed. Militara, Bucuresti, 1979.
Ionescu,Nicolae, Sesizarea organelor judiciare, ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Kahane, Siegfried, Drept procesual penal, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963.
Kahane, Siegfried, Actele de sesizare care conditioneaza īnceperea urmaririi penale, īn R.RD. nr.4/1973, p. 117-119.
Navrot, S., Unele probleme de drept procesual penal referitoare la situatia īn care urmarirea penala se face īn mod obligatoriu de catre procuror, īn R.R.D. nr. 1/1973, p. 155.
Neagu, Emil, Drept procesual penal, ed. Academiei, Bucuresti, 1988.
|
