Partea vatamata in procesul penal din Germania

Partea vatamata in procesul penal din Germania

§ 152, subsectiunea (1) din Codul german de procedura penala (Strafprozessordnung) prevede ca parchetele sunt in mod exclusiv desemn 747j96h ate sa exercite acuzarea publica. In principiu, victima nu are niciun drept sa ceara pedepsirea autorului infractiunii. Semnificatia monopolului statului asupra urmaririi penale, pe de o parte, consta in necesitatea de a se evita auto-administrarea justitiei, si, pe de alta parte, in asigurarea unui proces care sa tina cont atat de interesul public de urmarire penala cat si de interesele individuale demne de protectie ale persoanelor afectate de masurile de urmarire penala, intr-un mod rezonabil.

Aceste concluzii descurajante[1] din punctul de vedere al protectiei victimei exista in ciuda faptului ca rolul important al victimei in cadrul procedurii penale nu este o noutate. Intre § 374 si 406, Codul de procedura penala german dedica victimelor propriul lor capitol: „Participarea persoanei vatamate in proces”. Din perspectiva istorica, participarea victimei in cadrul unei proceduri penale este mai degraba regula decat exceptia. Astfel, in conformitate cu legislatia germana, urmarirea penala a fost, practic, in mainile private. Dreptul german din perioada feudala permitea ca orice om liber „sa razbune orice prejudiciu adus persoanei sale, onoarei, proprietatii cu ajutorul familiei sale, atunci cand acesta nu doreste sa accepte masurile de compensare ordonate in conformitate cu legislatia” .

Rolul victimei infractiunii a revenit recent in atentia a legiuitorului[3]. Legea privind compensarea victimelor (Opferentschadigungsgesetz) din 11 mai 1976 asigura beneficii pentru victime infractiunilor sau pentru urmasii acestora. Legea privind protectia victimelor (Opferschutzgesetz) din 18 decembrie 1986 a servit pentru a creste gradul protectie a drepturilor personale ale victimei si a acordat drept de participare a victimelor in cadrul procedurilor penale. Prin Actul privind combaterea formelor grave de criminalitate (Verbrechensbekämpfungsgesetz) din 28 octombrie 1994 - medierea cu victima infractiunii a fost introdusa in dreptul penal, ca baza pentru reducerea sanctiunii. Prin Legea privind protectia martorilor (Zeugenschutzgesetz) din 30 aprilie 1998 au fost introduse in Codul de Procedura Penala unele dispozitii care servesc la prevenirea punerii in pericol a martorilor. Prin Actul aplicare a medierii infractor-victima in dreptul procesual penal (Gesetz zur strafverfahrensrechtlichen Verankerung des Täter-Opfer Ausgleichs) din 20 decembrie 1999 au fost instituite unele reguli create pentru a permite o utilizare mai simpla si mai frecventa a medierii dintre autor si victima. Legea privind armonizarea protectiei victimelor (Zeugenschutz - Harmonisierungsgesetz) din 11 decembrie 2001 reglementeaza masuri speciale de protectie a martorilor, cum ar fi crearea unei noi identitati. In cele din urma, prin intermediul legii cu privire la reforma drepturilor victimelor (Opferrechtsreformgesetz) din 24 iunie 2004 drepturile procedurale si de informare ale victimelor in procedurile penale au fost considerabil imbunatatite, sarcinile victimei in procedura penala au fost reduse, iar posibilitatea de a pretinde si de a primi compensarea pagubelor de la parat in cadrul unei proceduri penale a fost imbunatatita.

In procedura penala germana se face distinctie, in ceea ce priveste rolul functional al victimei in cadrul procedurilor penale, intre rolul de victima ca o persoana care depune un raport asupra infractiunii, ca o persoana ce are calitatea de martor al infractiunii, ca o parte acuzatoare si, ca un co-acuzat .