Persoanele, care încalca normele si drepturile disciplinei, prevazute de legea de stat, este supus condamnarii si trasi la raspundere în institutii specializate. În fata statului sta cerinta nu numai de a pedepsi omul pentru fapta pe care a facut-o, dar si de a reeduca, de a întoarce în societate un om social sanatos.
Îndeplinirea acestor cerinte este pusa în seama unor institutii specializate (penitenciarele).
Termenul de "penitenciar" înseamna atitudinea fata de pedeapsa, prioritar penala. Institutia penitenciara reprezinta, în sine, o institutie specializata, formata pentru îndeplinirea functiilor pedepsei în activitatea pedepsita penal, îndreptînd si reeducînd condamnatii.
Aceasta se îndeplineste în ramura pedagogiei sociale, care se ocupa de problemele educarii condamnatilor,în conditiile locale a executarii pedepsei, care a primit denumirea de pedagogie penitenciara. Ea reprezinta, în esenta, pedagogia sociala, studiind posibilitatile corectarii deformariilor morale a persoanei condamnate, îndeplinind actiunea educativa asupra lui, în scopul reeducarii în conditiile executarii pedepsei penale.
În literatura de specialitate se întîlneste expresia de pedagogie a muncii corectionale. Prin ea se subîntelege ramura stiintei social pedagogice, studiind activitatea 919j98j organizationala de corectie a persoanelor, care au savîrsit actiuni penale si au fost condamnati la diferite tipuri de pedepse - care au legatura si care nu au legatura cu privatiune de libertate.
Începuturile activitatii pedagogiei de corectie se înfunda în trecut. Înca în anul 1841 în prima colonie de infractori minori de la St. Petersburg, A.I.Gerdt a înaintat ideea reeducarii prin munca prin stimarea personalitatii omului cu sprijinul autoconducerii, cu colaborarea pedagogilor si educatorilor, etc.
În anul 1871 în Universitatea din Moscova a fost inclus pentru prima data cursul "Тюрьмоведение".Profesorul universitar I.E.Foinitchi în acest curs pentru prima data a pus accent pe întrebarile comportarii colaboratorilor institutiilor specializate cu delicventii, procedee moral - religioase si metode de influentare asupra detinutilor. În anul 1923 profesorul S.V.Poznîsev din Institutul psihoneurologic, în monografia "Bazele stiintei penitenciare", a dat însemnatatea pedagogiei penitenciare ca activitate corectionala a detinutilor si a delimitat urmatoarele concepte: corectie juridica si morala, posibilitatile educationale a studiului învatamîntului general, lucrari cultural - deschise, educarea prin munca a detinutilor.
La începutul anilor '60, sistemul de corectie a teoriei pedagogice si practice s-a afirmat ca ramura de sine statatoare a stiintelor si ca activitate pedagogica. Aceasta a fost legata de schimbarile esentiale,care s-au petrecut în aceasta perioada în practica muncii de corectie. La moment, se pot remarca urmatoarele sarcini principale ale teoriei lucrului pedagogiei penitenciare:
a) cercetarile sistemului pedagogiei de corectie si posibilitatile ei de perfectionare în conditiile institutiilor penitenciare;
b) constatarea si argumentarea proceselor reeducarii condamnatilor în conformitate cu legea;
c) cercetarile procesului de reeducare, continuturile lui, procedeele, formele si metodele lucrului educational în conditiile institutiilor penitenciare;
d) pronosticarea dezvoltarii sistemei pedagogice în organe, care executa pedepse;
e) cercetarile desemnarii social - pedagogice a pedepsei penale ca metoda de influentare asupra personalitatii condamnatului;
f) aprecierea criteriilor si indicilor treptelor de corectie a personalitatii, importanta acestor închipuiri cu continut concret pentru întrebuintarea în practica.
g) cercetarile eficacitatii de corectie si activitatii de reeducare în institutiile penitenciare;
i) prelucrarea si argumentarea directiilor de perfectionare adaptarii fostilor condamnati dupa eliberare;
j) probleme social - pedagogice de avertizare a recidivelor;
k) studierea experientelor nationale si internationale, posibilitatile de întrebuintare a lor în conditiile noastre.
Categoriile principale a lucrului pedagogic de corectie sînt:
Procesul educational de caramela este procesul în cadrul îndeplinirii pedepsirii penale, care urmareste corectia, reeducarea condamnatului.
Procesul educational de corectie este procesul educational cu copii si adolescentii în conditiile institutiilor cu învatamînt special, îndreptat spre corectia si reeducarea lor.
Procesul de învatamînt educational în institutiile penitenciare - este procesul de învatare si educare a copiilor si adolescentilor condamnati în institutii speciale de învatamînt. Este conceput pentru a da posibilitate condamnatului sa primeasca studii medii mixte, studii profesionale, începatoare si concomitent sa se reuseasca reeducarea lui.
Influentarea muncii de corectie - este întrebuintarea posibilitatilor a activitatii muncii organizationale în interesele îndreptarii în dezvoltare, educare a omului.
Corectia (omului) este directionarea totala a activitatii educative, îndreptata spre a introduce valorile morale, a ajuta condamnatul sa se elibereze de niste neajunsuri, deprinderi negative, defecte caracteristice.
Reeducarea este îndreptarea totala a activitatii educative spre schimbarea rezultatelor precedente în educarea omului, educarea calitatilor si proprietatilor, compensarea neajunsurilor personalitatii, scaparea de defectele comportamentului social inadecvat, normele si drepturile comportamentului, comunicarea, etc.
Procesul educativ de corectie include si actiunile actuale a pedagogului social, de asemenea actiunile educatorului si a discipolului, care asigura atingerile anumitor teluri social - pedagogice. El este compus din mai multe etape ale activitatii, îndreptate spre activitatea sa la un anumit obiect.
Subiectele educarii - acestia sunt colaboratorii institutiilor de corectie, pedagogii sociali (educatorii). Ei se împart în 2 grupe mari - atestati si de sine statatori. În dependenta de îndatoririle sale, colaboratorii si educatorii participa diferit în organizatii si în îndestularea procesului educativ. Nemijlocit de educare se ocupa sefii detasamentelor, profesorii scolilor, si a colegilor tehnice, pedagogii sociali (educatorii), supravegheati de: colaboratorii serviciilor operationale, sectiile si serviciile medicale.
Obiectele educarii si reeducarii - acestia sunt oamenii, care din diferite principii încalca legea si pentru aceasta sînt condamnati de instanta judecatoreasca. Ei difera între ei dupa vîrsta, sex, importanta pericolului social si atitudinea fata de ispasirea pedepsei.
1. Etapa de pregatire. La întrare, la locul ispasirii pedepsei pe baza actelor primite de la condamnat si convorbirile cu el, se petrece diagnostica pedagogica dupa care se descopera ce personalitate are condamnatul, principiile comportamentului deviant, aspectele pozitive ale personalitatii, atitudinea fata de hotarîrea instantei de judecata la executarea pedepsei, etc.
Datele primite permit educatorilor de a determina scopurile si sarcinile reeducarii în perioadele începatoare si actuale, particularitatile actiunii reciproce cu condamnatul si posibilitatile realizarii lor. Pe baza acesteia se determina metodica realizarii care functioneaza în aceasta institutie de penitenciar, tehnologiile reeducarii fiecarui condamnat.
Dupa aceasta urmeaza planificarea realizarii activitatii educative cu condamnatul aparut.
2. Etapa realizarii nemijlocite. Realizarea tehnologiei cu activitatea acordarii primului ajutor condamnatului în adaptarea noilor conditii.
În lucrul cu un recidivant se pune accent asupra aparitiei lui în societate si posibilitatile aparitiei conflictelor între ei si colectiv, în grupuri si cu alti condamnati. În acest caz si caracterul activitatii pedagogice are un continut specific, raportat la mediu si la experienta educatorului.
Treptat condamnatul întra în procesul educativ de corectie deja pregatit în perioada termenului stabilit. Se finalizeaza perioada de întroducere treptata a condamnatului în ritmul general de munca, odihna, si legatura reciproca cu cei care -l înconjoara.
De fapt procesul corectional include mai multe etape.
În general, în procesul realizarii tehnologiei educationale se cere multa rabdare, manifestare a elasticitatii, creatiei, optimismului si a initiativei, încredere în posibilitatile proprii de a obtine rezultate pozitive în lucrul educativ cu fiecare condamnat. Eficacitatea realizarii practice a procesului de corectie îndestuleaza cu iscusinta activitatea pedagogica a educatorului, eficacitatea lui se determina prin gradul de corectie a condamnatului.
Dupa gradul de corectie a condamnatilor se despart în trei grupe:
I grupa - Novice pe calea corectiei.
Condamnatii se caracterizeaza prin comportament pozitiv în munca, respectarea regimului cerut, comportament pozitiv fata de educatori, tendinta spre ridicarea etapei învatamîntului general si profesional, participarea în viata obsteasca a institutiei si în lucrul autoactivarii organizatiilor.
II grupa - Ferm sta pe calea corectiei
Condamnatii se caracterizeaza prin aparitia initiativei în activitatea de munca, respectarea regimului corect si influentare pozitiva fata de alti condamnati, participare nemijlocita în diferite actiuni, petrecute de educatori, comportament pozitiv la învatarea în scoala si în pregatirea profesionala, participarii active în lucrul autoactivarii organizatiilor, recunoasterea vinovatiei sale, regretul asupra lucrului înfaptuit.
III grupa - Demonstrarea corectiei sale.
Condamnatii, în afara de cele spuse de mai sus, ei se difera prin autoeducare, autoînvatare. Ei, ca regula, alcatuiesc nucleul de conducere a organizatiilor autoactivate, condamna deschis activitatea criminala de demult.
În practica se întîlnesc în detalii mai minutioase clasificarea condamnatilor dupa gradul de corectie.
Se identifica si trei grupe de persoane, care nu stau pe calea corectiei. Dintre ei:
Grupa a patra - "mlastina" - acestia sunt condamnatii care se caracterizeaza prin comportament nedeterminat.
Grupa a cincea - contravenientii brutali fata de ordinea stabilita. Acestea sunt persoanele, care nu vreau sa se supuna cerintelor administratiei, care îsi permit încalcari brutale în regimul executarii pedepsei, sprijinite deschis sau închis de liderii negativi neformati.
Grupa a sasea - contravenienti raufacatori. Acestia sunt liderii grupurilor negative si sprijinul lor.
Se întîlnesc si alte clasificari, de exemplu, stratificarea, etc. , împartirea condamnatilor de sine statator în straturi. Una din principalele probleme în lucru cu condamnatii este asigurarea legaturii intentiilor si sentimentelor lor cu familia ( daca în ea întra un oarecare potential pozitiv), cu rudele, cu cei mai apropiati oameni pentru ei. În fiecare situatie concreta aceasta problema are un caracter individual. În lucrul cu detinutii administratia si educatorii au nevoie de elasticitate, sa fie apti de a analiza la timp eficacitatea activitatii pedagogice la fiecare etapa, corectia staruintelor sale, asigurarea activitatii educative cu mai multa individualizare.
Trebuie sa accentuam faptul ca, etapele activitatii educative cu îndreptarile si continuturile sale depind de anumiti factori, si anume:
De trasaturile caracteristice a condamnatilor;
De timpul aflarii în institutia penitenciara;
De colectivul specific al condamnatilor, de posibilitatile pozitiv - educative;
De experienta pedagogica a educatorilor si administratiei;
De posibilitatile educative a institutiei date.
Factorii dati se oglindesc în cantitatile calitative a caracterelor de scurgere a subetapelor activitatii pedagogice de corectie( reeducarea ) condamnatului; la timpul de scurgere a fiecarui subetap în parte; la încadrarea condamnatului în procesul de autocorectie, autoeducare, etc.
Subetapa finala a activitatii pedagogice ca drept, duce un caracter deosebit. Deseori depinde de lucrul precedent educativ cu condamnatul. În aceasta perioada apar probleme noi: autorealizarile urmatoare, restabilirile relatiilor cu rudele apropiate, existenta permanenta a locului de trai, încadrarea în munca si multe altele, daca ele nu sunt rezolvate în procesul ispasirii pedepsei..
În aceasta perioada este importanta activitatile coordonate a educarii sociale si lucrul social. Ei în mare masura pot sa stabileasca din timp particularitatile perspective a activitatii totale de corectie.
3. Etapa finala.
La etapa data are loc nota de eficienta a lucrului total educativ cu omul si rezultatele pentru lucrul cu altii. Aceasta nota nu se da deodata dupa executarea timpului a condamnatului.Pentru dînsul se începe subetapa adaptarii dupa executarea pedepsei si anume perioada adaptarii adesea indica perspective de recidiva a fostilor condamnati. Acest fapt depinde de eficienta educatiei, de întelegerea fostilor condamnati în respectarea nemijlocita a normelor de drept, în deosebi de existenta locului de trai, de posibilitatile încadrarii în munca,de particularitatile mediului, în care esti nevoit sa traiesti, în climatul ei moral, de atitudinea înconjuratoare cu fostul condamnat.
Trebuie sa mentionam faptul, ca în procesul executarii pedepsei la etapa finalarezolvarii a mai multor probleme poete sa contribuie activ si dirijarea activitatii consiliului de tutela în colonia educativa a sistemului penal de corectie.
Procesul educativ de corectie se îndeplineste în conditii specifice a institutului penitenciar. În aceste conditii întra:
a) izolarea totala sau partiala a condamnatului de la populatie.
b) Detinere aparte a femeilor si barbatilor în decurs de mai mult timp.
c) Drepturi aspre în limitele vietii, a muncii si învatamîntului, si totodata comportamentul adecvat al condamnatilor cu educatorii si administratia.
d) Statutul specific al condamnatilor reglementat de drepturi speciale si obligatii.
Realizarea procesului educativ de corectie cere de la administratie si educatorii institutiei de penitenciar evidenta principiilor specifice.
Se accentueaza urmatoarele principii de reeducare a condamnatilor:
Principiul îndreptarii totale în activitatea educativa. Procesul reeducarii nu este posibil fara o determinare precisa si concreta a telului sau, prin care se întelege o închipuire ideala despre o anumita probabilitate, despre rezultatul proiectat în activitatea pedagogica.
Ţelul se determina ca o perspectiva începuta deoarece în dependenta de rezultatele reeducarii atinse sa o putem determina cu o mai multa precizare, sa o putem corecta la o perspectiva mai mare. Ea apare ca o orientare, permitînd educatorilor sa reconstruiasca în fata condamnatilor un întreg sistem de " linii perspective" - de la apropiata pîna la îndepartata.
În calitate de tel îndepartat putem determina perspectiva finala a reeducarii si aparitia fostului condamnat în viata populatiei constient si ascultator membrilor sai.
Principiul în concordanta cu telul mijloacelor, formelor si metodelor activitatii reeducarii în legatura cu condamnatul concret.
Ţelul întodeauna se priveste în corespundere cu mijloacele. Mijloacele, formele si metodele se prezinta ca un instrumentar pedagogic concret pentru obtinerea telului.
Obtinerea unui anumit tel prevede o precizare mai ales optima pentru instrumentariul pedagogic, care putea sa permita în conditiile actuale educatorilor de a obtine reeducarea fiecarui condamnat.
Principiul legaturii procesului reeducarii condamnatului cu viata.
Esenta principiului se deduce în aceea, ca procesul reeducarii se îndreapta la pregatirea condamnatului în acel mediu în care el va fi dupa esirea în libertate. În aceasta este una din cele mai grele probleme sociale, care stau în fata educatorului, deoarece telul abstract al reeducarii poate sa întrerupa omul de la viata reala. În aceasta situatie, el dupa eliberarea din locul închiderii, pote sa nu gaseasca locul lui în populatie, iar populatia poate sa nu-l primeasca, care poate aduce la recidiva. Consecintele de acest fel de recidiva des se manifesta în actiunile discipolului,care prevede din nou aplicarea unei masuri de condamnare.
Educatorilor li se recomanda sa ajute omul sa restabileasca si sa aranjeze legaturile sociale folositoare si atitudinea cu alti oameni: întodeauna sa facem cunostinta cu evenimentele vietii politice interne ti internationale, sa largim cercul intereselor politico - sociale, sa formam la ei mecanisme social - pozitive. La aceasta contribuie si anexarea condamnatilor la interesele coloniei,antrenarea lor în munca si în activitatea pe tarîm social.
- Principiul activitatii condamnatului în activitatea nationala cu folos.
Principiul dat este legat nemijlocit cu principiul trecut.Esenta lui consta în aceea, ca cel mai important izvor de dezvoltare a omului, reeducarea lui, porneste de la activitatea personala. Esenta lui în întregime se poate determina ca formarea personalitatii în activitate.
Încadrarea persoanei în activitatea sociala aduce la schimbarea vizorului sau pozitiv si reeducarii acesteia.Aceasta cale nu reprima persoana, dar dimpotriva o activeaza si contribuie la exprimarea mai avantajoasa a puterii sale spirituale.
Activitatea sociala utila a condamnatului este în primul rînd o munca productiva.Functia educationala a muncii în procesul stabilirii personalitatii este bine cunoscuta.Ea activ se foloseste în viata condamnatilor. În afara de aceasta la activitatea social utila în conditie de detentie se atîrna activitatea de învatamînt, lucrul social în timpul orelor de odihna,participarea în cercurile de creatie si cele sportive.
- Principiul educarii în colectiv.Principiul dat reesa din dezvoltarea dependentei sociale a personalitatii condamnatului.
În conditiile de izolare aspra, aflarea silita a condamnatului în anumite detasamente, repede creste rolul înprejurarii sociale a condamnatului. Colectivul poate fi diferit: de la pozitiv(care a fost descris de catre A.S. Macarenco ca cea mai potrivita forma de reeducare) pîna la cel negativ. În majoritatea institutiilor de corectie se dezvolta si traditiile negative, unde din cauza tacerii benevole autoritatile criminale propaga în rîndurile condamnatilor comportari si relatii dusmanoase. În aceste penitenciare pentru educare, si mai ales reeducarea este nevoie de o anumita cunostinta în domeniul pedagogiei.
Pentru a forma relatiile de colectivitate în rîndurile condamnatilor este destul de greu, dar posibil.
Asa exemple se întîlnesc într - un sir de detasamente. Baza acestui experiment a format teoria pedagogica colectiva, prelucrata de catre A.S. Macarenco, care a fost transformata si adoptata în conditiile moderne a institutiilor de corectie.
Principiul combinarii cerintelor catre condamnat cu atîrnare echitabila catre el. La baza acestui principiu sta comportamentul omenesc catre persoana.
A. S. Macarenco afirma, ca nu poate fi educare fara cerinte si totodata atentiona: "trebuie întodeauna sa tinem minte regula: cît mai multe cerinte catre discipol, si mai mult respect cu el."
Procesul educativ,orientat numai la reprimare, neutralizare a calitatilor negative a personalitatii, are acelas mic efect ca si pedagogia fara restrictii.
Este important faptul de a observa nu numai calitatile negative, dar si cele pozitive, la ce poti sa te bazezi în timpul lucrului cu el. De aici reesa urmatorul principiu.
Principiul bazarii pe calitatile pozitive a personalitatii.
În timpul activitatii reeducative cu condamnatii este destul de important de a putea vedea în personalitate nu numai calitatile negative, dar si cele pozitive. Acesta este acel partener, bazîndu - ne pe care se pot îndrepta eforturile discipolului la activitate, la autorealizare, si în perspectiva la activarea educarii sale. Realizarea acestui principiu este destul de dificila pentru educatori, chiar uneori psihologic, deoarece defectele morale serioase, calitatile negative a caracterelor condamnatilor, comportament negativ atît fata de cerintele lucrului educational, cît si catre educatorii condamnatilor se afla la suprafata acestui eveniment.
În acelas timp acelea calitati si trasaturi a caracterului care oglindesc esenta personalitatii, de multe ori condamnatii ascund de la cei, cei înconjoara, pentru a nu fi un obiect de ironie din partea celorlalti, dar uneori nu se devulga chiar si educatorilor sai.
Principiul de baza desigur în personalitate nu înseamna scaderea cerintelor catre condamnat,cu atît mai mult lauda si toleranta. O mare dauna atît personalitatii, cît si colectivului o aduc conducatorii si educatorii, care folosind, asemenea calitati ca comunicarea,activitatea în lucrul obstesc îi pun pe unii condamnati într - o situatie priveligiata, admitînd fata de ei indulgenta regimului dat, uneori organizeaza grupe de "activisti".
Principiul abordarii diferentiate în procesul reeducarii. Condamnatii se deosebesc dupa sex, vîrsta, studii nationale, religioase si paricularitatile clasificarii sociale, caracteristice individual - psihologice, neglijarile social - pedagogice,modul de viata pîna la condamnare, tipul de crima savîrsit, etc. Toate acestea necesita o abordare specifica atît la o grupa anumita, cît si la o persoana individuala. Diferentierea - asta este scoaterea la iveala a deosebirilor tipice, a însusirilor descoperite, a lucrurilor, obiectelor,dupa care într - o oarecare masura se determina grupul sau mai multe grupe.
Principiul abordarii diferentiate are constructia reeducarii condamnatului cu evidenta grupului diferit la care adera. Aceasta le va ajuta educatorilor de a evidentia mai bine particularitatile fiecarui.
Pentru diferentierea condamnatilor este necesar separarea grupului pentru a evidentia particularitatile fiecaruia. Aceste grupuri pot fi formate:
Dupa caracterul crimelor facute ( de profit, de violenta, de profit fara violenta, cu profit si violenta );
Dupa numarul antecedentelor penale ( pentru prima data judecati sau nu o data judecati );
Dupa gradul infectarii criminale ( globala, partiala, înainte de crima );
Dupa gradul pericolului social ( recunoscute sau nerecunoscute, celor mai periculosi, recidivisti );
Dupa vîrsta;
Dupa studii;
Dupa sex;
Dupa modul de corectie, dupa caracterul activitatii obstesti ( activ, rezerva activului, pasiv, "mlastina", contractiv ) si în sfîrsit
Dupa pozitia neformala a condamnatului în societate ( "capetenie", "plugari", "barbati", "colt", "obijduiti" ) etc. Aceasta diferentiere permite de a scoate la iveala din personalitatea condamnatului cel mai esntial si care trebuie evidentiat în lucrul educativ cu el.
Principiul abordarii individuale în procesul de reeducare.
Fiecare persoana are universul sau anumit, cu capacitatile sale, cu problemele lui sociale si deaceea este firesc ca trebuie o abordare individuala. Mai ales este principal aceasta în procesul reeducarii. Despre aceasta înca în anul 1924 scria V.N.Soroca - Rosinschii. El în special, a constatat faptul ca una din conditiile functionarii scolii pentru persoanele greu de educat - este "abordarea individuala catre discipol".
A.S.Macarenco de asemenea a atras atentia la importanta educarii individuale "pentru a lucra cu fiecare personalitate trebuie sa o cunoastem si s-o crestem".Anume prin abordarea individuala se poate real baza pe eficienta reeducarii persoanei concrete.
Principiul abordarii complexe.Ideea abordarii complexe ruse din întelegerea personalitatii ca un tot întreg, ca un sistem dinamic compus. Vorba merge despre folosirea complexa a masurilor cu efect educativ, contribuind la dezvoltarea multilaterala.
Abordarea complexa este una din principalele principii a organizarii si activitatii practice în reeducarea persoanei. El se extinde la determinarea scopului si problemelor reeducarii, determinarea corespunderii scopului, mijloacelor si metodelor reeducarii:organizarea formala si neformala a comunicarii personalitatii;organizarea planificata a procesului educativ; atragerea nemijlocita a tuturor colaboratorilor sub diviziunilor la lucrul educativ; organizarii studierii sub toate aspectele a personalitatii condamnatului la toate etapele procesului educativ ( de la organizarea primirii noilor condamnati pîna la pregatirea ori de eliberare ); realizarii în activitatea practica organizatiilor de corectie a principiului întregului sistem reeducarii condamnatului.
Principalele directii, masuri, metode si forme a lucrului educativ în conditiile penitenciarului.Se remarca urmatoarele directii principale a lucrului educativ în organizatiile penitenciare:
Educatia în drept a condamnatilor.Acest proces de formare a constiintei, care include în sine cunostintele principiilor si normelor de drept si convingerea de a le urma, de asemenea organizarea justa, raspunzatoare si purtarea social - activa.
Aceasta tendinta de educare ocupa un loc deosebit în conditiile organizatiilor reeducative. Problema consta de a spori maximal însusirea de catre condamnati cunostintele legilor principale ale statului, si pe aceasta baza de a contribui la formarea unei constiintei înalte.
Aceasta cale permite într-o oarecare masura reîntoarcerea în societate a persoanelor care nu încalca legea iesind din locul de detentie.
Educatia morala a condamnatilor. Ea prevede o activitate înaintata corect îndreptata la deasirea de catre condamnat a calitatilor morale straine societatii si convingerilor. Rezultatul lucrului educativ trebuie sa fie formarea calitatilor morale, constiintei si purtarii morale. La baza acestei tendinte sta - formarea persoanei.
Educatia prin munca a condamnatilor. Ea prevede întarirea la condamnati a deprinderilor pentru munca, pregatirrii psihice pentru munca atîrnarii morale catre ea, constientizarea necesitatii de a munci. Aceasta tendinta este deosebit de importanta fiindca munca, activitatea de munca este una din principalele mijloace de reeducare si corectie a condamnatilor.
Educatia fizica si sanitar - egienica a condamnatilor. Singur mediul în organizatiile penitenciare prevad o importanta a acestei tendinte în lucrul cu condamnatii. Ea ne permite de a nu lasa degradarea personalitatii condamnatului, de a pastra calitatile lui omenesti. Ea este îndreptata la dezvoltarea calitatilor fizice, întarirea sanatatii, formarea calitatilor moral - hotarîte.
O mare importanta activizarea autoeducarii condamnatilor. Aceasta tendinta este principala în tot sistemul activitatii educative cu condamnatii. Principala ei destinatie este întroducerea condamnatului în activitatea autoeducarii, constientizarea necesitatii depasirii anumitor calitati personale negative. Ea este îndreptata la transformarea obiectului educarii în subiectul autoeducarii. În aceasta consta esenta activitatii educative în conditiile organizatiilor de detentie. Exista diferite mijloace de corectare si reeducare a condamnatilor. Trebuie de deosebit mijloacele procesului pedagogic si mijloacele activitatii pedagogice.
Mijloacele procesului pedagogic - acele mijloace, care sunt o parte componenta a procesului reeducarii si asigura functionarea lui în interesele corectarii condamnatului. Aici se refera: munca, regimul, activitatea culturala, lucrul obstesc, etc.
Mijloacele activitatii pedagogice - este aceea, ce foloseste educatorul pentru a influenta asupra discipolilor în procesul activitatii pedagogice. Aici se refera: cuvîntul, pildele, cartea, mijloacele tehnice, actiunile, etc.
Mijloacele principale ale procesului pedagogic:Munca ca esentialul în reeducarea condamnatilor. Principala destinatie - asigurarea caracterului educativ. Pentru aceasta este necesar:
Asigurarea muncii cu caracter folositor pentru societate.
Folosirea muncii pentru satisfacerea necesitatilor individului, ca mijloc de dezvoltare a necesitatilor personale.
A contribui la dezvoltarea fizica si morala a omului în procesul activitatii prin munca. Caracterul obstesc a muncii contribuie la educarea morala:
Asigurarea nivelului înalt de organizare si culturii muncii;
A contribui la concursul în procesul muncii, unirea persoanelor în interesele rezultatelor comune.
Regimul ca mijloc de reeducare a condamnatilor.
De fapt regimul organizeaza în principiu cadrul extern a comportarii individului. El prezinta un complex de cerinte, reguli, restrîngeri, interziceri, cuprinzînd toata viata condamnatului, munca lor, traiul, viata cotidiana, relatiile cu administratia, cu lumea înconjuratoare, colectivele de munca.
Restrictiile se extind asupra sferei muncii,viata cotidiana, alimentatie, folosirea cu obiectele de destinatie culturala, relatiile cu rudele si cunoscutii, libertatea deplasarii, etc. Restrictiile întroduse si ordinea neobisnuita în activitatea vitala sînt conditionate de necesitati pe de o parte, acordarea influentei de pedepsire, pe de alta parte - cerintelor special organizatorice a procesului educativ.
Influenta regimului de educare consta în urmatoarele:
distrugerea instalarilor vechi, pozitii, reorientarea intereselor, pe care erau bazate privirile negative, scopurile, obiceiurile, care au adus persoana la infractiune;
distrugerea stereotipului vechi a comportarii si comunicarii;
formarea deprinderisor si obisnuintelor comportarilor morale, compensînd neajunsurile personalitatii.
În acelas timp reglementarea stricta a vietii în plus si activitatii personalitatii poate duce la formarea unor calitati ca sa fie întretinut de cineva, fara initiativa, opurtunizm.
Se prevede în scopul educarii scaderea cerintelor regimului pe masura corectarii personalitatii.
Studiul de cultura generala a condamnatilor ca mijloc de reeducare a condamnatilor.
Practica în mod convingator, a dovedit eficienta de învatamînt a condamnatilor ca mijloc de corectare. Elevii condamnati mai rar încalca regimul ispasirii pedepsei, iar mediul lor este mai sanatos clima moral - psihologica, ei mai bine lucreaza.
Este caracteristic, ca fiecare lectie scolara permite profesorilor în plus posibilitatea de a actiona educativ asupra condamnatilor. În vremea actuala numarul persoanelor cu învatamînt scazut din rîndurile condamnatilor creste, deaceea necesitatea de a studia creste.
Învatamîntul profesional a condamnatilor ca mijloc de educare a condamnatilor.
Acest mijloc contribuie condamnatilor de a manipula cu profesia, ori a ridicarii calificarii profesionale. Acest fapt pozitiv se oglindeste în procesul reeducarii persoanei în perioada de detentie, de asemenea îi ajuta ulterior, dupa reîntoarcerea din penitenciar, la angajarea în lucru si realizare individuala.Formele de organizare a învatamîntului a condamnatilor sînt:
învatamîntul individual a condamnatilor care au un termen mic de pedepsire, se efectueaza de învatator de calificare înalta. Principala sarcina este întroducerea cît mai repede a condamnatului în munca;
învatamîntul de brigada se efectueaza în grupuri pîna la zece persoane sub comanda instructorului - specialist cu experienta.Sarcina - pregatirea unui numar mare de lucratori profesionali de masa;
învatamîntul de curs - se organizeaza cursuri de la 10 pîna la 70 persoane. Aici se studiaza teoria si se efectueaza lectii practice, Sarcina - ridicarea calificarii, studiul aparatelor noi si tehnologiei noi, studierea metodelor înalte de munca, de asemenea a doua specialitate ai specialitate conexa;
scoala experientei înaintate se organizeaza pentru a face cunostinta condamnatii cu metodele înalte de munca fara a fi scos din productie;
Clasele de maistri exista pentru îndestularea întreprinderilor din colonie cu muncitori calificati. Aceste clase cuprind 25 - 30 persoane, care se formeaza cu telul studierii unei ore altei specialitati apropiate.
Forma superioara a studiului profesional în penitenciar este studierea în scolile tehnice -profesionale. Acolo se încadreaza acei, care nu au nici o specialitate si doresc sa învete.
Activitatea culturala în timpul liber de asemenea o metoda de reeducare. Folosirea timpului liber pentru organizarea odihnei, lucrului obstesc poseda un potential moral mare în activitatea de educare cu condamnatii. Pentru aceasta se întroduc elemente de autoconducere, cercuri de initiativa, creatie populara, lectura si discutarea cartilor,vozionarea programelor, filmelor, etc.
Mijloacele activitatii pedagogice sînt descrise în pedagogia generata. Ele sunt aceleasi, dar se realizeaza în conditii specifice organizatiei penitenciare.
Principalele metode de educare a condamnatilor.
Metode ( de la grecescul "methodos" - calea cercetarii, teoria studierii ) - este un mod de atingere a unui tel anumit, rezolvarea unei anumite probleme. Metodele educarii - este totalitatea mijloacelor si metodelor influientei educationale, îndreptate la atingerea unei anumit tel în educare, corectarea, reeducarea. Metodele de educare a condamnatilor - sunt aceleasi metode generale ale sistemului de educare, dar întrebuintate la un obiect specific în conditiile organizatiei de corectionare.
La principalele metode de educare se refera:
metodele, care contribuie la formarea necesitatilor pozitive, motivelor,simtului, si comportarea discipolilor, acestea sunt metodele de convingere, organizarea activitatii, pilda;
metodele de corectie - sunt metodele care nemijlocit nu formeaza personalitatea, dar activ contribuie acestui proces grabind dezvoltarea ori invers retin formarea metodelor si calitatilor nedorite, prevenind purtarile nedorite. Aici se refera metodele de stimulare a activitatii pozitive ( întrecirile, stimularile ) metoda organizarii liniilor de perspectiva, metoda de actiune paralela, metoda de retinere a activitatii negative, metoda criticii.
Metodele de educare, esenta lor si recomandarile pentru folosirea la practica sunt descrise în pedagogia generala.
Formele realizarii reeducarii, de corectie a condamnatilor.
Forma ( de la lat.forma.) - înfatisarea exterioara, conturul exterior; constructia, structura, sistema organizarii. Se evidentiaza urmatoarele fome: sisteme de corectare, procesului pedagogic, colaborarea pedagogica, influenta pedagogica.
Formele sistemului de corectare prezinta un sistem organizatoric în colonia data sau organizatie de învatamînt speciala, destinat pentru rezolvarea problemei de corectare, reeducarea infractorilor, La ei se refera: deschisa, de regim, semiregim.
Formele procesului pedagogic ( pedagogic - de corectare ) - sunt bazele organizationale bogate de continut, care determina procesul pedagogic în colonie, organizatiei de corectare. Aici se refera taberele de munca, de munca si studiu, scoli speciale, etc.
Formele colaborarii pedagogice - sunt metodele de organizare corecta a actiunii pedagogice în timp si spatiu . Formele de colaborare pedagogica în procesul reeducarii - sunt tot acele forme pedagogice de colaborare care s-au format în pedagogia generala, dar care se folosesc în conditii speciale a organizatiei de corectare. Aici se refera: activitatea comuna, colaborarea, sfaturile, discutiile, etc.
Formele influentei pedagogice se împart: dupa obiect (individuale, de grup, de masa ); dupa subiect ( educator,grup de educatori, grup de condamnati, colectiv de condamnati ); dupa locul unde se petrec actiunile pedagogice ( în auditoriu, în club, în sala sportiva, etc.); dupa folosirea în principiu a metodelor de educare - conversatii, lectii, exercitii, întreceri, etc.
Toate formele sunt în strînsa legatura si se complecteaza în comun activitatea educativa.
Fiecare categorie de condamnati necesita evidenta specifica ei în interesele reeducarii. Care sunt deci particularitatile procesului de reeducare a anumitor categorii de condamnati?
Particularitatile reeducarii condamnatilor minori.
Cresterea crimelor între minori necesita mai mare atentie catre aceasta categorie de condamnati, cercetarii cailor eficientei maximale a lucrului reeducativ cu ei.
Caracteristica personalitatii si grupurilor de minori condamnati:
particularitatile vîrstei de adolescent: dezvoltarea fizica, furtunoasa, a organizmului, energia, initiativa, activitatea, excitabilitatea înalta, dezechilibru, sensibilitatea, atîrnarea critica insuficienta catre sine, aprecierea neadecvata a realitatii;
moralitatea nestabila, tendinta la o viata "usoara", "frumoasa", activ reflectata de masmedia;
nivelul cultural scazut;
autoaprecierea prea ridicata ori prea scazuta;
înclinatie spre conversatie, petrecerea timpului liber în grupuri (criminalitatea des poarta un caracter de grup);
surplusul timpului liber si nestiinta de al organiza;
atractia la alcool, narcotici, viata sexuala timpurie, care duc la distrugerea legaturilor de rudenie, perderea interesului la învatatura sau lucru.
Educatia anevoioasa sau neglijarile pegagogice din cauza nereusitelor conditii în familie, sau greselilor educarii în familie,si de asemenea sub influenta activitatii criminale a maturilor, care atag minorii în sfera sa de activitate, etc.
În lucrul de corectie cu minorii se folosesc:
posibilitatile educarii profesionale, atractia lor la lucrul obstesc;
atragerea minorilor în lucrul colectivului;
tactul pedagogic, rabdarea, evitarea povetelor si moralitatilor, încrederea;
organizarea timpului liber, folosirea lui activa la dezvoltarea interesului pozitiv, cultura discipolilor si posibilitatilor fizice;
folosirea activa a posibilitatilor pozitive a colectivului de condamnati de reeducare, etc.
Particularitatile educarii femeilor condamnate.
Caracteristica femeilor condamnate:
Social - demografica:
a) creste numarul criminalilor minori, în mare parte de la 19 la 30 ani;
b) o parte din ele sunt sau au fost casatorite,(pastrarea familiei pentru femeile condamnate este putin probabil), printre ele:
condamnatele, la care s-au pastrat familiile;
condamnatele, la care s-au distrus familiile;
care nu sunt casatorite, dar au copii;
care sunt lipsite de drepturile parintesti;
care au nascut copii în locurile de detentie;
care s-au casatorit în timpul ispasirii pedepsei;
c) o mare parte de condamnati care nu au un loc de trai permanent;
d) nu sunt încadrati în activitatea social - folositoare.
Caracteristica penal - juridica: spectrul vast de infractiune - de la omoruri, pradarii, pungasii, etc.
În dependenta de pozitia femeii, calitatile ei individuale, influenta asupra ei aflarii în locul de detentie; de organizatia de corectare si de condamnatii care o încojoara des are loc degradarea personalitatii.
Activitatea reeducativa trebuie sa aiba în vedere totcomplexul de femei diferite: fiziologice, social - demografice, factori penal - juridici, de asemenea influenta asupra ei a procesului de executare a pedepsei. Aici joaca rolul vîrsta, starea familiara, rudelor si atîrnarea la pedeapsa si educatori. Aflarea în locul de condamnare poate duce la procesul degradarii sau pastrarii calitatilor omenesti, etc.
Particularitatile reeducarii a persoanelor cu anomalii în psihica.
Persoanele cu devieri în psihica - este o categorie de condamnati deosebiti. La ei se refera persoanele:
care au suferit o trauma la creer;
care au devieri în dezvoltarea psihica, legate cu aparitiile isterice si psihopatice. Ei sunt responsabili si au capacitate juridica, pastreaza legaturile sociale si în majoritatea cazurilor apti de munca. Anomaliile psihice la condamnati în conditiile de izolare pot sase înteteasca, care contribuie la agravarea agresivitatii;
care au restrictii la unele sau la alte activitati;
o parte din persoane se afla într-o anumita izolare psihologica, suferind o atitudine dusmanoasa, ironii, iar uneori si badjocura din partea unor condamnati.
În lucrul educativ cu condamnatii, care au anomalii în psihica este important:
a cunoaste caracterul anomaliei psihice a persoanei si aparitia în legatura cu aceasta a problemelor sociale, recomandarile medicinei în lucrul cu ei;
al ocroti dupa posibilitate de actiunea negativa a altor condamnati.
Tendinta de al implica în acea activitate, care este dupa puteri si poate fi realizata în conditiile coloniei.
A asigura periodic examinarea medicala, dar daca e necesar tratament special.
Se întîlnesc cazuri, cînd omul complect sanatos, simuleaza iresponsabilitatea psihica, cu telul de a revedea rezultatul condamnarii sau de a primi macar înlesniri. Descoperirea acestor persoane - este problema colaboratorilor si lucratorilor organelor medicale.
Particularitatile reeducarii credinciosilor.
În locurile de detentie vin un anumit numar de oameni credinciosi. Pe de alta parte, o parte de condamnati sub actiunea factorilor mediului înconjurator se alatura religiei. Mai ales este caracteristic aceasta pentru unele colonii de corectie, care tin legatura cu prezentatorii religiosi dupa locul de amplasare.
La aceasta contribuie de asemenea vizita activa a coloniilor de catre preoti, convorbirile cu condamnatii, petrecerea slujbelor religioase.
În lucrul cu aceasta categorie de oameni, este important de a le oferi posibilitatea de a face ceremoniile religioase. În aceasta se reflecta dreptul individual al omului. Folosirea activa a posibilitatilor ceremoniei religioase, conversatia cu preotii, pot aduce la rezovarea problemelor reeducarii condamnatilor. Au loc cazuri, cînd, fostul condamnat dupa iesirea din colonie, aflînduse într-o stare dificila, se adreseaza la biserica, unde gaseste adapost si posibilitatea de adaptare vremelnica. Aceasta, de asemenea, are un efect pozitiv la realizarea rezultatelor reeducarii. Acest fapt este foarte important si pentru aceea, ca în vremea de fata evident nu este de ajuns nici organizatii de stat, nici obstesti, care l-ar ajuta pe om dupa ispasirea pedepsei si adaptarea la locul de trai.
Aceasta sunt cele mai importante probleme de lucru în organizatiile penitenciare de educare si învatamînt la care trebuie sa ieie în consideratie administratia si educatorii.
|
